România Liberă, septembrie 1952 (Anul 10, nr. 2464-2488)

1952-09-02 / nr. 2464

ROMANIA LIBERĂ Procesul grupului de sabotori şi diversionişti­­ de pe şantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră A­specte POARTA ALBA (da la -trimişii noştri). Şantierele Canalului Dunăre-Marea Nea­gră vuiesc tot mai puternic de clocotul mâniei constructorilor acestei măreţe opere, care au aflat cu indignare despre fărădelegile criminale pe care le-au pus le cale bandiţii sabotori şi diversionişti. In fiecare dimineaţă, înainte de începerea lucrărilor procesului, sosesc la Poarta Albă muncitori, tehnicieni şi ingineri din toate sectoarele de lucru ale Canalului. Ei vin aici ca reprezentanţi a zeci de mii de constructori, purtând în inimile lor ura sfântă a poporului muncitor împotriva ce­lor ce caută să se pună deacurmezişul drumului luminos pe care am pornit. In sală este linişte. Deodată un mur­mur străbate mulţimea celor prezenţi. Intră acuzaţii. Sute de priviri îl stigma­tizează. Ei, aceşti vrăjmaşi de moarte ai poporului muncitor şi ai regimului de de­mocraţie populară, nu au curajul să pri­vească spre sală. Cu capetele plecate sa­botorii şi diversioniştii stau îngânduraţi, din ce în ce mai împovăraţi de dovezile sdrobitoare ce se adună Împotriva lor. Cu cinism au mărturisit ei la interoga­toriu, criminalele lor fărădelegi. Ascul­­tându-i, constructorii aflaţi In sală au văzut cum din ura acestor duşmani ai po­porului nostru s’au,ţesut, ca o pânză de păianjen, criminalele acţiuni de sabotare a lucrărilor Canalului. La întrebările care li s-au pus, acuza­ţii au destăinuit rând pe rând criminalele lor acţiuni. Duşmănia lor faţă de poporul muncitor şi faţă de regimul de demo­craţie populară reiese cu prisosinţă din declaraţiile pe care le fac : „Banii nu se câştigă prin muncă, ci prin lovituri, în mod necinstit. Aceasta a fost religia noastră“, a spus, fără a se sfii, acuzatul Vasilescu Nicolae zis Colorado, caree avea strânse legături cu spionii americani şi englezi şi care era finanţat de către ca­pitalistul Malaxa. Cucerirea puterii de stat de către clasa muncitoare a pus capăt odată pentru tot­deauna posibilităţii ca un mănunchi de exploatatori să se îmbogăţească jefuind ţara, exploatând sălbatic poporul munci­tor. Noile realităţi nu erau pe placul acuzaţilor din boxă. De aceea, urmând în­demnurile imperialiştilor americani şi englezi, acuzaţii din boxă au desfăşurat o intensă acţiune de sabotaj. Intenţionat, Rozei Aurel a introdus forme birocra­tice, căutând să creeze haos şi dezordine în toate sectoarele de lucru. Deasemeni Cernătescu Petre, vechi legionar, distru­gea cu ură utilajul creind piedici în rea­lizarea sarcinilor de plan. Ţelurile lor nebuneşti au fost însă sortite eşecului. Acum iată-i strânşi aici ca în chingi de privirile pătrunzătoare ale constructori­lor, în faţa cărora trebue să dea seama de crimele lor. Pe măsură ce procesul se desfăşoară. Ies la Iveală noi fapte care pun în lu­mină adevărata faţă a acestor duşmani înrăiţi ai poporului muncitor. In mod deo­sebit a eşit la Iveală sprijinul pe care îl primeau sabotorii de la stăpânii lor, im­perialiştii americani şi englezi. Dealtfel Vasilescu Nicolae avea strânse legături cu spionii americani, cărora le dădea informaţii cu privire la lucrări. După interogatoriul acuzaţilor, au în­ceput depoziţiile martorilor. Cu capul plecat, cu privirea aţintită în pământ, Cernătescu Petre ascultă. Cunoaşte toate faptele despre care vorbesc martorii. Ca şi Cernătescu, ceilalţi acuzaţi se simt în­cleştaţi din toate părţile: martorii vor­besc despre maşinile pe care sabotorii le-au distrus, despre piedicile pe care bandiţii le-au pus la calea muncii patrio­tice a constructorilor, despre dezorgani­zarea muncii şi încercarea de a cheia haos pe şantierele Canalului. „Oamenii nu aveau de lucru, nu aveau cu ce să lu­creze. In atelierele centrale mecanice, utilajul stătea luni de zile nereparat, spune martorul Gheorghe Vasu. La aceste ateliere Georgescu-Topazlău dădea dis­poziţii ca utilajul cu defecţiuni mici să fie oprit luni de zile, în vreme ce utilajul cu defecţiuni mari îl trimitea pe şantier fără a fi reparat“. Acţiunea criminală a sabotorilor s’a îndreptat mai cu seamă în direcţia frâ­nării muncii pe şantierele principale. Maistrul Ştefan Finţescu, printr-o serie de exemple, arată cum sabotorii au în­cercat să împiedice munca la sectorul 9 Culme. „Planul pe luna Ianuarie—spu­ne martorul — a fost trimis la sector pe ziua de 16 ale lunii, iar escavatorul pla­nificat pentru luna Februarie a fost pri­mit în luna Aprilie“. Cu fiecare depoziţie a martorilor tot mai limpezi, mai numeroase şi mai mâr­şave ies la iveală ticăloşiile comise timp de peste doi ani de banda sabotorilor şi într’atât de puternic este ecoul procesu­lui pe şantiere, într’atât de profundă este ura pe care a stârnit-o în masa construc­torilor desvăluirea activităţii criminale a acuzaţilor, încât Duminică, în cursul de­poziţiilor martorilor, numeroşi construc­tori din sală au cerut preşedintelui tri­bunalului să depună ca martori informa­tori, pentru a desvălui şi alte acţiuni ban­diteşti ale sabotorilor. ’ Sabotarea muncii sutelor de muncitori de înaltă calificare care au fost trimişi de întreprinderile din ţară, cu măreţ in­tenţionat necontrolată a unor blocuri de beton pentru diguri, omiterea intenţio­nată a instalaţiilor de canalizare la o se­rie de construcţii noi, îngreunarea apro­vizionării pe unele şantiere cu scopul îm­piedicării lucrărilor şi creării de nemul­ţumiri în rândul muncitorilor, iată alt­­aspect al acţiunii duşmănoase a saboto­rilor. Pe şantierele Canalului, constructorii discută desfăşurarea procesului, stau de vorbă cu delegaţii lor care asistă zilnic la judecarea bandei, dau glas revoltei şi urei lor faţă de ticăloasele uneltiri ale sabotorilor, slugi ale imperialiştilor ame­ricani. Escavatorista Elena Ciocan, nor­­matorul Dan Dumitrescu şi alţi construc­tori de la sectorul de lucrări 23 August, au vorbit la staţia de radioficare a şan­tierului şi au arătat cum se resfrângea asupra muncii lor ,activitatea sabotoare a acuzaţilor. Ei au cerut aspra şi neîndu­plecata pedepsire a acestor criminali. La sectorul 11 Stâncă, stând de vorbă cu tovarăşii săi, şeful de garaj in tură, Al­­dea Chiru, arată că şi el a simţit acti­vitatea perfidă a lui’Topazlău, care s’a purtat cu duşmănie faţă de muncitori. „Ca şofer am avut în repetate rânduri de a face cu maşinile reparate din atelie­rele conduse de Topazlău. Multe din aceste maşini se defectau la primele ore de funcţionare şi astfel­ aveam multe greutăţi la transportarea pământului escavat. „Să-şi primească tâlharii răsplata me­ritată pentru faptele lor înveninate”, a spus şeful de garaj Aldea Chiru. Dreapta mânie a constructorilor se împleteşte cu eforturile lor de a lichida urmările acţiunilor criminale ale bandei de sabotori şi diversionişti. Pentru a grăbi fabricarea zalelor de şenile şi trac­toare pe care le-au sabotat Cernătescu şi Topazlău, strungarul Barbu de la Atelie­rele Centrale Mecanice a reuşit în zi­lele procesului să reducă timpul lor de fabricaţie de la 14 ore la 4 ore. Esca­­vaţia cu ajutorul hidromecanizării, pe care a sabotat-o Cernătescu, nu numai că funcţionează acum din plin, dar ia şi o deosebită desvoltare. La sectorul 12 au intrat în funcţie 9 hidromonitoare şi tu­nuri de apă, şi a luat fiinţă o staţie de hidrodescărcare. La Poarta Albă a în­ceput construcţia primelor poduri peste canal — adevărate construcţii de artă — pe care zadarnic a încercat să o îm­piedice sabotorul Ciorapciu. Pretutindeni pe şantiere munca ia un mai mare avânt, constructorii muncesc cu şi mai multă dârzenie, cu dragoste, cu încredere, cu dorinţa fierbinte să termine Înainte de termen Canalul Dunăre-Marea Neagră, măreaţă construcţie a păcii. Iar la Poarta Albă, tribunalul care ju­decă procesul bandiţilor sabotori prime­şte de pe toate şantierele Canalului sute şi sute de telegrame, prin care construc­torii cer să se aplice cea mai aspră pe­deapsă sabotorilor care au încercat să se pună deacurmezişul drumului pe care pă­şeşte poporul nostru. Rozei răspunde: „Am urmărit scopul de a împiedica desvoltarea normală a lucră­rilor Canalului”. Deasemeni, el mărturi­ încă de la începutul Interogatoriului său, Vasilescu • Nicolae zis Colorado a a­­rătat destul de limpede mobilele care l-au călăuzit în viaţă. La o Întrebare a preşedintelui, el a declarat: „Educaţia mea şi legăturile mele m’au învăţat că banul nu se câştigă prin muncă, ci prin lovituri, în mod necinstit. Aceasta a fost religia noastră, a tuturor celor dinainte”. Fiind prieten cu fascistul Ion Miha­­lache, acesta îi înlesnește în anul 1932 plecarea la studii în Statele Unite. In timpul criminalului război antisovie­­tic, Vasilescu devine omul de casă al In­dustriaşului Malaxa. „In epoca imediat după 23 August 1944 — recunoaşte acuzatul — Malaxa mi-a dat în ziua patronului, Sfântul Ni­colae, o sumă de 50 monezi de aur pe care mi le-a trimis prin secretara lui, spunând că acestea să facă parte din educaţia fii­cei mele”. Legăturile dintre Vasilescu şi spionii a­­mericani erau finanţate de către Malaxa. „La 1 ianuarie 1945, declară acuzatul, Malaxa mi-a dat 500.000 lei şi mi-a spus: „Măi băete, tu ai greutăţi mari, ai tot in­vitat pe americanii ăştia la tine, de unde scoţi tu banii?” In anul 1947 Vasilescu-Colorado în­cearcă să treacă fraudulos graniţa, în Iugoslavia tutoistă, dar este prins şi con­damnat la 2 ani închisoare. In August 1949 se angajează la lucră­rile construcţiei Canalului Dunăre-Marea Neagră. Ca şef al diviziei tehnice la sec­torul 11 Stâncă şi ca inginer de mine, i s’au încredinţat lucrările de derocare şi toate problemele legate de partea Indus­trială a acestei importante baze de lucru. Acuzatul recunoaşte că în această calitate, ca şi în funcţiile pe care le-a avut ulte­rior la Canal, şi-a desfăşurat activitatea sa de sabotaj. „Am căutat totdeauna să creez che­stiuni obiective, documentaţii acoperitoare — declară el, dar toate aceste întârzieri, tergiversări, amânări, nu erau de fapt ter­Acuzatul Cernătescu Petre arată la început activitatea sa în cadrul mişcării legionare. înscris în mişcarea legionară în anul 1937, el a devenit şef de garni­zoană la Predeal şi Simeria în 1940, par­ticipând şi organizând diferite manifesta­ţii legionare. „In anul 1941 — declară acuzatul — am participat la rebeliune, iar în 1945 am fost închis pentru activitate legionară”. După cara a recunoscut In cursul Inte­rogatoriului, Cernătescu a încercat să as­cundă la început organelor de anchetă acţiunea criminală de sabotaj pe care a desfăşurat-o. „Mi-am dat seama mai apoi — a arătat Cernătescu — că această pozi­ţie este fără rost, deoarece organele de anchetă posedă documente suficiente care să ilustreze această acţiune“. Documentele adunate la dosar l-au silit pe acuzat să recunoască în faţa Instanţei criminala activitate pe care a desfă­şurat-o. „Planul de construcţie a Canalului de­pinde de starea de funcţionare şi de pro­ductivitate a utilajului mecanic. Eu — declară acuzatul — mi-am îndreptat ac­ţiunea de sabotaj în această direcţie, pentru scoaterea utilajului din acţiune înainte de vreme, pentru micşorarea pro­ductivităţii lui şi sabotarea planului de construcţie a Canalului”. In continuare, acuzatul a arătat con­cret mijloacele folosite în acţiunea sa de sabotaj. Astfel, împreună cu acuzatul Cio­rapciu, el a determinat o nouă repartizare a utilajului pe întreg traseul Canalului. Această repartizare s-a făcut — după cum mărturiseşte Cernătescu — pe baze de date ce nu corespundeau realităţii. De pe şantiere au venit atunci zeci de reclama­ţii prin care se arăta că utilajul ce li s’a repartizat nu era în stare de funcţiune, ci in ateliere, pentru reparaţii, iar altele nici nu existau pe şantierele indicate. O altă formă a sabotajului lui Gemăte­­scu a constituit-o nerespectarea ciclurilor de reparaţii ale utilajelor. Pe un şantier, nerespectarea termenului de reparaţii a făcut ca să se strice deodată 70 la sută din escavatoarele de un anumit tip. La un alt şantier, prin aceleaşi mijloace criminale, a fost scos din funcţiune un mare număr de camioa­ne basculante, însuşi planul de reparaţii a fost întocmit greşit. „Astfel—recunoaşte Cernătescu — La planificarea intrării în reparaţie nu s-a ţinut seama de starea fie­Sâmbătă, după interogatoriul ultimu­lui acuzat, grefierul a dat citire răs­punsurilor date de acuzaţi la interogatorii. Preşedintele a dat apoi cuvântul unor acuzaţi care au cerut să facă unele com­plectări la interogatoriu. Acuzatul Ciorapoiu Mircea a mărturisit că a comis încă două acte de sabotaj, des­pre care nu a vorbit anterior în faţa Ins­tanţei, în legătură cu provocarea de greu­tăţi în buna funcţionare a uzinei Ovidiu II şi la întârzierea irigării grădinilor de zar­zavat. Acuzatul Niţescu Constantin a mărtu­risit: „Nu am fost suficient de sincer in declaraţia mea şi am căutat să diminuez răspunderea faptelor mele şi urmările grave pe care activitatea mea le-a avut asupra utilajului şi a producţiei la lucră­rile Canalului. Revin acum şi declar că am fost conştient în toate aceste acţiuni ale mele şi ştiam urmările grave pe care activitatea mea de sabotaj le-a avut pentru utilaj şi producţie”. Acuzatul Frangopol Nicolae a menţionat atitudini duşmănoase, ascunse până acum Instanţei, printre care scoaterea din divi­­ n este că acţiunea de sabotaj nu a fost dusă în mod izolat, că sabotorii şi-au împletit acţiunile lor criminale, diversări şi amânări, ci pur şi simplu ac­ţiuni de sabotaj”. Acuzatul declară că pentru a produce greutăţi şi desorganizarea muncii, tărăgă­na în mod voit cu lunile executarea sarci­nilor care îi erau încredinţate, întocmea rapoarte şi situaţii false. „Mi s-a cerut un tabel asupra consu­murilor probabile de explozivi pe 1952. Am dat o cifră, iar a doua zi, când a tre­buit să confirm în scris, am dat o cifră cu 3,5 la sută mai mare la astralită şi cu 25 la sută mai mare la dinamită. Dacă aceste nepotriviri de cifre nu s’ar fi ob­servat, s’ar fi creiat greutăţi în aprovizio­narea cu explozivi. In trimestrul I 1952 trebuia să primim un număr de foreze pe şenile. Pentru ca aceste foreze să poată in­tra în funcţiune, noi trebuia să prevedem din vreme sculele de instrumentaţie. Când s-a cerut avizul pentru a se construi scu­lele în ţară, am executat aceste planuri la dimensiuni diferite decât erau necesare în realitate. Când am fost întrebat asupra materialului necesar, am indicat un mate­rial de 130 mm. nepotrivit. Dacă această acţiune de­ sabotaj nu s-ar fi descoperit, ar fi însemnat ca maşinile care urmau să sosească, să fi­e puse în stare de nefuncţionare“. Pus în faţa dovezilor crimelor sale, acu­zatul Vasilescu mărturiseşte că a dus o activitate josnică de defăimare a tehnicii sovietice, căutând să semene neîncredere în maşinile şi utilajele sosite din U.R.S.S. în număr tot mai mare pe şantierele Ca­nalului. Vasilescu căuta să semene nelinişte şi teamă în rândurile muncitorilor, răspân­dind tot felul de svonuri alarmiste, pro­vocatoare, prin care vroia să sustragă pe muncitorii şi tehnicienii cinstiţi de la mun­ca lor paşnică, creatoare. „Prin întreaga mea activitate am cău­tat să demobilizez şi să fiu un element destructiv, să nimicesc ceea ce poporul muncitor construeşte cu sudoarea frunţii a­ cărui utilaj în parte, nici de numărul de ore efectuate. Pentru a se provoca dezor­ganizare, s’au organizat reparaţiile în ra­port cu data sosirii utilajelor pe şantie­rele Canalului, deasemeni, dacă un esca­­vator lucra cu un buldozer nu s’a căutat ca ambele maşini să fie revizuite simul­tan, ci pe rând, astfel încât una din ma­şini nu funcţiona în aşteptarea reparării celeilalte”. Datorită acestui plan — care după cum a recunoscut acuzatul făcea parte din ac­ţiunea sa de sabotaj — precum şi sabota­jului acuzatului Georgescu-Topazlău, la Atelierele Centrale Medgidia sa creiat un adevărat „cimitir de utilaje”. „Ştiam — a recunoscut acuzatul — că piesele de schimb condiţionează buna în­treţinere şi buna funcţionare a utilajului mecanic. Datorită poziţiei mele duşmă­noase am sabotat şi aprovizionarea cu a­­ceste piese". „Din specificaţiile de piese de schimb pentru import — a arătat el — am omis intenţionat anumite piese..." Pentru cele care trebuiau confecţionate în ţară, am dat o documentaţie tehnică greşită. Am dat deasemeni specificaţii de import greşite. In mod intenţionat, nu am urmărit reali­zarea de piese de schimb la Medgidia, unde existau posibilităţi de execuţie..." Aşa după cum a recunoscut la intero­gatoriu , Cernătescu a sabotat asigurarea căldurii necesare muncitorilor de la Atelie­rele Centrale Medgidia, montând cazane necorespunzătoare şi a sabotat frigarea grădinilor de zarzavat care trebuiau să asigure aprovizionarea cantinelor munci­toreşti de pe Canal. El a mărturisit că în acţiunea sa a lucrat în înţelegere cu Ciorapoiu la sabotarea transporturilor feroviare, la montarea unor utilaje în puncte de lucru unde nu puteau funcţiona, la nejusta repartizare a utilaju­lui în general. El a arătat deasemeni că în complicitate cu Georgescu-Topazlău a sa­botat repararea utilajului. Acuzatul a re­cunoscut împletirea activităţii de sabotaj în diferite sectoare şi sprijinul pe care sa­botorii şi-l dădeau unul altuia. „Scopul activităţii mele — a arătat în încheiere acuzatul Cernătescu Petre — a fost frânarea planului de execuţie a Ca­nalului. Acest scop l-am urmărit datorită poziţiei şi atitudinii mele duşmănoase faţă de puterea populară, datorită trecutului meu politic f, zia pe care o conducea a doi funcţionari, deoarece erau comunişti şi i-ar fi stinghe­rit activitatea de sabotaj. Acuzatul Rozei Aurel a complectat răs­punsul la interogatoriu, declarând printre altele : „Toate actele de sabotaj săvârşite de mine urmăreau crearea unei situaţii de haos, nerealizarea sarcinilor de plan, blo­carea de materiale şi a fondului de salarii, crearea de nemulţumiri în rândul munci­torilor, demobilizarea lor şi împiedicarea desfăşurării întrecerii socialiste, provoca­rea de neîncredere în regimul actual”. Acuzatul Vasilescu Nicolae zis Colorado a arătat că printre actele de sabotaj con­sideră și construirea unor lucrări la Cerna­voda care s’au dovedit inutile, dar pentru care s’au cheltuit multe milioane de lei. Deasemeni, el a provocat desorganizare la şantierul de descărcări necesar lucrări­lor la portul maritim. El a mărturisit încă­­o dată : „A fost o înţelegere în acţiunile noastre de sabotaj. Aceste acţiuni de sa­botaj nu sunt întâmplătoare, ci au o core­laţie bine definită”. A urmat apoi audierea martorilor. In cursul şedinţei de Sâmbătă dimi­neaţa a început audierea martorilor. Martorul Maximovici Vasile planifica­tor la şantierul 7—8, arată că din vina acuzatului Rozei, planul venea­­pe şantiere cu întârziere de 3—4 şi chiar 15 zile. Din cauza întârzierii, planul nu putea fi defal­cat pe puncte de lucru, o bună parte a lu­nii lucrându-se fără plan. Din această pri­cină se făceau greşeli, iar muncitorii nu-şi cunoşteau sarcinile. Toate aceste acţiuni aveau un scop bine stabilit: sabotar­ea lu­crărilor. Rozei a dus acţiuni de sabotaj şi în legătură cu schimbările planurilor şi pre­darea planurilor sectoarelor, cât şi în ceea ce priveşte fondurile de salarii. In luna Martie 1951 ne trezim cu un plan şi un fond de salarii care nu acoperea decât în proporţie de 50 la sută salariile plătite în Februarie. In felul acesta s’au produs o seria de greutăţi. Am făcut un raport şi l-am înaintat lui Rozei, de la care însă nu a venit o rezolvare. In şedinţa de Duminică dimineaţa a con­tinuat audierea martorilor. Martorul Burgheni Paul, funcţionar la sectorul aprovizionării din Direcţia Ge­nerală a Canalului Dunăre-Marea Neagră, relatează felul în care acţiunea sabotoare a lui Rozei s-a făcut resimţită în sectorul de aprovizionare. Planul de aprovizionare conţinea cifre false, cu totul disproporţionate şi mult exagerate faţă de nevoile reale. „In acest fel — declară martorul — erau scoase din circuitul economiei naţionale, o serie de materiale care ar fi putut fi folosite pen­tru alte lucrări pe când la noi se aflau stocate”. Martorul arată felul în care acu­zatul Rozei sabota aprovizionarea cu uti­laje a şantierelor. „Această acţiune duş­mănoasă faţă de lucrările Canalului a fost dusă cu bună ştiinţă de către Rozei” , accentuează martorul. Martorul Rener David arată, între al­tele, felul în care acuzatul Rozei a sabo­tat aprovizionarea cu materiale­ de protec­ţie pentru muncitori. „Cererea de mate­riale de protecţie a fost făcută, într-un singur trimestru, pentru un an întreg. Consecinţa a fost că în acel trimestru nu am putut obţine de­cât o parte din canti­tatea cerută, iar în celelalte trimestre, ne­­fiind prevăzute niciun fel de cantităţi, am rămas fără materiale”. Martorul dă şi alte exemple despre felul în care Rozei a sabotat aprovizionarea cu echipament de protecţie. „Cismele de protecţie pentru muncitorii de la lucrările de înaltă tensiune nu au fost prevăzute în plan. Din această pri­cină am avut dificultăţi extraordinare ca să obţinem o cantitate care să asigure viaţa muncitorilor care lucrează la înaltă tensiune”. In depoziţia sa, martorul Garofeanu Gheorghe, Inginer chimist, arată o serie de alte aspecte ale sabotajului practicat de acuzatul Rozei. Martorul Şandri Victor, funcţionar, des­­vălue metodele de sabotaj ale acuzatului Frangopol. Martorul Blitz Emanoil, din Divizia Construcţii a Comitetului de Stat al Pla­nificării, a arătat în depoziţia făcută în faţa instanţei că Rozei comunica C.S.P. date false. „Un sistem obişnuit de sabotare — a relatat martorul — era începerea a nu­meroase lucrări care nu erau trecute în plan. Se începeau lucrări pentru care nu era prevăzută finanţarea, iar la sfârşitul anului te trezeai cu foarte multe lucrări începute şi foarte puţine terminate”. Martorul Naghel Armin, şef al oficiu­lui de Protecţie a Muncii din Direcţia Ge­nerală a Canalului, a arătat felul cum Cernătescu şi Georgescu-Topazlău au împiedicat aplicarea Instrucţiunilor pen­tru securitatea muncii. Ei au refuzat chiar să facă Instruirea muncitorilor pentru evitarea accidentelor de muncă. Prin fe­lul în care organizau munca, ei puneau în mod intenţionat în pericol viaţa mun­citorilor. Martorul Ungureanu Dumitru, subin­giner mecanic la Cernavoda, a arătat că Ciorapoiu dispunea dese transformări ale utilajelor, din escavatoare în dragline şi invers, ceea ce provoca o mare risipă de muncă şi scoaterea din producţie pe un anumit timp a utilajelor. Maşinile trimise la reparaţii zăceau vreme îndelungată fără a fi reparate. Dacă n’ar fi fost descoperită activitatea sabotorilor ar fi pricinuit complecta distrugere a unor maşini. Pentru biruirea greutăţilor provocate de sabotori în domeniul utilajelor şi pentru îndeplinirea — în ciuda lor — a planului de producţie, muncitorii au fă­cut eforturi foarte mari. Sunt echipe — a arătat martorul — care n’au dormit 4 zile şi 4 nopţi pentru a-şi realiza la zi sarcinile de plan. Martorul Straistaru Boris, Inginer a­­gronom, arată felul în care acuzaţii Ro­zei, Cernătescu şi Ionescu Oprişan au sabotat gospodăriile agricole auxiliare ale Canalului. Martorul aduce o serie de elemente con­crete cu privire­ la activitatea de sabotaj a acuzatului Cernatescu. Datorită activităţii sale criminale, costul reparaţiilor la Ate­lierele Centrale Medgidia era foarte ridi­cat. Deseori costul reparaţiilor unei maşini era mai mare chiar decât valoarea ei iniţială. Martorul Ardelea Alexandru, inginer constructor, a arătat cum acuzatul Ionescu Oprişan a sabotat asigurarea şantierelor cu forţele de muncă necesare. Martorul Vasiliu Mihai, Inginer cons­tructor, a arătat că Ionescu Oprişan a sabotat construirea unor dormitoare la şantierul 11, ceea ce a făcut ca un mare număr de muncitori să fie transportat zil­nic cu maşinile din Constanţa la şantier şi înapoi. Acţiunea de sabotaj dusă de Io­nescu Oprişan — a arătat martorul — a avut ca rezultat o frânare a lucrărilor şi scumpirea costului lor Martorul Mihăilescu Costin, inginer constructor,­­a arătat că Ionescu Oprişan a sabotat în acelaş mod şi lucrările pe şan­tierul 1. Martorul Buiea Costache, tehnician, a arătat cum Georgescu-Topazlău a provocat distrugerea a numeroase cauciucuri de la maşinile trimise la reparat la Atelierele Centrale Medgidia, precum şi felul cum a sabotat aprovizionarea cu piese de schimb. Martorul Abrihan Ioelf, funcţionar la sectorul mecanic, a relatat cum Georgescu-Este audiat apoi martorul Caliliescu Ni­­colae, funcţionar la sectorul de Planificare­­a D.G.C., care aduce deasemenea o serie, de­ fapte în legătură cu activitatea sabotoare, a lui Frangopol şi Rozei. El arată că ip., munca sa a putut să constate nereguli grave în planificarea lucrărilor, pe şanti­ere. „Ara atras atenţia în repetate rându­ri, în primul rând lui Frangopol, declară mar­torul. Dar acesta îmi spunea să-mi văd de treabă, că aşa sunt ordinele ; el mă sfă-’ tuia să fac şi eu la fel, să bag mai multe cifre, să ne încurcăm în cifre, astfel ca...Î.. meni să nu poată să le mai descurce".“ 1 „In trimestrul II al anului 1951—arată“ mai departe martorul—difuzarea plănuiţii pe şantier a întârziat mult. Intrebândud­­pe Frangopol de ce nu dă planul mai repede“ mi-a răspuns că are dispoziţie, că nu este uşor, să-l las în pace că totul vine ,la­ timpul său. Am repetat aceste întrebări şi lui Rozei care mi-a răspuns la fel să nu mă amestec în aceste chestiuni, să aştept“! Topazlău a sabotat confecţionarea de piese pentru perforatoare. Martorul Vasu Gheorghe, strungar­­ la Atelierele Centrale Medgidia, a arătat că acuzatul Georgescu-Topazlău a împiedicat in mort intenţionat planificarea muncii trt­ ateliere, producând mari daune producţiei şi nemulţumiri în rândul muncitorilor. In mod criminal, Georgescu-Topazlat­, trimitea pe şantiere, ca reparate, maşini cu mari defecţiuni. . Acuzatul refuza să execute la ateliere unele piese, sub motiv că nu are maşinile necesare. Aşa s-a întâmplat şi cu piesele de la macaraua de la digul portuar. „Eu — a arătat martorul — l-am demonstrat că aceste piese le-am lucrat în condiţiuni mai des avantajoase şi că la ateliere avem foc­, mai maşinile corespunzătoare dar el nu a vrut să aprobe ca să le lucrez. Cu apro-­ barea altor foruri, am făcut totuşi aceste piese, pentru ca lucrările de la dig să con­tinue”. Martorul Finţescu Ştefan, Inginer con­structor, desvălue acţiunile de sabotaj, ale acuzaţilor Ciorapciu, Rozei, Frangopol “îl Ionescu Oprişan. Martorul arătă apoi cum a sabotat acuzatul Ciorapciu alimentarea cu apă a şantierului. Din această pricină lucrările sufereau, iar muncitorii erau si­i­liţi să lucreze ore întregi în căldura verii fără să poată bea o cană de apă. In legătură cu activitatea de sabotaj a acuzatului Rozei, martorul arată căIjrt luna Aprilie 1951 s’a întocmit un plan suplimentar de producţie in cinstea arni-­ versării a 30 de ani dela întemeierea Partidului Comunist din România. Acuza­tul Rozei a întârziat dinadins lansarea pla­nului până în ziua de 2 Mai, ceea ce a fă­cut ca planul să ajungă pe şantiere numai cu trei zile înainte de ziua de 8 Mai. In felul acesta muncitorii au fost împie­dicaţi să desfăşoare întrecerea socialistă... Martorul Brekner Walter, Inginer con­­structor, vorbeşte despre activitatea de sa­­­botaj a acuzatului Niţrescu­.­.­ Martorul Ion Şt. Nicolae, mecanic de locomotivă, arată activitatea duşmănoasă a foştilor legionari Vieru Petre şi Nichita Dumitru. Martorul Guerrio Victor, desenator teh-­ nic, a arătat cum a sabotat acuzatul Va­­silescu-Colorado construirea unui cărucior- tip pentru lucrările de escavaţie în stâncă. Martorul Andronicescu -Dionisie, ingi­ner agronom, a arătat cum acuzatul Cer­­nătescu Petre a sabotat executarea insta­laţiilor de irigare a grădinilor de zarzavat ale Canalului. Prin aceasta, a arătat mar­torul, a fost sabotat planul de aprovizio­nare a constructorilor Canalului cu pro­dusele alimentare necesare. Martorul Babarţ Gheorghe, de la Ate­lierele Centrale Medgidia, vorbeşte despre felul cum Cernătescu a sabotat punerea în funcţie a unor strunguri,­ felul cum a îm­piedicat realizarea instalaţiilor de calori­fere în atelierele Medgidia în dorinţa lui de a îngreuna condiţiile da muncă ale muncitorilor. Martorul Luca M. Vasile, inginer, arată că acuzatul Rozei a conceput lucrările de planificare în aşa fel Încât ele să ducă la dezorganizarea muncii. In virtutea prevederilor legale, instanţa a aprobat audierea de informatori. Radnev Marieta, şefa Sectorului Admi­nistrativ din Direcţia Generală a Canalu­lui, a arătat că la sfârşitul anului 1951 şi începutul anului 1952, au venit pe şan­­tirele Canalului, ca urmare a cererilor D.G.C., sute de muncitori cu înaltă cali­ficare. Vreme îndelungată,­ Cernătescu şi ceilalţi sabotori afirmau că planul nu poate fi îndeplinit din lipsa­, de muncitori­­calificaţi. La venirea, acestor muncitori­, sabotorii au împiedicat lucrul lor, l-au pus să facă munci auxiliare şi chiar nefolosi­toare, i-au privat de beneficiile muncii în acord. Pe şantierul 7-8, zeci de şoferi au aşteptat 3-4 luni să lucreze pe maşini­. Sava Stelian, referent tehnic de specia­litate la Sectorul Mecanic al D.G.C., a arăto­tat cum Cernătescu a întârziat 6 luni aprobarea unor instrucţiuni de întreţinere­ şi reparaţie a utilajului, sabotând astfel buna lui funcţionare. Oancea Virgil, muncitor mecanic pe­­ şantierul Poarta Albă, a arătat felul din­care acuzatul Cernătescu a sabotat pregă­tirea de cadre calificate de escavatorist. Acuzatul trimitea dinadins cadre tinere in­suficient pregătite să lucreze pe escavatora­d­­re electrice de înaltă tehnicitate sosite din U.R.S.S. In acest fel, Cernătescu urmărea" scoaterea din funcţiune a acestor minunate­­ maşini şi totodată compromiterea ideii ca-­ lificării cadrelor la locul de producţie.­­ ca înainte de închiderea şedinţei de DU-­­minică dimineaţa, preşedintele a ceru­t celor care au cunoştinţă despre acţiunile de sabotaj ale acuzaţilor să se înscrie la greş.U fier pentru a depune ca informatori. In cursul şedinţei de Luni dimineaţa, a continuat audierea martorilor. Martorii Neagu Gheorghe, tehnician, Stambolgu­f Gheorghe, operator regulator de circular,­ţie, Juster Eduard, inginer constructor,,,, Cernescu Ion, inginer, Kaizer Leopold, inginer, şi Buligescu Alexandru, ajustor mecanic, au arătat numeroase acţiuni criminale de sabotaj duse de acuzaţii: Ni­­ţescu Constantin, Nichita Dumitru, Vasi­­lescu­ Colorado, Cernătescu Petre, Rozei Aurel, Georgescu-Topazlău. Procurorul militar a anunţat apoi că,,. întrucât probele adunate până în prezent“ dovedesc cu prisosinţă completa vinovăţie a acuzaţilor, procuratura renunţă la cei­lalţi martori propuşi. (Agerpres) Interogatoriul acuzatului Vasilescu Nicolae zis Colorado Interogatoriul acuzatului Cernătescu Petre Complectări la interogatoriu Depoziţiile martorilor Şedinţa de Duminica «var. dR ■':> ,îl - vi­­-fOI - dl ii In şedinţa de Vineri după amiază a con­tinuat Interogatoriul acuzaţilor. Interogatoriul acuzatului Rozei Aurel Acuzatul Rozei Aurel a arătat că şi-a făcut studiile în Franţa şi a lucrat în ser­viciul diferitelor societăţi petrolifere. In anii războiului, a lucrat la APACA, perioadă asupra căreia încearcă să treacă repede. La întrebarea preşedin­telui e nevoit însă să recunoască că acolo a lucrat la organizarea unei ex­poziţii antisovietice. Acuzatul arată că a devenit şef al Sectorului de Pla­nificare la Direcţiunea Generală a Canalului cu ajutorul lui Alexandru Ia­­cob, sabotorul de la Ministerul de Finanţe. In faţa instanţei, Rozei încearcă diferite manevre, căutând să ocolească miezul faptelor. Dar probele de la dosar şi între­bările precise ce i s-au pus l-au silit să recunoască acţiunile de sabotaj pe care Ie-a desfăşurat. Acuzatul mărturiseşte în privinţa co­respondenţei ce trebuia rezolvată, că sabota în felul următor: „Actele care nu-mi erau adresate mie person­al le resti­­tuiam, alte­ acte le restituiam pe motiv că nu sunt complete. Altele, care erau com­plete, erau reţinute un timp oarecare ca să se rezolve prin trecerea timpului”. Fiind răspunzător pentru planul de in­vestiţii, Rozei, în scopul sabotării şi de­mobilizării masselor de constructori, tre­cea în plan lucrări care nu puteau fi rea­lizate. Inculpatul recunoaşte că „în acest scop s-au introdus lucrări cu un volum mult mai mare decât era„posibil să se rea­lizeze în perioadele respective”. Aceste planuri false—aşa cum a mărturisit acuza­tul—atrăgeau după sine prevederi de mate­riale exagerate, care erau stocate pe şan­tiere, lipsind astfel alte întreprinderi din ţară de materialele necesare. Un alt mijloc de sabotaj a fost modul de alcătuire a planurilor lunare operative. Cu privire la aceasta acuzatul Rozei ara­tă : „Aceste planuri lunare trebuiau să stabilească posibilităţile de lucru ale fiecă­rui şantier în luna viitoare şi nu într-o perspectivă mai îndepărtată. Deci, aceste planuri trebuiau întocmite ţinând seama de elementele de bază care lucrează în sectoarele respective de lucru. Aceste pla­nuri nu au fost însă reale, au fost false, deoarece conţineau­­ utilaje care nu func­ţionau şi sisteme de lucru şi de organizare a şantierului care nu se puteau aplica în acest timp scurt. Toate acestea duceau la nerealizarea unor lucrări şi atrăgeau după sine nerealizarea planului, precum şi difi­cultăţi la obţinerea fondului de salarii, de către şantierul respectiv. Mai târziu, la calculul sistemului premiat, se produceau denaturări. Şantierul nu ştia ce plan să ia în considerare la calculul primelor şi se producea astfel împiedicarea plăţii pri­melor”. Rozei recunoaşte că alcătuirea unor astfel de planuri constituia o acţiune de sabotaj care a avut ca urmare faptul că unele şantiere realizau planul numai în proporţie de 70—80 la sută, iar pe unul din şantiere, realizările au fost în anul trecut numai de 50 la sută. Sabotajul lui Rozer ţintea şi la împiedi­carea desfăşurării întrecerii socialiste. In acest scop, planurile de producţie erau trimise pe şantiere cu mari întârzieri. Consecinţa acestui sabotaj este arătată de acuzat astfel : „Şantierele nu puteau de­falca planul şi nu puteau organiza nici în­trecerea socialistă, care ar fi contribuit la depăşirea planului”. Acuzatul recunoaşte că în acest fel a sabotat economia naţională. „Acţiunile mele principale de sabotaj — a spus Rozei — sunt de fapt două: în domeniul planului de Investiţii şi în do­meniul planului operativ”. Acuzatul sin­tetizează astfel urmarea sabotajului prac­ticat de el. „Neîndeplinirea planului, sto­carea de materiale, dificultăţi în legătură cu fondurile de salarii, dificultăţi întâm­pinate pe şantiere la plata primelor, deci provocarea de nemulţumiri în rândurile tehnicienilor şi muncitorilor, demobili­zare, piedici în desfăşurarea întrecerii so­cialiste". La întrebarea preşedintelui asu­pra scopului urmărit în aceste acțiuni.

Next