România Liberă, iunie 1953 (Anul 11, nr. 2696-2720)
1953-06-02 / nr. 2696
Mărfi 2 Iunie 1953 — Nr. 2696 IN AJUTORUL SFATURILOR POPULARE Planul local — parte integrantă a planului de stat Începând din anul 1952, sfaturile populare au primit sarcina de mare răspundere de a elabora, urmări şi controla planul economii locale, parte integrantă din planul de stat. Așa cum economia comunei, raionului, oraşului şi regiunii constitue o parte integrantă a întregii economii naţionale, tot astfel şi planul local este o parte integrantă a planului de desvoltare a economiei naţionale. Planificarea locală nu exclude ci întăreşte principiul unităţii planului, planul local fiind numai o parte a planului de stat. Prin introducerea planificării locale sfaturile populare au primit un sprijin deosebit de preţios, activitatea lor căpătând un conţinut mult mai concret, iar atribuţiile lor economico-organizatorice şi cultural-educative un cadru mai precis. Planul local oglindește cu rigurozitate sarcinile politico-economice trasate de partid și guvern cu ocazia elaborării planului de stat. Aceste sarcini sunt obligatorii pentru toate planurile locale. Astfel, sarcina fundamentală e primului nostru plan cincinal, de construire a bazei economice a socialismului în R.P.R., îşi găseşte o justă exprimare şi în planurile locale care cuprind în mod detailat sarcini concrete. In lupta pentru realizarea lor se reflectă hotărîrea organelor locale ale puterii de stat şi a oamenilor muncii din regiunile şi raioanele ţării, de a îndeplini şi depăşi obiectivele fixate de partid şi guvern. Planul local îmbrăţişează sectoarele vieţii economice, sociale şi culturale legate strâns de specificul regiunilor, raioanelor, oraşelor şi comunelor. Este vorba de planificarea industriei locale, gospodăriei comunale, circulaţiei mărfurilor, cooperaţiei meşteşugăreşti, activităţii sanitare, prevederilor sociale, învăţământului, culturii şi artei, administraţiei sfaturilor populare şi C.C.F.S. Sectoarele importante cuprinse in planificarea locală scot în evidenţă răspunderea ce revine organelor locale ale puterii de stat în realizarea întocmai a prevederilor planului local. Prin grija partidului şi guvernului regiuni întregi menţinute de orânduirea burghezomoşierească în cea mai neagră înapoiere renasc la o viaţă nouă. Planul local contribuie la acest proces. Atragerea masselor de oameni ai muncii la gospodărirea treburilor obşteşti a contribuit la deosebita desvoltare a ramurilor vieţii economice, sociale şi culturale a regiunilor, raioanelor şi oraşelor, industria de interes local, subordonată sfaturilor populare contribue la îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu bunuri de consum. In regiunea Bacău producţia globală a industriei locale s‘a dublat în anul 1952 faţă de 1951, în regiunea Cluj s’a mărit de trei ori, în regiunea Suceava de cinci ori. In general producţia globală a industriei locale pe întreaga ţară va cunoaşte în anul 1953 o creştere deosebită faţă de anii precedenţi. Au fost şi sunt rezolvate continuu nenumărate probleme de ordin urbanistic şi edilitar. In oraşe şi sate se construesc noi aşezăminte de cultură şi sănătate, noi stadioane şi terenuri de sport, care asigură condiţii optime de desvoltare activităţii culturale şi sociale. Comitetele executive ale sfaturilor populare îşi exercită activitatea de planificare a economiei focale, prin secţiunile de planificare. In munca pe care au desfăşurat-o în cursul anului trecut, — primul an de existenţă — secţiunile de planificare regionale au reuşit să obţină o seamă de realizări în ceea ce priveşte urmărirea şi executarea planului local. Pe baza succeselor obţinute în primul an de planificare locală, cu începere din 1953 s’a trecut şi la înfiinţarea secţiunilor de planificare raionale şi orăşeneşti. Acest fapt constitue un real sprijin în munca comitetelor executive, creindu-le condiţii ca în anul hotărîtor al cincinalului să-şi ducă mai bine acţiunea de urmărire şi executare a planului local. In această perioadă de timp cea mai importantă sarcină ce revine organelor locale ale puterii de stat în ceea ce priveşte planul local este urmărirea în mod organizat a îndeplinirii planului. Aceasta se realizează atât prin secţiunile de planificare cât şi prin secţiunile de resort care au datoria de a urmări felul în care se realizează planul în sectorul de activitate respectiv, îndrumând şi controlând continuu munca secţiunilor de planificare şi a celor de resort, comitetele executive au posibilitatea să cunoască situaţia realizării planului local putând lua astfel măsuri operative pentru înlăturarea lipsurilor şi dificultăţilor ivite în cursul executării planului. Comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să acorde toată atenţia îndeplinirii ritmice a planului local, deoarece numai în acest fel se asigură desvoltarea continuă a economiei locale. Practica „asalturilor“ de la sfârşit de lună sau trimestru trebue înlăturată, ea aducând prejudicii din cele mai grave luptei pentru înflorirea continuă a regiunilor şi raioanelor ţării. O deosebită atenţie trebue să acorde comitetele executive ale sfaturilor populare muncii de îndrumare şi control a activităţii secţiunilor de planificare. Preşedinţii comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale , Oradea şi Baia Mare de pildă, se ocupă permanent de îndrumarea secţiunilor de planificare ajutându-le în mod concret la desfăşurarea unei activităţi susţinute. Nu acelaş lucru se poate spune despre comitetele executive regionale Stalin şi Ploeşti, care subestimează munca de planificare locală, scoţând de nenumărate ori din muncă pe şeful secţiunii de planificare pentru a-i încredinţa temporar alte sarcini. Comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să urmărească ca secţiunile de planificare să facă în mod continuu şi temeinic verificarea pe teren a situaţiei realizării planului local. Această verificare trebue făcută in mod organizat, pe baza unui plan de muncă în care să se ţină seamă de cele mai importante probleme legate de desvoltarea economiei locale. In acest fel, comitetele executive, prin secţiunile lor de planificare vor putea să stabilească în mod just şi operativ măsurile ce urmează a fi luate pentru remedierea lipsurilor, pentru asigurarea îndeplinirii planului local. Contactul permanent cu terenul permite în acelaş timp o bună cunoaştere a bogăţiilor regiunii sau raionului, — bogăţii care de multe ori sunt nevalorificate — permite o mai bună documentare asupra posibilităţilor de desvoltare, pregătindu-se astfel elaborarea justă a planurilor viitoare. Sunt încă numeroase cazuri când secţiunile de planificare se limitează în munca de urmărire a realizării planului, la înregistrarea în rapoarte a datelor primite de la secţiunile de resort. Această situaţie se datoreşte slabei munci de teren a planificatorilor. In cursul trimestrului I 1953, secţiunea de planificare a regiunii Craiova, de exemplu, nu a verificat deloc îndeplinirea planului întreprinderii regionale de construcţii, cu toate că planul acestei întreprinderi nu a fost realizat decât în proporţie de 50 la sută. Cu totul insuficiente au fost şi deplasările făcute pe teren de organele secţiunilor de planificare ale regiunilor Bucureşti, Suceava şi Iaşi. In verificările pe teren, planificatorii nu scot totdeauna la iveală rezervele existente în întreprinderile locale, nu prezintă suficiente propuneri menite să asigure îndeplinirea planului în toate ramurile economiei locale. Această situaţie se datoreşte faptului că planificatorii nu se pregătesc în suficientă măsură înainte de a pleca pe teren, adică nu studiază rapoartele anterioare de verificare şi rapoartele statistice. Din această cauză sprijinul dat întreprinderilor este insuficient şi propunerile de îmbunătăţire a muncii sunt şi ele nesatisfăcătoare. Unii dintre planificatorii secţiunilor de planificare, ca de pildă cei de la regiunile Ploeşti, Iaşi şi Suceava, se mulţumesc să păstreze pentru ei constatările făcute pe teren, nepropunând comitetelor executive respective măsuri pentru îmbunătăţirea muncii. Sub îndrumarea directă a comitetelor executive şi în colaborare cu secţiunile de resort, secţiunile de planificare au datoria să urmărească rezolvarea tuturor deficienţelor semnalate în decursul executării planului local, să nu se mulţumească numai cu constatarea lor la sfârşitul lunii sau trimestrului. Dacă planul de producţie al industriei locale din regiunea Constanţa nu a fost îndeplinit în primul trimestru al anului 1953 decât în proporţie de 57,7 la sută de aceasta răspunde în aceeaşi măsură cu secţiunea de gospodărie comunală şi industrie locală şi secţiunea de planificare care nu a ştiut să descopere şi să înlăture la timp lipsurile existente. Verificarea executării planului trebue să înarmeze secţiunile de planificare cu tot materialul documentar necesar pentru cunoaşterea problemelor economice şi social-culturale ale regiunii. Nu înseamnă câtuşi de puţin că secţiunile de planificare trebue să se transforme într-un aparat de culegere de date statistice; secţiunile de planificare trebue să fie aparate de analiză şi sinteză, de interpretare şi orientare economică. Un rol important revine secţiunilor regionale de planificare în îndrumarea secţiunilor raionale de planificare care sunt încă lipsite de experienţă. Aproape în toate regiunile se constată o insuficientă îndrumare practică, pe teren, a muncii secţiunilor raionale de planificare. In regiunea Suceava, de pildă, de la şedinţa de instructaj şi până la începutul lunii Aprilie, planificatorii secţiunii regionale nu au făcut nici o deplasare în raioane. In regiunea Ploeşti, din cauza lipsei de preocupare a secţiunii regionale de planificare, instrucţiunile şi hotăririle Consiliului de Miniştri nu au fost transmise la timp tuturor raioanelor. O contribuţie de seamă în sprijinirea muncii de planificare locală pot şi trebue să aducă consiliile consultative compuse din oameni de ştiinţă, tehnicieni, profesori, stahanovişti şi fruntaşi în producţie. In acele regiuni unde s’a acordat atenţia cuvenită organizării acestor Consilii, unde ele au fost ajutate în muncă s’au obţinut rezultate din cele mai bune. In unele locuri, cum ar fi regiunea Bucureşti, consiliile consultative există doar pe hârtie, ele nefiind atrase la activitatea de planificare locală. O astfel de situaţie intolerabilă trebue de urgenţă lichidată. Comitetele executive au datoria de a organiza şi stimula munca acestor consilii consultative, mobilizându-se în acţiunea de descoperire de noi bogăţii locale, a celor mai bune căi de realizare şi depăşire a planului local. Propunerile consiliilor consultative trebue studiate cu atenţie şi rezolvate cu operativitate, dându-se astfel un nou şi puternic avânt muncii de ridicare economică şi social-culturală a regiunilor şi raioanelor ţării. Asigurându-şi colaborarea permanentă a oamenilor de ştiinţă şi tehnicienilor şi sprijinul efectiv al deputaţilor şi al masselor lărgi de oameni ai muncii, organizându-le şi stimulându-le participarea la conducerea treburilor obşteşti, sfaturile populare vor putea obţine realizări din ce în ce mai mari. Desvoltarea rapidă a economiei locale impune necesitatea îmbunătăţirii continue a activităţii comitetelor executive în domeniul planificării. Pentru aceasta este necesar să se ridice nivelul muncii economice a secţiunilor de planificare, îmbunătăţindu-se continuu cunoştinţele planificatorilor în domeniul economiei, tehnicii şi metodologiei planificări. Organizarea de cursuri şi seminarii pentru planificatori constitue de aceea una din sarcinile importante ale comitetelor executive. • In anul 1953, sfaturile populare trebue să se pregătească mai bine în vederea elaborării planului pe anul 1954. Experiența comisiilor regionale de planificare din Uniunea Sovietică arată că munca de elaborare a planului nu trebue să fie o muncă cu caracter de campanie, limitându-se la o perioadă corespunzătoare complectarii fortularelor de plan. Ea trebue să constitue o muncă permanentă în vederea obţinerii unei documentații necesare elaborării planurilor corespunzătoare necesităţilor și posibilităților de desvoltare ale regiunilor. Secţiunile de planificare trebue să-şi îmbunătăţească munca în această direcţie, pregătind din timp elaborarea planului pe anul 1954 prin punerea la punct a evidenţelor şi întocmirea materialului documentar. Urmărirea executării planului trebue să fie îmbinată în permanenţă cu o analiză temeinică asupra posibilităţilor de desvoltare economică şi social-culturală a regiunilor, care să contribue la formarea unei documentaţii necesare elaborării planurilor viitoare. In acţiunea de elaborare a planului pe anul 1954, comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să antreneze deputaţii, massele largi populare, inovatorii, stahanoviştii şi fruntaşii în producţie, oamenii de ştiinţă care pot aduce o mare contribuţie prin propunerile şi sugestiile lor. Deasemenea o contribuţie importantă la întocmirea materialului documentar trebue s’o aducă consiliile consultative care trebue antrenate în muncă pe baza unui plan concret de activitate. In regiunea Oradea de pildă, consiliul consultativ şi filiala ASIT au fost antrenate în studierea unor probleme în vederea elaborării planului pe anul 1954. Totodată trebue mobilizate la această acţiune şi secţiunile raionale de planificare pentru a-şi aduce aportul la întocmirea documentaţiei necesară elaborării planului pe anul 1954. ★ Acordând atenţie continuă urmăririi planurilor locale, îndrumând şi controlând îndeaproape munca secţiunilor de planificare, comitetele executive ale sfaturilor populare vor asigura îndeplinirea integrală şi ritmică a planului local, contribuţie de seamă la înflorirea regiunilor patriei noastre, la îndeplinirea cincinalului în patru ani. Pentru a alcătui planuri cât mai judicioase, comitetele executive trebue să ţină seama în întreaga lor activitate de posibilităţile reale existente pe plan local. Cunoscând specificul regiunii, organele locale ale puterii de stat trebue să se ocupe temeinic de problemele comerţului de stat şi cooperatist, să analizeze periodic cum se desfăşoară munca în această direcţie şi să indice măsurile necesare pentru îmbunătăţirea necontenită a aprovizionării oamenilor muncii. O latură de mare însemnătate spre care trebue să fie îndreptată atenţia sfaturilor populare este verificarea în permanenţă a îndeplinirii integrale şi la toţi indicii a planurilor economiei locale, respectarea disciplinei de plan de către toate unităţile economice. Pentru aceasta se impune ca munca de planificare să nu se mărginească la operaţiuni din birou ci să se bazeze în permanenţă pe o strânsă legătură cu terenul, pe cunoaşterea problemelor concrete, pe legătura permanentă cu massele. „Ar fi o prostie să se creadă că planul de producţie se reduce la o înşirare de cifre şi de sarcini" , ne învaţă tovarăşul Stalin „In realitate, planul de producţie înseamnă activitatea vie şi practică a milioane de oameni. Realitatea planului nostru de producţie o constitue milioanele de oameni ai muncii care făuresc o viaţă nouă. Realitatea programului nostru o constitue oamenii vii, noi toţi, voinţa noastră de a munci, hotărîrea noastră de a munci într’im mod nou, hotărîrea noastră de a îndeplini planul“. In lumina acestei indicaţii staliniste, comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să muncească perseverent zi de zi, pentru continua îmbunătățire a planificării pe plan local, întărind necontenit legătura cu terenul, cu massele de oameni ai muncii. FR. KLINGER ROMÂNIA liberă După exemplul colhoznicilor Cu câteva luni în urmă, colectiviştii din comuna Botiz, regiunea Baia Mare, au primit răspunsul la scrisoarea trimisă membrilor colhozului „Stalin“ din Republica Sovietică Socialistă Bielorusă. Aflaseră de realizările dobândite de aceşti colhoznici şi de aceea le-au cerut să le împărtăşească experienţa lor. Răspunzând colectiviştilor, colhoznicii au scris : „In urma aplicării înaintatei ştiinţe micturiniste şi a experienţei fruntaşilor din agricultură, noi am obţinut în anul 1952 la recolta de secară de toamnă 18,5 chintale la hectar, la orz 26 chintale la hectar, la grâu 20 chintale la hectar“. In continuare, colhoznicii arată colectiviştilor noştri metodele înaintate pe care le folosesc la diferite lucrări. Harnicii colhoznici le-au scris apoi despre experienţa câştigată în întoarcerea socialistă intre colhozuri, brigăzi şi echipe. După experienţa şi sfaturile colhoznicilor, cu ajutorul comitetului de partid raional şi al sfatului popular raional membrii gospodăriei agricole colective „Petőfi Sándor“ din comuna Botiz, regiunea Bai Mare, au organizat întrecerea socialistă. Cât de bune au fost sfaturile colhoznicilor s-a dovedit încă deja însămânţări Desfăşurând întrecerea socialistă între brigăzi şi echipe, colectiviştii au terminat însamânţările cu aproape două săptămâni taalate de termen. Pentru aceasta, gospodăriei agricole colective „Petőfi Sándor“ din comuna Botiz i-a revenit steagul de fruntaşă pe regiune în campania de primăvară. Ca şi la însămânţări, sfaturile colhoznicilor sunt călăuzitoare şi la întreţinerea culturilor, în aplicarea strictă a regulilor agrominimului. Astfel, colectiviştii au terminat în întregime prăşii a la fiind fruntaşi şi în actuala perioadă a muncilor agricole. Colectiviştii din Botiz prăşesc acum culturile (floarea soarelui, sfeclă de zahăr, etc.) pentru a doua oară Odată cu executarea lucrărilor agricole, colectiviştii fac noi construcţii şi le măresc pe cele existente. E în curs de construire o cocină pentru 50 scroafe, un saivan pentru 500 oi. Acestea vor creaposibilitatea măririi numărului animalelor din fermele zootehnice ale gospodăriei care le aduc mari venituri. In gospodăria colectivă din Botiz înfloreşte zi de zi şi viaţa culturală. Clubul posedă actualmente două aparate de radio, o bibliotecă voluminoasă, caravana cinematografică a raionului îi vizitează des. De curând a luat fiinţă o echipă artistică a tinerilor colectivişti, care se pregăteşte intens în vederea Festivalului Mondial al Tineretului. Pe o suprafaţă de 3,50 hectare este în curs de amenajare un teren de fotbal, unul de voleibal şi o pistă cu obstacole pentru trecerea normelor G.M.A., etc. Mulţi dintre colectivişti şi-au construit locuinţe, au cumpărat mobilă nouă. In casele lor se va aprinde în vara acestui an „lampa lui 11ki“, care le va face şi mai frumoasă viaţa. Electrificarea va ajuta şi la mecanizarea unor lucrări în gospodărie. Despre succesele obţinute de ei, despre viaţa nouă, liberă şi fericită pe care o construesc sub conducerea partidului, colectiviştii vor scrie colhoznicilor din Republica Sovietică Socialistă Bielorusă de la care au primit sfaturi preţioase. Îşi amintesc colectiviştii din Botiz îndemnul plin de dragoste şi colhoznicilor din colhozul „Stalin”: „Avem credinţa fermă că membrii gospodăriei dvs. colective vor merge şi de acum înainte pe drumul arătat de partid şi prin munca lor plină de abnegaţie vor aduce o contribuţie de seamă în lupta pentru pace, democraţie şi socialism, la cauza victoriei comunismului“. In gândul colectiviştilor se conturează tot mai limpede răspunsul : „Puteţi fi siguri tovarăşi că nu vom precupeţi efortul pentru a consolida şi dezvolta gospodăria noastră, pentru a face din ea o unitate socialistă tot mai puternică şi înfloritoare.“ L. ROMAN corespondentul „României libere din regiunea Oradea In Editura pentru literatură politică a apărut: D. LAZAR Munca politică de massă pentru crearea de gospodării colective şi întovărăşiri agricole 56 pag. 40 bani Încheierea lucrărilor consfătuirii pe ţară a stahanoviştilor din sectorul industrial al hârtiei şi celulozei BACAU. — Duminică s’au încheiat la Bacău lucrările celei de a 111 - a consfătuiri pe ţară a stahanoviştilor din sectorul industrial al hârtiei şi celulozei. Concluziile consfătuirii au fost trase de tov. Mihai Suder, ministrul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei. A IH-a consfătuire pe ţară a stahanoviştilor din sectorul industrial al hârtiei şi celulozei a adoptat o hotărîre care cuprinde măsuri concrete necesare îmbunătăţirii calităţii hârtiei şi celulozei. In acest scop, Direcţia Generală a industriei hârtiei şi celulozei trebue să organizeze un control privind calitatea produselor, dealungul întregului proces de fabricaţie, iar prin mijloace locale să se asigure mecanizarea muncii, în special la transportul materiilor prime şi semifabricate. O atenţie deosebită trebue să se acorde şi muncii care se desfăşoară în secţiile de întreţinere a fabricilor. După încheierea lucrărilor consfătuirii, tov. ministru Mihai Suder a înmânat insigna de stahanovist, pe ramură unui număr de 7 stahanovişti, printre care Constantin Hanganu, şeful secţiei celuloză de la fabrica „Steaua Roşie” Bacău, Vasile Nistor, conducătorul maşinii de fabricaţie de la fabrica „Comuna din Paris“ din Piatra Neamţ, Niculae Moldoveanu, deia fabrica „Bernat Andrei”, Ion Grun, deia fabrica „1 Mai“ Petreşti şi alţii. (Agerpres) Informaţii Marţi seara la ora 19:30 va avea loc in sala Ateneului R.P.R. un concert simfonic extraordinar dat de orchestra de studio a Comitetului de Radio, dirijată de Timotei Ivanovici Curtovoi, maestru emerit al artei din R.S.S. Moldovenească, conducător artistic şi dirijor principal al Orchestrei Filarmonice de Stat din Chişinău. Programul acestui concert simfonic cuprinde: Simfonia a VI-a în si minor „Patetica“ de Ceaicovschi, aria Tatianei (scena scrisorii) din opera „Eugen Oneghin“ de Ceaicovschi, solistă Polina Botezat, laureată a Concursului Internaţional al celui de al III- lea Festval Mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace de la Berlin, şi „Capriciu italian“ de Ceaicovschi. ★ Duminică 31 Mai a avut loc în sala Ateneului R.P.R., un concert festiv dat de Ansamblul artistic al Palatului Pionierilor în cinstea zilei de 1 Iunie — Ziua Internaţională pentru apărarea Copilului — şi a împlinirii a 3 ani dela înfiinţarea Palatului Pionierilor. Concertul, care s’a bucurat de un frumos succes, a cuprins în programul său muzică de Mozart, Verdi, Glazunov, Haciaturian, etc. ★ Duminică dimineaţă a avut loc şedinţa de analiză a desfăşurării întrecerii organizată de Sfatul Popular al Capitalei între bibliotecile raionale şi populare, în etapa a 111 - a a concursului, 16 Februarie — 1 Mai 1953. Darea de seamă a arătat că munca bibliotecilor s’a îmbunătăţit faţă de etapa precedentă. Pentru rezultatele frumoase obţinute în etapa a 111 - a a concursului, biblioteca raională nr. 31 din raionul Lenin ,a primit drapelul de bibliotecă raională fruntaşă, (Agerpres). Pag. 3-a Declaraţia Consiliului de Miniştri al Republicii Democrate Germane BERLIN 31 (Agerpres). — A.D.N. transfrme : •Departamentul presei de pe lângă primul ministru al R.D. Germane anunţă : La 39 Mai 1953, a avut loc o şedinţă extraordinară a Consiliului de Miniştri al Republicii Democrate Germane în cadrul căreia, le propunerea primului ministru Otto Grotewohl, a fost adoptată în unanimitate următoarea declaraţie : Hotărîrea Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. cu privire la desfiinţarea Comisiei Sovietice de Control din Germania corespunde pe deplin intereselor naţionale ale poporului german. Consiliul de Miniştri al Republicii Democrate Germane declară în numele populaţiei Republicii Democrate Germane şi al tuturor patrioţilor germani că Comisia Sovietică de Control din Germania, în conformitate cu hohtărîrile de la Potsdam, a acordat poporului german în ultimii ani un mare ajutor în construcţia sa paşnică. Politica paşnică dusă de guvernul sovietic prin Comisia Sovietică de Control din Germania a avut drept rezultat dezvoltarea şi adâncirea prieteniei dintre cele două popoare ale noastre. Instituirea funcţiei de înalt comisar al U.R.S.S. în Germania cu sediul în capitală — Berlin — înseamnă continuarea consecventă a politicii sovietice de pace şi prietenie faţă de Germania. In conformitate cu acordul, de la Potsdam, această politică urmăreşte crearea unui stat german unit, independent, democrat şi iubitor de pace. Hotărîrea Consiliului de Miniştri al U.R.S.S.. reprezintă un nou pas important pe calea spre unitate şi pace pe care poporul german păşeşte cu hotărîre. Potrivit hotărîrii Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., înaltul comisar al Uniunii Sovietice în Germania este însărcinat să : „reprezinte interesele Uniunii Sovietice în Germania şi să supravegheze activitatea organelor puteri din Republica Democrată Germană din punctul de vedere al îndeplinirii de către acestea a obligaţiilor ce decurg din hotărîrile de la Potsdam ale puterilor aliate cu privire la Germania“. Trasarea unor astfel de sarcini reprezintă continuarea consecventă a politicii paşnice sovietice faţă de Germania, care şi-a găsit expresia în proiectul sovietic privitor la bazele tratatului de pace cu Gerriiania, ce face posibilă dezvoltarea paşnică a unei Germanii unite şi independente şi prevede retragerea tuturor forţelor de ocupaţie, în termen de un an de la încheierea tratatului de pace. Poporul german trebue să constate cu indignare că activitatea înalţilor comisari ai puterilor occidentale de la Bonn urmăreşte să adâncească desmembrarea Germaniei şi să impună Germaniei occidentale tratatele militariste de la Bonn şi Paris. O astfel de politică împiedică încheierea unui tratat de pace şi tinde la menţinerea dominaţiei militare străine pe o perioadă nedefinită în Germania occidentală. Tratatele de la Bonn şi Paris duc la reînvierea fascismului. Ele transformă Germania occidentală într’un focar al militarismului german setos de revanşă. Acest lucru este in contradicţie atât cu interesele poporului german cât şi cu interesele tuturor celorlalte popoare iubitoare de pace. Consiliul de Miniştri al R.D. Germane îşi bazează politica sa pe obligaţiile şi drepturile poporului german prevăzute în acordul de la Potsdam In conformitate cu aceasta, Constiu de Miniştri şi Camera Populară a Republicii Democrate Germane au făcut în repetate rânduri propuneri îndreptate spre stabilirea înţelegerii reciproce între germanii din Răsăritul şi din Apusul patriei noastre în scopul grăbirii unificării Germaniei şi încheierii unui tratat de pace cu German's. Aceste propuneri au găsit un larg răsunet în rândul poporului german deoarece ele exprimă voinţa tuturor bărbaţilor şi femeilor iubitori de pace din Germania. Consiliul de Miniştri al Republicii Democrate Germane vede în hotărîrea Consiliului de Miniştri al UIR SS o nouă dovadă a profundei încrederi a popoarelor Uniunii Sovietice in forţele democratice ale poporului german. Consiliul de Miniştri al Republicii Democrate Germane salută hotărîrea Guvernului Sovietic ca pe oimportantă contribuţie la cauza rezolvării paşnice a problemei germane şi a întăririi păcii în Europa. Hotărîrea Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., însufleţeşte mişcarea patriotică din întreaga Germanie pentru unitate, democraţie şi pace. Consiliul de Miniştri al Republicii Democrate Germane cheamă pe toţi adevăraţii patrioţi din Germania să ridice mai sus steagul independenţei naţionale şi să-l ducă la victorie. Cuvântarea lui Palmiro Togliatti la meetingul electoral din orașul Alexandria ROMA 1 (Agerpres). Ziarul „Unita“ a publicat cuvântarea rostită de Togliatti la un meeting electoral care a avut loc în orașul Alexandria la 29 Mai. Cuvântarea lui Togliatti a fost rado difuzată în întreaga provincie. Togliatti a subliniat că pentru a obţine în mod ilegal majoritatea absolută în noul parlament, partidul democrat-creştin foloseşte mai cu seamă două arme: minciuna şi intimidarea. Partidul democrat-creştin, a spus Togliatti, nu s-a prezentat cu un program electoral câtuşi de puţin serios. Pentru a se menţine la putere, el a încheiat o alianţă cu social democraţi, liberalii, republicanii şi partidul progerman de Tirolul de Sud şi încearcă să-i facă pe alegători să creadă că acest bloc este un bloc de „centru“. Social-democraţii, liberalii şi republicanii care sprijină partidul democrat-creştin încearcă la rândul lor să sugereze alegătorilor că cine nu are încredere ori partidul clerical poate vota pentru partidele, aliate cu acesta, deoarece ele sunt „partide laice“. Aceasta este de asemenea o minciună, deoarece cei care vor vota pentru social-democraţi, liberali şi republicani nu vor face altceva decât să ajute partidul democrat-creştin să obţină majoritatea absolută de voturi. Numeroşi alegători care au votat acum 5 ani pentru democraţi-creştin şi Sateliţii lor îşi dau seama de această minciună. Iată de ce partidul democrat-creştin scoate din nou din teacă vechea armă — teama, afirmând că dacă blocul condus de el nu-şi va asigura majoritatea absolută, în Italia se va crea „haos“. Oamenii care conduc partidul clerical, a declarat Togliatti, sunt stăpâni de setea de putere deoarece în spatele lor stau grupurile privilegiate care nutresc iluzia că puterea, totva fi veşnică Această iluzie trebue spulberată deoarece Italia aparţine tuturor italienilor înainte de toate italienilor care trăiesc de munca lor. In ceea ce îi priveşte pe social-democraţi, ei afirmă că victoria blocului democrat-creştin ar fi necesară deoarece în caz contrar va reveni la putere reacţiunea monarhistă şi fascistă. Aceasta este deasemenea o minciună având drept scop să-i intimideze pe alegători. Fasciştii nu pot reveni la conducerea veţii naţionale, pentru că acum în fruntea poporului stau partida care ar putea curma orice tentativă de revenire a lor. Partidul clerical care ar dori să restaureze regimul reacţiunii făţişe împotriva oamenilor- muncii ascunde el însuşi în sine prejdia fascismului.’ Ameninţarea monarhiei şi a fascismului porneşte de lapartidul clerical; singura posibilitate de lichidare a acestei ameninţări este votul pentru partidele de stânga muncitoreşti şi democrate. Din Calabria, in Via Aventino 26 Din Italia a venit vestea că mii de ţărani — locuitori ai 11 comune — au ocupat o mare întindere de pământ în Calabria. Telegramele precizează că acest nou act de revoltă are drept cauză imediată abuzurile săvârşite de către comisia însărcinată cu aplicarea reformei agrare în sudul Italiei. In jurul acestei „reforme agrare” conducătorii Italiei fac de câţiva ani o acţiune demagogică enormă. Astfel a luat naştere aşa numita „Lege Sila“, trecută prin Consiliul de miniştri din 15 Noembrie 1949, în virtutea căreia se hotărăşte „exproprierea pământurilor din Sila şi teritoriile învecinate“. Pentru aplicarea acestei legi „generoase“ guvernul a întemeiat o instituţie denumită: „Opera de valorizzazione della Sita“ — „Acţiunea de valorificare a Silei“, adică a pământurilor din această regiune sau pe scurt, O.V.S. Cum şi-a îndeplinit acest O.V.S. misiunea ? Din polemicile care se duc azi în presa italiană, se poate afla cum O.V.S.-ul a risipit fonduri de miliarde de lire nu pentru împroprietărirea țăranilor, ci pentru huzurul propriilor săi conducători. Tabloul cheltuelilor nejustificate e lung : milioane pentru administraţie, milioane pentru telegrame şi convorbiri telefonice, milioane pentru chirii şi combustibil, milioane pentru indemnizaţii şi deplasări dubioase, etc. In admnistraţie domneşte o dezordine fără pereche : un conducător suprem care face călătorii fulger şi semnează hârtii în scurtele opriri ale rapidului prin staţiile în care-l aşteaptă numeroşii săi secretari ; ingineri care tărăgănează, din ordin, lucrările antimibile, trecute în buget cu zeci şi zeci de milioane pentru întreţinere şi pentru alimentaţia lor cu benzină, dar folosite de funcţionari în interesul lor personal , o armată de stipendiaţi care primesc salarii enorme fără să facă nimic, şi aşa mai departe, iar dacă la toate acestea adăugăm şi faptul că O.V.S. angajează de preferinţă poliţişti vestiţi prin „vitejia“ cu care au luptat împotriva ţăranilor ; că O.V.S. fiu face de fapt, cu întregul aparat administrativ, decât propagandă electorală pentru guvern; că O. S. are la dispoziţia sa o presă plătită cu sume de necrezut ca să scrie că reforma agrară e pe drumulelian şi că ţăranii au toate motivele să fie fericiţi; că O.V.S. a distribuit numai 5 la sută din suprafaţa agrară expropriabilă a Calabriei, deşi lipsa de pământ e resimţită de ţărani aici în chip mai acut ca în oricare din ţinuturile agrare ale Italiei — vom găsi uşor explicaţia răscoalei ţărăneşti din Calabria. Situaţia»ţăranului italian, în plină „reformă agrară", a atins limitele răbdării. O imagine plastică a mizeriei de neînchipuit în care trăesc în Italia milioanele de muncitori ai pământului, ne-o oferă spectacolul permanent de pe Via Aventino 26 din Roma, unde, zi şi noapte, pot fi găsiţi, dae peste grămadă, ţărani veniţi din Bellegra, Puglia, Roiata, Carpiento, Tocca Santo Stefano, Calabria, bărbaţi, femei, tineri, bătrâni zdrenţăroşi, flămânzi, disperaţi, cărora nu le-a mai rămas I. Ludo decât un singur drept: aşteptarea — şi un singur avut: o traistă cu o bucată de pâine , din care râd cu zgârcenie pentru că trebue să le ajungă până va da peste ei fericirea anunţată în presa O.V.S.-ului. Aici, în Via Aventino 26, ca în atâtea alte centre similare din Italia, se face târgul de sclavi. Aici, sub ochii autorităţilor, a căror singură grijă este ca ordinea să fie păstrată, moşierii pot pescui la discreţie braţe de muncă ieftine şifără niciun contract. Aici ţăranii pot aştepta să fie angajaţi ş’ oună şi două şi trei, pentru că, nu cere din urmă să-şi dea seama că nu le rămâne de făcut nimic altceva decât să se întoarcă acasă. O.V.S.-ul însă, încăpăţânat, vrea cu orice preţ să asigure fericirea poporului prin reforma agrară. Aşa că, după ce a epuizat mijloacele de reforrmă agrară de pe Via Aventino 26 din Roma sau din celelalte mici oraşe italiene, unde ţăranii, mânaţi, de foame, încearcă să-şi găsească de lucru, O.V.S.-ul recurge la o altă metodă şi mai radicală de împroprietărire a ţăranilor : emigraţia. Ca să scape de ţăranii care cer pământ — mai cu seamă că cei mai mulţi dintre ei votează in alegeri cu comuniştii sau cu socialiştii — guvernul încheie convenţii cu diferite ţări de emigraţie, în frunte cu Brazilia şi Australia şi porneşte în lumea rurală o propagandă intensă pentru plecare. Aşa se face că tocmai când presa plătită face atâta zarvă în jurul succesului reformei agrare, C. V..S -U'l afişează pe toate zidurile provinciei Calabria următorul anunţ: „Pământ este puţin şi nu poate satisface nevoile de viaţă şi de lucru ale atâtor familii ţărăneşti. Pentru aceasta am contractat cu I. C.L.E., într’un spirit de cordială colaborare, un program de emigraţie organizată, al cărei început a fost fixat pentru ziua de 2 Decembrie. In acea zi, primele familii vor pleca din San Giovanni di Fiore spre Brazilia generoasă şi ospitalieră, unde vor primi pământ şi o casă. Actul de solidaritate naţională, care inspiră reforma agrară, găseşte un ecou in gestul de solidaritate al unei ţări amice, care primeşte pe fraţii noştri“. Semnat : preşedintele O.V.S. Mulţi ţărani calabrezi, împinşi, de disperare, s’au lăsat prinşi în undiţa emigraţiei de momeala acestei originale reforme agrare, care le făgădueşte pământ şi casă tocmai în Brazilia. Dar n’a trecut mult şi victimele O.V.S.-ului şi-au dat seama că au fost trase pe sfoară Acum, aceşti emigranţi au început să se întoarcă acasă, dar, la debarcarea lor în portul Genova, autorităţile îi iauîn primire şi îi ţin izolaţi, pentru că Italia este în ajunul alegerilor şi massete electorale nu trebue să afle nimic despre cele îndurate de ' ţărani’ italieni în Brazilia. O tragedie şi mai mare încă o trăesc ţăranii italieni, cărora guvernul le-a aranjat reforma agrară în Australia. Ca să-i convingă să se îmbarce, O.V.S-ul le-a povestit că ar exista o convenţie cu guvernul australian, care s’ar obliga să asigure fiecărui imigrant un contract de muncă pe termen de doi ani. Bineînţeles, când au ajuns in Australia, ţăranii au aflat repede că faimosul contract există numai în literatura O . S.-ului. ■ Veniţi din crâncena lor sărărie natala, ţăranii italieni s’au trezit în câmpurile de concentrare dela Bonegilla, Creta, Villawood, Rushworth, îngrămădiţi ca în Via Aventino 26, în nişte barăci de lemn, unde, în urmă cu câţiva ani, fuseseră internaţi prizonierii de război. In mânia lor, italienii au ameninţat că dau foc taberelor, dacă nu capătă de lucru. Ca să-i potolească, gazdele australiene le-au dat de lucru , să cureţe latrinele din satele apropiate. Această reformă agrară a ţinut pentru unii o lună, pentru alţii două ■ săptămâni, dar pentru cei mai mulţi numai două zile sau nici atât. Revoltaţi, italienii au făcut apel la consulul lor din Sidney Consulul, drăguţ, a primit o delegaţie de a lor, dar nu la consulat, ci la poliţie , unde delegaţii au fost atât de crunt bătuţi, încât cinci dintre ei au trebuit să fie trimişi la spital. Un preot italian din rândurrle emigranţilor, un anume Mario de Benedetto, impresionat de moartea unui emigrant in vârstă de 21 de ani, Gasperino Rossi, care s’a spânzurat într’o baracă din Bonegilla, scrie : „La 20 de ani, nimeni nu vrea să moară. Dar această ţară amară împinge la moarte chiar şi pe acei în floarea vârstei... Vreun domn indiferent sau plictisit, înfundat într’un fotoliu moale din Roma sau Canberra, cu un contract-ştreang in mână, este pricina originară a stingerii acestei vieţi tinere, are cea dintâi vină in actul acesta disperat". Acum au început să ia drumul înapoi spre Italia şi ţăranii plecaţi în Australia. Dar, aşa cum procedează şi cu cei întorşi din Brazilia, guvernul ia măsuri ca la debarcare să fie izolaţi. Opinia publică nu trebue să afle, în plină campanie electorală, cum înţelege regimul să rezolve problemele de viaţă ale poporului italian, prin deportarea peste ocean, în ţinuturi de exterminare, a sute de mii de fii ai Italiei, a căror prezenţă este indezirabilă în propria lor ţară. Totuşi, în ciuda desfăşurării de forţe poliţieneşti, a sârmei ghimpate, a zarvei demagogice din presa guvernamentală, adevărul asupra tragicei reforme agrare, botezată „Legea Sila", a răsbătut nu numai până la urechea, dar şi până la conştiinţa mulţimilor. Cei de la O V.S. şi cei de deasupra şi din jurul O.V.S -ului încep să priceapă că minciuna are două tăişuri. Acţiuni de revoltă, ca autoîmproprietărirea ţăranilor din provincia Calabria, strică uriaşul banchet al moşierilor care patronează ori dirijează Or.S -ul. La orizontul alegerilor, ei pot citi tot mai clar cuvintele acelui emigrant italian din Brazilia, care, în numele miilor de semeni ai săi, îşi anunţă astfel înapoierea în ţară : „Tot ceea ce ne-au făcut domnii de acolo (din Italia), le-o vom plăti la înapoiere“.