România Liberă, iunie 1953 (Anul 11, nr. 2696-2720)

1953-06-02 / nr. 2696

Mărfi 2 Iunie 1953 — Nr. 2696 IN AJUTORUL SFATURILOR POPULARE Planul local — parte integrantă a planului de stat Începând din anul 1952, sfaturile popu­lare au primit sarcina de mare răspundere de a elabora, urmări şi controla planul eco­nomii locale, parte integrantă din pla­nul de stat. Așa cum economia comunei, ra­ionului, oraşului şi regiunii constitue o parte integrantă a întregii economii naţionale, tot astfel şi planul local este o parte integrantă a planului de desvoltare a economiei naţio­nale. Planificarea locală nu exclude ci întă­reşte principiul unităţii planului, planul local fiind numai o parte a planului de stat. Prin introducerea planificării locale sfaturile popu­lare au primit un sprijin deosebit de preţios, activitatea lor căpătând un conţinut mult mai concret, iar atribuţiile lor economico-organi­­zatorice şi cultural-educative un cadru mai precis. Planul local oglindește cu rigurozitate sar­cinile politico-economice trasate de partid și guvern cu ocazia elaborării planului de stat. Aceste sarcini sunt obligatorii pentru toate planurile locale. Astfel, sarcina fundamentală e primului nostru plan cincinal, de constru­ire a bazei economice a socialismului în R.P.R., îşi găseşte o justă exprimare şi în planurile locale care cuprind în mod detailat sarcini concrete. In lupta pentru realizarea lor se reflectă hotărîrea organelor locale ale puterii de stat şi a oamenilor muncii din re­giunile şi raioanele ţării, de a îndeplini şi depăşi obiectivele fixate de partid şi guvern. Planul local îmbrăţişează sectoarele vieţii economice, sociale şi culturale legate strâns de specificul regiunilor, raioanelor, oraşelor şi comunelor. Este vorba de planificarea indus­triei locale, gospodăriei comunale, circulaţiei mărfurilor, cooperaţiei meşteşugăreşti, activi­tăţii sanitare, prevederilor sociale, învăţămân­tului, culturii şi artei, administraţiei sfaturilor populare şi C.C.F.S. Sectoarele importante cuprinse in planifi­carea locală scot în evidenţă răspunderea ce revine organelor locale ale puterii de stat în realizarea întocmai a prevederilor planu­lui local. Prin grija partidului şi guvernului regiuni întregi menţinute de orânduirea burghezo­­moşierească în cea mai neagră înapoiere re­nasc la o viaţă nouă. Planul local contribuie la acest proces. Atragerea masselor de oameni ai muncii la gospodărirea treburilor obşteşti a contribuit la deosebita desvoltare a ramurilor vieţii economice, sociale şi cultu­rale a regiunilor, raioanelor şi oraşelor, in­dustria de interes local, subordonată sfaturi­lor populare contribue la îmbunătăţirea apro­vizionării populaţiei cu bunuri de consum. In regiunea Bacău producţia globală a industriei locale s‘a dublat în anul 1952 faţă de 1951, în regiunea Cluj s’a mărit de trei ori, în regiu­nea Suceava de cinci­ ori. In general pro­ducţia globală a industriei locale pe întreaga ţară va cunoaşte în anul 1953 o creştere de­osebită faţă de anii precedenţi. Au fost şi sunt rezolvate continuu nenumărate probleme de ordin urbanistic şi edilitar. In oraşe şi sate se construesc noi aşezăminte de cultură şi sănătate, noi stadioane şi terenuri de sport, care asigură condiţii optime de desvoltare activităţii culturale şi sociale. Comitetele executive ale sfaturilor populare îşi exercită activitatea de planificare a eco­nomiei focale, prin secţiunile de pla­nificare. In munca pe care au desfăşurat-o în cursul anului trecut, — primul an de exi­stenţă — secţiunile de planificare regionale au reuşit să obţină o seamă de realizări în ceea ce priveşte urmărirea şi executarea pla­nului local. Pe baza succeselor obţinute în pr­imul an de planificare locală, cu începere din 1953 s’a trecut şi la înfiinţarea secţiuni­lor de planificare raionale şi orăşeneşti. A­­cest fapt constitue un real sprijin în munca comitetelor executive, creindu-le condiţii ca în anul hotărîtor al cincinalului să-şi ducă mai bine acţiunea de urmărire şi executare a planului local. In această perioadă de timp cea mai im­portantă sarcină ce revine organelor locale ale puterii de stat în ceea ce priveşte planul local este urmărirea în mod organizat a în­deplinirii planului. Aceasta se realizează atât prin secţiunile de planificare cât şi prin sec­ţiunile de resort care au datoria de a urmări felul în care se realizează planul în sectorul de activitate respectiv, îndrumând şi controlând continuu munca secţiunilor de planificare şi a celor de re­sort, comitetele executive au posibilitatea să cunoască situaţia realizării planului local pu­tând lua astfel măsuri operative pentru în­lăturarea lipsurilor şi dificultăţilor ivite în cursul executării planului. Comitetele executive ale sfaturilor popu­lare trebue să acorde toată atenţia îndepli­nirii ritmice a planului local, deoarece nu­mai în acest fel se asigură desvoltar­ea con­tinuă a economiei locale. Practica „asaltu­rilor“ de la sfârşit de lună sau trimestru tre­bue înlăturată, ea aducând prejudicii din cele mai grave luptei pentru înflorirea continuă a regiunilor şi raioanelor ţării. O deosebită atenţie trebue să acorde comi­­tetele executive ale sfaturilor populare mun­cii de îndrumare şi control a activităţii sec­ţiunilor de planificare. Preşedinţii comitetelor executive ale sfaturilor populare regionale , Oradea şi Baia­ Mare de pildă, se ocupă per­manent de îndrumarea secţiunilor de planifi­care ajutându-le în mod concret la desfăşu­rarea unei activităţi susţinute. Nu acelaş lu­cru se poate spune despre comitetele execu­tive regionale Stalin şi Ploeşti, care subesti­mează munca de planificare locală, scoţând de nenumărate ori din muncă pe şeful sec­ţiunii de planificare pentru a-i încredinţa temporar alte sarcini. Comitetele executive ale sfaturilor populare trebue să urmărească ca secţiunile de plani­ficare să facă în mod continuu şi temeinic verificarea pe teren a situaţiei realizării pla­nului local. Această verificare trebue făcută in mod organizat, pe baza unui plan de mun­că în care să se ţină seamă de cele mai importante probleme legate de desvolta­­rea economiei locale. In acest fel, comitetele executive, prin secţiunile lor de planificare vor putea să stabilească în mod just şi ope­rativ măsurile ce urmează a fi luate pentru remedierea lipsurilor, pentru asigurarea în­deplinirii planului local. Contactul permanent cu terenul permite în acelaş timp o bună cunoaştere a bogăţiilor regiunii sau raionului, — bogăţii care de multe ori sunt nevalorificate — permite o mai bună documentare asupra posibilităţilor de desvoltare, pregătindu-se astfel elaborarea justă a planurilor viitoare. Sunt încă numeroase cazuri când secţiunile de planificare se limitează în munca de ur­mărire a realizării planului, la înregistrarea în rapoarte a datelor primite de la secţiunile de resort. Această situaţie se datoreşte slabei munci de teren a planificatorilor. In cursul trimestrului I 1953, secţiunea de planificare a regiunii Craiova, de exemplu, nu a veri­ficat deloc îndeplinirea planului întreprin­derii regionale de construcţii, cu toate că planul acestei întreprinderi nu a fost reali­zat decât în proporţie de 50 la sută. Cu to­tul insuficiente au fost şi deplasările făcute pe teren de organele secţiunilor de plani­ficare ale regiunilor Bucureşti, Suceava şi Iaşi. In­ verificările pe teren, planificatorii nu scot totdeauna la iveală rezervele existente în întreprinderile locale, nu prezintă suficiente propuneri menite să asigure îndeplinirea pla­nului în toate ramurile economiei locale. A­­ceastă situaţie se datoreşte faptului că pla­nificatorii nu se pregătesc în suficientă mă­sură înainte de a pleca pe teren, adică nu studiază rapoartele anterioare de verificare şi rapoartele statistice. Din această cauză spri­jinul dat întreprinderilor este insuficient şi propunerile de îmbunătăţire a muncii sunt şi ele nesatisfăcătoare. Unii dintre planificatorii secţiunilor de planificare, ca de pildă cei de la regiunile Ploeşti, Iaşi şi Suceava, se mulţu­mesc să păstreze pentru ei constatările făcute pe teren, nepropunând comitetelor executive respective măsuri pentru îmbunătăţirea mun­cii. Sub îndrumarea directă a comitetelor exe­cutive şi în colaborare cu secţiunile de resort, secţiunile de planificare au datoria să urmă­rească rezolvarea tuturor deficienţelor sem­nalate în decursul executării planului local, să nu se mulţumească numai cu constatarea lor la sfârşitul lunii sau trimestrului. Dacă planul de producţie al industriei locale din regiunea Constanţa nu a fost îndeplinit în primul trimestru al anului 1953 decât în pro­porţie de 57,7 la sută de aceasta răspunde în aceeaşi măsură cu secţiunea de gospodărie co­munală şi industrie locală şi secţiunea de planificare care nu a ştiut să descopere şi să înlăture la timp lipsurile existente. Verificarea executării planului trebue să înarmeze secţiunile de planificare cu tot ma­terialul documentar necesar pentru cunoaşte­rea problemelor economice şi social-culturale ale regiunii. Nu înseamnă câtuşi de puţin că secţiunile de planificare trebue să se trans­forme într-un aparat de culegere de date sta­tistice; secţiunile de planificare trebue să fie aparate de analiză şi sinteză, de interpretare şi orientare economică. Un rol important revine secţiunilor regio­nale de planificare în îndrumarea secţiunilor raionale de planificare care sunt încă lipsite de experienţă. Aproape în toate regiunile se constată o insuficientă îndrumare practică, pe teren, a muncii secţiunilor raionale de plani­ficare. In regiunea Suceava, de pildă, de la şedinţa de instructaj şi până la începutul lunii Aprilie, planificatorii secţiunii regio­nale nu au făcut nici o deplasare în raioane. In regiunea Ploeşti, din cauza lipsei de pre­ocupare a secţiunii regionale de planificare, instrucţiunile şi hotăririle Consiliului de Mi­niştri nu au fost transmise la timp tuturor raioanelor. O contribuţie de seamă în sprijinirea mun­cii de planificare locală pot şi trebue să aducă consiliile consultative compuse din oa­meni de ştiinţă, tehnicieni, profesori, staha­­novişti şi fruntaşi în producţie. In acele re­giuni unde s’a acordat atenţia cuvenită or­ganizării acestor Consilii, unde ele au fost ajutate în muncă s’au obţinut rezultate din cele mai bune. In unele locuri, cum ar fi regiunea Bucu­reşti, consiliile consultative există doar pe hârtie, ele nefiind atrase la activitatea de pla­nificare locală. O astfel de situaţie intolera­bilă trebue de urgenţă lichidată. Comitetele executive au datoria de a orga­niza şi stimula munca acestor consilii con­sultative, mobilizându-se în acţiunea de des­coperire de noi bogăţii locale, a celor mai bune căi de realizare şi depăşire a planului local. Propunerile consiliilor consultative tre­bue studiate cu atenţie şi rezolvate cu ope­rativitate, dându­-se astfel un nou şi puter­nic avânt muncii de ridicare economică şi social-culturală a regiunilor şi raioanelor ţării. Asigurându-şi colaborarea permanentă a oamenilor de ştiinţă şi tehnicienilor şi spri­jinul efectiv al deputaţilor şi al masselor lărgi de oameni ai muncii, organizându-le şi stimul­ându-le participarea la conducerea tre­burilor obşteşti, sfaturile populare vor putea obţine realizări din ce în ce mai mari. Desvoltarea rapidă a economiei locale im­pune necesitatea îmbunătăţirii continue a ac­tivităţii comitetelor executive în domeniul planificării. Pentru aceasta este necesar să se ridice nivelul muncii economice a secţiuni­lor de planificare, îmbunătăţindu-se continuu cunoştinţele planificatorilor în domeniul eco­nomiei, tehnicii şi metodologiei planificări. Organizarea de cursuri şi seminarii pentru planificatori constitue de aceea una din sar­cinile importante ale comitetelor executive. •­ In anul 1953, sfaturile populare trebue să se pregătească mai bine în vederea elabo­rării planului pe anul 1954. Experiența comi­siilor regionale de planificare din Uniunea Sovietică arată că munca de elaborare a planului nu trebue să fie o muncă cu carac­ter de campanie, limitându-se la o perioadă corespunzătoare complect­arii fortularelor de plan. Ea trebue să constitue o muncă per­manentă în vederea obţinerii unei documen­tații necesare elaborării planurilor corespun­zătoare necesităţilor și posibilităților de des­­voltare ale regiunilor. Secţiunile de planificare trebue să-şi îm­bunătăţească munca în această direcţie, pre­gătind din timp elaborarea planului pe anul 1954 prin punerea la punct a evidenţelor şi întocmirea materialului documentar. Urmări­rea executării planului trebue să fie îmbinată în permanenţă cu o analiză temeinică asupra posibilităţilor de desvoltare economică şi so­­cial-culturală a regiunilor, care să contribue la formarea unei documentaţii necesare ela­borării planurilor viitoare. In acţiunea de elaborare a planului pe anul 1954, comitetele executive ale sfaturilor popu­lare trebue să antreneze deputaţii, massele largi populare, inovatorii, stahanoviştii şi fruntaşii în producţie, oamenii de ştiinţă care pot aduce o mare contribuţie prin propunerile şi sugestiile lor. Deasemenea o contribuţie importantă la întocmirea materialului docu­mentar trebue s’o aducă consiliile consultative care trebue antrenate în muncă pe baza unui plan concret de activitate. In regiunea Ora­dea de pildă, consiliul consultativ şi filiala ASIT au fost antrenate în studierea unor probleme în vederea elaborării planului pe anul 1954. Totodată trebue mobilizate la a­­ceastă acţiune şi secţiunile raionale de plani­ficare pentru a-şi aduce aportul la întocmirea documentaţiei necesară elaborării planului pe anul 1954. ★ Acordând atenţie continuă urmăririi pla­nurilor locale, îndrumând şi controlând în­deaproape munca secţiunilor de planificare, comitetele executive ale sfaturilor populare vor asigura îndeplinirea integrală şi ritmică a planului local, contribuţie de seamă la în­florirea regiunilor patriei noastre, la înde­plinirea cincinalului în patru ani. Pentru a alcătui planuri cât mai judi­cioase, comitetele executive trebue să ţină seama în întreaga lor activitate de posibili­tăţile reale existente pe plan local. Cunos­când specificul regiunii, organele locale ale puterii de stat trebue să se ocupe temeinic de problemele comerţului de stat şi coope­ratist, să analizeze periodic cum se desfă­şoară munca în această direcţie şi să indice măsurile necesare pentru îmbunătăţirea ne­contenită a aprovizionării oamenilor muncii. O latură de mare însemnătate spre care trebue să fie îndreptată atenţia sfaturilor populare este verificarea în permanenţă a îndeplinirii integrale şi la toţi indicii a pla­nurilor economiei locale, respectarea disci­plinei de plan de către toate unităţile econo­mice. Pentru aceasta se impune ca munca de planificare să nu se mărginească la ope­raţiuni din birou ci să se bazeze în perma­nenţă pe o strânsă legătură cu terenul, pe cunoaşterea problemelor concrete, pe legă­tura permanentă cu massele. „Ar fi o prostie să se creadă că planul de producţie se reduce la o înşirare de cifre şi de sarcini" , ne învaţă tovarăşul Stalin „In realitate, planul de producţie înseamnă activitatea vie şi practică a milioane de oa­meni. Realitatea planului nostru de producţie o constitue milioanele de oameni ai muncii care făuresc o viaţă nouă. Realitatea progra­mului nostru o constitue oamenii vii, noi toţi, voinţa noastră de a munci, hotărîrea noas­tră de a munci într’im mod nou, hotărîrea noastră de a îndeplini planul“. In lumina acestei indicaţii staliniste, comi­tetele executive ale sfaturilor populare trebue să muncească perseverent zi de zi, pentru continua îmbunătățire a planificării pe plan local, întărind necontenit legătura cu terenul, cu massele de oameni ai muncii. FR. KLINGER ROMÂNIA liberă După exemplul colhoznicilor Cu câteva luni în urmă, colectiviştii din comuna Botiz, regiunea Baia Mare, au primit răspunsul la scrisoarea trimisă membrilor colhozului „Stalin“ din Republica Sovietică Socialistă Bielorusă. Aflaseră de realizările dobândite de aceşti colhoznici şi de aceea le-au cerut să le împărtăşească experienţa lor. Răs­punzând colectiviştilor, colhoznicii au scris : „In urma aplicării înaintatei ştiinţe mi­cturiniste şi a experienţei fruntaşilor din agricultură, noi am obţinut în anul 1952 la recolta de secară de toamnă 18,5 chin­tale la hectar, la orz 26 chintale la hec­tar, la grâu 20 chintale la hectar“. In continuare, colhoznicii arată colecti­viştilor noştri metodele înaintate pe care le folosesc la diferite lucrări. Har­nicii colhoznici le-au scris apoi despre ex­perienţa câştigată în întoarcerea socia­listă intre colhozuri,­­ brigăzi şi echipe. După experienţa şi sfaturile colhoznici­lor, cu ajutorul comitetului de partid ra­ional şi al sfatului popular raional membrii gospodăriei agricole colective „Petőfi Sán­dor“ din comuna Botiz, regiunea Bai Mare, au organizat întrecerea socialistă. Cât de bune au fost sfaturile colhoz­nicilor s-a dovedit încă deja în­săm­ânţări Desfăşurând întrecerea socialistă între brigăzi şi echipe, colectiviştii au terminat însamânţările cu aproape două săptămâni taalate de termen. Pentru aceasta, gospo­dăriei agricole colective „Petőfi Sándor“ din comuna Botiz i-a revenit steagul de fruntaşă pe regiune în campania de pri­măvară. Ca şi la însămânţări, sfaturile colhoznicilor sunt călăuzitoare şi la între­ţinerea cultu­rilor, în aplicarea strictă a regulilor agrominimului. Astfel, colecti­viştii au terminat în întregime prăşii a l­a fiind fruntaşi şi în actuala perioadă a mun­cilor agricole. Colectiviştii din Botiz pră­şesc acum culturile (floarea soarelui, sfeclă de zahăr, etc.) pentru a doua oară Odată cu executarea lucrărilor agricole, colectiviştii fac noi construcţii şi le mă­resc pe cele existente. E în curs de cons­truire o cocină pentru 50 scroafe, un sai­van pentru 500 oi. Acestea vor crea­­posibi­litatea măririi numărului animalelor d­in fermele zootehnice ale gospodăriei care le aduc mari venituri. In gospodăria colectivă din Botiz în­floreşte zi de zi şi viaţa culturală. Clubul posedă actualmente două aparate de ra­dio, o bibliotecă voluminoasă, caravana cinematografică a raionului îi vizitează des. De curând a luat fiinţă o echipă ar­tistică a tinerilor colectivişti, care se pre­găteşte intens în vederea Festivalului Mondial al Tineretului. Pe o suprafaţă de 3,50 hectare este în curs de amenajare un teren de fotbal, unul de voleibal şi o pistă cu obstacole pentru trecerea normelor G.M.A., etc. Mulţi dintre colectivişti şi-au construit locuinţe, au cumpărat mobilă nouă. In casele lor se va aprinde în vara acestui an „lampa lui 11k­i“, care le va face şi mai frumoasă viaţa. Electrificarea va ajuta şi la mecanizarea unor lucrări în gospodărie. Despre succesele obţinute de ei, despre viaţa nouă, liberă şi fericită pe care o construesc sub conducerea partidului, co­lectiviştii vor scrie colhoznicilor din Republica Sovietică Socialistă Bielorusă de la care au primit sfaturi preţioase. Îşi amintesc colectiviştii din Botiz în­demnul plin de dragoste şi colhoznicilor din colhozul „Stalin”: „Avem credinţa fer­mă că membrii gospodăriei dvs. colective vor merge şi de acum înainte pe drumul arătat de partid şi prin munca lor plină de abnegaţie vor aduce o contribuţie de seamă în lupta pentru pace, democraţie şi socialism, la cauza victoriei comunis­mului“. In gândul colectiviştilor se contu­rează tot mai limpede răspunsul : „Puteţi fi siguri tovarăşi că nu vom precupeţi efortul pentru a consolida şi dezvolta gospodăria noastră, pentru a face din ea o unitate socialistă tot mai puternică şi înfloritoare.“ L. ROMAN corespondentul „României libere d­in regiunea Oradea In Editura pentru literatură politică a apărut: D. LAZAR Munca politică de massă pentru crearea de gospodării colective şi întovărăşiri agricole 56 pag. 40 bani Încheierea lucrărilor consfătuirii pe ţară a stahanoviştilor din sectorul industrial al hârtiei şi celulozei BACAU. — Duminică s’au încheiat la Bacău lucrările celei de a 111 - a consfătuiri pe ţară a stahanoviştilor din sectorul indus­trial al hârtiei şi celulozei. Concluziile consfătuirii au fost trase de tov. Mihai Suder, ministrul Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei. A IH-a consfătuire pe ţară a stahanoviştilor din sectorul industrial al hârtiei şi celulozei a adoptat­ o hotărîre care cuprinde măsuri concrete necesare îmbunătăţirii calităţii hâr­tiei şi celulozei. In acest scop, Direcţia Ge­nerală a industriei hârtiei şi celulozei trebue să organizeze un control privind calitatea produselor, dealungul întregului proces de fa­bricaţie­, iar prin mijloace locale să se asigure mecanizarea muncii, în special la transportul materiilor prime şi semifabricate. O atenţie deosebită trebue să se acorde şi muncii care se desfăşoară în secţiile de întreţinere a fa­bricilor. După încheierea lucrărilor consfătuirii, tov. ministru Mihai Suder a înmânat insigna de stahanovist, pe ramură unui număr de 7 sta­­hanovişti, printre care Constantin Hanganu, şeful secţiei celuloză de la fabrica „Steaua Roşie” Bacău, Vasile Nistor, conducătorul maşinii de fabricaţie de la fabrica „Comuna din Paris“ din Piatra Neamţ, Niculae Moldo­veanu, deia fabrica „Bernat Andrei”, Ion Grun, deia fabrica „1 Mai“ Petreşti şi alţii. (Agerpres) Informaţii Ma­rţi seara la ora 19:30 va avea loc in sala Ateneului R.P.R. un concert simfonic extraordinar dat de orchestra de studio a Co­­mitetului de Radio, dirijată de Timotei Iva­­novici Curtovoi, maestru emerit al artei din R.S.S. Moldovenească, conducător artistic şi dirijor principal al Orchestrei Filarmonice de Stat din Chişinău. Programul acestui concert simfonic cu­prinde: Simfonia a VI-a în si minor „Pate­tica“ de Ceaicovschi, aria Tatianei (scena scrisorii) din opera „Eugen Oneghin“ de Ceai­covschi, solistă Polina Botezat, laureată a Concursului Internaţional al celui de al III- lea Fest­val Mondial al Tineretului şi Stu­denţilor pentru Pace de la Berlin, şi „Capri­ciu italian“ de Ceaicovschi. ★ Duminică 31 Mai a avut loc în sala Ateneu­lui R.P.R., un concert festiv dat de Ansamblul artistic al Palatului Pionierilor în cinstea zi­lei de 1 Iunie — Ziua Internaţională pentru apărarea Copilului — şi a împlinirii a 3 ani dela înfiinţarea Palatului Pionierilor. Concertul, care s’a bucurat de un frumos succes, a cuprins în programul său muzică de Mozart, Verdi, Glazunov, Haciaturian, etc. ★ Duminică dimineaţă a avut loc şedinţa de analiză a desfăşurării întrecerii organizată de Sfatul Popular al Capitalei între bibliotecile raionale şi populare, în etapa a 111 - a a con­cursului, 16 Febru­arie — 1 Mai 1953. Darea de seamă a arătat că munca biblio­tecilor s’a îmbunătăţit faţă de etapa prece­dentă. Pentru rezultatele frumoase obţinute în e­­tapa a 111 - a a concursului, biblioteca raională nr. 31 din raionul Lenin ,a primit drapelul de bibliotecă raională fruntaşă, (Agerpres). Pag. 3-a Declaraţia Consiliului de Miniştri al Republicii Democrate Germane BERLIN 31 (Agerpres). — A.D.N. trans­frme : •­­Departamentul presei de pe lângă primul ministru al R.D. Germane anunţă : La 39 Mai 1953, a avut loc o şedinţă ex­traordinară a Consiliului de Miniştri al Repu­blicii Democrate Germane în cadrul căreia, le propunerea primului ministru Otto Gro­­tewohl, a fost adoptată în unanimitate urmă­toarea declaraţie : Hotărîrea Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. cu privire la desfiinţarea Comisiei Sovietice de Control din Germania corespunde pe de­plin intereselor naţionale ale poporului ger­man. Consiliul de Miniştri al Republicii Demo­crate Germane declară în numele populaţiei Republicii Democrate Germane şi al tuturor patrioţilor germani că Comisia Sovietică de Control din Germania, în conformitate cu hoh­­tărîrile de la Potsdam, a acordat poporului german în ultimii ani un mare ajutor în con­strucţia sa paşnică. Politica paşnică dusă de guvernul sovietic prin Comisia Sovietică de Control din Ger­mania a avut drept rezultat dezvoltarea şi adâncirea prieteniei dintre cele două popoare ale noastre. Instituirea funcţiei de înalt co­misar al U.R.S.S. în Germania cu sediul în capitală — Berlin — înseamnă continuarea consecventă a politicii sovietice de pace şi prietenie faţă de Germania. In conformitate cu acordul, de la Potsdam, această politică ur­măreşte crearea unui stat german unit, in­dependent, democrat şi iubitor de pace. Ho­tărîrea Consiliului de Miniştri al U.R.S.S.. reprezintă un nou pas important pe calea spre unitate şi pace pe care poporul german păşeşte cu hotărîre. Potrivit hotărîrii Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., înaltul comisar al Uniunii Sovietice în Germania este însărcinat să : „reprezinte interesele Uniunii Sovietice în Germania şi să supravegheze activitatea organelor puteri din Republica Democrată Germană din punc­tul de vede­re al îndeplinirii de către acestea a obligaţiilor ce decurg din hotărîrile de la Potsdam ale puterilor aliate cu privire la Germania“. Trasarea unor astfel de sarcini reprezintă continuarea consecventă a politicii paşnice sovietice faţă de Germania, care şi-a găsit ex­presia în proiectul sovietic privitor la bazele tratatului de pace cu Gerriiania, ce face posi­bilă dezvoltarea paşnică a unei Germanii unite şi independente şi prevede retragerea tuturor forţelor de ocupaţie, în termen de un an de la încheierea tratatului de pace. Poporul german trebue să constate cu in­dignare că activitatea înalţilor comisari ai puterilor occidentale de la Bonn urmăreşte să adâncească desmembrarea Germaniei şi să impună Germaniei occidentale tratatele mi­litariste de la Bonn şi Paris. O astfel de poli­tică împiedică încheierea unui tratat de pace şi tinde la menţinerea dominaţiei militare străine pe o perioadă nedefinită în Germania occidentală. Tratatele de la Bonn şi Paris duc la reînvierea fascismului. Ele transformă Germania occidentală într’un focar al mili­tarismului german setos de revanşă. Acest lucru este in contradicţie atât cu interesele poporului german cât şi cu interesele tutu­ror celorlalte popoare­ iubitoare de pace. Consiliul de Miniştri al R.D. Germane îşi bazează politica sa pe obligaţiile şi drepturile poporului german prevăzute în acordul de la Potsdam In conformitate cu aceasta, Cons­­­tiu­ de Miniştri şi Camera Populară a Repu­blicii Democrate Germane au făcut în repe­tate rânduri propuneri îndreptate spre stabili­rea înţelegerii reciproce între germanii din Răsăritul şi din Apusul patriei noastre în scopul grăbirii unificării Germaniei şi în­­cheierii unui tratat de pace cu German's. Aceste propuneri au găsit un larg răsunet în rândul poporului german deoarece ele expri­mă voinţa tuturor bărbaţilor şi femeilor iubi­­tori de pace din Germania. Consiliul de Miniştri al Republicii Demo­crate Germane vede în hotărîrea Consiliului de Miniştri al UIR­ S­S o nouă dovadă a pro­fundei încrederi a popoarelor Uniunii Sovie­­tice in forţele democratice ale poporului ger­man. Consiliul de Miniştri al Republicii Demo­crate Germane salută hotărîrea Guvernului Sovietic c­a pe o­­importantă contribuţie la cauza rezolvării paşnice a problemei germane şi a întăririi păcii în Europa. Hotărîrea Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., însufleţeşte mişcarea patriotică din întreaga Germanie pentru unitate, democraţie şi pace. Consiliul de Miniştri al Republicii Demo­crate Germane cheamă pe toţi adevăraţii pa­trioţi din Germania să ridice mai sus steagul independenţei naţionale şi să-l ducă la vic­torie. Cuvântarea lui Palmiro Togliatti la meetingul electoral din orașul Alexandria ROMA 1 (Agerpres).­­ Ziarul „Unita“ a publicat cuvântarea rostită de Togliatti la un meeting electoral care a avut loc în orașul Alexandria la 29 Mai. Cuvântarea lui Toglia­tti a fost rad­o­ difuzată în întreaga provincie. Togliatti a subliniat că pentru a obţine în mod ilegal majoritatea absolută în noul par­lament, partidul democrat-creştin foloseşte mai cu seamă două arme: minciuna şi in­timidarea. Partidul democrat-creştin, a s­pus Togliatti, nu s-a prezentat cu un program electoral câtuşi de puţin serios. Pentru a se menţine la putere, el a încheiat o alianţă cu social democraţi, liberalii, republicanii şi par­tidul progerman d­e Tirolul de Sud şi încear­că să-i facă pe­ alegători să creadă că acest bloc este un bloc de „centru“. Social-democraţii, liberalii şi republicanii care sprijină partidul democrat-creştin în­cearcă la rândul lor să sugereze alegătorilor că cine nu are încredere ori partidul clerical poate vota pentru partidele, aliate cu acesta, deoarece ele sunt „partide laice“. Aceasta este de asem­enea o minciună, deoarece cei care vor vota pentru social-democraţi, libe­­rali şi­ republicani n­u vor face altceva decât să ajute partidul democrat-creştin să obţină majoritatea absolută de voturi. Numeroşi ale­gători care au votat acum 5 ani pentru demo­­craţi-creşt­in şi Sateliţii lor îşi dau seama de această minciună. Iată de ce partidul demo­­crat-creştin scoate din nou din teacă ve­chea armă — teama, afirmând că dacă blo­cul condus de el nu-şi va asigura majorita­­tea absolută, în Italia se va crea „haos“. Oamenii care conduc partidul clerical, a declarat Togliatti, sunt stăpân­­i de setea de p­utere deoarece în spatele lor stau grupurile privilegiate care nutresc iluzia că puterea, tot­va fi veşnică Această iluzie trebue spulberată deoarece Italia aparţine tuturor italienilor înainte de toate italienilor care trăiesc d­e munca lor. In ceea ce îi priveşte pe social-de­­mocraţi, ei afirmă că victoria blocului demo­crat-creştin ar fi necesară deoarece în caz contrar va reveni la putere reacţiunea monar­histă şi fascistă. Aceasta este deasemenea o minciună având drept scop să-i intimideze pe alegători. Fasciştii nu pot reveni la conduce­rea v­eţii naţionale, pentru că acum în fruntea poporului stau partida care ar putea curma orice tentativă de revenire a lor. Partidul cle­­rical care ar dori să restaureze regimul reac­­ţiunii făţişe împotriva oamenilor- muncii as­cunde el însuşi în sine pr­­ejdia fascismului.’ Ameninţarea­ monarhiei şi a fascismului por­neşte de la­­partidul clerical; singura posibili­tate de lichidare a acestei ameninţări este votul pentru partidele de stânga muncitoreşti şi democrate. Din Calabria, in Via Aventino 26 Din Italia a venit vestea că mii de ţărani — locuitori ai 11 comune — au ocupat o mare întindere de pământ în Calabria. Telegramele precizează că acest nou act de revoltă are drept cauză imediată abuzurile săvârşite de către comisia însărcinată cu aplicarea refor­mei agrare în sudul Italiei. In jurul acestei „reforme agrare” condu­cătorii Italiei fac de câţiva ani o acţiune de­magogică enormă. Astfel a luat naştere aşa numita „Lege Sila“, trecută prin Consiliul de miniştri din 15 Noembrie 1949, în virtutea căreia se hotă­răşte „exproprierea pământurilor din Sila şi teritoriile învecinate“. Pentru aplicarea ace­stei legi „generoase“ guvernul a întemeiat o instituţie denumită: „Opera de valorizzazione della Sita“ — „Acţiunea de valorificare a Silei“, adică a pământurilor din această regiune sau pe scurt, O.V.S. Cum şi-a îndeplinit acest O.V.S. misiunea ? Din polemicile care se duc azi în presa ita­liană, se poate afla cum­­ O.V.S.-ul a risipit fonduri de miliarde de lire nu pentru îm­proprietărirea țăranilor, ci pentru huzurul propriilor săi conducători. Tabloul cheltueli­­lor nejustificate e lung : milioane pentru administraţie, milioane pentru telegrame şi convorbiri telefonice, milioane pentru chi­rii şi combustibil, milioane pentru indemni­zaţii şi deplasări dubioase, etc. In adm­nis­­traţie domneşte o dezordine fără pereche : un conducător suprem care face călătorii ful­ger şi semnează hârtii în scurtele opriri ale rapidului prin staţiile în care-l aşteaptă nu­meroşii săi secretari ; ingineri care tărăgă­nează, din ordin, lucrările­ antimibile, tre­cute în buget cu zeci şi zeci de milioane pen­tru întreţinere şi pentru alimentaţia lor cu­ benzină, dar folosite de funcţionari în inte­resul lor personal , o armată de stipendiaţi care primesc salarii enorme fără să facă ni­mic, şi aşa mai departe, iar dacă la toate a­­cestea adăugăm şi faptul că O.V.S. angajează de preferinţă poliţişti vestiţi prin „vitejia“ cu care au luptat împotriva ţăranilor ; că O.V.S. fiu face de fapt, cu întregul aparat adminis­trativ, decât propagandă electorală pentru guvern; că O.­ S. are la dispoziţia sa o presă plătită cu sume de necrezut ca să scrie că reforma agrară e pe drumul­­el­­ian şi că ţăranii au toate motivele să fie fericiţi; că O.V.S. a distribuit numai 5 la sută din su­prafaţa agrară expropr­i­abi­l­ă a Cala­briei, deşi lipsa de pământ e resimţită de ţărani aici în chip mai acut ca în oricare din ţinuturile a­­grare ale Italiei — vom găsi uşor explicaţia răscoalei ţărăneşti din Calabria. Situaţia­­»ţăranului italian, în plină „refor­mă agrară", a atins limitele răbdării. O ima­­gine plastică a mizeriei de neînchipuit în care trăesc în Italia milioanele de muncitori ai pământului, ne-o oferă spectacolul permanent de pe Via Aventino 26 din Roma, unde, zi şi noapte, pot fi găsiţi, d­ae peste grămadă, ţă­rani veniţi din Bellegra, Puglia, Roiata, Car­­piento, Tocca Santo Stefano, Calabria, băr­baţi, femei, tineri, bătrâni zdrenţăroşi,­ flă­mânzi, disperaţi, cărora nu le-a mai rămas I. Ludo decât un singur drept: aşteptarea — şi un singur avut: o traistă cu o bucată de pâine , din care râd cu zgârcenie pentru că trebue să le ajungă până va da peste ei fericirea a­­nunţată în presa O.V.S.-ului. Aici, în Via Aventino 26, ca în atâtea alte centre similare din Italia, se face târgul de sclavi. Aici, sub ochii autorităţilor, a căror singură grijă este ca ordinea să fie păstrată, moşierii pot pescui la discreţie braţe de mun­că ieftine şi­­fără niciun contract. Aici ţăranii pot aştepta să fie angajaţi ş’ o­­ună şi două şi­ trei, pentru că, nu cere din urmă să-şi dea seama că nu le rămâne de făcut nimic alt­ceva decât să se întoarcă acasă. O.V.S.-ul însă, încăpăţânat, vrea cu orice preţ să asigure fericirea poporului prin re­forma agrară. Aşa că, după ce a epuizat mijloacele de reforrm­ă agrară de pe Via A­­ventino 26 din Roma sau din celelalte mici oraşe italiene, unde ţăranii, mânaţi, de foame, încearcă să-şi găsească de lucru, O.V.S.-ul recurge la o altă metodă şi mai radicală de împroprietărire a ţăranilor : emigraţia. Ca să scape de ţăranii care cer pământ — mai cu seamă că cei mai mulţi dintre ei votează in alegeri cu comuniştii sau cu socialiştii — guvernul încheie convenţii cu diferite ţări de emigraţie, în frunte cu Brazilia şi Aus­tralia şi porneşte în lu­mea rurală o propa­gandă intensă pentru plecare. Aşa se face că tocmai când presa plătită face atâta zarvă în jurul succesului reformei agrare, C. V..S -U'l afişează pe toate zidurile provin­ciei Calabria următorul anunţ: „Pământ este puţin şi nu poate satisface nevoile de viaţă şi de lucru ale atâtor fami­lii ţărăneşti. Pentru aceasta am contractat cu I. C.L.E., într’un spirit de cordială colaborare, un program de emigraţie organizată, al că­rei început a fost fixat pentru ziua de 2 De­cembrie. In acea zi, primele familii vor pleca din San Giovanni di Fiore spre Brazilia ge­neroasă şi ospitalieră, unde vor primi pământ şi o casă. Actul de solidaritate naţională, care inspiră reforma agrară, găseşte un ecou in gestul de solidaritate al unei ţări amice, care primeşte pe fraţii noştri“. Semnat : pre­şedintele O.V­.S. Mulţi ţărani calabrezi, împinşi, de dispe­rare, s’au lăsat prinşi î­n undiţa emigraţiei de momeala acestei originale reforme agra­re, care le făgădueşte pământ şi casă toc­mai în Brazilia. Dar n’a trecut mult şi victimele O.V.S.-ului şi-au dat seama că au fost trase pe sfoară Acum, aceşti emigranţi au început să se în­toarcă acasă, dar, la debarcarea lor în por­tul Genova, autorităţile îi iau­­în primire şi îi ţin izolaţi, pentru că Italia este în ajunul ale­gerilor şi massete electorale nu trebue să afle nimic despre cele­ îndurate de ' ţărani’ italieni în Brazilia. O tragedie şi mai mare încă o trăesc ţă­ranii italieni, cărora guvernul le-a aranjat reforma agrară­­ în Australia. Ca să-i con­vingă să se îmbarce, O.V.S-ul le-a povestit că ar exista o convenţie cu guvernul aus­tralian, care s’ar obliga să asigure fiecărui imigrant un contract de muncă pe termen de doi­ ani. Bineînţeles, când a­u ajuns in Australia, ţăranii au aflat repede că faimo­sul contract există numai în literatura O . S.-ului. ■ Veniţi din crâncena lor sărări­e natala, ţăranii italieni s’au trezit în câm­purile de concentrare dela Bonegilla, Creta, Villawood, Rushworth, îngrămădiţi ca în Via Aventino 26, în nişte barăci de lemn, unde, în urmă cu câţiva ani, fuseseră inter­naţi prizonierii de război. In mânia lor, ita­lienii au ameninţat că dau foc taberelor, dacă nu capătă de lucru. Ca să-i potolea­scă, gazdele australiene le-au dat de lucru , să cureţe latrinele din satele apropiate.­ A­­ceastă reformă agrară a ţinut pentru unii o lună, pentru alţii două ■ săptămâni, dar pen­tru cei mai mulţi numai două zile sau nici atât. Revoltaţi, italienii au făcut apel la consulul lor din Sidney Consulul, drăguţ, a primit o delegaţie de a lor, dar nu la con­sulat, ci­ la poliţie , unde delegaţii au­ fost atât de crunt bătuţi, încât cinci dintre ei au trebuit să fie trimişi la spital. Un preot italian din rândurrle emigranţilor, un anume Mario de Benedetto, impresionat de moartea unui emigrant in vârstă de 21 de ani, Gasperino Rossi, care s’a spânzurat într’o baracă din Bonegilla, scrie : „La 20 de ani, nimeni nu vrea să moară. Dar acea­stă ţară amară împinge la moarte chiar şi pe acei în floarea vârstei... Vreun domn in­diferent sau plictisit, înfundat într’un fotoliu moale din Roma sau Canberra, cu un con­­tract-ştreang in mână, este pricina originară a stingerii acestei vieţi tinere, are cea dintâi vină in actul acesta disperat". Acum au început să ia drumul înapoi spre Italia şi ţăranii plecaţi în Australia. Dar, aşa cum procedează şi cu cei întorşi din Bra­­zi­lia, guvernul ia măsuri ca la debarcare să fie izolaţi. Opinia publică nu trebue să afle, în plină campanie electorală, cum înţelege re­gimul să rezolve problemele de viaţă ale po­porului italian, prin deportarea peste ocean, în ţinuturi de exterminare, a sute de mii de fii ai Italiei, a căror prezenţă este indezira­bilă în propria lor ţară. Totuşi, în ciuda desfăşurării de forţe po­liţieneşti, a sârmei ghimpate, a zarvei dema­gogice din presa guvernamentală, adevărul asupra tragicei reforme agrare, botezată „Le­gea Sila", a răsbătut nu numai până la ure­chea, dar şi până la conştiinţa mulţimilor.­ Cei de la O V.S. şi cei de deasupra şi din ju­rul O.V.S -ului încep să priceapă că minciuna are două tăişuri. Acţiuni de revoltă, ca auto­­împroprietărirea ţăranilor din provincia Ca­labria, strică uriaşul banchet al moşierilor care patronează ori dirijează O­r.S -ul. La orizontul alegerilor, ei pot citi tot mai clar cuvintele acelui emigrant italian din Brazilia, care, în num­ele miilor de semeni ai săi, îşi anunţă astfel înapoierea în ţară : „Tot ceea ce ne-au făcut domnii de acolo (din Italia), le-o vom plăti la înapoiere“.

Next