România Liberă, septembrie 1953 (Anul 11, nr. 2774-2799)
1953-09-01 / nr. 2774
Mărfi 1 Septembrie 1953 — Nr. 2774 DUMINICA SPORTIVA O victorie a atletismului românesc Duminică după amiază a luat sfârşit pe Stadionul Republicii din Capitală întâlnirea internaţională de atletism dintre reprezentativele Republicii Populare Române şi Belgiei, întâlnirea desfăşurată în prezenţa a zeci de mii de spectatori s'a încheiat cu victoria sportivilor români. Cu această ocazie atleţii români dând dovadă de o bună pregătire, au reuşit să stabilească noi şi preţioase recorduri republicane. 110 m. garduri: Reprezentantul nostru I. Opriş s’a distanţat chiar dela primul gard şi după o cursă spectaculoasă a trecut primul linia de sosire cu timpul de 14,8 sec. stabilind un nou record al R.P.R. Pe locul doi a sosit belgianul P. Bultiauw (15,4). Witman a ocupat locul trei (15,6 sec). După această cursă reprezentativa R.P.R. conducea cu 93—68. Aruncarea ciocanului. In această probă atletul român C. Spiridon, în continuu progres, a reușit o aruncare de 56,94 m, stabilind un nou record R.P.R. Bine s-a comportat și D. Constantin (R.P.R.) clasat pe locul doi cu 54,72 m. Pe locul trei belgianul W. Wuyts (41,94). Punctaj : 101—71 pentru R.P.R. Triplu salt: Proba a fost câştigată de T. Chitul (R.P.R.) cu 14,46 m., urmat de I. Sorin (R.P.R.) cu 14,15 şi Uyttenbroeck 13,20 m. Atleţii români conduc cu 109—74. 400 m. plat. Belgianul R. Moens ,a sosit primul după 48 sec. La o secundă şi trei zecimi a urmat I. Savel. Pe locul trei a sosit A. Ursu. Punctaj : 114—80 pentru R.P.R. 100 m. plat bărbaţi: Belgienii .1. Vercruysse şi C. Germonprez trec primii linia de sosire cu timpul de 10,6 sec. şi respectiv 10,7 sec. Reprezentanţii români L. Marx şi Şt. Prisiceanu au realizat cel mai bun timp al sezonului: 10,8 sec. şi 10,9 sec. Punctajul întâlnirii a devenit: 117—88 în favoarea noastră. 100 m. plat femei. Cursa s-a caracterizat prin superioritatea atletelor române A. Sicoe şi E. Vrabete. Ele au trecut primele linia de sosire cu un avans apreciabil faţă de atletele belgiene. A. Sicoe a înregistrat o frumoasă victorie stabilind totodată un nou record naţional al R.P.R. (12,3). E. Vrabete a venit la o zecime de secundă de câştigătoare. Pe locul trei s’a clasat belgiana L. Vloemans. Punctajul s’a mărit în favoarea atleţilor noştri: 125—91. înălţime bărbaţi. Proba a fost câştigată de J. Speter (R.P.R.) cu 1,97. 1. Merică (R.P.R.) a trecut ştacheta înălţată la 1,90 m. din a doua încercare. W. Herssens (B) a ocupat locul trei tot cu 1,90 m. Punctaj 133-94. 1500 m.: A revenit după o luptă dârză, Ih care a dovedit calităţi evidente atletului belgian F. Herman (3’53”0). Locul doi și trei a fost ocupat de V. Pop (3’56”2) și D. Tâlmaciu (3’57”4). Punctajul a rămas favorabil reprezentativei noastre: 138—100. 80 m. garduri femei. A. Șerban (R.P.R.) a trecut prima linia de sosire (11,7) la o zecime de record. Cealaltă atletă română L. Jung a ocupat locul doi cu 12,3 sec. Ea a fost urmată de Van Gerdinge (B). Atletele române au mărit punctajul în favoarea lor: 146—103. Greutate fete : O. Câmpeanu a câștigat proba cu o aruncare de 12,28 m. Belgiana N. Oosterlynck a ocupat locul doi cu 11,34 m. Ea a fost urmată de A. Roth (R.P.R.). Punctaj : R.P.R. — Belgia 153—107. Disc băeţi: Reuşind să arunce discul la 45,85 m şi respectiv 44,07 m, reprezentaţii noştri M. Raica şi A. Coman au ocupat primele două locuri la această probă. Locul trei a revenit lui R. Kintziger (B). După această probă atleţii noştri şi-au mărit punctajul la 161 — 110. 10.000 m.: D. Vasile (R.P.R.) şi coechipierul său D. Cristea s-au impus dela primele trei mii de metri, reuşind să termine cursa victorioşi. Timpul obţinut de D. Vasile este cât se poate de bun : 30’56”6. Punctaj : 169—113 în favoarea reprezentativei R.P.R. Lungime fete: Proba a fost dominată de atletele române S. Grosu (5,33 m.) și L. Ernst (5,17 m.). Belgiana M. Gyssels a ocupat locul trei. Punctele aduse de atletele noastre au făcut ca punctajul întâlnirii să devină 177—116. Suliță fete: Recordmana noastră A. Reimesch a aruncat suliţa la 45,58 m. stabilind un nou record R.P.R., cucerind totodată şi primul loc. Ea a fost urmată de I. Miclos (R.P.R.) cu 41,93 m. şi D. Ceuster (B.) Punctaj : R.P.R.—Belgia 185—119. Ştafeta 4x100 m. băieţi: Echipa belgiană a trecut prima linia de sosire după 41,6 sec. (nou record belgian). Deasemeni echipa R.P.R. cu 51,8 sec. a egalat recordul R.P.R. la această probă. In urma acestor rezultate, întâlnirea Internaţională de atletism dintre R.P.R. şi Belgia a luat sfârşit cu victoria reprezentanţilor noştri. La băieţi: R. P. Română — Belgia 126—94; la fete R. P. Română — Belgia 63—32. Punctaj general R.P.R. — Belgia 189—126. ★ La sfârşitul întâlnirii Internaţionale de atletism, excelentul atlet belgian Franz, Herman, învingător în probele de 1500 şi 5000 m. plat, a făcut următoarea declaraţie unui corespondent al Agenţiei „Agerpres“. „Am rămas plăcut impresionat de clasa ridicată a atletismului din R.P.R. O impresie deosebită mi-a făcut campionul R.P.R. Ion Speter, care este un atlet de valoare mondială. De asemenea aruncătorii şi câteva din atletele ţării dvs. sunt de valoare Internaţională, întâlnirea noastră cu atleţii români a fost frumoasă şi a contribuit foarte mult la strângerea legăturilor de prietenie dintre sportivii belgieni şi sportivii din R P.R.“ După primele doua etape din „Cursa Victoriei" Mii de oameni ai muncii au venit Duminică dimineaţă în faţa Casei Centrale a Armatei pentru a asista la plecarea celor 95 de ciclişti în prima etapă Bucureşti-Giurgiu- Bucureşti (117 km.) a tradiţionalei competiţii cicliste de fond „Cursa Victoriei" organizată de C.C.A. După festivitate, cicliştii au pornit în grup prin oraș până la kilometrul 8 unde s’a dat plecarea oficială. Pornirile s’au dat pe echipe contra-cronometru din trei în trei minute. Rând pe rând ele au plecat în ritm foarte viu. Chiar dela început echipa C.C.A. compusă din E. Norhadian, C. Şandru, I. Constantinescu, D. Ţupa şi Vioinescu se dovedeşte mai omogenă, reuşind să ia un avans apreciabil faţă de celelalte echipe. Astfel ea ajunge la Giurgiu cu două minute înaintea Flamurei Roşii. De la Giurgiu spre Bucureşti cicliştii din echipa C.C.A. I continuă să pedaleze rapid şi să ajungă la punctul de sosire după două ore 55 minute şi 38 secunde, reuşind să realizeze o medie orară de peste 40 de kilometri. Bine s’a comportat şi Dinamo I, care a sosit după 2 minute şi 9 secunde, in ordine s’au clasat: Flamura Roşie I (3:00’07), Progresul I (3:03’43), Dinamo II (3:03’46). După această etapă clasamentul individual s’a prezentat astfel: 1) C. Şandru (C.C.A.) 2 ore, 55 minute şi 38 secunde. 2) E. Norhadian, 3) I. Constantinescu. 4) D.ţupa şi V. Ionescu, am,ţoi în acelaş timp. ★ Cea de a doua etapă a „Cursei Victoriei" s’a desfăşurat Luni dimineaţă pe ruta Bucureşti-Alexandria -Bucureşti. In această cursă plecarea s’a dat în bloc din dreptul bornei kilometrice 6. Dealungul celor 163 de kilometri cât au avut de străbătut cicliştii, s’au succedat numeroase faze dinamice specifice acestui gen de cursă, iată filmul întrecerii. La ora 9 concurenţii pornesc în grup compact spre Alexandria. Treptat plutonul se destramă din ce în ce datorită deselor încercări de evadare iniţiate de cicliştii I. Hora (C.C.A. II), P. Nuţă (Dinamo I), C. Şandru (C.C.A. I) şi I. Istrate (Progresul 1). De fiecare dată însă ei au fost ajunşi de plutonul fruntaş, in Alexandria primul a sosit I. Hora. Drumul de piatră din oraş deşiră grosul cicliştilor pe o întindere destul de mare. La ieşirea din Alexandria N. Maxim (Dinamo I) încearcă o evadare. El rulează în ritm viu de unul singur dar după 14 kilometri dă semne de oboseală şi este ajuns de ceilalţi ciclişti. După 96 kilometri parcurşi, I. Monaru (Progresul I) şi Gh. Baclagean (C.C.A. NI) ţâşnesc din grup şi se distanţează. Distanţa dintre ei şi restul plutonului fruntaş se măreşte ajungând la un moment dat de aproape de un kilometru jumătate. Plutonul din spate se agită şi după 42 kilometri fugarii sunt prinşi de pluton. După 2 kilometri C. Şandru (C.C.A. I), M. Niculescu (Flamura Roşie I), V. Georgescu (Dinamo I) şi N. Maxim (Dinamo I) reuşesc să se desprindă de grup şi se distanţează cu mult. Câştigătorul cursei s’a putut cunoaşte deabia pe ultima sută de metri la sprintul final. Având un finiş mai bun, C. Şandru (C.C.A. I) a trecut primul linia de sosire după 4 ore, 27 de minute şi 27 secunde. El a fost urmat la câţiva metri de V. Georgescu, M. Niculescu, şi N. Maxim, in urma acestei etape în clasamentul general Individual continuă să conducă C. Şandru (C.C.A. I) cu 7 ore, 23 minute şi 5 secunde, urmat de coechiperii săi, I. Constantinescu cu 7 ore 25 minute şi o secundă, D. Ţupa şi E. Norhadian cu acelaş timp. Clasamentul general pe echipe: 1) C.C.A. I 16 : 21,51 ; 2) Dinamo I: 16 : 22,04; 3) Flamura Roşie I: 16 : 26,20; 4) Progresul I: 16 : 31,51; 5) Dinamo II: 16 : 31,55. Azi este zi de odihnă. Următoarea etapă se va desfăşura Miercuri pe traseul Bucureşti- Urzicani-Bucureşti. Plecarea se va face din faţa Casei Centrale a Armatei în jurul orei 13:30. •w* In clișeu: concurentele probei de aruncare a suliței. De la stânga la dreapta: Ilona Miklós (R.P.R.) Hansens și D. Ceuster (Belgia) și Anelise Reimesch (R.P.R.). ROMÂNIA LIBERĂ Cine este senatorul Mc Charthy? Dacă mister Gallup şi ceata lui de statisticieni sau confraţi ai lor Intru sondarea opiniei publice s’ar apuca să calculeze de câte ori apare numele senatorului Mc Charthy în ziarele din cele 48 de state americane şi din celelalte state de pe malul Atlanticului, sau este pomenit în cadrul emisiunilor radiofonice şi televizate, ei ar ajunge la cifre astronomice. Asta nu pentru că geniul sau creația acestuia ar merita atâta publicitate, (doar nu fără temei a numit scriitorul francez Jean Paul Sartre acţiunile lui „nebunie criminală") ci pentru că Joseph McCharthy, senator de Wisconsin, este regele neîncoronat al istoriei războinice, inamicul nr. 1 al progresului — și de aceea numele mccharthysmului devine un simbol pentru acele cercuri care trag foloase de pe urma războiului sau a pregătirii lui. Dar cine este acest simbol? De unde această faimă de tristă actualitate ? Numele : Mc. Charthy ; pronumele : Joseph ; profesia : „vânător de vrăjitoare“, campion al calomniei, gangster, antecedente, avocat, jucător de cărţi, judecător, prepus al trusturilor. Poate că asemenea prezentare ar fi justă pentru un gangster sadea, sau un kidnapper (răpitor de copii) sau un bootleger (contrabandist), care au înflorit în America ca ciupercile după ploaie, şi nu pentru cogeamite senator ; dar în fond diferenţa nu este decât formală şi ea se referă doar la proporţiile la care se operează. Şi de aceea ne-am îngăduit această succintă prezentare. De fapt pentru a-l prezenta pe Mc Charthy şi curentul nefast care-i poartă numele, este suficient să recurgem la personalităţi cunoscute care au înfierat neofascismul căruia i se face o reclamă senzaţională în S.U.A. Aşa, de pildă, scriitorul Raymond Cartier, într-o recentă lucrare intitulată „Cele 48 de Americi" în care se ocupă de producţia, obiceiurile, literatura, geografia, politica, culisele electorale din S.U.A. şi schiţează biografiile celor mai diverşi oameni, ale lui Ford, Reuter, Taft, Stassen şi Elenor Roosevelt, notează următoarele cu privire la Mc Charthy: „Acest om este brutal. Chipul lui este aproape bestial. El bea enorm. Este aproape ignorant şi creeru! îi este învăluit de umbre întunecate. Vorbirea lui este neplăcută, greoaie şi încâlcită de nenumărate repetări. Irlandez de origină, el este de ochii lumii catolic, dar moralitatea lui este dubioasă şi nenumăraţii săi duşmani pândesc cu o speranţă vie scandalul care a fost deja descoperit in conturile sale fiscale". Dacă acesta este portretul „omului zilei", sistemul introdus de el în practica vieţii cotidiene din S.U.A. nu poate diferi de aspectul autorului. Cu privire la mccharthysm, Raymond Cartier adaugă : ,,mccharthysmul nu este decât un lanţ fantastic de exagerări, de falsificări, de calomnii, de interpretări frauduloase şi adeseori de minciuni în cea mai pură stare". Prezentarea aceasta — care păcătueşte poate prin blândeţea descrierii — înfăţişează pe eroul al cărui nume ingrat, tinde să devină celebru prin isprăvile sale odioase. Căci Mc Charthy nu cunoaşte scrupule : el face pe inchizitorul medieval arzând cărţi pe rug, înscenează procese monstruoase împotriva oamenilor iubitori de pace, conduce faimosul subcomitet senatorial de anchetă, il acuză pe fostul preşedinte Truman de... comunism, impune cercetarea dosarului ambasadorului Charles Bohlen, care se află în arhiva gestapoului american şi caută să-şi extindă activitatea peste graniţa trimiţându-şi emisari pentru a epura bibliotecile serviciilor de informaţii americane de „autorii roşii“. Această activitate prodigioasă nu conţine numai fantastic, ci reprezintă interesele celor ce sunt de partea intensificării isteriei războinice. Căci Mc Charthy ar fi rămas un ins obscur, huligan sau spărgător de greve și de capete, dacă în zelul , lui pentru slujirea stăpânilor nu ar fi dat dovadă de o violentă tipic fascistă. Fără îndoială că altminteri nu l-ar fi trimis in Capitoliu. Dacă ar fi să-i recunoaştem un merit lui Mc Charthy, atunci s’ar putea vorbi de inventivitatea lui în şărlătării şi de extremul lui spirit destructiv. încă de pe vremea şcolii el a devenit cunoscut, frustând voturi pentru a se alege şeful clasei, iar când a început să practice avocatura in micul orăşel Waupaca nu a reuşit să susţină in 9 luni decât 4 procese, evidentiindu-se In schimb ca fervent jucător de cărţi. Intre timp, ca să trăiască, actualul congressman şi-a încropit o băcănie. Revista „Time" publicând portretul „eroului“, scria cu fină ironie: „Fost băcan, Mc Charthy s’a dovedit din fragedă copilărie a fi priceput în politică. Metodele lui negustorești dovedeau instinctele unui politician înăscut“. De la băcănie Mc Charthy a trecut la avocatură și apoi la magistratură. Ca avocat — scrip „Time" — „specialitatea lui erau... vacile bolnave. El se interesa de simptomele vacii și apoi se ducea la ferma vecină pentru a-1 întreba pe fermier ce ar face cu o vacă dacă ar avea simptomele respective. Sfaturile primite, le dădea apoi primului fermier, ca fiind ale sale proprii". In felul acesta Mc Charthy a izbutit să câștige voturile necesare pentru a fi ales judecător. Dar cea mai importantă ispravă a tânărului Mc Charthy a fost, fără îndoială, cucerirea titlului de campion de box al colegiului în care a studiat un an, luându-și diploma de absolvent a... patru ani. In timpul celui de al doilea război mondial, Mc Charthy a intrat în armată, în faimoasa „infanterie marină“. „Activitatea desfășurată de Mc Charthy în timpul războiului — scrie „Time" — e fost bunicică, dar nu spectaculoasă". Mai exact, el s-a ocupat cu spionajul şi cu... organizarea sporturilor in unitatea în care servea“. Isprăvile actualului senator au ajuns de pomină în întreaga Americă şi mult peste hotarele ei. In timpul celui de al doilea război mondial el a fost în 1943—1944 ofiţer al serviciului de spionaj al infanteriei marine a S.U.A. El povestea pretutindeni că a fost rănit în Extremul Orient şi că în piciorul său „s’au cuibărit zece livre de şrapnel". Dar s’au găsit martori oculari care l-au desminţit pe lăudăros, arătând că el şi-a frânt piciorul pe vapor în drum spre Extremul Orient. Dar setea de glorie nu dădea pace lui Mc Charthy. In 1952, şapte ani după terminarea războiului, el a obţinut şase decoraţii printre care şi crucea cu care sunt decoraţi aviatorii pentru „eroism şi merite excepţionale“. După ce a fost ales senator in 1946, „săltăreţul Joe“ a căutat In fel şi chip să se afirme pe orice cale, dar nu ar fi ieşit din anonimat dacă in 1949, la cadrul unei cuvântări rostită în statul Virginia de Vest nu ar fi lansat ideii fantastică că în departamentul de stat al Statelor Unite s’ar fi cuibărit comunişti şi s’a oferit chiar să prezinte o listă nominală a acestora. In treacăt fie spus, el nu a prezentat niciodată o asemenea listă. Bineînţeles că întreaga presă a trusturilor a acordat un larg spaţiu „senzaţionalelor desvăluiri" ale onorabilului senator Mc Charthy. Şi odată acest balon al gogoriţei anticomuniste lansat, altele au urmat, bucurându-se de un asemenea succes, încât Ale Charthy şi-a căpătat faima de Hitler al Americii In felul acesta, fostul băcan şi campion de box a devenit nu numai celebru, ci şi bogat. „Am învăţat pe ring — a declarat el — că în momentul în care te dai înapoi şi începi să te aperi, te-ai ars. Trebue să loveşti mereu". Cu asemenea „filosofie" primul „vânător de vrăjitoare" a devenit unul din cei mai marcanţi membri ai Congresului S.U.A., ale cărui puteri au ajuns să dispună de viaţa a milioane de oameni care trebue să dea socoteală faimosului comitet senatorial pe care îl conduce Mc Charthy. Nemulţumindu-se numai cu faima de „distrugător de reputaţii" ale prea puţin onorabililor politicieni, Mc Charthy s-a raliat grupului de „lobby in Chiaa“ (mai bine zis „in Formosa“) care reprezenta tocmai interesele acelor trustmani care se îmbogăţesc de pe urma sprijinirii bandiţilor danbaisişti împotriva Chinei Populare. Este semnificativ în această privinţă faptul că printre aceştia se numără Louis Johnson, fost ministru al Apărării, succesor al lui Forrestal, cunoscutul profascist William Bullitt şi în sfârşit marele businessman Alfred Colberg, care numai de pe urma importului de textile din China ,realiza nu mai puţin de un milion şi jumătate de dolari anual. Colberg avea nevoie de un război cu China şi el a recunoscut în mod public că l-a aprovizionat pe Mc Charthy cu materialul „denunţător" cu privire la diferitele persoane care i-au căzut victimă. El a mers atât de departe în furia lui încât zilele trecute redactând un raport către Congres a acuzat Angiia că face comerţ, cu China cerând chiar măsuri drastice, şi nu a ezitat să arate că chiar „autorităţile guvernamentale americane s’au dovedit a fi lipsite de energia şi vigoarea necesară...“. Dacă la aceasta adăugăm declaraţiile lui de sprijinire a acţiunilor banditeşti ale lui Li Sin Man de sabotare a acordului de armistiţiu In Coreea, apare clar că mobilul care il îndemna pe prea puţin onorabilul senator din Wisconsin să acţioneze cu atâta zel, este foarte concret. Acest mobil este de altfel cunoscut în cercurile înalte de la Washington dintr-un raport al unei comisii senatoriale care, ocupându-se de problema dacă Mc Charthy este demn să fie membru al Congresului Statelor Unite ale Americii a cercetat timp de 18 luni matrapazlâcurile acestuia şi a redactat un voluminos raport de nu mai puţin de 400 de pagini... Dar acest raport nu a fost niciodată dat publicităţii şi astfel în ţara în care cele mai diverse mijloace de propagandă sunt îndreptate spre zăpăcirea opiniei publice, Mc Charthy se menţine senator. Acest dosar care zace uitat printre hârţoagele Congresului american ar arăta că din fondurile pentru finanţarea campaniei „anticomuniste" depuse la Banca Riggs, Mc Charthy obişnueşte să se folosească în scopuri personale, că s-a folosit de falimentul companiei Setabord Airlines Railroad, că a primit o sumă grasă de dolari pentru a interveni în favoarea societăţii „Pepsi Cora" în desbaterile senatului şi că a primit dela societatea Lustron care construeşte case prefabricate un şperţ considerabil. Şi în timp ce acest raport este dat uitării, săltăreţul Joe se bucură de o rară publcitate, în privinţa activităţii lui anticomuniste. Printre ultimele isprăvi ale sale se numără o dispariţie misterioasă urmată bineînţeles de publicitatea obişnuită , dar nu a trecut decât o săptămână şi el a fost descoperit benchetuind la compania unor miliardari în localitatea Dallas din statul Texas. Profitând de ocazie, Mc Charthy a pornit să trâmbiţeze cele mai năstruşnice scorniri, pretinzând că a descoperit deasupra râurilor din Texas umbra unui „pod aerian comunist secret" lung de 1.000 de mile, pe care s’ar transporta din Texas în Panama tunuri şi muniţii pentru „proiectatele revoluţii din America Latină". Bineînţeles că această gogoriţă urmărea două scopuri: pe de o partesă aţâţe isteria războinică, iar pe de altă parte să se creeze o comisiune de anchetă gras finanţată, eventual, prezidată de „descoperitorul“ complotului care să dispună de fonduri. Mccharthysmul niu cunoaşte după cum se vede scrupule. El prevede anchetarea oamenilor nevinovaţi şi tinde să-şi exercite controlul asupra tuturor ţărilor dominate de SUA. Dacă în Statele Unite acţiunea de prigonire iniţiată de Mc Charthy împotriva avocatului Bloch care i-a apărat pe soţii Rosenberg a stârnit indignarea legitimă a cercurilor largi, peste hotare, în ţările occidentale, prezenţa celor doi tineri Inchizitori emisari ai aceluiaş congressman de Wisconsin, Shire şi Cohn, a primit riposta cuvenită încât chiar ziare ca „Manchester Guardian" sau „Le Monde" nu au ezitat să-şi exprime indignarea. Opinia publică a învăţat că ridicarea de osanale fiecărei „distracţii mccharthyste“ nu reprezintă numai satisfacerea gustului de senzaţional al presei burgheze ci urmăreşte propagarea fascismului de tip nou. Dar se ştie care a fost soarta predecesorilor fascişti din cel de al 111-lea Reich, şi urmaşii lor mccharthyşti ar trebui să tragă concluziile cuvenite. In caz contrar riscând să aibe o soartă similară. Z. FLOREA, Pag. 3-a Nota adresată de Guvernul Sovietic Guvernelor Franţei, SUA şi Angliei în legătură cu Tratatul de Stat cu Austria MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite : La 28 August, Ministerul afacerilor externe al U.R S.S. a adresat Ambasadei Franţei la Moscova următoarea Notă a Guvernului Sovietic în legătură cu Tratatul de stat cu Austria : „Ministerul afacerilor externe al U.R.S.S. confirmă primirea Notei de răspuns a Ambasadei Franţei din 17 August a. c. şi consideră necesar să declare că în această Notă nu se dă un răspuns satisfăcător in chestiunea Tratatului cu Austria. Nota din 17 August atestă că guvernul Franţei nu a declarat nici de data aceasta că este de acord să reexamineze proiectul Tratatului cu Austria asupra majorităţii articolelor căruia Franţa, U.R.S.S , Anglia şi S.U.A au căzut de acord încă în 1949, ceea ce făcea cu putinţă realizarea unui acord asupra celorlalte chestiuni nereglementate din acest proiect. Pe de altă parte, Guvernul Franţei nu a răspuns nici dacă îşi retrage propunerea privitoare la aşazisul „tralat prescurtat“ care trece cu vederea chestiunea drepturilor democratice ale poporului austriac şi încalcă în mod flagrant drepturile U.R.S.S. prevăzute de Acordul de la Potsdam din 1945 în privinţa fostelor bunuri germane din Austria. Or, refuzul guvernului francez de a retrage din discuţie „tratatul prescurtat“, care a fost elaborat în 1952 de Guvernele Franţei, Angliei şi S.U.A. fără participarea Uniunii Sovietice şi încălcându-se direct interesele U.R.S.S. face cu neputinţă continuarea examinării proiectului de Tratat cu Austria. Totodată, Guvernul Sovietic nu poate să ţin ţină seama de faptul că Guvernul Austriei a declarat încă la 31 Iulie 1952 că „continuarea tratativelor este cu neputinţă pe baza vechiului proiect de tratat de stat“ şi că Ministrul afacerilor externe al Austriei, dl Gruber, a declarat la 24 Mai 1952 că „Austria este gata sa ducă tratative pe baza din 1952, dar nicidecum pe baza din 1949". Nota Guvernului Austriei din 19 August a c., primită de Guvernul Sovietic, dovedeşte de asemenea că Guvernul austriac nu a renunţat la declaraţiile sale oficiale făcute anul trecut împotriva proiectului de Tratat de stat cu Austria, asupra căruia s-a căzut de acord în ceea ce priveşte majoritatea articolelor. In Nota sa din 17 August, Guvernul Franţei condiţionează asentimentul său la renunţarea proiectului, de „tratat prescurtat“ de unele condiţii preliminare, ceea ce poate duce doar la noi complicaţii şi tergiversări îrn discutarea Tratatului cu Austria, situaţie cu care Guvernul Sovietic nu poate fi de acord. In ceea ce priveşte convocarea unei conferinţe a adjuncţilor miniştrilor afacerilor externe ai celor patru puteri, la 31 August propusă în Nota Guvernului Franţei, Guvernul Sovietic consideră necesar să amintească poziţia sa în această ‘chestiune, expusă in Nota din 25 Mai a. c. După cum se ştie, conferinţa adjuncţilor nu este un organ cadri partit permanent şi convocarea unei astfel de conferinţe este de competenta Consiliului miniştrilor afacerilor externe, care in cazul de faţă nu a examinat această chestiune. In ceea ce priveşte legăturile dintre problema austriacă şi problema germană, Guvernul Sovietic consideră necesar să reafirme declaraţia făcută în Nota sa din 4 August şi anume că „eventualele succese in rezolvarea problemei germane ar putea deasemeni să contribue la rezolvarea problemei austriace“. Totodată, se ştie că în Notea din 15 iulie a c., guvernul Franţei a pornit deasemenea dela existenţa unei anumite legături între problema germană şi tratatul cu Austria, întrucât în această notă s’a propus convocarea unei conferinţe a miniştrilor afacerilor externe ai celor patru puteri pentru discutarea a două chestiuni: problema germană şi intatul cu Austria. Guvernul Sovietic a adresat note similare şi guvernelor Marii Britanii şi S.U.A.“. Nota adresată de Guvernul Sovietic Guvernului Austriei în legătură cu Tratatul de Stat cu Austria MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite: La 29 August, Ministerul afacerilor externe al U.R.S.S. a remis Ambasadei Austriei la Moscova următoarea Notă a Guvernului Sovietic în legătură cu Tratatul de stat cu Austria. „In legătură cu primirea notei de răspuns din 19 August a Guvernului federal austriac, Ministerul afacerilor externe al U.R.S.S. consideră necesar să declare că Guvernul Sovietic nu a găsit în nota menţionată un răspuns satisfăcător la întrebarea pusă în Nota Guvernului U.R.S.S. din 29 iulie. Având în vedere cele arătate mai sus, Guvernul Sovietic roagă din nou Guvernul austriac să dea un răspuns precis la întrebarea dacă „continuă, ca şi până, acum, să sprijine proiectul de „tratat prescurtat“ şi dacă rămâne valabilă declaraţia făcută de Guvernul austriac în memoriul său din 31 iulie 1952 că continuarea tratativelor (privitoare la Tratatul cu Austria) este cu neputinţă pe baza proiectului de tratat de stat asupra căruia s-a căzut anterior de acord îin linii generale". Ministerul anexează la prezenta o Notă adresată de Guvernul Sovietic Guvernelor Franţei, Angliei şi S.U.A. în chestiunea proiectului de Tratat cu Austria pentru că Guvernul austriac să ia act de ea“. Populaţia R. D. Germane salută rezultatele tratativelor de la Moscova BERLIN 31 (Agerpres). — In toate oraşele Republicii Democrate Germane continuă să se desfăşoare cu un puternic avânt meetingurile şi adunările consacrate rezultatelor tratativelor dintre guvernul U.R.S.S. şi delegaţia guvernamentală a Republicii Democrate Germane. După cum anunţă ziarul „Neues Deutschland“, la 28 August a avut loc la Halle un meeting la care au participat 90.000 de locuitori ai oraşului. La meeting a luat cuvântul Walter Ulbricht, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Socialist Unit din Germania şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R.D. Germane. Participanţii la meetingul din Halle au adoptat o scrisoare de salut adresată preşedintelui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., G. M. Malencov. La meetingul din Leipzig, la care au participat 80.000 de persoane, Ziller, ministrul construcţiei de maşini grele din R.D. Germană, a prezentat o expunere cu privire la importanţa înţelegerii realizată intre guvernul U.R.S S. şi delegaţia guvernamentală a Republicii Democrate Germane. La meetingul din Rostock a luat cuvântul dr. Lothar Bolz, vicepreşedinte al Consiliului de Aliniştiri al R.D. Germane. La şedinţa extraordinară a reprezentanţei populare din Marele Berlin, Herbert Warnke,membru al delegaţiei guvernamentale a R.D Germane la Moscova, a vorbit despre rezultatele tratativelor de la Moscova. Cuvântarea lui Walter Ulbricht rostită la Leipzig BERLIN 31 (Agerpres) - A.D.N. transmite : La 29 August a avut loc la Leipzig o solemnitate în cadrul căreia, Walter Ulbricht, vicepreşedinte al Consiliului de miniştri al Republicii Democrate Germane şi prim secretar al C.C. al P.S.U.G., a pus piatra fundamentală a noilor clădiri înalte, a căror construcţie a început în acest oraş. Adresându-se asistenţei, Walter Ulbricht a vorbit despre acordul realizat între guvernul Uniunii Sovietice şi delegaţia guvernamentală a Republicii Democrate Germane la Moscova. Walter Ulbricht a comparat marele ajutor acordat de Uniunea Sovietică, care se cifrează la suma de 13 miliarde de mărci, cu distribuirea pachetelor americane. „Câtă zarvă fac americanii în jurul acestor pachete! Totuși, atunci când Uniunea Sovietică propune scutirea Germaniei occidentale de plata datoriilor de stat provenite din război şi a reparaţiilor, americanii se fac că nu aud“. Relevând cererile tot mai insistente ale poporului german în legătură cu formarea unui guvern pe întreaga Germanie şi încheierea unui tratat de pace, Ulbricht a declarat,: fiecare german cu vederi democratice adresează azi americanilor, englezilor, francezilor şi guvernului de la Bonn următoarele întrebări : Sunteţi de acord cu convocarea unei conferinţe de pace şi elaborarea unui tratat de pace cu Germania, în curs de şase luni? Sunteţi de acord cu formarea neîntârziată a unui guvern provizoriu pe întreaga Germanie, a cărui sarcină să fie pregătirea unor alegeri democratice pe întreaga Germanie? Sunteţi de acord să anulaţi hotărîrea adoptată la conferinţa de la Londra în legătură cu datoriile antebelice şi postbelice ale Germaniei occidentale, in sumă de 34,5 miliarde de mărci? Sunteţi de acord să anulaţi imediat obligaţia Germaniei occidentale de a plăti Israelului în contul reparaţiilor suma de 3,45 miliarde mărci? Sunteţi de acord ca cheltuielile legate de prezenţa trupelor străine în Germania occidentală să nu depăşească 5 la sută din bugetul de stat al guvernului de la Bonn? Iată întrebări, a declarat Walter Ulbricht, care stau pe ordinea de zi, deoarece ele afectează interesele vitale ale naţiunii germane. Amintind apoi că există unii care se pronunţă împotriva tratativelor cu reprezentanţii Republicii Democrate Germane, Walter Ulbricht a spus : Cine este împotriva tratativelor cu reprezentanţii Republicii Democrate Germane, dovedeşte că este în general împotriva unităţii. Nici nouă nu ne place guvernul de la Bonn, totuşi, în ciuda acestui fapt, noi suntem gata să ducem cu reprezentanţii săi tratative, pentru că să facem un pas înainte pe calea unităţii Germaniei. Deschiderea Târgului Internaţional dela Leipzig BERLIN 31 (Agerpres.). — TASS tratsmite : La 30 August s’a deschis tradiţionalul Târg Internaţional dela Leipzig. Întreaga presă democrată berlineză acordă o mare atenţie acestui eveniment. Ziarele subliniază deosebita importanţă a acestui Târg pentru dezvoltarea comerţului pe Întreaga Germanie şi prin urmare pentru realizarea înţelegerii între germanii din Germania occidentală şi cea răsăriteană, ca bază pentru rezolvarea paşnică a problemei germane. In deosebi se subliniază faptul că în ciuda piedicilor puse de autorităţile de la Bonn, la Târg s-au prezentat cu mostrele lor 550 de reprezentanţi ai cercurilor de afaceri din Germania occidentală. Potrivit relatărilor presei, la Târgul dela Leipzig, pe lângă Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară participă reprezentanți ai cercurilor comerciale şi industriale din 14 țări capitaliste. Lupta pentru convocarea Adunării Naţionale a Franţei PARIS 30 (Agerpres). Potrivit relatărilor ziarului „L’Humanité“, până în prezent cancelaria Adunării Naţionale a primit 139 de petiţii din partea deputaţilor, dintre care 83 din partea deputaţilor comunişti, cerând convocarea unei sesiuni extraordinare a Adunării Naționale a Franței.