România Liberă, septembrie 1953 (Anul 11, nr. 2774-2799)

1953-09-01 / nr. 2774

Mărfi 1 Septembrie 1953 — Nr. 2774 DUMINICA SPORTIVA O victorie a atletismului românesc Duminică după amiază a­­ luat sfârşit pe Stadionul Republicii din Capitală întâlnirea internaţională de atletism dintre reprezen­tativele Republicii Populare Române şi Bel­giei, întâlnirea desfăşurată în prezenţa a zeci de mii de spectatori s'a încheiat cu victoria sportivilor români. Cu această ocazie atle­ţii români dând dovadă de o bună pregătire, au reuşit să stabilească noi şi preţioase re­corduri republicane. 110 m. garduri: Reprezentantul nostru I. Opriş s’a distanţat chiar dela primul gard şi după o cursă spectaculoasă a trecut pri­mul linia de sosire cu timpul de 14,8 sec. stabilind un nou record al R.P.R. Pe locul doi a sosit belgianul P. Bultiauw (15,4). Wit­­man a ocupat locul trei (15,6 sec). După această cursă reprezentativa R.P.R. conducea cu 93—68. Aruncarea ciocanului. In această probă atle­tul român C. Spiridon, în continuu progres, a reușit o aruncare de 56,94 m, stabilind un nou record R.P.R. Bine s-a comportat și D. Constantin (R.P.R.) clasat pe locul doi cu 54,72 m. Pe locul trei belgianul W. Wuyts (41,94). Punctaj : 101—71 pentru R.P.R. Triplu salt: Proba a fost câştigată de T. Chitul (R.P.R.) cu 14,46 m., urm­at de I. Sorin (R.P.R.) cu 14,15 şi Uyttenbroeck 13,20 m. Atleţii români conduc cu 109—74. 400 m. plat. Belgianul R. Moens ,a sosit primul după 48 sec. La o secundă şi trei ze­cimi a urmat I. Savel. Pe locul trei a sosit A. Ursu. Punctaj : 114—80 pentru R.P.R. 100 m. plat bărbaţi: Belgienii .1. Vercruys­­se şi C. Germonprez trec primii linia de so­sire cu timpul de 10,6 sec. şi respectiv 10,7 sec. Reprezentanţii români L. Marx şi Şt. Prisiceanu au realizat cel mai bun timp al sezonului: 10,8 sec. şi 10,9 sec. Punctajul întâlnirii a devenit: 117—88 în favoarea noastră. 100 m. plat femei. Cursa s-a caracterizat prin superioritatea atletelor române A. Sicoe şi E. Vrabete. Ele au trecut primele linia de sosire cu un avans apreciabil faţă de atletele bel­giene. A. Sicoe a înregistrat o frumoasă vic­torie stabilind totodată un nou record na­ţional al R.P.R. (12,3). E. Vrabete a venit la o zecime de secundă de câştigătoare. Pe locul trei s’a clasat belgiana L. Vloemans. Punctajul s’a mărit în favoarea atleţilor noştri: 125—91. înălţime bărbaţi. Proba a fost câştigată de J. Speter (R.P.R.) cu 1,97. 1. Merică (R.P.R.) a trecut ştacheta înălţată la 1,90 m. din a dou­a încercare. W. Herssens (B) a ocupat locul trei tot cu 1,90 m. Punctaj 133-94. 1500 m.: A revenit după o luptă dârză, Ih care a dovedit calităţi evidente atletului bel­gian F. Herman (3’53”0). Locul doi și trei a fost ocupat de V. Pop (3’56”2) și D. Tâl­­m­aciu (3’57”4). Punctajul a rămas favora­bil reprezentativei noastre: 138—100. 80 m. garduri femei. A. Șerban (R.P.R.) a trecut prima linia de sosire (11,7) la o zeci­me de record. Cealaltă atletă română L. Jung a ocupat locul doi cu 12,3 sec. Ea a fost ur­mată de Van Gerdinge (B). Atletele române au mărit punctajul în favoarea lor: 146—103. Greutate fete : O. Câmpeanu a câștigat proba cu o aruncare de 12,28 m. Belgiana N. Oosterlynck a ocupat locul doi cu 11,34 m. Ea a fost urmată de A. Roth (R.P.R.). Punc­taj : R.P.R. — Belgia 153—107. Disc băeţi: Reuşind să arunce discul la 45,85 m şi respectiv 44,07 m, reprezentaţii noştri M. Raica şi A. Com­an au ocupat pri­mele două locuri la această probă. Locul trei a revenit lui R. Kintziger (B). După această probă atleţii noştri şi-au mărit punctajul la 161 — 110. 10.000 m.: D. Vasile (R.P.R.) şi coechi­pierul său D. Cristea s-au impus dela pri­mele trei mii de metri, reuşind să termine cursa victorioşi. Timpul obţinut de D. Va­sile este cât se poate de bun : 30’56”6. Punctaj : 169—113 în favoarea reprezenta­tivei R.P.R. Lungime fete: Proba a fost dominată de atletele române S. Grosu (5,33 m.) și L. Ernst (5,17 m.). Belgiana M. Gyssels a ocu­pat locul trei. Punctele aduse de atletele noastre au făcut ca punctajul întâlnirii să devină 177—116. Suliță fete: Recordmana noastră A. Rei­mesch a aruncat suliţa la 45,58 m. stabilind un nou record R.P.R., cucerind totodată şi primul loc. Ea a fost urmată de I. Miclos (R.P.R.) cu 41,93 m. şi D. Ceuster (B.) Punc­taj : R.P.R.—Belgia 185—119. Ştafeta 4x100 m. băieţi: Echipa belgiană a trecut prima linia de sosire după 41,6 sec. (nou record belgian). Deasemeni echipa R.P.R. cu 51,8 sec. a egalat recordul R.P.R. la această probă. In urma acestor rezultate, întâlnirea In­ternaţională de atletism dintre R.P.R. şi Bel­gia a luat sfârşit cu victoria reprezentanţilor noştri. La băieţi: R. P. Română — Belgia 126—94; la fete R. P. Română — Belgia 63—32. Punctaj general R.P.R. — Belgia 189—126. ★ La sfârşitul întâlnirii Internaţionale de at­letism, excelentul atlet belgian Franz, Her­man, învingător în probele de 1500 şi 5000 m. plat, a făcut următoarea declaraţie unui corespondent al Agenţiei „Agerpres“. „Am rămas plăcut impresionat de clasa ridicată a atletismu­lui din R.P.R. O impresie deosebită mi-a făcut campionul R.P.R. Ion Speter, care este un atlet de valoare mondia­lă. De asemenea aruncătorii şi câteva din at­letele ţării dvs. sunt de valoare Internaţiona­lă, întâlnirea noastră cu atleţii români a fost frumoasă şi a contribuit foarte mult la strân­gerea legăturilor de prietenie dintre sporti­vii belgieni şi sportivii din R P.R.“ După primele doua etape din „Cursa Victoriei" Mii de oameni ai muncii au venit Dumi­nică dimineaţă în faţa Casei Centrale a Ar­matei pentru a asista la plecarea celor 95 de ciclişti în prima etapă Bu­cureşti-Giurgiu- Bucureşti (117 km.) a tradiţionalei competi­ţii cicliste de fond „Cursa Victoriei"­ organi­zată de C.C.A. După festivitate, cicliştii au pornit în grup prin oraș până la kilometrul 8 unde s’a dat plecarea oficială. Pornirile s’au dat pe e­­chipe contra-cronom­etru din trei în trei mi­nute. Rând pe rând ele au plecat în ritm foarte viu. Ch­iar dela început echipa C.C.A.­­ compusă din E. Norhadian, C. Şandru, I. Constantinescu, D. Ţupa şi V­­ioinescu se dovedeşte mai omogenă, reuşind să ia un avans apreciabil faţă de celelalte echipe. Astfel ea ajunge la Giurgiu cu două minute înaintea Flamurei Roşii­­. De la Giurgiu spre Bucureşti cicliştii din echipa C.C.A. I continuă să pedaleze rapid şi să a­­jungă la punctul de sosire după două ore 55 minute şi 38 secunde, reuşind să realizeze o medie orară de peste 40 de kilometri. Bine s’a comportat şi Dinamo I, care a sosit după 2 minute şi 9 secunde, in ordine s’au clasat: Flamura Roşie I (3:00’07), Progresul I (3:03’43), Di­namo II (3:03’46). După această etapă cla­samentul individual s’a prezentat astfel: 1) C. Şandru (C.C.A.) 2 ore, 55 minute şi 38 secunde. 2) E. Norhadian, 3) I. Constanti­­nescu. 4) D.­­ţupa şi V. Ionescu, am,ţoi în a­­celaş timp. ★ Cea de a doua etapă a „Cursei Victoriei" s’a desfăşurat Luni dimineaţă pe ruta Bucu­­reşt­i-Alexandri­a -B­ucureşti. In această cursă plecarea s’a dat în bloc din dreptul bornei kilometrice 6. Dealungul celor 163 de kilometri cât au avut de străbă­tut cicliştii, s’au succedat numeroase faze di­namice specifice acestui gen de cursă, iată filmul întrecerii. La ora 9 concurenţii por­nesc în grup compact s­pre Alexandria. Trep­tat plutonul se destramă din ce în ce datori­tă deselor încercări de evadare iniţiate de ci­cliştii I. Hora (C.C.A. II), P. Nuţă (Dinamo I), C. Şandru (C.C.A. I) şi I. Istrate (Pro­gresul 1). De fiecare dată însă ei au fost ajunşi de plutonul fruntaş, in Alexandria primul a sosit I. Hora. Drumul de piatră din oraş deşiră grosul cicliştilor pe o întindere destul de mare. La ieşirea din Alexandria N. Maxim (Dinamo I) încearcă o evadare. El rulează în ritm viu de unul singur dar după 14 kilometri dă semne de oboseală şi este ajuns de ceilalţi ciclişti. După 96 kilo­metri parcurşi, I. Monaru (Progresul I) şi Gh. Baclagean (C.C.A. NI) ţâşnesc din grup şi se distanţează. Distanţa dintre ei şi restul plutonului fruntaş se măreşte ajungând la un moment dat de aproape de un kilometru ju­mătate. Plutonul din spate se agită şi după 42 kilometri fugarii sunt prinşi de pluton. După 2 kilometri C. Şandru (C.C.A. I), M. Niculescu (Flamura Roşie I), V. Georgescu (Dinamo I) şi N. Maxim (Dinamo I) reu­şesc să se desprindă de grup şi se distanţea­ză cu mult. Câştigătorul cursei s’a putut cu­noaşte deabia pe ultima sută de metri la sprintul final. Având un finiş mai bun, C. Şandru (C.C.A. I) a trecut primul linia de sosire după 4 ore, 27 de minute şi 27 secun­de. El a fost urmat la câţiva m­etri de V. Georgescu, M. Niculescu, şi N. Maxim, in urma acestei etape în clasamentul general Individual continuă să conducă C. Şandru (C.C.A. I) cu 7 ore, 23 minute şi 5 secunde, urmat de coechiperii săi, I. Constantinescu cu 7 ore 25 minute şi o secundă, D. Ţupa şi E. Norhadian cu acelaş timp. Clasamentul general pe echipe: 1) C.C.A. I 16 : 21,51 ; 2) Dinamo I: 16 : 22,04; 3) Fla­mura Roşie I: 16 : 26,20; 4) Progresul I: 16 : 31,51; 5) Dinamo II: 16 : 31,55. Azi este zi de odihnă. Următoarea etapă se va desfăşura Miercuri pe traseul Bucureşti- Urzicani-Bucureşti. Plecarea se va face din faţa Casei Centrale a Armatei în jurul orei 13:30. •w* In clișeu: concurentele probei de aruncare a suliței. De la stânga la dreapta: Ilona Miklós (R.P.R.) Hansens și D. Ceuster (Belgia) și Anelise Reimesch (R.P.R.). ROMÂNIA LIBERĂ Cine este senatorul Mc Charthy? Dacă mister Gallup şi ceata lui de statis­ticieni sau confraţi ai lor Intru sondarea opi­niei publice s’ar apuca să calculeze de câte ori apare numele senatorului Mc Charthy în ziarele din cele 48 de state americane şi din celelalte state de pe malul Atlanticului, sau este pomenit în cadrul emisiunilor ra­diofonice şi televizate, ei ar ajunge la cifre astronomice. Asta nu pentru că geniul­ sau creația acestuia ar merita atâta publicitate, (doar nu fără temei a numit scriitorul fran­cez Jean Paul­ Sartre acţiunile lui „nebu­nie criminală") ci pentru că Joseph Mc­Charthy, senator de Wisconsin, este regele neîncoronat al istoriei războinice, inamicul nr. 1 al progresului — și de aceea numele mccharthysmului devine un simbol pentru a­­cele cercuri care trag foloase de pe urma războiului sau a pregătirii lui. Dar cine este acest simbol? De unde acea­stă faimă de tristă actualitate ? Numele : Mc. Charthy ; pronumele : Joseph ; profesia : „vâ­nător de vrăjitoare“, campion al calomniei, gangster, antecedente, avocat, jucător de cărţi, judecător, prepus al trusturilor. Poate că asemenea prezentare ar fi justă pentru un gangster sadea, sau un kidnapper (răpitor de copii) sau un bootleger (contra­bandist), care au înflorit în America ca ciu­percile după ploaie, şi nu pentru cogeamite senator ; dar în fond diferenţa nu este de­cât formală şi ea se referă doar la propor­ţiile la care se operează. Şi de aceea ne-am îngăduit această succintă prezentare. De fapt pentru a-l prezenta pe Mc Charthy şi curentul nefast care-i poartă numele, este suficient să recurgem la personalităţi cu­noscute care au înfierat neofascismul căruia i se face o reclamă senzaţională în S.U.A. Aşa, de pildă, scriitorul Raymond Cartier, într-o recentă lucrare intitulată „Cele 48 de Americi" în care se ocupă de producţia, o­­biceiurile, literatura, geografia, politica, cu­lisele electorale din S.U.A. şi schiţează bio­grafiile celor mai diverşi oameni, ale lui Ford, Reuter, Taft, Stassen şi Elenor Roose­­velt, notează următoarele cu privire la Mc Charthy: „Acest om este brutal. Chipul lui este aproape bestial. El bea enorm. Este a­­proape ignorant şi creeru! îi este învăluit de umbre întunecate. Vorbirea lui este neplă­cută, greoaie şi încâlcită de nenumărate re­petări. Irlandez de origină, el este de ochii lumii catolic, dar moralitatea lui este dubi­oasă şi nenumăraţii săi duşmani pândesc cu o speranţă vie scandalul care a fost deja des­coperit in conturile sale fiscale". Dacă a­­cesta este portretul „omului zilei", sistemul introdus de el în practica vieţii cotidiene din S.U.A. nu poate diferi de aspectul autorului. Cu privire la mccharthysm, Raymond Car­tier adaugă : ,,mccharthysmul nu este decât un lanţ fantastic de exagerări, de falsificări, de calomnii, de interpretări frauduloase şi a­­deseori de minciuni în cea mai pură stare". Prezentarea aceasta — care păcătueşte poate prin blândeţea descrierii — înfăţişează pe eroul al cărui nume ingrat, tinde să de­vină celebru prin isprăvile sale odioase. Căci Mc Charthy nu cunoaşte scrupule : el face pe inchizitorul medieval arzând cărţi pe rug, înscenează procese monstruoase împotri­va oamenilor iubitori de pace, conduce fai­mosul subcomitet senatorial de anchetă, il acuză pe fostul preşedinte Truman de... co­munism, impune cercetarea dosarului amba­sadorului Charles Bohlen, care se află în ar­hiva gestapoului american şi caută să-şi extindă activitatea peste graniţa trimiţân­­du­-şi emisari pentru a epura bibliotecile ser­viciilor de informaţii americane de „autorii roşii“. Această activitate prodigioasă nu conţine numai fantastic, ci reprezintă interesele ce­lor ce sunt de partea intensificării isteriei războinice. Căci Mc Charthy ar fi rămas un ins obscur, huligan sau spărgător de greve și de capete, dacă în zelul , lui pentru slu­jirea stăpânilor nu ar fi dat dovadă de o violentă tipic fascistă. Fără îndoială că alt­minteri nu l-ar fi trimis in Capitoliu. Dacă ar fi să-i recunoaştem un merit lui Mc Charthy, atunci s’ar putea vorbi de inventi­vitatea lui în şărlătării şi de extremul lui spirit destructiv. încă de pe vremea şcolii el a devenit cu­noscut, fru­stând voturi pentru a se alege şeful clasei, iar când a început să practice avocatura in micul orăşel Waupaca nu a reuşit să susţină in 9 luni decât 4 procese, evidentiindu-se In schimb ca fervent jucă­tor de cărţi. Intre timp, ca să trăiască, ac­tualul congressman şi-a încropit o băcănie. Revista „Time" publicând portretul „erou­lui“, scria cu fină ironie: „Fost băcan, Mc Charthy s’a dovedit din fragedă copilărie a fi priceput în politică. Metodele lui negus­torești dovedeau instinctele unui politician înăscut“. De la băcănie Mc Charthy a trecut la avocatură și apoi la magistratură. Ca avocat — scrip „Time" — „specialitatea lui erau... vacile bolnave. El se interesa de simp­­tomele vacii și apoi se ducea la ferma ve­cină pentru a-1 întreba pe fermier ce ar face cu o vacă dacă ar avea simptomele respective. Sfaturile primite, le dădea apoi primului fermier, ca fiind ale sale proprii". In felul acesta Mc Charthy a izbutit să câștige voturile necesare pentru a fi ales judecător. Dar cea mai importantă ispravă a tână­rului Mc Charthy a fost, fără îndoială, cu­cerirea titlului de campion de box al co­legiului în care a studiat un an, luându-și di­ploma de absolvent a... patru ani. In timpul celui de al doilea război mon­dial, Mc Charthy a intrat în armată, în fai­moasa „infanterie marină“. „Activitatea desfășurată de Mc Charthy în timpul războiului — scrie „Time" — e fost bunicică, dar nu spectaculoasă". Mai exact, el s-a ocupat cu spionajul şi cu... or­ganizarea sporturilor in unitatea în care ser­­vea“. Isprăvile actualului senator au ajuns de pomină în întreaga Americă şi mult pe­ste hotarele ei. In timpul celui de al doilea război mondial el a fost în 1943—1944 ofiţer al serviciului de spionaj al infanteriei ma­rine a S.U.A. El povestea pretutindeni că a fost rănit în Extremul Orient şi că în piciorul său „s’au cuibărit zece livre de şrapnel". Dar s’au găsit martori oculari care l-au desminţit pe lăudăros, arătând că el şi-a frânt piciorul pe vapor în drum spre Extremul Orient. Dar setea de glorie nu dădea pace lui Mc Charthy. In 1952, şapte ani după terminarea războiului, el a obţinut şase decoraţii printre care şi crucea cu care sunt decoraţi aviatorii pentru „eroism şi me­rite excepţionale“. După ce a fost ales senator in 1946, „săl­tăreţul Joe“ a căutat In fel şi chip să se afirme pe orice cale, dar nu ar fi ieşit din anonimat dacă in 1949, la cadrul unei cu­vântări rostită în statul Virginia de Vest nu ar fi lansat ideii fantastică că în depar­tamentul de stat al Statelor Unite s’ar fi cui­bărit comunişti şi s’a oferit chiar să prezin­te o listă nominală a acestora. In treacăt fie spus, el nu a prezentat niciodată o asemenea listă. Bineînţeles că întreaga presă a trusturi­lor a acordat un larg spaţiu „senzaţionalelor desvăluiri" ale onorabilului senator Mc Charthy. Şi odată acest balon al gogoriţei anticomuniste lansat, altele au urmat, bu­curându-se de un asemenea succes, încât Ale Charthy şi-a căpătat faima de Hitler al­­ Americii In felul acesta, fostul băcan şi campion de box a devenit nu numai cele­bru, ci şi bogat. „Am învăţat pe ring — a declarat el — că în momentul în care te dai înapoi şi începi să te aperi, te-ai ars. Trebue să loveşti mereu". Cu asemenea „fi­­losofie" primul „vânător de vrăjitoare" a de­venit unul din cei mai marcanţi membri ai Congresului S.U.A., ale cărui puteri au ajuns să dispună de viaţa a milioane de oameni care trebue să dea socoteală faimosului co­mitet senatorial pe care îl conduce Mc Charthy. Nemulţumindu-se numai cu faima de „distrugător de reputaţii" ale prea pu­ţin onorabililor politicieni, Mc­ Charthy s-a raliat grupului de „lobby in Chiaa“ (mai bine zis „in Formosa“) care reprezenta toc­mai interesele acelor trustmani care se îmbo­găţesc de pe urma sprijinirii bandiţilor d­anbaisişti împotriva Chinei Populare. Este semnificativ în această privinţă faptul că printre aceştia se numără Louis Johnson, fost ministru al Apărării, succesor al lui Forres­­tal, cunoscutul profascist William Bullitt şi în sfârşit marele businessman Alfred Col­­berg, care numai de pe urma importului de textile din China ,realiza nu mai puţin de un milion şi jumătate de dolari anual. Colberg avea nevoie de un război cu China şi el a recunoscut în mod public că l-a aprovizio­nat pe Mc Charthy cu materialul „denunţă­tor" cu privire la diferitele persoane care i-au căzut victimă. El a mers atât de departe în furia lui încât zilele trecute redactând un raport către Congres a acuzat Angiia că face comerţ, cu China cerând chiar măsuri dras­tice, şi nu a ezitat să arate că chiar „auto­rităţile guvernamentale americane s’au do­vedit a fi lipsite de energia şi vigoarea necesară...“. Dacă­ la aceasta adăugăm declaraţiile lui de sprijinire a acţiuni­lor banditeşti ale lui Li Sin Man de sabo­tare a acordului de armistiţiu In Coreea, apare clar că mobilul care il îndemna pe prea puţin onorabilul senator din Wisconsin să acţioneze cu atâta zel, este foarte con­cret. Acest mobil este de altfel cunoscut în cercurile înalte de la Washington dintr-un ra­port al unei comisii senatoriale care, ocu­­pându-se de problema dacă Mc Charthy este demn să fie membru al Congresului Statelor Unite ale Americii a cercetat timp de 18 luni matrapazlâcurile acestuia şi a redactat un voluminos raport de nu mai puţin de 400 de pagini... Dar acest raport nu a fost nici­odată dat publicităţii şi astfel în ţara în care cele mai diverse mijloace de propa­gandă sunt îndreptate spre zăpăcirea opiniei publice, Mc Charthy se menţine senator. Acest dosar care zace uitat printre hârţoa­gele Congresului american ar arăta că din fondurile pentru finanţarea campaniei „an­ticomuniste" depuse la Banca Riggs, Mc Charthy obişnueşte să se folosească în sco­puri personale, că s-a folosit de falimentul companiei Setabord Airlines Railroad, că a primit o sumă grasă de dolari pentru a in­terveni în favoarea societăţii „Pepsi Cora" în desbaterile senatulu­i şi că a primit dela societatea Lustron care construeşte case prefabricate un şperţ considerabil. Şi în timp ce acest raport este dat uitării, săltăreţul Joe se bucură de o rară publ­citate, în privinţa activităţii lui anticomu­niste. Printre ultimele isprăvi ale sale se numără o dispariţie misterioasă urmată bi­neînţeles de publicitatea obişnuită , dar nu a trecut decât o săptămână şi el a fost des­coperit benchetu­in­d la compania unor mi­liardari în localitatea Dallas din statul Texas. Profitând de ocazie, Mc Charthy a pornit să trâmbiţeze cele mai năstruşnice scor­niri, pretinzând că a descoperit deasupra râurilor din Texas umbra unui „pod aerian comunist secret" lung de 1.000 de mile, pe care s’ar transporta din Texas în Panama tunuri şi muniţii pentru „proiectatele re­voluţii din America Latină". Bineînţeles că această gogoriţă urmărea două scopuri: pe de o parte­­să aţâţe isteria războinică, iar pe de altă parte să se creeze o comisiun­e de anchetă gras finanţată, eventual, pre­zidată de „descoperitorul“ complotului care să dispună de fonduri. Mccharthysmul niu cunoaşte după cum se vede scrupule. El prevede anchetarea oame­nilor nevinovaţi şi tinde să-şi exercite con­trolul asupra tuturor ţărilor dominate de S­U­A. Dacă în Statele Unite acţiunea de prigonire iniţiată de Mc Charthy împotriva avocatului Bloch care i-a apărat pe soţii Ro­senberg a stârnit indignarea legitimă a cercurilor largi, peste hotare, în ţările occiden­tale, prezenţa celor doi tineri Inchizitori emi­sari ai aceluiaş congressman de Wisconsin, Shire şi Cohn, a primit riposta cuvenită în­cât chiar ziare ca „Manchester Guardian" sau „Le Monde" nu au ezitat să-şi exprime indignarea. Opinia publică a învăţat că ridicarea de osanale fiecărei „distracţii mccharthyste“ nu reprezintă numai satisfacerea gustului de senzaţional al presei burgheze ci urmăreşte propagarea fascismului de tip nou. Dar se ştie care a fost soarta predecesorilor fascişti din cel de al 111-lea Reich, şi urmaşii lor mccharthyşti ar trebui să tragă concluziile cuvenite. In caz contrar riscând să aibe o soartă similară. Z. FLOREA, Pag. 3-a Nota adresată de Guvernul Sovietic Guvernelor Franţei, S­U­A­ şi Angliei în legătură cu Tratatul de Stat cu Austria MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS trans­mite : La 28 August, Ministerul afacerilor externe al U.R S.S. a adresat Ambasadei Franţei la Moscova următoarea Notă a Gu­vernului Sovietic în legătură cu Tratatul de stat cu Austria : „Ministerul afacerilor externe al U.R.S.S. confirmă primirea Notei de răspuns a Am­basadei Franţei din 17 August a. c. şi con­sideră necesar să declare că în această Notă nu se dă un răspuns satisfăcător in ches­tiunea Tratatului cu Austria. Nota din 17 August atestă că guvernul Franţei nu a declarat nici de data aceasta că este de acord să reexamineze proiectul Tratatului cu Austria asupra majorităţii ar­ticolelor căruia Franţa, U.R.S.S , Anglia şi S.U.A au căzut de acord încă în 1949, ceea ce făcea cu putinţă realizarea unui acord asu­pra celorlalte chestiuni nereglementate din acest proiect. Pe de altă parte, Guvernul Franţei nu a răspuns nici dacă îşi retrage propunerea privitoare la aşazisul „tr­alat prescurtat“ care trece cu vederea chestiunea drepturilor democratice ale poporului aus­triac şi încalcă în mod flagrant drepturile U.R.S.S. prevăzute de Acordul de la Potsdam din 1945 în privinţa fostelor bunuri germane din Austria. Or, refuzul guvernului francez de a retrage din discuţie „tratatul pre­scurtat“, care a fost elaborat în 1952 de Guvernele Franţei, Angliei şi S.U.A. fără participarea Uniuni­i Sovietice şi încălcân­­du-se direct interesele U.R.S.S. face cu ne­putinţă continuarea examinării proiectului de Tratat cu Austria. Totodată, Guvernul Sovietic nu poate să ţin ţină seama de faptul că Guvernul Austriei a declarat în­că la 31 Iulie 1952 că „continuarea tratativelor este cu neputinţă pe baza vechiului proiect de tratat de stat“ şi că Ministrul afacerilor externe al Austriei, dl Gruber, a declarat la 24 Mai 1952 că „Austria este gata sa ducă tratative pe baza din 1952, dar nici­decum pe baza din 1949". Nota Guvernului Austriei din 19 August a c., primită de Gu­vernul Sovietic, dovedeşte de asemenea că Guvernul austriac nu a renunţat la declara­ţiile sale oficiale făcute anul trecut împo­triva proiectului de Tratat de stat cu Aus­tria, asupra căruia s-a căzut de acord în ceea ce priveşte majoritatea articolelor. In Nota sa din 17 August, Guvernul Fran­ţei condiţionează asentimentul său la renun­ţarea proiectului, de „tratat prescurtat“ de unele condiţii preliminare, ceea ce poate duce doar la noi complicaţii şi tergiversări îrn discutarea Tratatului cu Austria, situaţie cu care Guvernul Sovietic nu poate fi de acord. In ceea ce priveşte convocarea unei confe­rinţe a adjuncţilor miniştrilor afacerilor ex­terne ai celor patru puteri, la 31 August propusă în Nota Guvernului Franţei, Guver­nul Sovietic consideră necesar să amintească poziţia sa în această ‘chestiune, expusă in Nota din 25 Mai a. c. După cum se ştie, conferinţa adjuncţilor nu este un organ c­a­­dri partit permanent şi convocarea unei ast­fel de conferinţe este de compet­enta Consi­liului miniştrilor afacerilor externe, care in cazul de faţă nu a examinat această ches­tiune. In ceea ce priveşte legăturile dintre pro­blema austriacă şi problem­a germană, Gu­vernul Sovietic consideră necesar să reafir­­me declaraţia făcută în Nota sa din 4 Au­gust şi anume că „eventualele succese in re­zolvarea problemei germane ar putea dea­semeni să contr­ibue la rezolvarea pro­­blemei austriace“. Totodată, se ştie că în Note­­a din 15 iulie a c., gu­vernul Franţei a pornit deasemenea dela existenţa unei anumite legături între pro­blema germană şi tratatul cu Austria, întru­cât în această notă s’a propus convocarea unei conferinţe a miniştrilor afacerilor ex­terne ai celor patru puteri pentru discutarea a două chestiuni: problema germană şi in­­tatul cu Austria. Guvernul Sovietic a adresat note similare şi guvernelor Marii Britanii şi S.U.A.“. Nota adresată de Guvernul Sovietic Guvernului Austriei în legătură cu Tratatul de Stat cu Austria MOSCOVA 30 (Ager­pres). — TASS trans­mite: La 29 August, Ministerul afacerilor ex­terne al U.R.S.S. a remis Ambasadei Au­striei la Moscova următoarea Notă a Guver­nului Sovietic în legătură cu Tratatul de stat cu Austria. „In legătură cu primirea notei de răspuns din 19 August a Guvernului federal austriac, Ministerul afacerilor externe al U.R.S.S. con­sideră necesar să declare că Guvernul Sovie­tic nu a­ găsit în nota menţionată un răs­puns satisfăcător la întrebarea pusă în Nota Guvernului U.R.S.S. din 29 iulie. Având în­ vedere cele­­ arătate mai sus, Guvernul Sovietic roagă din nou Guvernul austriac să dea un răspuns precis la între­barea dacă „continuă, ca şi până, acum, să sprijine proiectul de „tratat prescurtat“ şi dacă rămâne valabilă declaraţia făcută de Guvernul austriac în memoriul său din 31 iulie 1952 că continuarea tratativelor (privi­toare la Tratatul cu Austria) este cu neputin­ţă pe baza proiectului de tratat de stat asupra căruia s-a căzut anterior de acord îin linii generale". Ministerul anexează la prezenta o Notă adresată de Guvernul Sovietic Guvernelor Franţei, Angliei şi S.U.A. în chestiunea pro­iectului de Tratat cu Austria pentru că Guvernul austriac să ia act de ea“. Populaţia R. D. Germane salută rezultatele tratativelor de la Moscova BERLIN 31 (Agerpres). — In toate ora­şele Republicii Democrate Germane conti­nuă să se desfăşoare cu un puternic avânt meetingurile şi adunările consacrate rezul­tatelor tratativelor dintre guvernul U.R.S.S. şi delegaţia guvernamentală a Republicii Democrate Germane. După cum anunţă ziarul „Neues Deutsch­land“, la 28 August a avut loc la Halle un meeting la care au participat 90.000 de lo­cuitori ai oraşului. La meeting a luat cu­vântul Walter Ulbricht, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Socialist Unit din Germania şi vicepreşedinte al Con­siliului de Miniştri al R.D. Germane. Parti­cipanţii la meetingul din Halle au adoptat o scrisoare de salut adresată preşedintelui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., G. M. Malencov. La meetingul din Leipzig, la care au par­ticipat 80.000 de persoane, Ziller, ministrul construcţiei de maşini grele din R.D. Ger­mană, a prezentat o expunere cu privire la importanţa înţelegerii realizată intre guver­nul U.R.S S. şi delegaţia guvernamentală a Republicii Democrate Germane. La meetingul din Rostock a luat cuvântul dr. Lothar Bolz, vicepreşedinte al Consiliului de Alini­ştiri al R.D. Germane. La şedinţa extraordinară a reprezentanţei populare din Marele Berlin, Herbert Warnke,­­membru al delegaţiei guvernamentale a R.D Germane la Moscova, a vorbit despre rezul­tatele tratativelor de la Moscova. Cuvântarea lui Walter Ulbricht rostită la Leipzig BERLIN 31 (Agerpres) - A.D.N. trans­mite : La 29 August a avut loc la Leipzig o solemnitate în cadrul căreia, Walter Ulb­richt, vicepreşedinte al Consiliului de mi­niştri al Republicii Democrate Germane şi prim secretar al C.C. al P.S.U.G., a pus pia­tra fundamentală a noilor clădiri înalte, a căror construcţie a început în acest oraş. Adresându­-se asistenţei, Walter Ulbricht a vorbit despre acordul realizat între guvernul Uniunii Sovietice şi delegaţia guvernamen­tală a Republicii Democrate Germane la Moscova. Walter Ulbricht a comparat marele ajutor acordat de Uniunea Sovietică, care se ci­frează la suma de 13 miliarde de mărci, cu distribuirea pachetelor americane. „Câtă zarvă fac americanii în jurul acestor pa­chete! Totuși, atunci când Uniunea Sovie­tică propune scutirea Germaniei occidentale de plata datoriilor de stat provenite din răz­boi şi a reparaţiilor, americanii se fac că nu aud“. Relevând cererile tot mai insis­tente ale poporului german în legătură cu formarea unui guvern pe întreaga Germanie şi încheierea unui tratat de pace, Ulbricht a declarat,: fiecare german cu vederi democra­tice adresează azi americanilor, englezilor, francezilor şi guvernului de la Bonn urmă­toarele întrebări : Sunteţi de acord cu con­vocarea unei conferinţe de pace şi elabora­rea unui tratat de pace cu Germania, în curs de şase luni? Sunteţi de acord cu formarea neîntârziată a unui guvern provizoriu pe întreaga Germanie, a cărui sarcină să fie pregătirea unor alegeri democratice pe în­treaga Germanie? Sunteţi de acord să anu­laţi hotărîrea adoptată la conferinţa de la Londra în legătură cu datoriile antebelice şi postbelice ale Germaniei occidentale, in su­mă de 34,5 miliarde de mărci? Sunteţi de acord să anulaţi imediat obligaţia Germaniei occidentale de a plăti Israelului în contul reparaţiilor suma de 3,45 miliarde mărci? Sunteţi de acord ca cheltuielile legate de prezenţa trupelor străine în Germania occi­dentală să nu depăşească 5 la sută din bu­getul de stat al guvernului de la Bonn? Iată întrebări, a declarat Walter Ulbricht, care stau pe ordinea de zi, deoarece ele afectează interesele vitale ale naţiunii germane. Amintind apoi că există unii care se pro­nunţă împotriva tratativelor cu reprezentanţii Republicii Democrate Germane, Walter Ulb­richt a spus : Cine este împotriva tratative­lor cu reprezentanţii Republicii Democrate Germane, dovedeşte că este în general îm­potriva unităţii. Nici nouă nu ne place gu­vernul de la Bonn, totuşi, în ciuda acestui fapt, noi suntem gata să ducem cu reprezen­tanţii săi tratative, pentru că să facem un pas înainte pe calea unităţii Germaniei. Deschiderea Târgului Internaţional dela Leipzig BERLIN 31 (Agerpres.). — TASS tra­ts­­mite : La 30 August s’a deschis tradiţiona­lul Târg Internaţional dela Leipzig. Întrea­ga presă democrată berlineză acordă o mare atenţie acestui eveniment. Ziarele sublinia­ză deosebita importanţă a acestui Târg pentru dezvoltarea comerţului pe Întreaga Germanie şi prin urmare pentru realizarea înţelegerii între germanii din Germania oc­cidentală şi cea răsăriteană, ca bază pentru rezolvarea paşnică a problemei germane. In deosebi se subliniază faptul că în ciuda pie­dicilor puse de autorităţile de la Bonn, la Târg s-au prezentat cu mostrele lor 550 de reprezentanţi ai cercurilor de afaceri din Germania occidentală. Potrivit relatărilor presei, la Târgul dela Leipzig, pe lângă Uniunea Sovietică şi ţă­rile de democraţie populară participă repre­zentanți ai cercurilor comerciale şi indus­triale din 14 țări capitaliste. Lupta pentru convocarea Adunării Naţionale a Franţei PARIS 30 (Agerpres).­­ Potrivit relatări­lor ziarului „L’Humanité“, până în prezent cancelaria Adunării Naţionale a primit 139 de petiţii din partea deputaţilor, dintre care 83 din partea deputaţilor comunişti, cerând con­vocarea unei sesiuni extraordinare a Adunării Naționale a Franței.

Next