România Liberă, ianuarie 1954 (Anul 12, nr. 2883-2903)

1954-01-08 / nr. 2883

I gintr­ 8 Jan auf St 1954 — Nr. 2883 Să valorificăm rezervele interne ile întreprinderilor in industria alimentară ' DI ret i­vele plenarei lărgit« a C.C. «­ P.M.R. pun h­oata oamenilor muncii din Industria au­ martiră sarcini de seamă pe linia spori­rii ii Îmbunătăţirii producţiei de bunuri a­­­im­entare. Un obiectiv de frunte în realizarea acestor sarcini îl constitue descoperirea şi valorificarea bogatelor rezerve interne exis­tente în­ fiecare întreprindere şi loc de mun­că din Industria alimentară, bogăţii ascunse care trebue puse în slujba îndeplinirii pla­­nulu­i de producţie, în slujba îmbunătăţirii ca­li­ăţ­ii şi reducerii preţului de cost al pro­­duselor. 1ao serie de întreprinderi ale Industriei m­icrentare, colectivele de muncă au des­făşurat în cursul anului 1953 o largă facţiune de valorificare a rezervelor in­­­­terne în cadrul întrecerii socialiste, contri­buind în felul acesta la îndeplinirea şi de­păşirea planului de producţie. In direcţia me­canizării procesului de producţie, de pildă, la fabrica de ulei „Filim­om Sâcleu“ un colec­tiv de muncitori condus de sta­llano­vistul An­ton Schorle­ a construit două piese meca­nice din piese vechi detaşate, reuşind să e­­limine gâtuirile de producţie care existau în secţia de antepresare. îmbunătăţiri esen­ţiale in procesul de extracţie­­a uleiului s-au realizat şi le fabrica „Biruinţa“, iar prin modificările aduse unor piese mecanice a crescut capacitatea de prelucrare la antepre­­sele fabricii ,,13 decembrie“. Tot prin folosirea posibilităţilor Interne, tehnicienii fabricii „Agrofruct“ au mecanizat transportul materiei prime, sporind simţitor productivitatea muncii, iar la fabrica de con­serve „Griviţa", stahanovistul Gh. Puşcaşu a transformat macaraua manuală care deser­vea secţia de sterilizare, în macara electri­că, uşurând munca sterilizatorilor şi mărind productivitatea muncii cu 15 la sută. La în­treprinderea regională pentru Industrializa­rea cărnii din Regiunea Autonomă Maghiară - sta­hanovistul Alexandru Biro a construit cu „­­ mijloace interne o uscătorie, cu ajutorul că­­■ă­reia se realizează însemnate economii. Desfăşurând întrecerea socialistă, tot mai mulţi oameni ai muncii din Industria alimen­tară folosesc noi metode de lucru, propun şi realizează o serie de inovaţii şi raţionalizări menite să îmbunătăţească continuu procesul de producţie. Prin folosirea pe scară indus­trială a procedeelor înaintate de fermentare a tutunurilor, de pildă, a fost redus timpul acestei operaţiuni de la 3 luni la 15 zile, îm­­bunătăţindu-se simţitor şi calitatea produ­selor. Aplicarea metodelor de lucru sovietice constitue o preocupare de seamă pentru mun­citorii şi tehnicienii industriei alimentare. In industria spirtului de exemplu folosirea metodelor Glimovschi pentru reducerea timpului de fermentare, Pierov pentru redu­cerea pierderilor de fabricaţie, Bulgacev pe f­­acerea duratei de germinare a orzului ^UpFLitrezultate bune la fabricile de spirt Budeasa, Drăgăşani, Târgovişte, Rădăuţi, etc. Una din metodele de lucru ale stahamo­­viştilor sovietici car­e a căpătat o largă a­­plicare în industria alimentară, este metoda Voroşin pentru curăţenie exemplară la locul de muncă. Cu toate că în majoritatea întreprinderilor Industriei alimentare se aplică cu succes me­todele de lucru sovietice mai sunt unele în­treprinderi unde aceste metode sunt folosite formal, iară o preocupare pentru aplicarea lor ştiinţifică. La fabricile de produse zaharoase din Bucureşti de pildă, metoda Voroşin a fost aplicată cu succes la început. Acum se ob­servă însă delăsare din partea conducerilor întreprinderilor respective. Raţionalizarea proceselor tehnologice co­ns­­titue de asemenea o importantă rezervă inter­nă a întreprinderilor şi are drept rezultat mărirea capacităţii de producţie. Un exem­plu în această privinţă îl constitue micşora­rea pe baze ştiinţifice cu 30% a duratei de sterilizare a conservelor în recipiente de sii­clă, procedeu folosit la fabrica „Flora“ şi are a contribuit la mărirea capacităţii­­producţie­i fabricii şi la reducerea preţu­lui de cost. •Sunt unele întreprinderi alimentare care deşi au posibilităţi, nu pun în valoare re­zervele interne existente la fiecare loc de muncă. Acest lucru are uneori repercusiuni şi asupra calităţii produselor. Astfel, la sec­ţiile de panificaţie ale întreprinderilor „A­­vram Iancu“ şi „N. Bălcescu“ deşi există cernătoare, totuşi ele nu au fost folo­site, făina intrând necernută în procesul de fabricaţie. Drept urmare, calitatea pâinii pro­dusă de aceste fabrici, lasă de dorit. Folosirea raţională a materiilor prime constitue de asemenea o importantă rezervă internă a întreprinderilor, deoarece le dă posibilitatea să realizeze cu aceeaşi cantitate de materie primă un volum mai mare de produse. In cazul industriei alimentare trebue ţinut seama că unele deşeuri şi subproduse sunt necesare pentru alte sectoare industriale, fie că servesc la fabricarea unor preparate importante, fie că reprezintă o hrană preţi­oasă pentru vite. Un buni exemplu de folosire cu succes a deşeurilor 11 constitue fabricarea furturelului din cojile provenite de la decort teşirea semin­ţelor de floarea soarelui. Furfuroiul, care îna­inte se importa, este astăzi fabricat în ţară şi întrebuinţat în Industria petroliferă şi alte sectoare industriale precum şi în agri­cultură. Cu toate că în Industria alimentară s’au obţinut unele realizări pe linia valorificării rezervelor interne ale producţiei, această ac­ţiune deosebit de importantă este încă lăsată­­pe planul al doilea într’o serie de întreprinde­ri din industria alimentară. Lipsurile exis­tente în sectorul industriei alimentare au făcut ca planul de producţie în trimestrul III 1953 să fie îndeplinit numai în proporţie de 80,6 la sută. Aceasta este o urmare şi a faptului că întreprinderile nu au pus în va­loare în suficientă măsură rezervele interne în­ vederea sporirii şi îmbunătăţirii produc­ţiei de bunuri alimentare. In sectorul industriei alimentare sunt întreprinderi în care conducerile nu au dat atenţia cuvenită folosirii întregii capaci­tăţi de producţie a utilajelor, unde reparaţiile capitale şi reviziile periodice nu au fost fă­cute la timp, sau au fo­st făcute superficial. La întreprinderile de panificaţie din oraşul Baia Mare şi din comuna Roşu, regiunea Bucureştii de exemplu au existat serioase defecţiuni în procesul de producţie tocmai din cauza­ reparaţiilor superficiale sau nefăcute la timp. La fel şi în Industria zahărului la unele fa­brici cum ar fi „Popa Şapcă“ şi „Freidorf“, începerea campaniei de fabricare a zahăru­lui a întârziat în mod nejustificat. La fabrica de zahăr Chitila, deşi campania de fabrica­ţie a început la timip, procesul de prelucrare a sfeclei a trebuit să fie întrerupt un timp din cauză că nu s’a acordat atenţie calităţii reparaţiilor. In lupta pentru îndeplinirea planului în industria alimentară, acţiunea pentru desco­perirea şi folosirea rezervelor interne trebue să stea în centrul preocupării conducerilor întreprinderilor din toate ramurile indus­triei alimentare. Conducerile întreprinderilor din industria alimentară au datoria de a se preocupa în­deaproape de extinderea metodelor înaintate de lucru, de a crea condiţiile materiale nen­tru aplicarea şi extinderea lor. Cercurile A.S.I.T. şi cabinetele tehnice, trebue la rân­dul lor să sprijine pe muncitori şi tehnici­eni ajutându-i să înlăture formele învechite de lucru pentru a folosi cu succes metodele superioare ale oamenilor sovietici, precum şi cele ale stahanoviştilor din ţara noastră. Cadrele de conducere ale întreprinderilor din industria alimentară trebue să-şi îndrepte toată atenţia şi spre lărgirea acţiunii de economisire a materiilor prime şi auxiliare, a combustibilului, a energiei electrice, etc., care constitue o mare rezervă Internă a În­treprinderilor. Folosirea complectă a zilei de lucru, întărirea disciplinei socialiste a muncii, trebue deasemenea să constitue o preocupare pe linia descoperirii și folosirii rezervelor interne. Mobilizând masele de oameni ai muncii din industria alimentară, răspândind experi­enţa colectivelor fruntaşe, acţiunea de des­coperire şi folosire a rezervelor Interne tre­bue transformată în noul an care a început într’o acţiune de masă, o forţă puternică pusă în slujba îndeplinirii şi depăşirii pla­nului de producţie în industria alimentară. Ing. ANDREI ALTMAN director adjunct al Direcției Tehnice din Ministerul Industriei Alimentare . ROMÂNIA LIBERĂ In Editura p­entru Literatură Politică au apărut: — HotărIrea Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române privind construcţia de locuinţe pe baza coope­rării între locatari şi construcţia de locuinţe individuale prin credite acor­date de stat. 24 pagini 20 bani — Hotărîrea Consiliului de Miniştri al R.P.R. cu privire la îmbunătăţirea sistemului de colectare a cărnii, lap­telui şi lânii. 24 pagini 20 bani Şedinţa membrelor din Bucureşti ale Comitetului Femeilor Democrate din R.P.R. Miercuri după amiază a­­avut loc şedinţa membrelor din Bucureşti ale Comitetului Femeilor Democrate din R.P.R., la care au participat şi membrele comisiilor de femei ale sfaturilor populare din Capitală. Tov. Florica Mezincescu, membru în Con­siliul Mondial al Păcii, a vorbit despre lu­crările şi documentele adoptate de sesiunea Consiliului Mondial al Păcii de la Viena. Vorbitoarea a subliniat însemnătatea se­siunii de la Viena a Consiliului Mondial al Păcii, care a exprimat voinţa popoarelor iubitoare de pace din întreaga lume de a im­pune rezolvarea tuturor chestiunilor interna­ţionale litigioase pe calea tratativelor,­ in­terzicerea tuturor armelor de exterminare în masă. Comitetul Femeilor Democrate din R.P.R. a adresat, în numele femeilor din ţara noas­tră, o scrisoare Consiliului Mondial al Pă­cii. Textul scrisorii a fost aprobat în unanimi­tate de participantele la şedinţă. •----•----­ Consfătuirile raionale ale cadrelor didactice din învăţământul preşcolar, elementar şi mediu Joi dimineaţa au început în Capitală cons­fătuirile raionale ale cadrelor didactice din învăţământul preşcolar, elementar şi mediu, care au ca scop analiza activităţii didactice în cele două pătrate din anul 1953, populari­zarea şi extinderea celor mai bune metode a­­plicate în procesul de învăţământ. La consfătuirea cadrelor didactice din ra­ionul Gh. Gheorghiu-Dej ale cărei lucrări se desfăşoară în sala fostului Teatru al Tinere­tului, participă peste 620 cadre didactice, profesori, învăţători şi educatori.­­ La Institutul de Petrol şi Gaze are loc con­sfătuirea cadrelor didactice de la şcolile din raionul I. V. Stalin la care participă peste 600 de învăţători şi profesori. Consfătuirile cadrelor didactice din Capi­tală îşi vor continua lucrările în zilele de 8 şi 9 ianuarie. Consfătuiri asemănătoare au loc în în­treaga ţară. (Agerpres) --------- 5 ani de la înfiinţarea Teatrului de Stat din Ploeşti La începutul acestui an, oamenii muncii din regiunea Ploeşti au sărbătorit, alături de întreg colectivul de actori, împlinirea a 5 ani de la Înfiinţarea Teatrului de Stat din Ploeşti. Pe scena Teatrului de Stat din Ploeşti în aceşti anii au fost jucate 35 de piese repre­zentate de peste 1.600 de ori şi vizionate de aproape 400.000 de spectatori. In cadrul Teatrului de Stat din Ploeşti funcţionează deasemeni o secţie de păpuşi, care în decursul unui an de la înfiinţare a prezentat 210 spectacole în faţa a peste 41.000 de copii. (Agerpres). „Colonialism deandoaselea“ In cadrul unei conferinţe ţinută la sfârşte­tul anului trecut, Charles Wilson, ministrul de război al S.U.A. a caracterizat politica Statelor Unite drept „Colonialism deandoa­­sel­ea“. Intr’un limbaj mai accesibil asta ar însemna că Statele Unite duc o politică anticolonialistă, politică chipurile îndreptată împotriva înrobirii coloniale a altor popoare. Mai mult decât atât, la o recentă conferinţă de presă el a „criticat cu vehemenţă" politica de opresiune colonială dusă de Anglia, Fran­ţa şi alte puteri europene. Toate acestea nu constitue un element nou în arsenalul ideologic al cercurilor expansioniste americane. încă cu mult timp în urmă, monopoliştii au dezlănţuit o cam­panie de inducere în eroare a popoarelor asu­pra pretinsului anticolonialism care ar carac­teriza politica americană şi încearcă să justi­fice expansiunea şi cotropirea prin prisma „simţă­m­i­nte vor fi­la­ntropice“. In timpul războiului, de pildă, unul din republicanii­­ influenţi, Willkie a cutreerat ţarile Africei şi Extremului Orient. Pretutin­deni unde sosea el cerea abrogarea sistemu­lui colonial. Willkie declara că „războiul va pune capăt imperiilor şi dominaţiei unor naţiuni asupra altora“ şi garanta în acelaş timp popoarelor coloniale independenţa din partea S.U.A. In aceeaşi perioadă şi mai ales după terminarea războiului au apărut în Sta­tele Unite numeroase cărţi şi studii consa­crate dease­m­enea mult trâmbiţatului „antico­lonialism“ yanchen. Astfel, de pildă l’ Julius Pratt în cartea sa „America’s Colonial Exper­­­iment (Experienţa colonială americană) căuta să convingă cititorii că deşi Statele Unite au tins într’uin timp spre crearea unui imperiu propriu colonial, ele ar fi renunţat mai târziu la această „experienţă“. Cum sau în fond lucrurile cu „colonialis­mul deanoţăselea“? In realitee Statele Unite — mai mult decât celelalte state capitaliste contemporane — duc o politcă cu un pronunţat caracter colonia­l. Pentru perioada actuală politica colonială a S.U.A. poate fi rezumată la următoarele elemente esenţiale: în primul rând caută să-şi menţină şi să-şi întărească dominaţia în coloniile sale mai vechi; în al doilea rând, Statele Unite îşi subordonează într-o măsură tot mai mare — atât din punct de vedere financiar economic, căt şi politico militar­e■ ţările din America Latină cuprinse în sfera de influenţă „tradiţională“ a S.U.A.; în sfâr­­şit, Statele Unite desfăşoară o largă politică expansionistă. Trebue precizat că contrar celor susţinute de diferiţi ideologi şi politicieni americani, Statele Unite dispun încă de multă vreme de o serie de posesiuni coloniale. Printre acestea se enumera de pildă Alaska, Porto Rico, zona Canalului Panama, insulele Virgine, Filipinele, insulele Hawai, Guam şi Samoa Americană. Teritoriul ocupat de ele se întinde pe o suprafaţă de 1,8 milioane km. p., numărul locuitorilor atingând 19 milioane de oameni. Totodată Cuba — în ciuda „independenţei“ proclamată în 1035 —, ca şi Liberia sunt în fapt colonii americane. Aces­ta ar fi în linii mari tabloul Impe­riului colonial antebelic al S.U.A. — fără a lua în consideraţie ţările dependente apar­ţinând zonei dolarului. După război acest imperiu s’a extins atât pe seama ţă­rilor învinse cât şi mai ales largii expansiuni ,a monopolurilor americane. In posesia S.U.A. au intrat insulele Pescadore, iar prin tratatul de la San Francisco, (1951), S.U.A şi-a alăturat şi alte insule japoneze ca Riukiu, Bonin, Wolkane, etc. Cât despre ţările America Latine privite din totdeauna de către monopoliştii americani ca o stăpâ­nire legitimă, ele sunt cu foarte mici excepţii, în totală dependenţă de Statele Unite. Unul din mijloacele principale ale înrobirii coloniale îl constitue exportul de capital. Experienţa istorică a confirmat din plin jus­teţea faptului că în imperialism prisosul de capital este folosit nu pentru ridicarea nive­lului de trai în ţara respectivă, ci pentru mărirea profiturilor monopoliştilor prin exportul de capital în străinătate, în ţările înapoiate. Exportul de capital în ţările slab dezvoltate asigură înrobirea economică şi respectiv politică şi militară a acestor ţări de către metropolă, acapararea surselor de materii prime existente, înlăturarea con­curenţilor. In perioada postbelică, s-a accen­tuat în mod deosebit expansiunea capitalis­mului american în afara limitelor „sferelor sale tradiţionale“ de influenţă. O analiză cât de sumară a investiţiilor de capital american în străinătate oglindeşte pe deplin faptul că această expansiune se face în dauna Angliei, Franţei şi altor puteri coloniale. Potrivit, de pildă, revistei econo­mice americane „Survey of Current Business“ din decembrie 1952, investiţiile d­e capital american în colonii şi ţări dependente erau în 1950 de 2 ori mai mari decât în perioada antebelică. Pe de altă parte, aceste investiţii alcătuiau peste jumătate din totalul investi­ţiilor în străinătate ale monopolurilor ame­ricane. Astfel, din 11,8 miliarde dolari cât reprezenta totalul investiţiilor americane în 1950, 6,2 miliarde reveneau învestiţiilor în ţările coloniale şi dependente. Dar acestea nu sunt decât investiţiile directe ale monopo­lurilor americane. In perioada­­de după război expansiunea monopolurilor americane s’a canalizat şi mai mult prin împrumuturile de stat şi acordarea de „ajutor”. Punctul 4 al planului Truman constitue după cum se ştie un program larg de export al capitalului a­­merican şi ce creare a unor „garanţii“ econo­mice, politice şi militare corespunzătoare ca­pitalului învestit. Volumul Investiţiilor ca­nalizate pe această cale a atins la mijlocul anului 1952 suma de 7,8 miliarde dolari. Pe aceste căi capitalul american a reuşit să-şi înlăture concurenţii acaparând o serie de colonii şi ţări dependente ale altor puteri. „Survey of Current Business“ cita de pildă că faţă de 1943 Investiţiile de capital ame­rican în ţările arabe — Arabia Saudită, Irak, Iordania, Liban şi Siria au crescut de la 54,3 milioane dolari la 574,6 milioane dolari în 1950, adică de peste 10 ori. In perioada de după război monopolurile americane au căpă­tat deasemenea un câmp de acţiune din ce în ce mai larg în Asia de Sud-Est şi de Sud. (India, Pakistan, Ceylon, Birmania) In cuvântarea sa Wilson a mai relatat o teză care îşi găseşte o largă publicitate în presa americană şi anume că „ajutorul“ american, ar folosi la restabilirea economiei şi producţiei ţărilor coloniale şi dependente. Această teză caută să fundamenteze pretinsul anticolonialism. In realitate Investiţiile străine de capital nu servesc nici pe departe la dezvoltarea economiei acestor ţări. Goana după profituri maxime accentuiază caracte­rul parazitar al capitalismului monopolist în ţările coloniale şi dependente. Acest capital este (livesti) m­ai ales in d­omeniul circulaţiei, neco­ntribuind cu nimic,la dezvoltarea cât de cât a economiei de pace a ţării respective. De pildă, 63,5% din capitalul american în India este învestt în sfera de circulaţie,­­ bănci, împrumuturi, societăţi de asigurări, comerţ etc. De asemenea, numeroase ţări din Asia şi Africa sub presiunea Statelor Unite îşi spo­resc cheltuielile lor militare. Filipinele şi-au sporit aceste cheltuieli în cursul anilor 1950—­ 1952 cu 55%, Tailanda cu 85%. Dealtminteri acest lucru este recunoscut în cercurile gu­vernamentale americane. Intr’o scrisoare adresată anul trecut la 5 noembrie lui Harold Stassen de cinci senatori democraţi, membri ai Comisiei senatoriale pentru problemele externe, se subliniază faptul că aşa zisul program de colaborare tehnică cu ţările slab dezvoltate mai ales din Orientul Mijlociu, Extremul Orient şi America Latină „este înăbuşit de programul masiv al ajutorului militar“. Singurul domeniu al economiei care se dezvoltă în tarile coloniale şi dependente este industria extractivă care asigură mono­polurilor americane materii prime strategice. Pentru Statele Unite acest lucru are o im­portanţă primordială. Ele îşi asigură din co­lonii şi ţări dependente trei sferturi din totalul materiilor prime de care duc lipsă, sau mai complect 100% din cauciucul importat, 82% crom, 797% cupru, 77% cositor, 80% anti­moniu, 85% mangan. O comisie a Senatului american a făcut și un raport în care a ela­borat un plan pe 25 de ani pentru acapara­rea tuturor surselor de materii prime strate­gice din lume. Acest lucru a fost scos în evi­dentă și de Wilson care cerea „un acces mai­ liber la materiile prime“. ★ Charles Wilson se referea în discursul său la faptul că banii și resur­sele americane ar fi folosite în „interesul altor popoare“. In realitate, exploatarea cea mai crâncenă, mizerie şi înfometare — iată ce ad­uce mase­lor populare „ajutorul american“. Exploa­tarea americană a întrecut cu mult tot ce au putut scorni colonialiştii în decursul veacurilor. Acest fapt poate fi ilustrat de creşterea uriaşă a profitului la capitalul învestit. „General Electric“, de pildă a rea­lizat în 1951 la fiecare dolar învestit în S.U.A. un venit de 19%, iar la fiecare dolar învestit în străinătate — 94%. Presa americană publică cu regularitate cifrele ameţitoare ale profiturilor monopolu­rilor capitalize. Este suficient de amintit că în timp ce în perioadă 1946—1951 capitalul învestit de monopoluri a fost de 6,2 miliarde dolari, veniturile realizate de monopoluri de pe urma acestor investiţii s-au cifrat la 9,7 miliarde dolari. An de an monopolurile americane care au capitaluri învestite în colonii îşi sporesc veniturile de 2,3 ori. Trus­tul american ,,O’Keep Copper Co Ltd“ care controlează industria extractivă în Africa de Sud a realizat în 1951 venituri de 3 ori mai mari decât în 1949, iar „West India’s Sugar Corporation“ — care stăpâneşte plantaţiile de zahăr şi fabricile de zahăr din Cuba şi Republica Dominicană — de 2,3 ori mai mari. Dr. Aranha, ministrul de finanţe al Braziliei, relata recent că trustul nord-ame­­rican „General Motors“ a realizat în Brazilia într-un an, un­ venit de un milion de dolari la un capital de 300.000 dolari. Veniturile marilor monopoluri se reali­zează pe seama scăderii considerabile a nive­lului de trai al populaţiei din ţările colo­niale şi dependente, pe seama pauperizării continue a maselor din aceste ţări. Wilson se referea în aceeaşi cuvântare la faptul că po­poarelor le vine greu să accepte anumite „sa­crificii“. Ilustrat în limbajul faptelor, aceasta ar putea să însemne că popoarelor din ţările coloniale le vine greu să mai accepte condi­ţiile înrobitoare impuse de Statele Unite. Este suficient să arătăm că salariul mun­citorilor petrolişti din Arabia Saudită care lucrează la exploatările petrolliere americane constitue doar 18% din salariul muncitoru­lui american care lucrează în aceleași con­­ditiuni tehnice în industria petroliferă ame­ricană. In acelaş timp, vânzarea­­ fiecărei tone de petrol extrasă în Arabia Saudită aduce Rockefelleritor şi celorlalţi monopolişti americani de 14,5 ori mai multe venituri decât la o tonă de petrol extrasă în S U.A. Monopoliştii americani imprimă un ritm in­fernal de muncă.În Venezuela de pildă, deşi numărul muncitorilor din industria petroli­feră a scăzut cu 15.000 (20%), cantitatea de petrol extras zilnic a crescut cu aproximativ 30%. In Birmania, India, Malaya, Mexic, indicele salariului real alcătueşte între 10 şi 20% din minimul necesar de viaţă. * Pofta nesăţioasă a monopoliştilor înglodaţi în contradicţii de nebiruit creşte de la o zi la alta. Ei folosesc azi o armă uzată — eta­larea dorinţei lor de a „face bine“. Dar imperiul colonial american se cla­tină. Rezistenţa crescândă a popoarelor barează calea înrobitorilor străini Ea este capabilă să dejoace — şi fiecare zi aduce fapte noi în acest domeniu — toate unelti­rile imperialiste, aprinzând şi mai mult focul, luptei de eliberare naţională a popoarelor oprimate, SERGIU VERONA ­ întreţinerea animalelor de muncă şi în­­ special a celor de producţie în timpul ier­nii este legată de anumite greutăţi. Atunci când nu se iau măsuri corespunzătoare din timp în această perioadă se pot ivi dife­rite tulburări în ceea ce priveşte alimen­taţia în organismul animal. De regulă, aceste tulburări se datoresc unei ali­mentaţii unilaterale (cu un singur fel de furaje) şi lipsei unor nutreţuri bogate în vitamine, etc. O alimentaţie iraţională este însoţită de obicei cu lipsa de mişcare, slaba îngrijire, grajduri necorespunzătoa­re. Toate acestea şi îndeosebi o alimenta­ţie săracă şi unilaterală duc la scăderea producţiei animale, la slăbirea organismu­lui, apariţia avitaminozelor şi diferitelor boli pulmonare şi unui procent ridicat de mortalitate în rândurile animalelor tinere. De aceea, fermele de animale din gospo­dăriile agricole colective şi de stat, ca şi animalele din gospodăriile individuale ţă­răneşti trebue să fie asigurate cu cantităţi suficiente de furaje grosiere (paie, plea­vă, coceni) şi îndeosebi fân, nutreţ murat, bulbo-rădăcino­ase, precum şi concentrate (grăunţe). O deosebită preocupare trebue să existe pentru asigurarea animalelor cu furaje suculente. Sortimentul bogat de fu­raje şi în deosebi administrarea furajelor suculente permite apropierea tipului ali­mentaţiei de iarnă de cel de viaţă, iar va­­riaţiunile în ceea ce priveşte producţia a­­nimală sunt minime. Acum, când animalele au intrat în peri­oada de stabulaţie, sunt necesare o serie de măsuri în scopul hrănirii lor în bune condiţiuni. In ceea ce priveşte fura­jele recoltate, acestea trebue să fie cât mai bine depozitate, să se ia măsuri îm­potriva incendiilor. Deasemeni, cunoscân­­du-se numărul animalelor ce intră în iarnă şi durata perioadei de întreţinere la grajd în zile, pentru fiecare specie şi fie­care grupă de animale pe de o parte şi existentul de furaje pe sortimente, pe de­­altă parte, să se stabilească excedentul şi deficitul de furaje pe sortimente. In acest scop trebue să se stabilească ce cantităţi de furaje dintr’un fel vor fi vândute şi ce furaje vor fi cumpărate. In hrana boilor, vacilor, cailor şi oilor se pot folosi cu succes cantităţi mari de furaje grosiere care în prealabil au fost preparate. Acestea pe de o parte sunt con­sumate cu plăcere de animale, apoi pre­zenţa acestora în raţiile alimentare în can­tităţi mai mari duce la o economie de grăunţe, contribue la reducerea preţului de cost al produselor şi produşilor ani­mali. Metodele cele mai des folosite, pentru pregătirea furajelor grosiere sunt tocarea, opări­rea, sărarea, tratarea paielor cu var. Paiele nu trebue tocate prea mărunt, deoarece pot provoca la animale di­ferite boli gastrointestinale; pentru bovine trebue tocate de 4—5 cm. lun­gime, pentru cabaline și ovine de 2-3 cm. Cocenii de porumb vor avea o lungime de 0,5 cm. Paiele tocate trebue apoi ume­zite cu puţină apă sărată, cu borhot proas­păt sau melasă. Este şi mai bine dacă paiele tocate se amestecă cu tărâţe, uru­­ială, etc. O altă metodă de pregătire a paielor, la îndemâna oricui, este tratarea acestora cu var. Paiele se scufundă într’o soluţie făcută din 100 litri apă unde s’a stins 1 kgr. var şi s’a adăugat 200—300 gr. sare. După ce se scot şi se întind pe o platformă de lemn se introduc într’o groapă şi — numai după o zi — se dau în hrana animalelor. Este bine ca pe lângă pregătirea furaje­lor grosiere să fie pregătite şi celelalte nutreţuri. Grăunţele vor trebui să fie uruite, suculentele să fie tocate. O deose­bită atenţie să se dea administrării sub­stanţelor minerale cum sunt sarea de bu­cătărie, caldul şi fosforul, în­deosebi va­cilor în lactaţie cât şi tineretului în creş­tere. Lipsa calciului în hrana vacilor de lapte duce la paralizia picioarelor poste­rioare, iar tineretul animal se dezvoltă slab. Vacile de lapte care au o producţie de 10-12 litri lapte trebuie să primească o raţie formată din 5—6 kgr. fân de lucerna sau trifoi, 4—5 kgr- paie de ovăz, tocate sau pleavă, 25—30 kgr. nutreţ murat sau sfeclă furajeră. Oile ar fi bine să fie grupate in două , 01 mai slabe care să primească fân de bună calitate şi supliment de concentrate şi cele cu stare de întreţinere bună, care să pri­mească fân. Gruparea oilor ţinând seama de starea de întreţinere permite un con­sum mai economic de furaje şi organiza­rea hrăniră oilor în funcţie de greutatea vie şi starea de întreţinere. Porcii, puşi la îngrăşat în prima lună vor fi hrăniţi cu nutreţuri voluminoase (sfeclă, cartofi, borhot, etc.) şi mai puţine uruieni de grăunţe. Spre sfârşitul perioa­dei de îngrăşare, raţia va fi alcătuită din mai multe uruieii de orz, mazăre, porumb. Scroafele gesirite trebuie să primească fu­raje care să cuprindă toate substanţele nu­tritive, săruri minerale şi vitamine. Tirana care se va da în trei tainuri zilnice va cuprinde pe lângă nutreţuri concentrate (grăunţe), nutreţuri suculente (sfeclă, morcovi), nutreţ murat, făină de fân şi nutreţuri de origină animală, (lapte smân­tânit, făină, de carne). Animale de muncă. Pregătirea cailor şi boilor de muncă pentru campania agricolă de primăvară trebuie să constitue încă de pe acum o preocupare. Pe lângă că ani­malele de muncă vor fi hrănite cu canti­tăţi îndestulătoare de furaje, pentru a ieşi din iarnă în stare bună de întreţinere, se vor opri cantităţi de furaje suficiente pen­tru hrănirea animalelor în perioade de muncă intensă. Hrănirea animalelor de m­ucă şi de producţie după prevederile zootehminimu­­lui, alături de întreţinerea şi îngrijirea co­respunzătoare a acestora, constitue un factor de seamă în desfăşurarea în bune condiţiuni a iernatului vitelor. Sfat zootehnic Hrănirea animalelor în timpul iernii Realizări din fondul directorial Conducerea uzinei ,,I. C. Frimu“ din Si­naia se­­preocupă îndeaproape de îmbunătă­­ţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale muncitorilor. Din fondul directorial s-­au în­făptuit în anul trecut nu­meroase realizări menite să uşureze munca şi viaţa muncito­rilor. Terminarea construcţiei clubului mun­citoresc şi dotarea acestuia cu mobilier, con­tinuarea lucrărilor la terenul de sport, sub­venţia acordată creşei şi ca­minului de zi ale uzinei, procurarea echipamentului sportiv pentru toate disciplinele sportive şi a cos­tumelor pentru echipele culturale şi artis­tice, amenajarea bibliotecii clubului şi do­tarea acesteia cu cărţi, broşuri şi reviste sunt doar câteva din problemele care s-au rezolvat din fondul directorial. Deasemeni pentru a se da posibilitate de deplasare echipei culturale şi celei sportive, s’a cumpărat un autobuz iar­ pentru păstra­rea în bune condiţiuni a alimentelor s’a procurat un răcitor cu o capacitate de 2500 litri. îmbunătăţirea condiţiilor de m­uncă a con­stituit una din preocupările centrale ale con­ducerii uzinei. Pentru îmbunătăţirea protec­ţiei muncii s’au cheltuit anul trecut 100.000 lei. Premiile acordate muncitorilor se ridică la suma de 2­50.59­) Iei iar pentru cheltui­i cu caracter cultural s’a alocat suma de 182.000 lei. Totodată s’­au acordat ajutoare individua­le în valoare de peste 31.000 lei. I­n total, până la începutul lunii decem­brie 1953, s’au cheltuit din fondul directorial 740.155 lei. ION POPA corespondent voluntar Pag. 3-0 O expoziţie a cărţii româneşti la Londra LONDRA 7 (Agerpres). — In ziua de 4 ianuarie s’a deschis la Londra o expoziţie a cărţii româneşti organizată de librăria „Col­let’s”. La deschidere au fost prezenţi oa­meni ai artei şi culturii din Anglia, repre­zentanţi ai Muzeului Britanic, Inst­itu­­tul­ui, Warbors de pe lângă Universitatea din Lon­­dra, ai librăriei „Foyles's”, unu ’ din cele­ mai mari librării din Londra, şi alţii­ “Au luat cuvântul un reprezentant din partea, li­brăriei „Collet’s“ şi secretarul Asociaţiei de prietenie britano-română. Vizitatorii au apreciat in mod deosebit aspectul grafic şi diversitatea cărţilor expu­se. Bibliotecarii şi publiciştii prezenţi la deschidere au remarcat progresele făsute.,sub... aspectul prezentării grafice a cărţilor.­Secre­tarul Asociaţiei pentru prietenia britano-ro­­­mână a arătat că expoziţia v­a prilejui po­porului englez o cunoaştere mai temeinică a realizărilor poporului român, contribuind ast­fel la adâncirea prieteniei dintre popoarele­ englez şi român. ■----------­ Prima fabrică de automobile din R. P. Chineză MUKDEN 7 (Agerpres).­­ CHINA NOUA transmite: Prima fabrică de automobile din R.P. Chineză, actualmente în curs de con­strucţie, v­a începe să dea producţie parţială în cursul acestui an. Un număr de 24­ de ateliere vor începe să producă succesiv ma­şini şi unelte pentru această fabrică, precum şi piese de schimb pentru automobile. ___­ Cu începere din cel de al doilea trimestru al anului curent, vor sosi alci 3.000 de mon­­toni din China de est şi China centrală de sud pentru a instala maşinile în cele cinci ateliere a căror construcție a fost termina­tă tocă în anul 1953. Construcția fabricii de automobile de la Mukden a început la 15 iulie 1953. ---------­ Reuniune la Moscova în cinstea prieteniei sovieto-islandeze MOSCOVA 7 (Agerpres). — TASS trans­mite : Numeroşi reprezentanţi ai vieţii pu­blice din Moscova au participat in reuniu­nea care a avut loc la 5 ianuarie la Asocia­ţia unională pentru relaţiile culturale cu străinătatea (V.O.C.S.). La reuniune au ab­­sistat deasemenea d-l Pietur Torsteinsson, trimis extraordinar şi ministru plenipoten­ţiar al Islandei în U.R.S.S., cu soţia. Deschizând reuniunea, Lidia Chislova, membru al conducerii V.O.C.S.-ului, a scos in evidenţă vechile tradiţii ale relaţiilor cul-­­ turale dintre­ popoarele rus şi fstendez. A luat apoi cuvântul scriitorul Boris Po­,­levei, care a vorbit pe larg despre vizita­­ pe care a fâ-:it-o in Islanda delegaţia, cultu­rală sovietică şi despre activitatea rodnică a Asociaţiei „Islanda-U.R S.S.”. Pastorala patriarhului Alexei al Moscovei MOSCOVA 7 (Agerpres). — TASS trans­mite: Alexei, patriarhul Moscovei şi al în­tregii Rusii, a adresat credincioşilor şi cle­rului o pastorală cu prilejul crăciunului, pe care biserica ortodoxă rusă îl sărbătoreşte la 7 ianuarie. Felicitând clerul şi pe credincioşi cu pri­lejul acestei sărbători, patriarhul Alexei îşi exprimă încrederea că în noul an fiecare va contribui din toate puterile la lupta pentru pace care este atât de mult dorită de întrea­ga omenire. Pastorala patriarhului Alexei va fi citită în toate bisericile ortodoxe ruse în timpul serviciulu­i religios ce se oficiază cu prilejul sărbătorilor crăciumlui. .— — Hei victorii sie armatelor populare din Vietnam şi Patet-Lao PEKIN 7 (Agerpres). — Agenţia Viet­na-­­meză de informaţii anunţă că la 31 decem­brie 1953 unităţi ale Armatei Populare Viet­nameze au atacat şi distrus pos­tu­l francez de la Yentu, situat la 10 kilometri sud de ora­şul Phuily, în delta Fluviului Roşu. In cursul acestui atac au fost ucişi, şi cap­,­tura­ţi 84 de soldaţi inamici. Unităţile armatei populare au capturat 20 de arme, 11 lăzi, de grenade de mână şi muniţii şi o mare can­titate de echipament militar, ★ PEKIN 7 (Agerpres). — Agenţia Vietna­meză de Informaţii anunţă că în ziua de 2 ianuarie, unităţile Armatei Populare de Eli­berare din Putet-Lao au atacat prin surprin­dere într-uin punct situat pe şoseaua numărul 13, la 30 de kilometri sud de Takhek, un con­voi francez alcătuit din două care blindate şi patru camioane pline cu trupe. După o­­eră de lupte, unităţile armatei populare au distrus un car blindat inamic,­­un camion şi um tun de 40 milimetri. Au fost capturaţi nouă soldaţi inamici şi numeroase mitraliere şi puşti. -----------­ Apelul deportaţilor politici greci ATENA 7 (Agerpres). — Postul de radio Grecia Liberă a transmis apelul adresat Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii Internaţionale şi organizaţiilor de Cruce Ro­şie din toate ţările de deportaţii politici de pe Insula Aghios Evst­ratios prin care aceş­tia cer acestor organizaţii să intervină pen­tru eliberarea lor. In apel se spune printre altele că cei 1.200 de deportaţi politici greci aflaţi aici continuă să înfrunte cu fermitate mizeria, teroarea şi moartea. „Noi, împreună cu poporul, se spune în a­­pel, am luptat împotriva fascismului şi am oferit sprijinul nostru aliaţilor în lupta pen­tru libertate şi cultură. Am fost în fruntea rezistenţei naţionale şi ne iubim patria, pa­cea şi democraţia. Nu vom lăsa ca pământul nostru să devină o bază de atac în războiul plănuit de imperialişti. De opt ani suntem târîţi prin lagăre de exterminare. Invalizi din războiul antifascist, muncitori,­ ţărani, ofiţeri, cinstiţi, oameni de ştiinţă, artişti, funcţionari, bărbaţi şi femei, înfruntăm a­­cum cele mai grele momente din viaţa noas­tră. Metodele folosite de guvernul grec pentru exterminarea noastră impun tuturor oameni­lor cu conştiinţă să intervină pentru zădăr­nicirea unui, nou val de crime. Credem că îndeosebi, Crucea Roşie Inter­naţională — căreia îi revine şi misiunea de a se îngriji de deţinuţi — trebue să ne vină în ajutor şi să acorde atenţia cuvenită ape­lului nostru“. În încheiere, apelul cere Organizaţiei In­ternaţionale de Cruce Roşie să intervină, pentru ca guvernul grec să­ decreteze amnis­tie generală .

Next