Romînia Liberă, decembrie 1954 (Anul 12, nr. 3160-3186)
1954-12-01 / nr. 3160
Miercuri 1 decembrie 1954 nr. 3160 România liberă Pag. 3-a (Continuare In pag. 4-a) Conferinţa ţârilor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa Cuvîntările rostite de şefii delegaţiilor guvernamentale la începutul şedinţei din 29 noiembrie MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite textul cuvântării de Cuvîntarea d Tovarăşi! , I In numele Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, delegaţia sovietică salută delegaţiile Republicii Populare Polone, Republicii Cehoslovace, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Ungare, Republicii Populare Române, Republicii Populare Bulgaria, Republicii Populare Albania, prezente aici. Salut de asemenea ca reprezentantul Republicii Populara Chineze, al cărui guvern a consimţit să trimită la conferinţă un reprezentant al său in calitate de observator. Guvernul sovietic, de comun acord cu guvernele Republicii Populare Polone şi Republicii Cehoslovace, care sunt state limitrofe cu Germania, a adresat la 13 noiembrie guvernelor tuturor statelor europene, precum şi guvernului Statelor Unite ale Americii propunerea cu privire la convocarea nentîrziată la Moscova sau Paris a unei conferinţe pe întreaga Europă. S-a propus ca la această conferinţă să se examineze problema creării unui sistem de securitate colectivă în Europa. Guvernele statelor reprezentate aici au acceptat această propunere, lucru pentru care îngăduiţi-mi să exprim mulţumiri în numele guvernului sovietic. Acest fapt dovedeşte înţelegerea profundă a răspunderii pentru cauza păcii, şi totodată înţelegerea profundă a primejdiei care este legată de situaţia creată actualmente în Europa. Este regretabil faptul că nu toate statele care au fost invitate au găsit necesar să parGuvernul polonez salută cu adâncă satisfacţie iniţiativa Uniunii Sovietice, luată de comun acord cu el, cu privire la convocarea conferinţei europene pentru discutarea problemei securităţii colective in Europa. Fără îndoială că ţinerea unei astfel de conferinţe este în interesul tuturor popoarelor însetate de securitate şi pace. Totuşi, întrucât o serie de guverne nu au considerat posibil să participe la o astfel de conferinţă, guvernul Republicii Populare PoAfirmaţiile repetate că data de 29 noiembrie propusă de Uniunea Sovietică pentru convocarea conferinţei generale europene a fost prea apropiată, timpul fiind insuficient pentru pregătirea unei asemenea conferinţe sunt neîntemeiate, deoarece se ştie că încă la conferinţa de la Berlin guvernul sovietic a făcut propunerea de a se convoca o conferinţă generală europeană pentru crearea unui Guvernul Republicii Democrate Germane Salută în modul cel mai călduros convocarea acestei conferinţe şi aceasta nu este de mirare deoarece prevederile acordurilor de la Paris se referă în primul rînd la poporul german şi la Republica Democrată Germană. Rapiditatea cu care este convocată această conferinţă constituie deja un răspuns la conţinutul primejdios al acordurilor de la Paris. Pentru poporul german, rapiditatea hotărîrilor are o uriaşă importanţă deoarece acordurile de la Paris, măsurile legate de oonorată conferinţă , Guvernul Republicii Populare Ungare a acceptat cu mare bucurie propunerea Uninii Sovietice cu privire la convocarea acestei conferinţe. Acordurile de la Londra şi Paris reprezintă o mare primejdie pentru poporul ungar şi ameninţă independenţa naţională a Republicii Populare Ungare. Deosebit de Guvernul Republicii Populare Bulgaria sprijină necondiţionat propunerea cu privire la convocarea acestei conferinţe. El îşi dă seama pe deplin de uriaşa importanţă a problemelor care urmează să fie discutate şi de importanţa măsurilor care urmează să fie în numele guvernului albanez, delegaţia republicii Populare Albania consideră necear să mulţumească din inimă guvernului avietic pentru că, în legătură cu primejia pe care o constituie pentru Europa acord Guvernul Republicii Populare Romíne salută fierbinte iniţiativa guvernului sovietic cu privire la convocarea acestei conferinţe. Guvernul Republicii Populare Romíne consideră că actuala situaţie politică internaţion numele guvernului Republicii Populare Chineze salut cu căldură conferinţa convocată din iniţiativa guvernului sovietic. Consider că, deşi S.U.A., Anglia, Franţa şi MOSCOVA 30 (Agerpres), — TASS transmite declaraţia făcută la 29 noiembrie 1954 de V. M. Molotov la conferinţa ţărilor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa. Tovarăşi! Guvernul Uniunii Sovietice, de comun acord cu guvernele Republicii Populare Polone şi Republicii Cehoslovace, a adresat statelor europene, precum şi guvernului S.U.A. invitaţia de a participa la o conferinţă pe întreaga Europă în problema creării unui sistem de securitate colectivă în Europa. Această propunere a fost dictată de faptul că situaţia care s-a creat în prezent in Europa provoacă o Îngrijorare legitimă în rîndurile tuturor popoarelor iubitoare de pace. Evoluţia evenimentelor în Europa urmează o cale primejdioasă pentru cauza păcii, întrucît unele state occidentale, şi în primul rînd Statele Unite ale Americii, precum şi Anglia şi Franţa au adoptat un curs bine determinat — spre remilitarizarea Germaniei deschidere rostită de V. M. Molotov şi cuvîntările şefilor celorlalte delegaţii, deschidere rostită de tiripe la examinarea importantei probleme sus-menţionate, care frământă popoarele Europei. După cum ştim, acestui fapt i s-au dat diferite explicaţii. Unele dintre aceste state au avut o atitudine pozitivă faţă de ideea creării unui sistem de securitate colectivă în Europa la care să participe toate statele europene, deşi au făcut totodată unele rezerve sau altele. Noi am vrea să sperăm că între aceste state şi statele reprezentate aici se va realiza în viitor o mai mare înțelegere reciprocă în ceea ce priveşte comunitatea de interese a ţărilor europene în cauza apărării păcii şi securităţii colective în Europa. Alte state nu au considerat posibil să accepte invitaţia dat fiind faptul că sarcinile acestei conferinţe se deosebesc de linia politicii lor externe în Europa în momentul de faţă. Dintre acestea fac parte în primul rînd Statele Unite ale Americii, precum şi Anglia şi Franţa. Cercurile oficiale ale acestor state au făcut mult şi pentru a împiedica ca la conferinţă să participe un număr cît mai mare de state. Este firesc ca în rîndurile tuturor delegaţiilor prezente aici să se nască întrebarea, ce hotărîre să adopte în legătură cu faptul că nu toate statele invitate la conferinţă au acceptat această invitaţie. In ceea ce-l priveşte, guvernul sovietic se menţine la părerea că situaţia creată în momentul de faţă în Europa necesită cea mai serioasă atenţie din partea tuturor statelorere consideră necesar ca, în această situaţie nouă, avînd în vedere ratificarea plănuită în grabă a acordurilor de la Paris şi remilitarizarea Germaniei occidentale legată de aceasta, conferinţa să se ţină cu participarea statelor care şi-au trimis aici delegaţiile, state conştiente de răspunderea lor faţă de cauza păcii şi securităţii, să se discute în comun problema adoptării de către aceste state a unor măsuri noi carese vor dovedi necesare pentru asigurarea apărării ţărilor noastre împotriva primejdiei care apare în Cuvîntarea lui Viliam Siroky sistem de securitate colectivă în Europa. In afară de aceasta, se ştie că propunerea cu privire la convocarea conferinţei generale europene a fost făcută de guvernul sovietic încă la 24 iulie, adică de mai bine de patru luni. Convocarea unei astfel de conferințe este necesară în cel mai înalt grad avînd în vedere presiunea puterilor occidentale care caută cestea, sint îndreptate spre restabilirea militarismului german. Cu cit vor răspunde mai repede popoarele iubitoare de pace cu atît mai avantajos va fi aceasta pentru poporul german, cu atît mai încununată de succes va fi lupta poporului german pentru rezolvarea pe cale paşnică a tuturor problemelor. Noi ştim că fără pace nu putem rezolva problemele de importanţă vitală ale poporului german. De aceea, suntem extrem de interesaţi în rezolvarea problemei cu privire la crearea periculoasă este tendinţa spre înarmarea Germaniei occidentale. învăţămintele istoriei noastre, sunt o mărturie clară a acestei primejdii. Guvernul Republicii Populare Ungare constată cu regret că o parte din statele europene nu e prezentă la această conferinţă. Totuşi, guvernul nostru este de părere că organizarea acestei conferinţe, aşa cum s-a staelaborate pentru a asigura pacea şi securitatea popoarelor noastre. Sîntem convinşi că conferinţa va contribui la întărirea păcii şi la asigurarea securităţii popoarelor noastre. Nu există nici un popor duble de la Londra şi Paris, a avutiniţiativa de a convoca prezenta conferinţă în scopul întăririi păcii şi securităţii în Europa. nală este de aşa natură încît face necesară luarea unor măsuri mai eficace în vederea asigurării păcii şi securităţii colective în Europa. Delegaţia romînă împărtăşeşte proalte ţări din Europa occidentală au refuzat săparticipe la conferinţă, actuala conferinţă va avea, fără îndoială, o mare importanţă pentru asigurarea securităţii colective în occidentale şi atragerea ei în grupările lor militare opuse altor state europene. Acesta este sensul fundamental al acordurilor pregătite la Londra şi semnate la 23 octombrie la Paris. Aceste acorduri sunt prezentate acum spre ratificare pentru a se trece apoi la realizarea lor. In prezent, cele trei puteri occidentale, sprijinite de alte ţări din blocul nord-atlantic, au intrat în alianţă făţişă cu militariştii din Germania occidentală. Acordurile de la Londra şi Paris îndreptate spre reînvierea militarismului german şi includerea Germaniei occidentale remilitarizate in blocul agresiv al Atlanticului de nord și în „Uniunea Europei occidentale* auxiliară a acestui bloc, nu pot fi calificate altfel. Toate acestea repetă în mare măsură politica dusă de statele vest-europene în anii care au precedat cel de al doilea război mondial. Pe atunci, guvernele puterilor vest-europene nu numai că au refuzat să întreprindă împreună cu Uniunea Sovietică eforturi care ar fi putut infrîna pe militariştii germani şi împiedica agresiunea hitleristă, dar, din rostite la începutul şedinţei din 29 noiembrie. 1. M. Molotov iubitoare de pace. Nu trebuie să se treacă cu vederea că din partea careurilor agresive ale puterilor cunoscute tuturor, au fost puse în funcţiune toate mijloacele de presiune pentru a grăbi realizarea planurilor de militarizare a Germaniei occidentale şi de includere a ei în grupările lor militare imperialiste. Intr-o asemenea situaţie, ţările iubitoare de pace nu se pot limita la acele măsuri pe care le-au luat pînă acum pentru asigurarea păcii şi securităţii lor. Acum aceste măsuri sunt insuficiente. Sunt necesare noi măsuri pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa. In legătură cu aceasta, delegaţia sovietică consideră că conferinţa statelor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa trebuie să aibă loc în acea componenţă pe care o avem in momentul de faţă. Aceasta o cer atît interesele asigurării securităţii popoarelor noastre cît şi interesele menţinerii şi consolidării păcii în Europa, în ansamblu. Acele state care vor dori să adere la această operă vor putea face aceasta în viitor. Delegaţia sovietică vă cere, stimate delegaţii, să vă exprimaţi părerea în legătură cu aceasta. Delegaţia sovietică îşi exprimă convingerea că conferinţa se va achita cu succes de importantele sarcini ce-i stau în faţă. Această încredere "se întemeiază pe Sprijinul crescînd pe care popoarele Europei şi întregii lumi îl acordă tot mai mult eforturilor îndreptate spre consolidarea păcii, legătură cu înarmarea Germaniei occidentale. Iată de ce delegaţia poloneză împărtăşeşte intru totul propunerile guvernului sovietic prezentate de ministrul Molotov de a se ţine conferinţa cu participarea statelor iubitoare de pace ale căror delegaţii au sosit aici. Delegaţia poloneză împărtăşeşte de asemenea părerea ministrului Molotov cu privire la faptul că actuala conferinţă îşi va îndeplini cu succes sarcinile, să obţină ca ratificarea acordurilor de la Paris să fie accelerată şi efectuată încă în decembrie a.c. De aceea, delegaţia cehoslovacă consideră perfect întemeiate recomandările şi declaraţiile legate de acestea ale conducătorului delegaţiei Uniunii Sovietice, Molotov, şi este de acord cu el în ce priveşte necesitatea desfăşurării acestei conferinţe cu participarea delegaţiilor prezente, urui sistem de securitate colectivă în Europa. Sîntem convinşi că forţele democrate ale Germaniei şi în special Republica Democrată Germană vor primi un mare sprijin în lupta lor pentru cauza păcii. Sintem însufleţiţi de dorinţa de a folosi hotăririle acestei conferinţe şi ca bază a luptei noastre pe viitor. De aaceea salutăm convocarea acestei conferiţe şi ne exprimăm asentimentul faţă de propunerea făcută de V. M. Molotov, ministrul Afacerilor Externe , al U.R.S.S. bilit anterior potrivit propunerii Uniunii Sovietice, este justă şi necesară. Organizarea acestei conferinţe serveşte cauzei păcii, cauzei creării unui sistem de securitate colectivă în Europa şi reprezintă un mare pas înainte. De aceea, delegaţia ungară sprijină propunerea tovarăşului Molotov cu privire la organizarea acestei conferinţe din Europa care să rămână indiferent faţă de reînvierea militarismului german. Delegaţia noastră aprobă în întregime propunerea tovarăşului Molotov ca conferinţa să aibă loc cu participarea ţărilor reprezentate aici. Delegaţia noastră îşi exprimă asentimentul şi este de acord cu propunerea tovarăşului Molotov ca actuala conferinţă să aibă loc cu guvernele reprezentate aici. punerea şi punctul de vedere al delegaţiei Uniunii Sovietice cu privire la faptul ca actuala conferinţă să aibă loc cu participarea ţăriilor prezente. Europa şi a păcii în întreaga lume. Pentru acest fapt sprijin in întregime propunerea tovarăşului Molotov de a se începe lucrările conferinţei cu participarea statelor reprezentate aici. potrivă, au contribuit de fapt la dezvoltarea militarismului german. Ele au respins propunerile guvernului sovietic care urmăreau ca, prin eforturile colective ale statelor europene interesate în menţinerea păcii, să se bareze calea dezlănţuirii unui nou război de către Germania militaristă. Ele scontau să folosească pe Hitler şi planurile lui agresive în scopurile lor antisovietice, intenţionind să întoarcă agresiunea hitleristă spre răsărit, împotriva Uniunii Sovietice. In acest scop, ele păşeau pe calea oricăror tranzacţii cu Hitler — în realitate dînd înapoi in faţa lui, pas cu pas. Ele au sacrificat Austria. Aceasta a fost preludiul tranzacţiei ruşinoase de la München, cu ajutorul căreia ocupanţii hitlerişti au înrobit Cehoslovacia. Aceasta a dus la atacul militariştilor germani împotriva Poloniei, deşi guvernul polon de pe atunci avea aşanumitele „garanţii“ din partea guvernanţilor vest-europeni. Cel de al doilea război mondial l-au dezlănţuit militariştii germani. Sînt îndeobşte cunoscute numele principalilor criminali de război, înfieraţi la procesul de la Nürenberg după terminarea războiului. „ Nu putem uita însă faptul că guvernele de pe atunci ale statelor vest-europene, care adoptaseră înainte de începerea războiului o poziţie duşmănoasă neîmpăcată faţă de Uniunea Sovietică, poartă o mare răspundere pentru faptul că nu au împiedicat agresiunea hitleristă. Lor le revine pentru aceasta o deosebită răspundere, deoarece ele au refuzat să acţioneze în comun cu Uniunea Sovietică pentru ca, prin eforturile colective ale statelor europene, să împiedice militarismul german de a tîri popoarele din Europa, iar apoi şi alte popoare, în cel de al doilea război mondial. Nu au trecut decât nouă ani de la terminarea celui de al doilea război mondial, care a adus popoarelor europene nenumărate nenorociri. Nu putem uita zecile de milioane de victime omenești, marea durere a mamelor, văduvelor, orfanilor, pricinuită de acest război. Distrugerile materiale şi pierderile suferite de popoare, provocate de război, simt fără seamăn. Urmările acestui război se fac simţite şi pînă în ziua de astăzi. Numeroasele oraşe şi sate de pe teritoriile Uniunii Sovietice şi Poloniei, Franţei şi Angliei, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, Belgiei şi Olandei, precum şi ale unei serii de alte state europene care au suferit de pe urma ocupaţiei fasciste sînt încă departe de a fi reconstruite. Germania însăşi face parte din statele care au suferit cel mai mult. Este datoria noastră să amintim astăzi aceasta. Noi trebuie să amintim mereu anii foarte apropiaţi ai celui de al doilea război mondial, pentru a împiedica planurile criminale ale militariştilor de astăzi, care pregătesc sub ochii noştri un nou război mondial. Nu putem să nu arătăm că în cursul celui de al doilea război mondial puterile occidentale şi Uniunea Sovietică, împreună cu alte state care au fost victime ale agresiunii, au format o puternică coaliţie antihitleristă care a asigurat victoria asupra agresorului. Este oare nevoie de o altă dovadă mai convingătoare a faptului că interesele tuturor statelor europene care preţuiesc pacea, printre care Uniunea Sovietică şi Franţa, Anglia şi Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, precum şi alte ţări, coincid, deoarece este vorba de lupta împotriva agresiunii germane şi de menţinerea păcii în Europa ? Putem oare închide ochii în faţa faptului că în prezent pe avanscena Germaniei occidentale acţionează din nou intens aceiaşi oameni care în trecutul atît de apropiat erau organizatori şi complici ai agresiunii fasciste împotriva statelor iubitoare ne pace atît din răsăritul, cît şi din apusul Europei ? Din toate acestea rezultă că asigurarea securităţii în Europa şi rezolvarea justă a problemei germane sînt indisolubil legate intre ele. Nu se poate asigura cu adevărat securitatea în Europa dacă nu va fi găsită o rezolvare a problemei germane care să corespundă intereselor tuturor statelor europene iubitoare de pace precum şi intereselor forţelor iubitoare de pace ale poporului german însuşi. Aceasta înseamnă că aminarea permanentă a rezolvării acestei probleme nu poate corespunde scopurilor asigurării păcii şi securităţii în Europa. Planurile elaborate acum de guvernele Statelor Unite ale Americii, Angliei şi Franţei urmăresc remilitarizarea Germaniei occidentale şi atragerea ei atît în grupările militare imperialiste existente, cit şi in cele pe cale de a fi create. Primejdia pe care o prezintă aceste planuri pentru cauza păcii în Europa este absolut evidentă. Pentru a evita această primejdie şi pentru a contribui cu adevărat la rezolvarea problemei germane şi asigurarea păcii şi securităţii în Europa, Uniunea Sovietică propune să se renunţe la aceste planuri şi să se ajungă la un acord pe baza următoarelor principii fundamentale : In primul rînd. Să nu se admită în nici un caz reînvierea militarismului german, care a dezlănţuit primul şi al doilea război mondial şi să se treacă în sfîrşit la rezolvarea cu perseverenţă şi răbdare a problemei germane pe baza realizării unei înţelegeri înainte de toate între cele patru puteri, care poartă o răspundere deosebită pentru aceasta, implicit şi pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa. In al doilea rind. Să se creeze un sistem de securitate colectivă în Europa cu participarea tuturor statelor europene interesate în menţinerea şi întărirea păcii, indiferent de orînduirea lor de stat şi socială, în care scop să se examineze cu toată atenţia atît proiectul sovietic existent in legătură cu „Tratatul general european cu privire la securitatea colectivă in Europa“, cit şi propunerile altor ţări care vor fi prezentate în această problemă. In aceste două propuneri ale guvernului sovietic, strîns legate între ele, nu există nimic care să fie îndreptat împotriva intereselor vreunui stat european sau neeuropean. Realizarea unui acord cu privire la aceste propuneri nu poate fi considerată o chestiune simplă sau uşoară, dar nimeni nu va reuşi să demonstreze că nu se poate realiza o înţelegere asupra acestor propuneri intre toate statele care năzuiesc spre pace şi securitate în Europa. Aceste propuneri ale Uniunii Sovietice se deosebesc în mod radical de acordurile care au fost adoptate la conferinţele de la Paris. Cele două propuneri — atît propunerea cu privire la neadmiterea reînvierii militarismului german, cit şi propunerea cu privire la crearea unui sistem de securitate colectivă în Europa — au un ţel comun : să asigure menţinerea şi consolidarea păcii în Europa. La baza acordurilor de la Paris, dimpotrivă, stau alte scopuri. Aceste acorduri pornesc de la renunţarea la principiile securităţii colective europene şi slujesc planurilor de remilitarizare a Germaniei occidentale şi de atragere a ei în grupările militare ale unor puteri occidentale. Astfel, aceste acorduri slujesc nu intereselor menţinerii şi consolidării păcii, ci unor scopuri diametral opuse Acordurile de la Paris pornesc de la opunerea unor state europene altor state europene, de la aţîţarea contradicţiilor între ele şi de la continuarea cursei înarmărilor, ceea ce poate fi dictat de planurile de pregătire a unei noi agresiuni, a unui nou război. Guvernul sovietic şi-a expus atitudinea dezaprobatoare faţă de acordurile de la Paris în notele adresate guvernelor S.U.A , Angliei şi Franţei la 23 octombrie şi 13 noiembrie. Oricît s-ar căzni inspiratorii acordurilor de la Paris, care au mizat pe reînvierea militarismului german, nu poate fi ascuns faptul fundamental că aceste acorduri reprezintă o ameninţare la adresa cauzei menţinerii păcii în Europa şi de aceea ele sînt incompatibile cu cerinţele asigurării securităţii statelor europene. Pot oare acordurile de la Paris să servească rezolvării problemei germane sau să contribuie în vreo măsură oarecare în acest sens? Răspunsul nostru la această întrebare este : nu, nu pot. Asemenea acorduri nu numai că nu, pot servi acest scop, dar înfăptuirea lor va deveni principalul obstacol şi in calea rezolvării problemei celei mai urgente — în calea restabilirii unităţii statului german pe baze paşnice şi democratice. In prezent nimic nu poate împiedica într-o asemenea măsură restabilirea unităţii Germaniei ca înfăptuirea acordurilor de la Paris cu privire la remilitarizarea Germaniei occidentale. După cum se ştie, conform acordurilor de la Paris, în Germania occidentală urmează să fie create în viitorul apropiat forţe armate cu un efectiv de 500.000 — 520.000 de oameni. Cercurile guvernante de la Bonn declară acum în mod deschis că după constituirea unităţilor militare prevăzute, armata vest-germană va fi mărită de cîteva ori. Aceste declaraţii se bizuie pe ceva anume. încă de pe acum, în Germania occidentală există trupe de poliţie cu un efectiv de aproximativ 200.000 de oameni şi in afară de aceasta, aşa-zisele „unităţi de serviciu“ şi alte organizaţii militarizate auxiliare, care numără pînă la 250.000 de oameni. Împreună cu armata vest-germană de peste 500.000 de oameni, în curs de creare conform acordurilor de la Paris, Germania occidentală va avea de fapt încă în viitorul apropiat aproximativ 1.000.000 de oameni în armata sa. In afară de aceasta, în ultimii ani în Germania occidentală au căpătat o largă răspândire organizaţiile militariste de tot soiul ca de pildă „Uniunile soldăţeşti“ şi „Societăţile tradiţionale“, care reunesc pe participanţii unor sau altor formaţii militare ale fostelor trupe hitleriste, care s-au pătat in timpul războiului cu crime sângeroase şi bestialităţi monstruoase. Aceste „Uniuni soldăţeşti“ şi „Societăţi tradiţionale“, formate din participanţi ai „diviziei de granadieri a Führerului“, „diviziei de apărare a Führerului“, „diviziei de tancuri Hermann Göring“, ai trupelor hitleriste „SS“ şi altele asemănătoare, sprijină în fel şi chip tradiţiile fasciste ale hitlerismului. Numărul participanţilor la aceste organizaţii militariste a şi atins 2.000.000 de oameni. Din toate acestea rezultă că deşi acordurile de la Paris anunţă crearea unei armate vest-germane de 500.000 de oameni, prin aceasta nu se spune încă întregul adevăr. In cazul realizării acestor acorduri, în Germania occidentală va fi creată în scur timp o armată de cel puţin 1.000.000 de oameni. La aceasta trebuie adăugaţi cei 2.000 000 de oameni din organizaţiile militariste existente formate din foştii participanţi ai armatei hitleriste, care menţin şi acum tradiţii fasciste ale hitlerismului. îndată ce va începe aplicarea acordurilor de la Paris, militariştii germani vor avea la dispoziţia lor a certe milioane de oameni pentru a încerca din nou să-l folosească drept carne de tun în scopurile unei noi agresiuni, în sconurile revanşei şi cuceririi de teritorii străine. Acordurile de la Paris dau de fapt militariştilor vest-germani dreptul de a reînvia statul major general german. Consecinţele acestui fapt nu vor intîrzia să se facă simţite. Aceste acorduri dau totodată militariştilor vest-germani posibilitatea de a dezvolta fără nici o îngrădire industria de război. Monopolişti vest-germani ca Krupp, Abs, Zangen, Dinckelbach şi alţii, care au fost principalii organizatori ai militarizării economiei germane în ajunul celui de al doilea război mondial, joacă de pe acum un rol conducător in remilitarizarea Germaniei occidentale. Amploarea pe care o capătă aici remilitarizarea, reiese chiar și numai din următoarele: dacă în șase ani, începînd din 1933 pînă în 1939, Hitler a cheltuit pentru pregătirea războiului 90 miliarde mărci, acum, cercurile guvernante de la Bonn proiectează să cheltuiască în scopuri militare numai în cursul următorilor trei ani peste 100 miliarde mărci. Statele Unite ale Americii încep deja să livreze Germaniei occidental armament în valoare de miliarde de dolari. La fel, ca şi înaintea celui de al doilea război mondial, militariştii vest-germani se bucură de un larg sprijin material din partea celor mai mari monopoluri din S.U.A., care obţin de pe acum profituri considerabile de pe urma business-ului legat de remilitarizarea Germaniei occidentale. Nu este întîmplător faptul că în ultima vreme asupra politicii S.U.A. exercită o influență tot mai mare tocmai acele monopoluri americane care sînt legate de cercurile vest-germane cele mai agresive şi care făuresc arme pentru armata vest-germană în curs de creare. Orientarea spre remilitarizare duce la creşterea continuă în Germania occidentală a influenţei forţelor militariste şi revanşarde care, de pe acum îşi intensifică tot mai mult ofensiva împotriva drepturilor democratice ale populaţiei. Situaţia creată aici ameninţă în primul rînd drepturile şi însuşi nivelul de trai al clasei muncitoare. La acest lucru contribuie direct şi acordurile de la Paris. Ele nu conţin nici un cuvînt în apărarea libertăţilor democratice elementare în Germania occidentală, dar prevăd în mod direct introducerea unor noi legi privind aşa-zisa „stare excepţională“ în cazul creşterii mişcării populare împotriva refacerii wehrmachtului sau în cazul intensificării luptei clasei muncitoare pentru drepturile ei şi pentru îmbunătăţirea situaţiei ei economice. In luna octombrie a avut loc al 111-lea congres al sindicatelor din Germania occidentală, care cuprinde peste 6.000.000 de oameni şi care constituie cea mai mare organizaţie de masă a clasei muncitoare din Germania occidentală. Acest congres s-a pronunţat cu hotărîre împotriva planurilor de remilitarizare a Germaniei occidentale. El a declarat că prin realizarea acestorplanuri „s-ar crea o serioasă ameninţare atît pentru slăbirea încordării internaţionale, cît şi pentru posibilitatea unificării Germaniei“ şi că, pentru Germania occidentală „reînarmarea înseamnă primejdia creării unui stat militarist birocratic, care ar însemna sfîrşitul eforturilor mişcării muncitoreşti îndreptate spre crearea unei democraţii politice, sociale şi economice“. Această hotărîre a sindicatelor vest-germane dovedeşte că remilitarizarea Germaniei occidentale se desfăşoară împotriva voinţei clasei muncitoare, împotriva voinţei majorităţii poporului german, că oamenii muncii din Germania occidentală iau atitudine hotărîtă împotriva ei. Guvernanţii Germaniei occidentale însă, nu ţin seama de acest lucru. Ei nu ţin seama de voinţa poporului lor şi folosesc toate mijloacele de presiune pentru a desfăşura pregătirea unui nou război, pentru a pune in întregime Germania occidentală în slujba militariştilor şi revanşarzilor. Germania occidentală se transformă sub ochii noştri într-un stat militarist agresiv, care ameninţă din nou să devină principalul focar de război în Europa. Oamenii care stau în fruntea statului de la Bonn nu-şi ascund planurile agresive îndreptate împotriva altor popoare europene. Nimeni altul decit actualul prim ministru al Germaniei occidentale, Adenauer, insisted asupra remilitarizării Germaniei occidentale, încă în martie 1952 proiecta asemenea planuri războinice: „Reînarmarea Germaniei occidentale trebuie să devină pregătirea în vederea creării unei noi ordini in Europa răsăriteană“. Dacă in trecut, despre „crearea unei noi ordini în Europa răsăriteană“ vorbea Hitler, după prăbuşirea hitlerismului despre acest lucru a început să vorbească Adenauer. Declaraţiile unor miniştri de la Bonn ca Seebohm, Kaiser, Hallstein, ale unor generali hitlerişti ca von Falkenhausen şi Kesselring şi ale multor altora dovedesc că revanşarzii şi adepţii cuceririi de teritorii străine au încetat de pe acum să-şi ascundă scopurile şi planurile agresive. Dacă personalităţile oficiale din Franţa şi Anglia, ca şi din alte state ale blocului Atlanticului de nord, se străduiesc să ascundă popoarelor lor aceste fapte care dovedesc existenţa unui pericol pentru menţinerea păcii in Europa, sau se străduiesc să mascheze caracterul lor agresiv, aceasta nu face decit să mărească răspunderea personalităţilor menţionate pentru consecinţele acordurilor de la Paris. Cu cit mai repede va fi demascată această înşelare a popoarelor, cu atît mai bine va fi pentru cauza păcii şi securităţii popoarelor Europei. Cercurile conducătoare din Anglia, Franţa şi S.U.A. induc in eroare opinia publică vorbind despre anumite „garanţii“ in acorduri de la Paris, care ar preveni posibilitatea unei agresiuni din partea Germaniei occidentale remilitarizate. Nu este întîmplător faptul că nimeni nu dă crezare acestor faimoase „garanţii". După cum se ştie, tratatul de la Versailles conţinea mult mai multe îngrădiri in privinţa reînvierii puterii militare a Germaniei. Potrivit tratatului de la Versailles, efectivul întregii armate germane nu trebuia să depăşească 100.000 de oameni. O serie de tipuri de armament printre care aviaţia, tancurile, artileria grea era cu totul interzisă pentru armata germană. Au fost stabilite îngrădiri substanţiale pentru producţia de război în Germania Existau de asemenea angajamente formale din partea Germaniei de a nu comite o agresiune împotriva altor ţări europene. Existau şi garanţii formale din partea Angliei şi Franţei, depildă, în privinţa Poloniei şi Cehoslovaciei. In pragul celui de al doilea război mondial, Angia şi Franţa au semnat chiar o declaraţie de neagresiune cu Germania hitleristă. Ce a rezultat din toate acestea ? Rezultatele sunt cunoscute tuturor. Militariştii germani, mai ales cu ajutorul monopolurilor americane şi-au refăcut puterea minora şi, după aproximativ două decenii de la terminarea primului război mondial, au aruncat din nou Europa, iar apoi întreaga lume, intr-urn război smgeros şi pustiitor, fără precedent în istoria mondială. In condiţiile actuale, remilitarizarea Germaniei occidentale căpătă un caracter şi mai periculos decit înainte Este suficient să spunem că la dispoziţia armatei vest germane se pun toate tipurile de arme, mergindu-se pinâ la a i se acorda posibilitatea de a folosi arma atomică. Intr-o asemema situaţie nu trebuie mult pentru a dezlănţui războiul atomic cu miinile acelor militarişticalăi care au trecut prin şcoal hitleristă a crimelor de război, care au făcut să piară milioane de oameni paşnici cu totul nevinovaţi in lagărele lor ale morţii, în camerele de gazare, la Maidanek, Auschwitz şi in multe alte lagăre. Se poate oare uita că aceşti monştri au făcut să curgă torente de singe omenesc, încercind să distrugă naţiuni întregi, popoare întregi ! Intrucît acum se desfăşoară nu numai remilitarizarea Germaniei occidentale, ci şi atragerea ei în grupări militare îndreptate împotriva altor state europene, nu trebuie subestimate consecinţele negative ale unei asemenea situaţii. Aceasta înseamnă că sub ochii tuturor are loc un tirg direct între militariştii germani şi cercurile agresive ale câtorva state occidentale în scopul pregătirii unor noi aventuri militare. Primind la dispoziţia lor resursele Germaniei occidentale şi sprijinul corespunzător din partea acestor state occidental şi in primul rînd din partea cercurilor agresive ale S.U.A., militariştii şi revanşarzii germani consideră nu fără temei că aceasta le va asigura incă in viitorul apropiat supremaţia militară în Europa occidentală, cu ajutorul căreia vor călca din nou în picioare orice acorduri care ii leagă. Guvernul sovietic a atras de pe acum atenţia asupra faptului că acordurile de la Paris sînt incompatibile cu tratatul homosovietic de alianţă şi asistenţă mutuală din anul 1944 şi cu tratatul anglo-sovietic din 1942 de colaborare şi asistenţă mutuală postbelică. Ambele aceste tratate, la fel ca şi acordurile de la Potsdam, pe care şi-a pus semnătura şi guvernul S.U.A. prevăd din partea Franci, Angliei, S.U.A. şi U.R.S.S. luarea unor măsuri comune îndreptate spre preîntâmpinarea unei roi agresiuni din partea Germaniei şi spre prevenirea reînvierii militarismului german Acordurile de la Paris însă nu numai că au fost adoptate fără participarea U.R.S.S., dar tăişul lor este indreptat făţiş împotriva Uniunii Sovietice şi totodată, împotriva altor state europene iubitoare de pace. Asemenea acţiuni nu pot să nu submineze încrederea internaţională şi nu pot să nu discrediteze politica guvernelor care încalcă tratatele şi acordurile. Restabilind militarismul în Germania occidentală, cercurile guvernante din S.U A., Anglia şi Franţa declară că ele ar face aceasta fiind călăuzite de „interesele apărării Europei occidentale“. Guvernul sovietic a subliniat nu odată cît de neîntemeiate şi false sînt aceste afirmaţii, cit de mult sînt in contrazicere cu realitatea. Acest lucru reiese din faptul că nici unul din statele participante la acordurile de la Paris nu a fost şi nu este ameninţat de nici un fel de agresiune, de nici un fel de atac. Nici unul din aceste state nu a declarat şi nu are temeiuri să declare că ar exista pentru el o asemenea primejdie. Prin urmare, despre „interesele apărării“ se vorbeşte în cazul de faţă numai pentru a justifica cit de cît in ochii opiniei publice asemenea acţiuni. Dacă acordurile de la Paris, la fel ca şi alte planuri militare ale blocului Atlanticului de nord, nu pot fi justificate prin referiri false la „interesele apărării“, atunci, pe de altă parte, nu sînt greu de înţeles adevăratele lor scopuri. Este cu totul evident că atragerea Germaniei occidentale în curs de remilitarizare în grupări militare, urmăreşte aceleaşi scopuri ca şi organizarea de numeroase baze militare pe teritorii situate în apropiere de frontierele Uniunii Sovietice şi ale ţarilor de democraţie populară. Şi trebuie recunoscut că nu este întîmplător faptul că toate acestea sînt însoţite de apeluri la cursa înarmărilor şi de noi şi noi declaraţii agresive cu privire la necesitatea de a stabili relaţiile cu alte ţări, bazîndu-se pe forţă, pe creşterea continuă a înarmărilor. Ce mai lipseşte oare pentru a înţelege că acordurile de la Paris, la fel ca şi celelalte planuri ale blocului Atlanticului de nord, nu servesc cauzei păcii ci pregătirii unui nou război ? Cuvîntarea lui Josef Cyrankiewicz Cuvîntarea rostită de Otto Grotewohl Cuvîntarea rostită de András Hegedűs Cuvîntarea rostită de Anton Ingov Cuvîntarea rostită de Manush Myftiu Cuvîntarea rostită de Chivu Stoica Cuvîntarea rostită de Cian Ventian Declaraţia făcută de V. M. Molotov