Romînia Liberă, decembrie 1954 (Anul 12, nr. 3160-3186)

1954-12-01 / nr. 3160

Miercuri 1 decembrie 1954 nr. 3160 România liberă Pag. 3-a (Continuare In pag. 4-a) Conferinţa ţârilor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa Cuvîntările rostite de şefii delegaţiilor guvernamentale la începutul şedinţei din 29 noiembrie MOSCOVA 30 (Agerpres). — TASS transmite textul cuvântării de Cuvîntarea d Tovarăşi! , I In numele Guvernului Uniunii Republici­lor Sovietice Socialiste, delegaţia sovietică salută delegaţiile Republicii Populare Polo­ne, Republicii Cehoslovace, Republicii De­mocrate Germane, Republicii Populare Un­gare, Republicii Populare Române, Republicii Populare Bulgaria, Republicii Populare Al­bania, prezente aici. Salut de asemenea ca reprezentantul Republicii Populara Chineze, al cărui guvern a consimţit să trimită la conferinţă un reprezentant al său in calitate de observator. Guvernul sovietic, de comun acord cu gu­vernele Republicii Populare Polone şi Re­publicii Cehoslovace, care sunt state limitrofe cu Germania, a adresat la 13 noiembrie gu­vernelor tuturor statelor europene, precum şi guvernului Statelor Unite ale Americii pro­punerea cu privire la convocarea nentîrzia­­tă la Moscova sau Paris a unei conferinţe pe întreaga Europă. S-a propus ca la aceas­tă conferinţă să se examineze problema creă­rii unui sistem de securitate colectivă în Eu­ropa. Guvernele statelor reprezentate aici au ac­ceptat această propunere, lucru pentru care îngăduiţi-mi să exprim mulţumiri în nume­le guvernului sovietic. Acest fapt dovedeşte înţelegerea profundă a răspunderii pentru cauza păcii, şi totodată înţelegerea profundă a primejdiei care este legată de situaţia creată actualmente în Europa. Este regretabil faptul că nu toate statele care au fost invitate au găsit necesar să par­Guvernul polonez salută cu adâncă satis­facţie iniţiativa Uniunii Sovietice, luată de comun acord cu el, cu privire la convocarea conferinţei europene pentru discutarea pro­blemei securităţii colective in Europa. Fără îndoială că ţinerea unei astfel de conferinţe este în interesul tuturor popoare­lor însetate de securitate şi pace. Totuşi, întrucât o serie de guverne nu au considerat posibil să participe la o astfel de conferinţă, guvernul Republicii Populare Po­Afirmaţiile repetate că data de 29 noiem­brie propusă de Uniunea Sovietică pentru convocarea conferinţei generale europene a fost prea apropiată, timpul fiind insuficient pentru pregătirea unei asemenea conferinţe sunt neîntemeiate, deoarece se ştie că încă la conferinţa de la Berlin guvernul sovietic a făcut propunerea de a se convoca o confe­rinţă generală europeană pentru crearea unui Guvernul Republicii Democrate Germane Salută în modul cel mai călduros convocarea acestei conferinţe şi aceasta nu este de mi­rare deoarece prevederile acordurilor de la Paris se referă în primul rînd la poporul ger­man şi la Republica Democrată Germană. Rapiditatea cu care este convocată această conferinţă constituie deja un răspuns la con­ţinutul primejdios al acordurilor de la Pa­ris. Pentru poporul german, rapiditatea ho­­tărîrilor are o uriaşă importanţă deoarece a­­cordurile de la Paris, măsurile legate de o­onorată conferinţă , Guvernul Republicii Populare Ungare a acceptat cu mare bucurie propunerea Uni­­nii Sovietice cu privire la convocarea acestei conferinţe. Acordurile de la Londra şi Paris reprezintă o mare primejdie pentru poporul ungar şi ameninţă independenţa naţională a Republicii Populare Ungare. Deosebit de Guvernul Republicii Populare Bulgaria sprijină necondiţionat propunerea cu privire la convocarea acestei conferinţe. El îşi dă seama pe deplin de uriaşa importanţă a pro­blemelor care urmează să fie discutate şi de importanţa măsurilor care urmează să fie în numele guvernului albanez, delegaţia republicii Populare Albania consideră nece­­ar să mulţumească din inimă guvernului avietic pentru că, în legătură cu primej­­ia pe care o constituie pentru Europa acord Guvernul Republicii Populare Romíne sa­lută fierbinte iniţiativa guvernului sovietic cu privire la convocarea acestei conferinţe. Guvernul Republicii Populare Romíne con­sideră că actuala situaţie politică internaţio­­n numele guvernului Republicii Populare Chineze salut cu căldură conferinţa convo­cată din iniţiativa guvernului sovietic. Con­sider că, deşi S.U.A., Anglia, Franţa şi MOSCOVA 30 (Agerpres), — TASS trans­mite declaraţia făcută la 29 noiembrie 1954 de V. M. Molotov la conferinţa ţărilor euro­pene pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa. Tovarăşi! Guvernul Uniunii Sovietice, de comun a­­cord cu guvernele Republicii Populare Po­lone şi Republicii Cehoslovace, a adresat statelor europene, precum şi guvernului S.U.A. invitaţia de a participa la o confe­rinţă pe întreaga Europă în problema creării unui sistem de securitate colectivă în Eu­ropa. Această propunere a fost dictată de faptul că situaţia care s-a creat în prezent in Europa provoacă o Îngrijorare legitimă în rîndurile tuturor popoarelor iubitoare de pace. Evoluţia evenimentelor în Europa urmează o cale primejdioasă pentru cauza păcii, în­­trucît unele state occidentale, şi în primul rînd Statele Unite ale Americii, precum şi Anglia şi Franţa au adoptat un curs bine de­terminat — spre remilitarizarea Germaniei deschidere rostită de V. M. Molotov şi cuvîntările şefilor celorlalte delegaţii, deschidere rostită de tiripe la examinarea importantei probleme sus-men­ţionate, care frământă popoarele Eu­ropei. După cum ştim, acestui fapt i s-au dat diferite explicaţii. Unele dintre aceste state au avut o atitu­dine pozitivă faţă de ideea creării unui sis­tem de securitate colectivă în Europa la care să participe toate statele europene, deşi au făcut totodată unele rezerve sau altele. Noi am vrea să sperăm că între aceste state şi statele reprezentate aici se va realiza în viitor o mai mare înțelegere reciprocă în ceea ce priveşte comunitatea de interese a ţărilor europene în cauza apărării păcii şi securită­ţii colective în Europa. Alte state nu au considerat posibil să ac­cepte invitaţia dat fiind faptul că sarcinile acestei conferinţe se deosebesc de linia po­liticii lor externe în Europa în momentul de faţă. Dintre acestea fac parte în primul rînd Statele Unite ale Americii, precum şi An­glia şi Franţa. Cercurile oficiale ale acestor state au făcut mult şi pentru a împiedica ca la conferinţă să participe un număr cît mai mare de state. Este firesc ca în rîndurile tuturor delega­ţiilor prezente aici să se nască întrebarea, ce hotărîre să adopte în legătură cu faptul că nu toate statele invitate la conferinţă au acceptat această invitaţie. In ceea ce-l priveşte, guvernul sovietic se menţine la părerea că situaţia creată în mo­mentul de faţă în Europa necesită cea mai serioasă atenţie din partea tuturor statelo­rere consideră necesar ca, în această situa­ţie nouă, avînd în vedere­ ratificarea plănuită în grabă a acordurilor de la Paris şi remil­itarizarea Germaniei occidentale legată de aceasta, conferinţa să se ţină cu participa­rea statelor care şi-au trimis aici delegaţiile, state conştiente de răspunderea lor faţă de cauza păcii şi securităţii, să se discute în comun problema adoptării de către aceste state a unor măsuri noi care­­se vor dovedi necesare pentru asigurarea apărării ţărilor noastre împotriva primejdiei care apare în Cuvîntarea lui Viliam Siroky sistem de securitate colectivă în Europa. In a­­fară de aceasta, se ştie că propunerea cu privire la­ convocarea conferinţei generale europene a fost făcută de guvernul sovietic încă la 24 iulie, adică de mai bine de patru luni. Convocarea unei astfel de conferințe este necesară în cel mai înalt grad avînd în vede­re presiunea puterilor occidentale care caută cestea, sint îndreptate spre restabilirea mili­tarismului german. Cu cit vor răspunde mai repede popoarele iubitoare de pace cu atît mai avantajos va fi aceasta pentru poporul german, cu atît mai încununată de succes va fi lupta poporului german pentru rezolvarea pe cale paşnică a tuturor problemelor. Noi ştim că fără pace nu putem rezolva proble­mele de importanţă vitală ale poporului ger­man. De aceea, suntem­ extrem de interesaţi în rezolvarea problemei cu privire la crearea periculoasă este tendinţa spre înarmarea Germaniei occidentale. învăţămintele istori­ei noastre, sunt o mărturie clară a acestei primejdii. Guvernul Republicii Populare Ungare con­stată cu regret că o parte din statele euro­pene nu e prezentă la această conferinţă. To­tuşi, guvernul nostru este de părere că orga­nizarea acestei conferinţe, aşa cum s-a sta­elaborate pentru a asigura pacea şi securita­tea popoarelor noastre. Sîntem convinşi că conferinţa va contribui la întărirea păcii şi la asigurarea securităţii popoarelor noastre. Nu există nici un popor dub­le de la Londra şi Paris, a avut­­iniţia­tiva de a convoca prezenta conferinţă în scopul întăririi păcii şi securităţii în Euro­pa. nală este de aşa natură încît face necesară luarea unor măsuri mai eficace în vederea asigurării păcii şi securităţii colective în Europa. Delegaţia romînă împărtăşeşte pro­alte ţări din Europa occidentală au refuzat să­­participe la conferinţă, actuala conferinţă va avea, fără îndoială, o mare importanţă pentru asigurarea securităţii colective în occidentale şi atragerea ei în grupările lor militare opuse altor state europene. Acesta este sensul fundamental al acordu­rilor pregătite la Londra şi semnate la 23 octombrie la Paris. Aceste acorduri sunt pre­zentate acum spre ratificare pentru a se trece apoi la realizarea lor. In prezent, cele trei puteri occidentale, sprijinite de alte ţări din blocul nord-atlan­­tic, au intrat în alianţă făţişă cu militariştii din Germania occidentală. Acordurile de la Londra şi Paris îndrep­tate spre reînvierea militarismului german şi includerea Germaniei occidentale remili­­tarizate in blocul agresiv al Atlanticului­ de nord și în „Uniunea Europei occidentale* auxiliară a acestui bloc, nu pot fi calificate altfel. Toate acestea repetă în mare măsură politica dusă de statele vest-europene în anii care au precedat cel de al doilea război mon­dial. Pe atunci, guvernele puterilor vest-euro­pene nu numai că au refuzat să întreprindă împreună cu Uniunea Sovietică eforturi care ar fi putut infrîna pe militariştii germani şi împiedica agresiunea hitleristă, dar, din­ rostite la începutul şedinţei din 29 noiem­brie. 1. M. Molotov iubitoare de pace. Nu trebuie să se treacă cu vederea că din partea careurilor agresive ale puterilor cunoscute tuturor, au fost puse în funcţiune toate mijloacele de presiune pentru a grăbi realizarea planurilor de mi­litarizare a Germaniei occidentale şi de in­cludere a ei în grupările lor militare impe­rialiste. Intr-o asemenea situaţie, ţările iubitoare de pace nu se pot limita la acele măsuri pe care le-au luat pînă acum pentru asigurarea păcii şi securităţii lor. Acum a­­ceste măsuri sunt insuficiente. Sunt necesare noi măsuri pentru asigurarea păcii şi secu­rităţii în Europa. In legătură cu aceasta, delegaţia sovietică consideră că conferinţa statelor europene pentru asigurarea păcii şi securităţii în Eu­ropa trebuie să aibă loc în acea componenţă pe care o avem in momentul de faţă. A­­ceasta o cer atît interesele asigurării secu­rităţii popoarelor noastre cît şi interesele menţinerii şi consolidării păcii în Europa, în ansamblu. Acele state care vor dori să a­­dere la această operă vor putea face aceasta în viitor. Delegaţia sovietică vă cere, stimate dele­gaţii, să vă exprimaţi părerea în legătură cu aceasta. Delegaţia sovietică îşi exprimă convinge­rea că conferinţa se va achita cu succes de importantele sarcini ce-i stau în faţă. Aceas­tă încredere "se întemeiază pe Sprijinul cres­­cînd pe care popoarele Europei şi întregii lumi îl acordă tot mai mult eforturilor în­dreptate spre consolidarea păcii, legătură cu înarmarea Germaniei occiden­tale. Iată de ce delegaţia poloneză împărtăşeşte intru totul propunerile guvernului sovietic prezentate de ministrul Molotov de a se ţine conferinţa cu participarea statelor iubitoare de pace ale căror delegaţii au sosit aici. De­legaţia poloneză împărtăşeşte de asemenea părerea ministrului Molotov cu privire la faptul că actuala conferinţă îşi va îndeplini cu succes sarcinile, să obţină ca ratificarea acordurilor de la Paris să fie accelerată şi efectuată încă în decembrie a.c. De aceea, delegaţia ceho­slovacă consideră perfect întemeiate reco­mandările şi declaraţiile legate de acestea ale conducătorului delegaţiei Uniunii Sovie­tice, Molotov, şi este de acord cu el în ce priveşte necesitatea desfăşurării acestei con­ferinţe cu participarea delegaţiilor prezente, urui sistem de securitate colectivă în Europa. Sîntem convinşi că forţele democrate ale Ger­maniei şi în special Republica Democrată Ger­mană vor primi un mare sprijin în lupta lor pentru cauza păcii. Sintem­ însufleţiţi de do­rinţa de a folosi hotăririle acestei conferinţe şi ca bază a luptei noastre pe viitor. De a­­aceea salutăm convocarea acestei confer­iţe şi ne exprimăm asentimentul faţă de propu­nerea făcută de V. M. Molotov, ministrul Afacerilor Externe , al U.R.S.S. bilit anterior potrivit propunerii Uniunii So­vietice, este justă şi necesară. Organizarea acestei conferinţe serveşte cauzei păcii, cau­zei creării unui sistem de securitate colectivă în Europa şi reprezintă un mare pas înainte. De aceea, delegaţia ungară sprijină propune­rea tovarăşului Molotov cu privire la orga­nizarea acestei conferinţe d­in Europa care să rămână indiferent faţă de reînvierea militarismului german. Delegaţia noastră aprobă în întregime pro­punerea tovarăşului Molotov ca conferinţa să aibă loc cu participarea ţărilor reprezen­tate aici. Delegaţia noastră îşi exprimă asentimen­tul şi este de acord cu propunerea tovară­şului Molotov ca actuala conferinţă să aibă loc cu guvernele reprezentate aici. punerea şi punctu­l de vedere al delegaţiei Uniunii Sovietice cu privire la faptul ca ac­tuala conferinţă să aibă loc cu participarea ţăriilor prezente. Europa şi a păcii în întreaga lume. Pentru acest fapt sprijin in întregime propunerea tovarăşului Molotov de a se începe lucrările conferinţei cu participarea statelor repre­zentate aici. potrivă, au contribuit de fapt la dezvolta­rea militarismului german. Ele au respins propunerile guvernului sovietic care urmă­reau ca, prin eforturile colective ale state­lor europene interesate în menţinerea păcii, să se bareze calea dezlănţuirii unui nou război de către Germania militaristă. Ele scontau să folosească pe Hitler şi planurile lui agresive în scopurile lor antisovietice, in­­tenţionind să întoarcă agresiunea hitleristă spre răsărit, împotriva Uniunii Sovietice. In acest scop, ele păşeau pe calea oricăror tranzacţii cu Hitler — în realitate dînd îna­poi in faţa lui, pas cu pas. Ele au sacrificat Austria. Aceasta a fost preludiul tranzacţiei ruşinoase de la München, cu ajutorul căreia ocupanţii hitlerişti au înrobit Cehoslovacia. Aceasta a dus la atacul militariştilor ger­mani împotriva Poloniei, deşi guvernul polon de pe atunci avea aşanumitele „garanţii“ din partea guvernanţilor vest-europeni. Cel de al doilea război mondial l-au dez­lănţuit militariştii germani. Sînt îndeobşte cunoscute numele principalilor criminali de război, înfieraţi la procesul de la Nürenberg după terminarea războiului. „ Nu putem uita însă faptul că guvernele de pe atunci ale statelor vest-europene, care a­­doptaseră înainte de începerea războiului o poziţie duşmănoasă neîmpăcată f­aţă de Uni­unea Sovietică, poartă o mare răspundere pentru faptul că nu au împiedicat agresi­unea hitleristă. Lor le revine pentru aceasta o deosebită răspundere, deoarece ele au re­fuzat să acţioneze în comun cu Uniunea Sovietică pentru ca, prin eforturile colective ale statelor europene, să împiedice milita­rismul german de a tîri popoarele din Eu­ropa, iar apoi şi alte popoare, în cel de al doilea război mondial. Nu au trecut decât nouă ani de la termi­narea celui de al doilea război mondial, care a adus popoarelor europene nenumărate ne­norociri. Nu putem uita zecile de milioane de victime omenești, marea durere a mame­lor, văduvelor, orfanilor, pricinuită de acest război. Distrugerile materiale şi pierderile suferite de popoare, provocate de război, simt fără seamăn. Urmările acestui război se fac simţite şi pînă în ziua de astăzi. Numeroasele oraşe şi sate de pe teritoriile Uniunii So­vietice şi Poloniei, Franţei şi Angliei, Iugo­slaviei şi Cehoslovaciei, Belgiei şi Olandei, precum şi ale unei serii de alte state euro­pene care au suferit de pe urma ocupaţiei fasciste sînt încă departe de a fi reconstru­ite. Germania însăşi face parte din statele care au suferit cel mai mult. Este datoria noastră să amintim astăzi a­­ceasta. Noi trebuie să amintim mereu anii foarte apropiaţi ai celui de al doilea război mondial, pentru a împiedica planurile crimi­nale ale militariştilor de astăzi, care pregă­tesc sub ochii noştri un nou război mondial. Nu putem să nu arătăm că în cursul ce­lui de al doilea război mondial puterile oc­cidentale şi Uniunea Sovietică, împreună cu alte state care au fost victime ale agresiunii, au format o puternică coaliţie antihitleristă care a asigurat victoria asupra agresorului. Este oare nevoie de o altă dovadă mai con­vingătoare a faptului că interesele tuturor statelor europene care preţuiesc pacea, prin­tre care Uniunea Sovietică şi Franţa, Anglia şi Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, pre­cum şi alte ţări, coincid, deoarece este vorba de lupta împotriva agresiunii germane şi de menţinerea păcii în Europa ? Putem oare în­chide ochii în faţa faptului că în prezent pe avanscena Germaniei occidentale acţionează din nou intens aceiaşi oameni care în tre­cutul atît de apropiat erau organizatori şi complici ai agresiunii fasciste împotriva statelor iubitoare ne pace atît din răsăritul, cît şi din apusul Europei ? Din toate acestea rezultă că asigurarea securităţii în Europa şi rezolvarea justă a problemei germane sînt indisolubil legate in­tre ele. Nu se poate asigura cu adevărat securitatea în Europa dacă nu va fi găsită o rezolvare a problemei germane care să co­respundă intereselor tuturor statelor europene iubitoare de pace precum şi intereselor for­ţelor iubitoare de pace ale poporului ger­man însuşi. Aceasta înseamnă că aminarea permanentă a rezolvării acestei probleme nu poate corespunde scopurilor asigurării păcii şi securităţii în Europa. Planurile elaborate acum de guvernele Statelor Unite ale Americii, Angliei şi Fran­ţei urmăresc remilitarizarea Germaniei occi­dentale şi atragerea ei atît în grupările mi­­litare imperialiste existente, cit şi in cele pe cale de a fi create. Primejdia pe care o pre­zintă aceste planuri pentru cauza păcii în Europa este absolut evidentă. Pentru a evita această primejdie şi pentru a contribui cu adevărat la rezolvarea problemei germane şi asigurarea păcii şi securităţii în Europa, Uniunea Sovietică propune să se renunţe la aceste planuri şi să se ajungă la un acord pe baza următoarelor principii fundamen­tale : In primul rînd. Să nu se admită în nici un caz reînvierea militarismului german, care a dezlănţuit primul şi al doilea război mondial şi să se treacă în sfîrşit la rezol­varea cu perseverenţă şi răbdare a proble­mei germane pe baza realizării unei înţele­geri înainte de toate între cele patru puteri, care poartă o răspundere deosebită pentru a­­ceasta, implicit şi pentru asigurarea păcii şi securităţii în Europa. In al doilea rin­d. Să se creeze un sistem de securitate colectivă în Europa cu partici­parea tuturor statelor europene interesate în menţinerea şi întărirea păcii, indiferent de orînduirea lor de stat şi socială, în care scop să se examineze cu toată atenţia atît proiectul sovietic existent in legătură cu „Tratatul general european cu privire la securitatea colectivă in Europa“, cit şi pro­punerile altor ţări care vor fi prezentate în această problemă. In aceste două propuneri ale guvernului sovietic, strîns legate între ele, nu există nimic care să fie îndreptat împotriva intere­selor vreunui stat european sau neeuropean. Realizarea unui acord cu privire la aceste propuneri nu poate fi considerată o chesti­une simplă sau uşoară, dar nimeni nu va reuşi să demonstreze că nu se poate realiza o înţelegere asupra acestor propuneri intre toate statele care năzuiesc spre pace şi securitate în Europa. Aceste propuneri ale Uniunii Sovietice se deosebesc în mod radical de acordurile care au fost adoptate la conferinţele de la Pa­ris. Cele două propuneri — atît propunerea cu privire la neadmiterea reînvierii militaris­mului german, cit şi propunerea cu privire la crearea unui sistem de securitate colec­tivă în Europa — au un ţel comun : să asi­gure menţinerea şi consolidarea păcii în Eu­ropa. La baza acordurilor de la Paris, dimpo­trivă, stau alte scopuri. Aceste acorduri pornesc de la renunţarea la principiile securităţii colective europene şi slujesc planurilor de remilitarizare a Ger­maniei occidentale şi de atragere a ei în gru­pările militare ale unor puteri occidental­e. Ast­fel, aceste acorduri slujesc nu intereselor men­ţinerii şi consolidării păcii, ci unor scopuri diametral opuse Acordurile de la Paris por­nesc de la opunerea unor state europene altor state europene, de la aţîţarea contradicţiilor între ele şi de la continuarea cursei înarmă­rilor, ceea ce poate fi dictat de planurile de pregătire a unei noi agresiuni, a unui nou război. Guvernul sovietic şi-a expus atitudi­nea dezaprobatoare faţă de acordurile de la Paris în notele adresate guvernelor S.U.A , Angliei şi Franţei la 23 octombrie şi 13 no­iembrie. Oricît s-ar căzni inspiratorii acordurilor de la Paris, care au mizat pe reînvierea mili­tarismului german, nu poate fi ascuns faptul fundamental că aceste acorduri reprezintă o ameninţare la adresa cauzei menţinerii păcii în Europa şi de aceea ele sînt incom­patibile cu cerinţele asigurării securităţii statelor europene. Pot oare acordurile de la Paris să servească rezolvării problemei ger­mane sau să contribuie în vreo măsură oare­care în acest sens? Răspunsul nostru la a­­ceastă întrebare este : nu, nu pot. Asemenea acorduri nu numai că nu, pot servi acest scop, dar înfăptuirea lor va de­veni principalul obstacol şi in calea rezolvării problemei celei mai urgente — în calea resta­bilirii unităţii statului german pe baze paş­nice şi democratice. In prezent nimic nu poate împiedica într-o asemenea măsură res­tabilirea unităţii Germaniei ca înfăptuirea acordurilor de la Paris cu privire la remili­tarizarea Germaniei occidentale. După cum se ştie, conform acordurilor de la Paris, în Germania occidentală urmează să fie create în viitorul apropiat forţe armate cu un efectiv de 500.000 — 520.000 de oa­meni. Cercurile guvernante de la Bonn de­clară acum în mod deschis că după consti­tuirea unităţilor militare prevăzute, armata vest-germană va fi mărită de cîteva ori. A­­ceste declaraţii se bizuie pe ceva anume. încă de pe acum, în Germania occidentală există trupe de poliţie cu un efectiv de a­­proximativ 200.000 de oameni şi in afară de aceasta, aşa-zisele „unităţi de serviciu“ şi alte organizaţii militarizate auxiliare, care numără pînă la 250.000 de oameni. Împreună cu armata vest-germană de peste 500.000 de oameni, în curs de creare con­form acordurilor de la Paris, Germania occidentală va avea de fapt încă în viitorul apropiat aproximativ 1.000.000 de oameni în armata sa. In afară de aceasta, în ultimii ani în Ger­mania occidentală au căpătat o largă răs­pândire organizaţiile militariste de tot soiul ca de pildă „Uniunile soldăţeşti“ şi „Socie­tăţile tradiţionale“, care reunesc pe partici­panţii unor sau altor formaţii militare ale fostelor trupe hitleriste, care s-au pătat in timpul războiului cu crime sângeroase şi bestialităţi monstruoase. Aceste „Uniuni soldăţeşti“ şi „Societăţi tradiţionale“,­­ for­mate din participanţi ai „diviziei de grana­­dieri a Führerului“, „diviziei de apărare a Führerului“, „diviziei de tancuri Hermann Göring“, ai trupelor hitleriste „SS“ şi altele asemănătoare, sprijină în fel şi chip­ tradiţiile fasciste ale hitlerismului. Numărul participan­ţilor la aceste organizaţii militariste a şi a­­tins 2.000.000 de oameni. Din toate acestea rezultă că deşi acordurile de la Paris anunţă crearea unei armate vest-germane de 500.000 de oameni, prin aceasta nu se spune încă întregul adevăr. In cazul realizării acestor acorduri, în Germania occidentală va fi cre­ată în scur timp o armată de cel puţin 1.000.000 de oameni. La aceasta trebuie a­­dăugaţi cei 2.000 000 de oameni din orga­nizaţiile militariste existente formate din foştii participanţi ai armatei hitleriste, care menţin şi acum tradiţii­­ fasciste ale hitle­rismului. îndată ce va începe aplicarea acor­durilor de la Paris, militariştii germani vor avea la dispoziţia lor a cer­te milioane de oameni pentru a încerca din nou să-l folo­sească drept carne de tun în scopurile unei noi agresiuni, în sconurile revanşei şi cu­ceririi de teritorii străine. Acordurile de la Paris dau de fapt mili­tariştilor vest-germani dreptul de a reînvia statul major general german. Consecinţele acestui fapt nu vor intîrzia să se facă sim­ţite. Aceste acorduri dau totodată militariş­tilor vest-germani posibilitatea de a dezvolta fără nici o îngrădire industria de război. Monopolişti vest-germani ca Krupp, Abs, Zangen, Dinckelbach şi alţii, care au fost principalii organizatori ai militarizării eco­nomiei germane în ajunul celui de al doilea război mondial, joacă de pe acum un rol con­ducător in remilitarizarea Germaniei occiden­tale. Amploarea pe care o capătă aici remi­litarizarea, reiese chiar și numai din urmă­toarele: dacă în șase ani, începînd din 1933 pînă în 1939, Hitler a cheltuit pentru pregă­tirea războiului 90 miliarde mărci, acum, cercurile guvernante de la Bonn proiectează să cheltuiască în scopuri militare numai în cursul următorilor trei ani peste 100 miliarde mărci. Statele Unite ale Americii încep deja să livreze Germaniei occidental armament în valoare de miliarde de dolari. La fel, ca şi înaintea celui de al doilea război mon­dial, militariştii vest-germani se bucură de un larg sprijin material din partea celor mai mari monopoluri din S.U.A., care obţin de pe acum profituri considerabile de pe urma business-ului legat de remilitarizarea Germaniei occidentale. Nu este întîmplător faptul că în ultima vreme asupra politicii S.U.A. exercită o influență tot mai mare toc­mai acele monopoluri americane care sînt legate de cercurile vest-germane cele mai a­­gresive şi care făuresc arme pentru armata vest-germană în curs de creare. Orientarea spre remilitarizare duce la creş­terea continuă în Germania occidentală a in­fluenţei forţelor militariste şi revanşarde care, de pe acum îşi intensifică tot mai mult ofensiva împotriva drepturilor democratice ale populaţiei. Situaţia creată aici ameninţă în primul rînd drepturile şi însuşi nivelul de trai al clasei muncitoare. La acest lucru con­tribuie direct şi acordurile de la Paris. Ele nu conţin nici un cuvînt în apărarea liber­tăţilor democratice elementare în Germania occidentală, dar prevăd în mod direct intro­ducerea unor noi legi privind aşa-zisa „stare excepţională“ în cazul creşterii mişcării populare împotriva refacerii wehrmachtului sau în cazul intensificării luptei clasei mun­citoare pentru drepturile ei şi pentru îmbu­nătăţirea situaţiei ei economice. In luna octombrie a avut loc al 111-lea congres al sindicatelor din Germania occi­dentală, care cuprinde peste 6.000.000 de oa­meni şi care constituie cea mai mare orga­nizaţie de masă a clasei muncitoare din Ger­mania occidentală. Acest congres s-a pro­nunţat cu hotărîre împotriva planurilor de remilitarizare a Germaniei occidentale. El a declarat că prin realizarea acestor­­planuri „s-ar crea o serioasă ameninţare atît pen­tru slăbirea încordării internaţionale, cît şi pentru posibilitatea unificării Germaniei“ şi că, pentru Germania occidentală „reînarma­­rea înseamnă primejdia creării unui stat mi­litarist birocratic, care ar însemna sfîrşitul eforturilor mişcării muncitoreşti îndreptate spre crearea unei democraţii politice, sociale şi economice“. Această hotărîre a sindicatelor vest-ger­mane dovedeşte că remilitarizarea Germaniei occidentale se desfăşoară împotriva voinţei clasei muncitoare, împotriva voinţei majori­tăţii poporului german, că oamenii muncii din Germania occidentală iau atitudine hotă­­rîtă împotriva ei. Guvernanţii Germaniei oc­cidentale însă, nu ţin seama de acest lucru. Ei nu ţin seama de voinţa poporului lor şi folosesc toate mijloacele de presiune pentru a desfăşura pregătirea unui nou război, pentru a pune in întregime Germa­­nia occidentală în slujba militariştilor şi re­vanşarzilor. Germania occidentală se trans­formă sub ochii noştri într-un stat militarist agresiv, care ameninţă din nou să devină principalul focar de război în Europa. Oa­menii care stau în fruntea statului de la Bonn nu-şi ascund planurile agresive îndrep­­tate împotriva altor popoare europene. Nimeni altul de­cit actualul prim ministru al Germaniei occidentale, Adenauer, insis­ted asupra remilitarizării Germaniei occi­dentale, încă în martie 1952 proiecta aseme­nea planuri războinice: „Reînarmarea Ger­maniei occidentale trebuie să devină pregă­tirea în vederea creării unei noi ordini in Europa răsăriteană“. Dacă in trecut, despre „crearea unei noi ordini în Europa răsăriteană“ vorbea Hitler, după prăbuşirea hitlerismului despre acest lucru a început să vorbească Adenauer. Declaraţiile unor miniştri de la Bonn ca Seebohm, Kaiser, Hallstein, ale unor gene­rali hitlerişti ca von Falkenhausen şi Kessel­ring şi ale multor altora dovedesc că revan­şarzii şi adepţii cuceririi de teritorii străine au încetat de pe acum să-şi ascundă scopu­rile şi planurile agresive. Dacă personalităţile oficiale din Franţa şi Anglia, ca şi din alte state ale blocului At­lanticului de nord, se străduiesc să ascundă popoarelor lor aceste fapte care dovedesc existenţa unui pericol pentru menţinerea păcii in Europa, sau se străduiesc să mas­cheze caracterul lor agresiv, aceasta nu face decit să mărească răspunderea personalită­ţilor menţionate pentru consecinţele acordu­rilor de la Paris. Cu cit mai repede va fi de­mascată această înşelare a popoarelor, cu atît mai bine va fi pentru cauza păcii şi securităţii popoarelor Europei. Cercurile conducătoare din Anglia, Franţa şi S.U.A. induc in eroare opinia publică vor­bind despre anumite „garanţii“ in acorduri­­ de la Paris, care ar preveni posibilitatea unei agresiuni din partea Germaniei occi­dentale remilitarizate. Nu este întîmplător faptul că nimeni nu dă crezare acestor fai­­moase „garanţii". După cum se ştie, tratatul de la Versailles conţinea mult mai multe în­grădiri in privinţa reînvierii puterii militare a Germaniei. Potrivit tratatului de la Ver­sailles, efectivul întregii armate germane nu trebuia să depăşească 100.000 de oameni. O serie de tipuri de armament printre care a­­viaţia, tancurile, artileria grea era cu totul interzisă pentru armata germană. Au fost stabilite îngrădiri substanţiale pentru pro­ducţia de război în Germania Existau de asemenea angajamente formale din partea Germaniei de a nu comite o agresiune îm­potriva altor ţări europene. Existau şi ga­ranţii formale din partea Angliei şi Franţei, de­­pildă, în privinţa Poloniei şi Cehoslova­ciei. In pragul celui de al doilea război mondial, Angi­a şi Franţa au semnat chiar o declaraţie de neagresiune cu Germania hi­­tl­eristă. Ce a rezultat din toate acestea ? Rezulta­tele sunt cunoscute tuturor. Militariştii germani, mai ales cu ajutorul monopolurilor americane şi-au refăcut pu­terea mi­nora şi, după aproximativ două de­cenii de la terminarea primului război mon­dial, au aruncat din nou Europa, iar apoi întreaga lume, intr-urn război smgeros şi pustiitor, fără precedent în istoria mondială. In condiţiile actuale, remilitarizarea Ger­maniei occidentale căpătă un caracter şi mai periculos de­cit înainte Este suficient să spunem că la dispoziţia armatei vest ger­mane se pun toate tipurile de arme, mer­­gindu-se pinâ la a i se acorda posibilitatea de a folosi arma atomică. Intr-o asemema situaţie nu trebuie mult pentru a dezlănţui războiul atomic cu miinile acelor militarişti­­calăi care au trecut prin şcoa­l hitleristă a crimelor de război, care au făcut să piară milioane de oameni paşnici cu totul nevino­vaţi in lagărele lor ale morţii, în camerele de gazare, la Maidanek, Auschwitz şi in multe alte lagăre. Se poate oare uita că a­­ceşti monştri au făcut să curgă torente de singe omenesc, încercind să distrugă naţiuni întregi, popoare întregi ! Intrucît acum se desfăşoară nu numai re­militarizarea Germaniei occidentale, ci şi a­­tragerea ei în grupări militare îndreptate împotriva altor state europene, nu trebuie subestimate consecinţele negative ale unei asemenea situaţii. Aceasta înseamnă că sub ochii tuturor are loc un tirg direct între mi­litariştii germani şi cercurile agresive ale câtorva state occidentale în scopul pregătirii unor noi aventuri militare. Primind la dis­poziţia lor resursele Germaniei occidentale şi sprijinul corespunzător din partea acestor state occidental şi in primul rînd din par­tea cercurilor agresive ale S.U.A., militariştii şi revanşarzii germani consideră nu fără temei că aceasta le va asigura incă in vii­torul apropiat supremaţia militară în Euro­pa occidentală, cu ajutorul căreia vor călca din nou în picioare orice acorduri care ii leagă. Guvernul sovietic a atras de pe acum a­­tenţia asupra faptului că acordurile de la Paris sînt incompatibile cu tratatul h­omo­­sovietic de alianţă şi asistenţă mutuală din anul 1944 şi cu tratatul anglo-sovietic d­in 1942 de colaborare şi asistenţă mutuală post­belică. Ambele aceste tratate, la fel ca şi acordurile de la Potsdam, pe care şi-a pus semnătura şi guvernul S.U.A. prevăd din partea Franci, Angliei, S.U.A. şi U.R.S.S. luarea unor măsuri comune îndreptate spre preîntâmpinarea unei roi agresiuni din partea Germaniei şi spre prevenirea reînvierii mi­litarismului german Acordurile de la Paris însă nu numai că au fost adoptate fără parti­ciparea U.R.S.S., dar tăişul lor este indrep­­tat făţiş împotriva Uniunii Sovietice şi tot­odată, împotriva altor state europene iubi­toare de pace. Asemenea acţiuni nu pot să nu submineze încrederea internaţională şi nu pot să nu discrediteze politica guvernelor care încalcă tratatele şi acordurile. Restabilind militarismul în Germania oc­cidentală, cercurile guvernante din S.U A., Anglia şi Franţa declară că ele ar face a­­ceasta fiind călăuzite de „interesele apărării Europei occidentale“. Guvernul sovietic a subliniat nu odată cît de neîntemeiate şi false sînt aceste afirmaţii, cit de mult sînt in contrazicere cu realitatea. Acest lucru reiese din faptul că nici unul din statele participante la acordurile de la Paris nu a fost şi nu este ameninţat de nici un fel de agresiune, de nici un fel de atac. Nici unul din aceste state nu a declarat şi nu are temeiuri să declare că ar exista pen­­tru el o asemenea primejdie. Prin urmare, despre „interesele apărării“ se vorbeşte în cazul de faţă numai pentru a justifica cit de cît in ochii opiniei publice asemenea ac­­ţiuni. Dacă acordurile de la Paris, la fel ca şi alte planuri militare ale blocului Atlanticu­lui de­ nord, nu pot fi justificate prin refe­riri false la „interesele apărării“, atunci, pe de altă parte, nu sînt greu de înţeles ade­văratele lor scopuri. Este cu totul evident că atragerea Germaniei occidentale în curs de remilitarizare în grupări militare, urmăre­şte aceleaşi scopuri ca şi organizarea de nu­meroase baze militare pe teritorii situate în apropiere de frontierele Uniunii Sovietice şi ale ţarilor de democraţie populară. Şi tre­buie recunoscut că nu este întîmplător faptul că toate acestea sînt însoţite de apeluri la cursa înarmărilor şi de noi şi noi declaraţii agresive cu privire la necesitatea de a sta­bili relaţiile cu alte ţări, bazîndu-se pe for­ţă, pe creşterea continuă a înarmărilor. Ce mai lipseşte oare pentru a înţelege că acor­durile de la Paris, la fel ca şi celelalte pla­nuri ale blocului Atlanticului de nord, nu servesc cauzei păcii ci pregătirii unui nou război ? Cuvîntarea lui Josef Cyrankiewicz Cuvîntarea rostită de Otto Grotewohl Cuvîntarea rostită de András Hegedűs Cuvîntarea rostită de Anton Ingov Cuvîntarea rostită de Manush Myftiu Cuvîntarea rostită de Chivu Stoica Cuvîntarea rostită de Cian Ven­tian Declaraţia făcută de V. M. Molotov

Next