Romînia Liberă, ianuarie 1956 (Anul 14, nr. 3496-3520)

1956-01-03 / nr. 3496

/ Proletari din toate ţările, uniţi-vă! mim­mm ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Glasul Uniunii Sovietice, glasul nădejdii popoarelor In ajunul Anului Nou, oamenii au aşteptat pretutindeni cu interes lu­crările sesiunii Sovietului Suprem al U.R.S.S. Marele eveniment politic a! anului 1955, vizita tovarăşilor Bul­ganin şi Hruşciov figura pe ordinea de zi a sesiunii. Dar iată că încă înainte de a se face bilanţul remarca­bilei călătorii, agenţiile de presă au transmis din Moscova ştirea des­pre structura bugetului de stat al Uniunii Sovietice pe anul 1956. In acest buget cheltuielile militare ale statului sovietic au fost reduse faţă de bugetul precedent cu aproximativ 10 la sută. Primită cu vie satisfacţie de sute de milioane de oameni, şti­rea n-a scăpat desigur de răstălmă­cirea acelei prese şi a acelor cercuri pentru care orice duce la slăbirea în­cordării internaţionale nu e decit un spin cu o mie de ace , înţeapă şi des­­lănţuie urlete de durere. Dar ce răs­tălmăcire pot ascunde faptele ? Şi care sunt cei în stare să oprească adevă­rata semnificaţie a unui asemenea fapt ? In ajun de An Nou el a apă­rut tuturor ca o dovadă vie, concretă, a grijii Uniunii Sovietice pentru ca lunile ce vin să aducă cu sine con­tinua slăbire a încordării internaţio­nale, întărirea continuă a păcii. De această supremă grijă au fost stră­bătute, mai departe, atît raportul pre­zentat Sovietului Suprem al U.R.S.S. de N. A. Bulganin cu privire la vizi­ta în India, Birmania şi Afganistan, cit şi discursul rostit de N. S. Hruş­ciov în această privinţă, cît şi răs­punsurile pe care preşedintele Consi­liului de Miniştri al U.R.S.S. le-a dat întrebărilor ce i-au fost puse, cu pri­lejul Anului Nou, de către reprezen­tanţi ai presei, radio-ului şi televiziu­nii. Rare au fost în ultimii ani decla­raţiile de politică externă care au suscitat atîta interes, ca acela pe care l-au stirnit recentele declaraţii ale conducătorilor sovietici. Făcînd o pro­fundă analiză a situaţiei internaţio­nale a zilelor noastre, aceste declara­ţii înarmează pe oamenii simpli din întreaga lume cu învăţăminte de ma­re preţ. La întrebarea : care sunt ră­dăcinile succeselor obţinute în ul­tima vreme în lupta pentru pace? de­claraţiile conducătorilor sovietici răs­pund : unitatea popoarelor animate de scopul comun al salvgardării păcii, coeziunea şi puterea mereu crescîndă a lagărului păcii, democraţiei şi so­cialismului, smulgerea unei părţi în­semnate a populaţiei lumii — popu­laţia din marile ţări ale Asiei — din lanţurile colonialismului, iată rădă­cinile succeselor ce au fost obţinute pe drumul păcii. La întrebarea: cine sînt duşmanii păcii ? declaraţiile conducătorilor so­vietici răspund limpede: aceştia sunt cei ce urmăresc interese egoiste, cei ce tind la îmbogăţirea de pe urma războiului, cei ce se cramponează în susţinerea regimurilor coloniale, cei ce cred că sîngele popoarelor a rămas aceeaşi marfă care se vinde şi se cumpără nestingherit la marea bursă a războaielor mondiale. La întrebarea: care sunt perspecti­vele pentru salvarea păcii ? declaraţii­le conducătorilor sovietici răspund : popoarele au posibilitatea să forţeze pe aţîţătorii la război să dea înapoi; ele trebuie să fie strîns unite, să fie ferme în a impune o politică în in­teresul lor, ele trebuie să fie vigi­lente faţă de duşmanii păcii. Viaţa confirmă pe deplin marea forţă a acestor idei. Raportul lui N. A. Bulganin — raportul unui conducă­tor al statului sovietic, care a văzut la faţa locului, străbătînd mii şi mii de km., cum încep să-şi făurească o nouă viaţă popoarele Asiei — este un emoţionant document de afirmare şi de apărare a năzuinţelor acestor po­poare spre binele întregii omeniri. N. A. Bulganin a amintit cuvintele lui Lenin care a spus că va veni ziua în care sutele de milioane de oameni din Asia vor deveni un factor activ al istoriei mondiale şi vor participa la hotărîrea destinelor întregii ome­niri. Astăzi această zi a sosit. Gene­raţia noastră este generaţia martoră a prăbuşirii sistemului colonial în Asia. Primirile călduroase, mitinguri­le uriaşe, entuziasmul nestăvilit cu care au fost întîmpinaţi conducătorii sovietici în India, Birmania şi Afga­nistan, au arătat din plin încotro se îndreaptă simpatiile a sute de mili­oane de foşti robi coloniali, astăzi oa­meni liberi. Declaraţiile comune ale conducătorilor sovietici şi ale condu­cătorilor indieni, birmani şi afgani au pecetluit prietenii care sînt o forţă ac­tivă în slujba păcii şi progresului. Iar dacă unora toate aceste lucruri nu le-au fost pe plac, atunci cu atît mai rău pentru ei, viaţa nu poate fi întoarsă din drum de croncănitul cor­bilor ! Cît de ridicule par încercările celor care încearcă să mai salveze „ce se poate" ! Ei încearcă să demonstreze că întărind prietenia cu popoarele In­diei, Birmaniei şi Afganistanului, Uniunea Sovietică încearcă chipurile să „îndepărteze“ aceste popoare de occident. Nu e desigur prima oară că colonialiştii încearcă să se confun­de cu poporul. Dar asemenea trucuri nu mai prind de mult ! Vorbind în faţa Sovietului Suprem despre toate acestea, N. S. Hruşciov a dat o replică usturătoare „civiliza­torilor“ colonialişti. El a arătat ce se ascunde în spatele alarmei colonialiş­tilor : frica de creşterea prestigiului Uniunii Sovietice în ţările Asiei, frica de adeziunea tot mai multor state la principiile coexistenţei paşnice în­tre ţări cu orînduiri sociale deosebite. N. S. Hruşciov a demascat formele făţarnice ale „noului“ colonialism la care recurg acum cei ce simt falimen­tul „vechiului" sistem colonial. Prin­cipala formă a colonialismului o con­stituie azi împrumuturile, şantajul cu dolari pentru a obţine înrobirea po­poarelor. Cu maniere mai „civilizate“ dar cu acelaşi fond brutal, sistemul este folosit nu numai în Asia ci şi în Europa. Ajutorul „gratuit", imensele cantităţi de arme, nu sînt oare „firi­miturile de la masa bogatului“ cu care cercurile influent­e din S.U.A. caută să-şi aservească armata şi a­­paratul de stat, bogăţiile şi viaţa po­litică a numeroase ţări ? Şi nu oftea­ză oare şi acum, aceşti domni după vremurile în care puteau face acest lucru în multe alte ţări ale lumii prin­tre care şi ţara noastră ? Noi spunem : ne pare bine de re­gretul acestor domni, aleanul lor nu va fi cu nimic îndulcit. Alături de cele­lalte ţări de democraţie populară, Ro­­mînia s-a smuls definitiv din lanţul moşierilor şi capitaliştilor. Temeliile noii orînduiri s-au dovedit trainice, de nezdruncinat. In marea familie a ţări­lor păcii şi socialismului, sub condu­cerea partidului, noi ţinem puteriic în mîini steagul libertăţii şi independen­ţei naţionale. Puterea noastră de stat este o putere muncitoresc-ţărănească, puterea unor oameni care niciodată, nicăieri, n-au năzuit spre război. Ală­turi de exemplul Uniunii Sovietice, exemplul ţărilor de democraţie popu­lară însufleţeşte şi cheamă la luptă popoarele pentru care libertatea de­plină este încă o chestiune a viito­rului... In aplauzele furtunoase ale membrilor Sovietului Suprem, tovarăşul N. S. Hruşciov a spus: „Dar o revenire la trecut nu mai poate avea loc. Nici un mesaj de crăciun nu va ajuta nici mo­şierilor, nici capitaliştilor, nici ban­cherilor, nici marilor comercianţi şi nici altor exploatatori izgoniţi de oa­menii muncii din statele de democra­ţie populară“. In preajma Anului Nou a răzbătut în numeroase declaraţii şi comentarii apărute în presa S.U.A. şi din alte ţări occidentale nerăbdarea unor cercuri de a îngropa „spiritul Genevei" născut vara trecută. Prin glasul lui N. A. Bulganin, Moscova răspunde: „Popoarele tuturor ţărilor vor pace şi urăsc războiul... Tocmai de aceea noi sîntem convinşi­ că ceea ce s-a făcut la Geneva la conferinţa şefilor guvernelor U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii şi Franţei şi ceea ce deja a avut un rol important în îmbunătăţirea situaţ­ei internaţionale nu va putea fi în...o.­­ mîniat“. Popoarele tind spre o viaţă mai bună, eliberată de coşmarul răz­boiului, spre înţelegere şi legături trainice între state. Tocmai îm­­iinira acestor ţeluri îşi consacră Uniunea Sovietică, marele lagăr al păcii, toate forţele sale. Pe toate meridia­nele globului au răspîndit posturile de radio ale societăţii franco-engleze „Pathé-Marconi“ cuvintele lui N. A. Bulganin : „Noi sîntem pentru co­existenţa paşnică a statelor cu s­­te­me social-politice diferite, deoare­e aceasta corespunde aspiraţiilor sfiite ale popoarelor tutu­or­ ţărilor... Să urăm ca noul an să fie un an al slăbirii continue a încordării in re­c­­ţiile internaţionale, un an al întăririi păcii în lumea întreagă". Un larg ecou stîrnesc aceste cu­vinte în rindurile poporului nostru, o­­cupat cu munca paşnică, constructi­vă. Cu cîteva zile înaintea Anului Nou a avut loc un eveniment remar­cabil în viaţa poporului nostru : Con­gresul al II-lea al Partidului Munci­toresc Român. Congresul a constituit o puternică manifestare a coeziunii poporului în jurul partidului, în jurul politicii acestuia — politică avînd drept ţel întărirea patriei noastre, parte integrantă a marelui lagăr al păcii și socialismului. Elanul cu ca­e poporul nostru a şi păşit să îndepli­nească hotăririle Congresului al II-lea al partidului, concretizate în noul plan cincinal, constituie o parte esenţială a contribuţiei pe care ţara noastră o aduce la lupta pentru pa­t şi întărirea prieteniei între popoa­r. Urările de pace pentru noul an ne găsesc în plină activitate creatoare. Pretutindeni oamenii ştiu că Uni­unea Sovietică, ţările de democraţie populară vor face tot ce Ie va sta în putinţă pentru ca urările de pace să se împlinească împotriva forţelor războiului. Zilele acestea ziarele din toate ţările lumii au publi­at decla­raţiile şi interviurile conducătorilor sovietici. Reacţia n-a fost fireşte pre­tutindeni la fel. In faţa reafirmării puterii şi a coeziunii mereu crescînde a marelui lagăr al păcii, unii sînt cu­prinşi de panică. Repetînd de pildă banalele calomnii antisovietice, ziarul „Times" exclama: declaraţiile din faţa Sovietului Suprem „îţi taie res­piraţia prin îndrăzneala lor". E ca­zul să spunem : acum de Anul Nou 1956, ascultînd declaraţiile conducă­torilor sovietici respiraţia noastră nu numai că nu s-a tăiat, — ea a deve­nit dimpotrivă mai largă, mai adîn­­că, mai puternică. Nicicînd nu ne-am simţit pieptul mai plin de aer curat, de bărbăţie, de încredere în viitor. De la Elba la Pacific 900.000.000 de oa­meni respiră puternic în acelaşi ritm. Aţîţătorii la război au de ce să fie îngrijoraţi: lumea păcii va şti să im­pună pacea lumii ! Anul XIV Nr. 3496 4 pagini 20 bani Marți 3 ianuarie 1956 In pagina a 4-a : * Răspunsurile lui N. A. Bulganin la întrebările puse de Charles Shutt, conducătorul Biroului din Washington al So­cietății de Televiziune şi jurnale de actuali­tăți „Telenews“. * Răspunsurile lui N. A. Bulganin la întrebările puse de Stanka Veseli­­nova, directorul ziaru­lui iugoslav „Nedeine Informativne Novine“. * Declarația făcută de N. A. Bulganin Socie­tății de radio franco­­engleză „Pathé-Marco­ni“. inaugurarea Teatrului de Stat din BîrLad BÎRLAD (de la corespondentul nostru). — Recent la­ Bîrlad a fost inaugurat Teatrul de Stat din locali­tate, al 28-lea teatru din ţară, înainte de începerea spectacolului inaugural, au luat cuvîntul Miculae Trocan, preşedintele comitetului exe­cutiv al sfatului popular regional, G. Cimpoeşu din partea biroului regio­nal de partid, George Vraca, artist al poporului din R.P.R., laureat al Premiului de Stat, Aurel Cerbu, direc­torul teatrului și Ion Florea, din par­tea Ministerului Culturii. Colectivul de actori a interpretat apoi comedia „Mielul turbat“ de Au­rel Baranga, laureat al Premiului de Stat. Oamenii muncii din oraşul Bîrlad au primit cu multă satisfacţie şi bucu­rie deschiderea Teatrului de Stat din oraşul lor. Primele mărfuri sosite în acest an din U. R. S. S. GALAŢI.­­ In staţia C.F.R. Larga Galaţi, telegraful vesteşte plecarea din gara Reni-U.R.S.S. a primului tren al prieteniei ce avea să sosească în ţară în anul 1956 prin punctul de frontieră Galaţi, transportînd primele cantităţi de mărfuri. „La mulţi ani !“, tradiţionala urare a fost rostită cu a­­cest prilej în limbile rusă şi romînă de către feroviarii sovietici şi romîni. Din trenul prieteniei a­u fost descăr­cate în această zi peste 11 vagoane de material tubular, cîte două va­goane de tagle, tablă, laminate de a­­ramă, numeroase utilaje. (Agerpres) Hidrocentrala de la Kuibîşev a început să dea curent industrial MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite: La 29 decembrie 1955, ora 17:18, primul hidroagregat al centralei de la Kuibîşev a fost co­nectat în reţeaua sistemului energe­tic Kuibîşev şi a început să dea cu­rent industrial. Constructorii continuă lucrările de construire a instalațiilor hidrotehnice și de montaj a celorlal­te turbine hidraulice. PE CALEA BELŞUGULUI ŞI BUNEI STÂRI Priviţi aceste cifre sobre din grafi­cul alăturat. Priviţi-le şi gîndiţi-vă la adînca, la minunata lor semnificaţie. Ce înseamnă creşterea producţiei glo­bale industriale în 1960, cu 60—65 la sută faţă de anul 1955? Ţinînd sea­ma de faptul că punctul de pornire este la sfîrşitul primului cincinal, în­­tr-un moment în care industria şi a­­gricultura ţării noastre au ajuns la un nivel cu mult mai mare decît în anii precedenţi, oamenii muncii din patria noastră fac noi şi uriaşi­io­a­şi înainte pe calea belşugului şi bunei stări. Raportul de acti­vitate al Comite­tului Central al P.M.R. la Congre­sul al II-lea al partidului a pre­zentat un strălucit bilanţ al realiză­rii primului nostru cincinal şi totoda­tă, un măreţ pro­gram de viitor. Acordînd priori­tate problemei dez­voltării industriei grele şi îndeosebi a industriei con­strucţiilor de ma­şini, stabilind ne­cesitatea dezvoltă­rii acelor ramuri industriale pentru care avem surse importante de ma­terii prime, cum ar fi de pildă indus­tria petrolului, in­dustriile chimică şi carboniferă, Di­rectivele Congre­sului P.M.R. cu privire la cel de-al doilea cincinal o­­glindesc uriaşul proces de transformare a patriei noas­tre pe calea socialismului. La sfîrşitul celui de-al doilea cin­cinal va intra în funcţiune hidrocen­trala „V. I. Lenin“ de la Bicaz, va lua o deosebită amploare industria si­derurgică, prin punerea în funcţiune a noi capacităţi de producţie, se vor dezvolta considerabil industria pe­trolului şi industria chimică. Faţă de anul 1955, de pildă, producţia indus­triei chimice va creşte la sfîrşitul ce­lui de-al doilea cincinal de cel puţin 2,5—3 ori. Creşterea producţiei la e­nergie electrică va fi de 80—85 la sută în 1960 faţă de 1955, la ţiţei de 28 la sută, la cărbune de 80—90 la sută, la gaz metan de 2,6 ori, la cocs metalurgic de circa 5 ori, la oţel de 2—2,2 ori, la instalaţii de foraj de peste 4 ori, la autocamioane de circa 5 ori, etc. Dezvoltarea industriei de bază va da posibilitatea măririi pro­ducţiei bunurilor de larg consum. Populaţiei i se vor putea pune la dis­poziţie în 1960 cu circa 45 la sută mai multe textile decît în anul 1955, cu circa 45 la sută mai multă încăl­ţăminte, cu circa 65 la sută mai mul­tă carne, de circa 2 ori mai mult unt, de circa 2,2 ori mai mult zahăr, etc. Progrese deosebite se vor face şi în domeniul transporturilor, ca şi în a­­gricultură, în sectorul circulaţiei măr­furilor ca şi în cel social-cultural. Priviţi graficul alăturat. Priviţi-l şi imaginaţi-vă cum va arăta patria noastră peste 5 ani. Imaginaţi-vă a­­ceasta, gîndindu-vă ce drum lung am parcurs din 1951 în 1955, ce minuna­te realizări au fost obţinute în aceşti ani, în care întreaga clasă munci­toare, în alianţă cu ţărănimea munci­toare, sub conduce­rea partidului, a dat viaţă cifrelor primului cincinal. Oameni ai mun­cii din toate sec­toarele de activita­te 1 Cel de al doi­lea plan cincinal constituie cauza scumpă a întregu­lui nostru popor chezășia ridicării neîncetate a nive­lului economiei noa­stre naționale și implicit a nivelului de trai al tuturor celor ce muncesc ! Să luptăm cu avînt pentru a da viaţă tuturor prevederi­lor celui de-al doi­lea cincinal I Să mărim necontenit producţia şi pro­ductivitatea muncii, să reducem preţul de cost, să îmbu­nătăţim calitatea produselor 1 &■' evr .* Va* Mesajul de Anul Nou rostit la radio de tovarăşul dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R. P. R. In noaptea de 31 decembrie, tovarăşul dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R., a rostit la staţiile noastre de radio mesajul de Anul Nou : Dragi prieteni şi tovarăşi, In anul care s-a sfîrşit poporul nostru a încheiat încă un bilanţ rodnic, oglindind înfăptuiri de cea mai mare însemnătate în toate sectoarele de activitate. Au muncit cu dragoste şi elau lucrătorii şi tehnicienii din uzinele şi fabricile in care ei se simt cu adevărat stăpîni, au tru­dit cu sîrg şi hărnicie ţăranii pe ogoarele care au rodit anul acesta mai mult decît în oricare alt an. Au muncit intens în laboratoare şi institutele de cercetări oamenii de ştiinţă care pun întreaga lor capacitate creatoare în sluj­­ba intereselor poporului. Nu s-au odihnit nici creatorii din toate ramurile artelor care au proslăvit în opere de sea­mă viaţa cea nouă pe care şi-o făureşte poporul liber şi stăpîn pe soarta sa. Anul care a trecut a adus oamenilor muncii numeroase satisfacţii şi bucurii, prilejuite de succesele în realizarea sarcinilor puse de primul plan cincinal înainte de ter­men. In ultimele zile ale anului acesta atenţia întregului nostru popor a fost îndreptată spre lucrările celui de al doilea Congres al Partidului Muncitoresc Român care a adoptat hotar ni de o deosebită însemnătate, de impor­tanţă istorică pentru mersul nostru înainte pe calea con­struirii societăţii socialiste. Acest Congres a deschis în faţa poporului român pers­pectivele măreţe ale celui de al doilea cincinal în cursul căruia oamenii muncii, îndrumaţi de Partidul Muncito­resc Român, vor cuceri noi izbînzi în lupta pentru întări­rea şi înflorirea patriei, pentru înflorirea propriei lor bunăstări. Ferm decis să-şi consacre toate forţele înfloririi scum­pei sale patrii, poporul nostru iubitor de pace şi dornic de a trăi în bună înţelegere cu toate popoarele va con­tinua să sprijine cu tărie politica de pace consecventă a guvernului ţării. Acum, cinci din iniţiativa şi cu sprijinul Uniunii Sovietice, al celor 51 de ţări care au votat pentru admiterea Romîniei în O.N.U., ne-am luat locul care ni s-a cuvenit Republica Populară Romînă se simte datoare a-şi afirma cu şi mai puternică hotărîre voinţa de a con­tribui activ, alături de toate ţările lagărului păcii şi so­cialismului în frunte cu Uniunea Sovietică şi marea Chin­ă Populară, la lupta tuturor popoarelor iubitoare de pace pentru triumful spiritului Genevei, pentru statornicirea unei păci trainice în lumea întreagă. Republica noastră populară nu a avut niciodată atîţia prieteni sinceri şi de nădejde cum are astăzi. Poporul nostru este mîndru de realizările noastre paş­nice, de libertăţile şi cuceririle sale revoluţionare şi res­pinge cu indignare orice încercări ale cercurilor agresive imperialiste care caută să se amestece în treburile noastre interne. Dragi prieteni şi tovarăşi, Păşind pragul noului an, ai unui nou an de muncă paş­nică menită să întărească şi mai mult scumpa noastră patrie şi să aducă un nou spor de belşug în casele noas­tre, sîntem hotărîţi să nu ne precupeţim eforturile pentru alegerea luminosului ţel care ne stă înainte. In alianţă frăţească, trainică, muncitorii, ţăranii mun­citori şi intelectualii legaţi de popor, strîns uniţi în jurul partidului şi guvernului care conduc poporul cu înţelep­ciune şi cu mină sigură, privim cu toată încrederea vii­torul ce ni-l făurim. In clipa în care intrăm in anul cel nou mă adresez în­tregului nostru popor cu tradiţionala urare „La mulţi ani !“ Pe locul vechii albii a Sadului Hidrocentrala Sadu 5 a început să producă cu întreaga sa capacitate ORAŞUL STALIN (de la corespondentul nostru). — La 31 decembrie 1955 hidrocen­trala Sadu 5, cea de a doua mare hidrocentrală construită în anii primului cincinal, a intrat în funcțiune, producînd energie electrică cu toată capacitatea. La orele 15,15 a intrat în func­ţiune, paralel cu sistemul energetic, producînd primii kW pentru oraşul Sibiu, primul grup, iar la orele 17,57 a intrat în funcţiune şi cel de al 2-lea grup. Apele rîului Sadu şi-au schimbat pentru prima dată cursul pe o bună bucată de drum. Din lacul de acumulare, şuvoiul apelor a pornit pe galeria de aducţiune pentru ca să lo­vească apoi cupele turbinelor. Pe locul unde se afla vechea albie a rîului Sadu, se ridică azi măreaţa construcţie a uzinei. De aci porneşte reţeaua de înaltă tensiune, care străbate creste de munţi, transmiţînd­ energie spre oraşele patriei. Noua hidrocentrală de La Sadu prevăzută în planul de electrificare a ţării a fost realizată prin lupta dîrză a muncitorilor şi inginerilor trusturilor 4 construcţii şi „Electro­montaj“. . Noua hidrocentrală — punct luminos pe harta patriei care vestește o noua victorie a planului de electrificare — are o putere instalată de 15.400 kW. Prima zi de lucru în noul cincinal Prima şarjă de fontă REŞIŢA (de la cores­pondentul nostru). La fur­nale, la oţelărie, ori la la­­minoarele Combinatului Metalurgic din Reşiţa lucrul nu se opreşte nici ziua, nici noaptea. 1 ianuarie 1956, ora 4 dimineaţa. Prim topitoru­l Jurnalist Cristache Bănică dă semnalul de elaborare a şarjei. Peste cîteva secunde din furnal isbuc­­neşte o flacără uriaşă şi fonta incandescentă por­neşte vijelios pe jghiabul pregătit. Prim topitorul şi ceilalţi privesc cu mîn­drie. Este prima şarjă de fontă din noul an. Sînt primele tone de fontă date de echipă peste plan. Peste două ore şi ceva o nouă şarjă de fontă a fost elaborată, de data aceasta de echipa jurnalistului Ioan Sîrbu şi apoi alta, şi alta. Realizări de seamă au obţinut în ziua de 1 ianuarie şi echipa oţela­­rului Niculae Popa care lucrează la repararea vetrei cuptorului, a cocsa­­rului Robert Knapp şi altele. La sonda nr. 14 PITEŞTI (de la cores­pondentul nostru). Se apropie miezul nopţii. La sonda nr. 14 se schimbă echipele. Cei doi sondori şefi îşi predau unul altuia sarcinile. Dobre îl pune la curent pe Pîrvu la ce adîncime au ajuns cu forajul, ce densitate are noroiul, cum lucrează pompele și altele asemă­nătoare. După ce termină îl bate pe umăr : — Măi Moise, începi un nou an. Eu îţi doresc să sapi vîrtos, pentru planul cincinal cel nou. Moise, meșterul cel mai tînăr din brigada tinere­tului, a luat în stăpînire maneta granicului. Şira­gul de tuburi porneşte a se învîrti. După echipa lui Pîrvu, lucrul este reluat de echipa lui Ion Lăţea, apoi intră iarăși Dobre Tudor. In raport, fiecare înscrie metrajul parcurs. A doua zi ei raportau cu mîndrie conducerii oficiului II foraj . „Tinerii de la sonda 14 au forat în prima zi a celui de al doilea plan cincinal, 14 m, în loc de 4 m, cît aveau planificat“. DISCUTÎND DESPRE DOCUMENTELE CONGRESULUI PARTIDULUI Prima zi de lucru in noul cinci­nal a început în sectorul vagoane al uzinelor „23 August" cu ace­eaşi însufleţire ca în alte locuri de muncă. Aceeaşi oameni veseli, ca­­re-şi încep lucrul cu tradiţionala urare „La mulţi ani", aceleaşi stringed călduroase de mină. Dacă stai de vorbă cu oamenii, î­i dai însă seama că a survenit totuși ceva nou, că există ceva care-i face să lucreze cu mai multă în­­deminare ca pină acum, cu mai mult interes. Este vorba de faptul că oamenii se preocupă să traducă în viață prevederile Directivelor Congresului al II-lea al Partidului. In sectorul vagoane au şi avut loc cîteva convorbiri pe secţii sau pe diferite grupuri, a avut loc şi un fel de consfătuire mai lărgită, iar incepind de astăzi aceste convor­biri şi consfătuiri vor lua o amploa­re mai mare. Obiectul acestora este, bine inteles, discutarea amă­nunțită, după studierea prealabilă de către fiecare în parte, a docu­mentelor Congresului. Cele ce s-au discutat pină acum cuprind un ma­terial atît de vast și bogat, incit este imposibil să fie cuprins in ca­drul unui simplu reportaj. Să ne rezumăm deci a reda cîteva frun­­turi din problemele ce le-au ridicat lucrările Congresului şi documen­tele sale, în conştiinţa a trei oa­meni de aci: muncitorul lăcătuş Ion Dumitru, maistrul de la ate­lierul de pregătire a materialelor, Petre Moruzan şi inginerul Ghiţă Cringaş. — Aş putea să vă spun multe despre entuziasmul tovarăşilor de la noi, despre bucuria lor, şi min­­dria cu care au primit documentele Congresului. Este vorba doar de încheierea unui bilanţ strălucit, ca şi despre perspectivele atit de lu­minoase pe care le deschid. Eu însă, — ne spune tov. Ion Dumi­tru — aș vrea să mă opresc mai mult la sarcinile care ne revin nouă pentru traducerea in viață a acestor perspective. Cu at­t mai mult cu cît unele din lipsurile cri­ticate in documentele Congresului există și la noi. După cum se știe, sarcinile care ne revin nouă, celor de la vagoane, sunt însemnate. Este vor­ba de contribuţia noastră la îmbu­nătăţirea transporturilor pe căile ferate, de punerea in funcţie a noi şi noi vagoane construite de noi, G.F.S. de 25 tone, precum şi a cis­ternelor de 50 de tone. In 1956 planul nostru este mult mai mare ca in anul trecut. Iată de ce cred că atenţia principală trebuie să o îndreptăm către tot ceea ce ne-a provocat greutăţi în anii prece­denţi. La noi nu a existat totdea­una o planificare prea judicioasă, o legătură justă intre planul ope­rativ şi braţele de muncă existen­te. Iată deci că grija noastră prin­cipală­ trebuie să se îndrepte în a­­cest sector, noi trebuind să urmă­rim o defalcare justă pe oameni şi maşini. Numai astfel vom izbuti să mărim productivitatea muncii. Este drept, fără îndoială, că în luna noiembrie noi am realizat un indice al productivităţii muncii de 105 la sută; aceasta este totuşi insuficient faţă de posibilităţile pe care le avem. Aşa cum arată Di­rectivele, şi la noi, la fel ca in alte locuri, sînt multe lucruri bune care nu sînt puse în valoare. Avem bri­gadă de inovare, de economii, de calitate, de producţie; acestea insă nu au fost suficient activizate. Acest lucru se răsfringe in mod negativ asupra productivităţii mun­cii. Aşa cum se arată de altfel şi în Directivele Congresului, în timp ce in unele locuri sînt prea multe braţe de muncă, mai ales nepro­ductive, noi ducem lipsă de oameni calificaţi. Ar trebui deci, in pri­mul rînd să complectăm cu oa­meni schimbul // şi, eventual, con­­ducerea să ne asigure oameni pen­tru a organiza şi schimbul III. In al doilea rînd, ar trebui să gene­ralizăm metodele noi, avansate, iar în al treilea să folosim cit mai de­plin utilajul nostru. Ne-a întrerupt tov. Moruzan, care apreciind ca juste cele spuse de tov. Dumitru, a adăugat că una din principalele preocupări trebuie să fie trimiterea tuturor tinerilor la şcolile de calificare. Apoi, tov. Moruzan s-a arătat preocupat de importanţa unei alte probleme, cea a aprovizionării. — Conducerea uzinei noastre — ne-a spus el — ar trebui după pă­rerea mea să asigure o mai bună desfășurare a transportului piese­lor și materialelor, atît intre fazele de operafie cit și de la magazie la locul de muncă. Cele trei electro­care pe care le avem sînt absolut insuficiente. Şi asta înseamnă mari greutăţi aduse luptei pentru mări­rea productivităţii. Este simplu. Gîndiţi-vă că oameni calificaţi, care trebuie să facă numai muncă calificată, işi cară singuri piesele de la magazie la maşină. Pierd­ere, productivitatea are de suferit, şi cind te gîndeşti bine, folosirea lor la căratul pieselor costă mult prea scump. Şi fiindcă veni vorba de ore pierdute, vreau să arăt că ore­­întregi, şi uneori chiar zile, sînt pierdute in sector din cauza nea­­provizionării ritmice cu oxigen Trebuie neapărat să se pună capăt deficientelor și întreruperilor în a­­provizionarea cu oxigen. Inginerul Ghiță Cringaș consi­deră că dintre multele probleme pe care uzinele le au de rezolvat, una din cele mai importante este pro­blema schimbării tehnologiei. — Eu socot că schimbarea teh­nologiei, adaptarea unei tehnologii noi, in special la tăierea materia­lelor pentru asamblare şi la ate­lierul mecanic, unde se lucrează încă cu proces tehnologic necores­punzător posibilităţilor, poate fi fă­cută numai cu condiţia schimbării însăşi a organizării muncii. Este necesar, şi de altfel documentele Congresului insistă asupra acestui lucru, să introducem fabricaţia In serie în aceste secţii şi astfel vom reuşi să introducem aci tehnologia cea mai avansată. Discutarea documentelor Con­gresului al ll-lea al P.M.R., hotă­rîrea oamenilor muncii de a tradu­ce in viaţă sarcinile pe care docu­mentele le trasează, constituie un puternic stimulent al tuturor ener­giilor creatoare, un inepuizabil iz­vor de idei şi de initiative. S. MANEA

Next