Romînia Liberă, ianuarie 1956 (Anul 14, nr. 3496-3520)
1956-01-03 / nr. 3496
/ Proletari din toate ţările, uniţi-vă! mimmm ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ Glasul Uniunii Sovietice, glasul nădejdii popoarelor In ajunul Anului Nou, oamenii au aşteptat pretutindeni cu interes lucrările sesiunii Sovietului Suprem al U.R.S.S. Marele eveniment politic a! anului 1955, vizita tovarăşilor Bulganin şi Hruşciov figura pe ordinea de zi a sesiunii. Dar iată că încă înainte de a se face bilanţul remarcabilei călătorii, agenţiile de presă au transmis din Moscova ştirea despre structura bugetului de stat al Uniunii Sovietice pe anul 1956. In acest buget cheltuielile militare ale statului sovietic au fost reduse faţă de bugetul precedent cu aproximativ 10 la sută. Primită cu vie satisfacţie de sute de milioane de oameni, ştirea n-a scăpat desigur de răstălmăcirea acelei prese şi a acelor cercuri pentru care orice duce la slăbirea încordării internaţionale nu e decit un spin cu o mie de ace , înţeapă şi deslănţuie urlete de durere. Dar ce răstălmăcire pot ascunde faptele ? Şi care sunt cei în stare să oprească adevărata semnificaţie a unui asemenea fapt ? In ajun de An Nou el a apărut tuturor ca o dovadă vie, concretă, a grijii Uniunii Sovietice pentru ca lunile ce vin să aducă cu sine continua slăbire a încordării internaţionale, întărirea continuă a păcii. De această supremă grijă au fost străbătute, mai departe, atît raportul prezentat Sovietului Suprem al U.R.S.S. de N. A. Bulganin cu privire la vizita în India, Birmania şi Afganistan, cit şi discursul rostit de N. S. Hruşciov în această privinţă, cît şi răspunsurile pe care preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. le-a dat întrebărilor ce i-au fost puse, cu prilejul Anului Nou, de către reprezentanţi ai presei, radio-ului şi televiziunii. Rare au fost în ultimii ani declaraţiile de politică externă care au suscitat atîta interes, ca acela pe care l-au stirnit recentele declaraţii ale conducătorilor sovietici. Făcînd o profundă analiză a situaţiei internaţionale a zilelor noastre, aceste declaraţii înarmează pe oamenii simpli din întreaga lume cu învăţăminte de mare preţ. La întrebarea : care sunt rădăcinile succeselor obţinute în ultima vreme în lupta pentru pace? declaraţiile conducătorilor sovietici răspund : unitatea popoarelor animate de scopul comun al salvgardării păcii, coeziunea şi puterea mereu crescîndă a lagărului păcii, democraţiei şi socialismului, smulgerea unei părţi însemnate a populaţiei lumii — populaţia din marile ţări ale Asiei — din lanţurile colonialismului, iată rădăcinile succeselor ce au fost obţinute pe drumul păcii. La întrebarea: cine sînt duşmanii păcii ? declaraţiile conducătorilor sovietici răspund limpede: aceştia sunt cei ce urmăresc interese egoiste, cei ce tind la îmbogăţirea de pe urma războiului, cei ce se cramponează în susţinerea regimurilor coloniale, cei ce cred că sîngele popoarelor a rămas aceeaşi marfă care se vinde şi se cumpără nestingherit la marea bursă a războaielor mondiale. La întrebarea: care sunt perspectivele pentru salvarea păcii ? declaraţiile conducătorilor sovietici răspund : popoarele au posibilitatea să forţeze pe aţîţătorii la război să dea înapoi; ele trebuie să fie strîns unite, să fie ferme în a impune o politică în interesul lor, ele trebuie să fie vigilente faţă de duşmanii păcii. Viaţa confirmă pe deplin marea forţă a acestor idei. Raportul lui N. A. Bulganin — raportul unui conducător al statului sovietic, care a văzut la faţa locului, străbătînd mii şi mii de km., cum încep să-şi făurească o nouă viaţă popoarele Asiei — este un emoţionant document de afirmare şi de apărare a năzuinţelor acestor popoare spre binele întregii omeniri. N. A. Bulganin a amintit cuvintele lui Lenin care a spus că va veni ziua în care sutele de milioane de oameni din Asia vor deveni un factor activ al istoriei mondiale şi vor participa la hotărîrea destinelor întregii omeniri. Astăzi această zi a sosit. Generaţia noastră este generaţia martoră a prăbuşirii sistemului colonial în Asia. Primirile călduroase, mitingurile uriaşe, entuziasmul nestăvilit cu care au fost întîmpinaţi conducătorii sovietici în India, Birmania şi Afganistan, au arătat din plin încotro se îndreaptă simpatiile a sute de milioane de foşti robi coloniali, astăzi oameni liberi. Declaraţiile comune ale conducătorilor sovietici şi ale conducătorilor indieni, birmani şi afgani au pecetluit prietenii care sînt o forţă activă în slujba păcii şi progresului. Iar dacă unora toate aceste lucruri nu le-au fost pe plac, atunci cu atît mai rău pentru ei, viaţa nu poate fi întoarsă din drum de croncănitul corbilor ! Cît de ridicule par încercările celor care încearcă să mai salveze „ce se poate" ! Ei încearcă să demonstreze că întărind prietenia cu popoarele Indiei, Birmaniei şi Afganistanului, Uniunea Sovietică încearcă chipurile să „îndepărteze“ aceste popoare de occident. Nu e desigur prima oară că colonialiştii încearcă să se confunde cu poporul. Dar asemenea trucuri nu mai prind de mult ! Vorbind în faţa Sovietului Suprem despre toate acestea, N. S. Hruşciov a dat o replică usturătoare „civilizatorilor“ colonialişti. El a arătat ce se ascunde în spatele alarmei colonialiştilor : frica de creşterea prestigiului Uniunii Sovietice în ţările Asiei, frica de adeziunea tot mai multor state la principiile coexistenţei paşnice între ţări cu orînduiri sociale deosebite. N. S. Hruşciov a demascat formele făţarnice ale „noului“ colonialism la care recurg acum cei ce simt falimentul „vechiului" sistem colonial. Principala formă a colonialismului o constituie azi împrumuturile, şantajul cu dolari pentru a obţine înrobirea popoarelor. Cu maniere mai „civilizate“ dar cu acelaşi fond brutal, sistemul este folosit nu numai în Asia ci şi în Europa. Ajutorul „gratuit", imensele cantităţi de arme, nu sînt oare „firimiturile de la masa bogatului“ cu care cercurile influente din S.U.A. caută să-şi aservească armata şi aparatul de stat, bogăţiile şi viaţa politică a numeroase ţări ? Şi nu oftează oare şi acum, aceşti domni după vremurile în care puteau face acest lucru în multe alte ţări ale lumii printre care şi ţara noastră ? Noi spunem : ne pare bine de regretul acestor domni, aleanul lor nu va fi cu nimic îndulcit. Alături de celelalte ţări de democraţie populară, Romînia s-a smuls definitiv din lanţul moşierilor şi capitaliştilor. Temeliile noii orînduiri s-au dovedit trainice, de nezdruncinat. In marea familie a ţărilor păcii şi socialismului, sub conducerea partidului, noi ţinem puteriic în mîini steagul libertăţii şi independenţei naţionale. Puterea noastră de stat este o putere muncitoresc-ţărănească, puterea unor oameni care niciodată, nicăieri, n-au năzuit spre război. Alături de exemplul Uniunii Sovietice, exemplul ţărilor de democraţie populară însufleţeşte şi cheamă la luptă popoarele pentru care libertatea deplină este încă o chestiune a viitorului... In aplauzele furtunoase ale membrilor Sovietului Suprem, tovarăşul N. S. Hruşciov a spus: „Dar o revenire la trecut nu mai poate avea loc. Nici un mesaj de crăciun nu va ajuta nici moşierilor, nici capitaliştilor, nici bancherilor, nici marilor comercianţi şi nici altor exploatatori izgoniţi de oamenii muncii din statele de democraţie populară“. In preajma Anului Nou a răzbătut în numeroase declaraţii şi comentarii apărute în presa S.U.A. şi din alte ţări occidentale nerăbdarea unor cercuri de a îngropa „spiritul Genevei" născut vara trecută. Prin glasul lui N. A. Bulganin, Moscova răspunde: „Popoarele tuturor ţărilor vor pace şi urăsc războiul... Tocmai de aceea noi sîntem convinşi că ceea ce s-a făcut la Geneva la conferinţa şefilor guvernelor U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii şi Franţei şi ceea ce deja a avut un rol important în îmbunătăţirea situaţei internaţionale nu va putea fi în...o. mîniat“. Popoarele tind spre o viaţă mai bună, eliberată de coşmarul războiului, spre înţelegere şi legături trainice între state. Tocmai îmiinira acestor ţeluri îşi consacră Uniunea Sovietică, marele lagăr al păcii, toate forţele sale. Pe toate meridianele globului au răspîndit posturile de radio ale societăţii franco-engleze „Pathé-Marconi“ cuvintele lui N. A. Bulganin : „Noi sîntem pentru coexistenţa paşnică a statelor cu steme social-politice diferite, deoaree aceasta corespunde aspiraţiilor sfiite ale popoarelor tutuor ţărilor... Să urăm ca noul an să fie un an al slăbirii continue a încordării in recţiile internaţionale, un an al întăririi păcii în lumea întreagă". Un larg ecou stîrnesc aceste cuvinte în rindurile poporului nostru, ocupat cu munca paşnică, constructivă. Cu cîteva zile înaintea Anului Nou a avut loc un eveniment remarcabil în viaţa poporului nostru : Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc Român. Congresul a constituit o puternică manifestare a coeziunii poporului în jurul partidului, în jurul politicii acestuia — politică avînd drept ţel întărirea patriei noastre, parte integrantă a marelui lagăr al păcii și socialismului. Elanul cu cae poporul nostru a şi păşit să îndeplinească hotăririle Congresului al II-lea al partidului, concretizate în noul plan cincinal, constituie o parte esenţială a contribuţiei pe care ţara noastră o aduce la lupta pentru pat şi întărirea prieteniei între popoar. Urările de pace pentru noul an ne găsesc în plină activitate creatoare. Pretutindeni oamenii ştiu că Uniunea Sovietică, ţările de democraţie populară vor face tot ce Ie va sta în putinţă pentru ca urările de pace să se împlinească împotriva forţelor războiului. Zilele acestea ziarele din toate ţările lumii au publiat declaraţiile şi interviurile conducătorilor sovietici. Reacţia n-a fost fireşte pretutindeni la fel. In faţa reafirmării puterii şi a coeziunii mereu crescînde a marelui lagăr al păcii, unii sînt cuprinşi de panică. Repetînd de pildă banalele calomnii antisovietice, ziarul „Times" exclama: declaraţiile din faţa Sovietului Suprem „îţi taie respiraţia prin îndrăzneala lor". E cazul să spunem : acum de Anul Nou 1956, ascultînd declaraţiile conducătorilor sovietici respiraţia noastră nu numai că nu s-a tăiat, — ea a devenit dimpotrivă mai largă, mai adîncă, mai puternică. Nicicînd nu ne-am simţit pieptul mai plin de aer curat, de bărbăţie, de încredere în viitor. De la Elba la Pacific 900.000.000 de oameni respiră puternic în acelaşi ritm. Aţîţătorii la război au de ce să fie îngrijoraţi: lumea păcii va şti să impună pacea lumii ! Anul XIV Nr. 3496 4 pagini 20 bani Marți 3 ianuarie 1956 In pagina a 4-a : * Răspunsurile lui N. A. Bulganin la întrebările puse de Charles Shutt, conducătorul Biroului din Washington al Societății de Televiziune şi jurnale de actualități „Telenews“. * Răspunsurile lui N. A. Bulganin la întrebările puse de Stanka Veselinova, directorul ziarului iugoslav „Nedeine Informativne Novine“. * Declarația făcută de N. A. Bulganin Societății de radio francoengleză „Pathé-Marconi“. inaugurarea Teatrului de Stat din BîrLad BÎRLAD (de la corespondentul nostru). — Recent la Bîrlad a fost inaugurat Teatrul de Stat din localitate, al 28-lea teatru din ţară, înainte de începerea spectacolului inaugural, au luat cuvîntul Miculae Trocan, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular regional, G. Cimpoeşu din partea biroului regional de partid, George Vraca, artist al poporului din R.P.R., laureat al Premiului de Stat, Aurel Cerbu, directorul teatrului și Ion Florea, din partea Ministerului Culturii. Colectivul de actori a interpretat apoi comedia „Mielul turbat“ de Aurel Baranga, laureat al Premiului de Stat. Oamenii muncii din oraşul Bîrlad au primit cu multă satisfacţie şi bucurie deschiderea Teatrului de Stat din oraşul lor. Primele mărfuri sosite în acest an din U. R. S. S. GALAŢI. In staţia C.F.R. Larga Galaţi, telegraful vesteşte plecarea din gara Reni-U.R.S.S. a primului tren al prieteniei ce avea să sosească în ţară în anul 1956 prin punctul de frontieră Galaţi, transportînd primele cantităţi de mărfuri. „La mulţi ani !“, tradiţionala urare a fost rostită cu acest prilej în limbile rusă şi romînă de către feroviarii sovietici şi romîni. Din trenul prieteniei au fost descărcate în această zi peste 11 vagoane de material tubular, cîte două vagoane de tagle, tablă, laminate de aramă, numeroase utilaje. (Agerpres) Hidrocentrala de la Kuibîşev a început să dea curent industrial MOSCOVA 31 (Agerpres). — TASS transmite: La 29 decembrie 1955, ora 17:18, primul hidroagregat al centralei de la Kuibîşev a fost conectat în reţeaua sistemului energetic Kuibîşev şi a început să dea curent industrial. Constructorii continuă lucrările de construire a instalațiilor hidrotehnice și de montaj a celorlalte turbine hidraulice. PE CALEA BELŞUGULUI ŞI BUNEI STÂRI Priviţi aceste cifre sobre din graficul alăturat. Priviţi-le şi gîndiţi-vă la adînca, la minunata lor semnificaţie. Ce înseamnă creşterea producţiei globale industriale în 1960, cu 60—65 la sută faţă de anul 1955? Ţinînd seama de faptul că punctul de pornire este la sfîrşitul primului cincinal, într-un moment în care industria şi agricultura ţării noastre au ajuns la un nivel cu mult mai mare decît în anii precedenţi, oamenii muncii din patria noastră fac noi şi uriaşiioaşi înainte pe calea belşugului şi bunei stări. Raportul de activitate al Comitetului Central al P.M.R. la Congresul al II-lea al partidului a prezentat un strălucit bilanţ al realizării primului nostru cincinal şi totodată, un măreţ program de viitor. Acordînd prioritate problemei dezvoltării industriei grele şi îndeosebi a industriei construcţiilor de maşini, stabilind necesitatea dezvoltării acelor ramuri industriale pentru care avem surse importante de materii prime, cum ar fi de pildă industria petrolului, industriile chimică şi carboniferă, Directivele Congresului P.M.R. cu privire la cel de-al doilea cincinal oglindesc uriaşul proces de transformare a patriei noastre pe calea socialismului. La sfîrşitul celui de-al doilea cincinal va intra în funcţiune hidrocentrala „V. I. Lenin“ de la Bicaz, va lua o deosebită amploare industria siderurgică, prin punerea în funcţiune a noi capacităţi de producţie, se vor dezvolta considerabil industria petrolului şi industria chimică. Faţă de anul 1955, de pildă, producţia industriei chimice va creşte la sfîrşitul celui de-al doilea cincinal de cel puţin 2,5—3 ori. Creşterea producţiei la energie electrică va fi de 80—85 la sută în 1960 faţă de 1955, la ţiţei de 28 la sută, la cărbune de 80—90 la sută, la gaz metan de 2,6 ori, la cocs metalurgic de circa 5 ori, la oţel de 2—2,2 ori, la instalaţii de foraj de peste 4 ori, la autocamioane de circa 5 ori, etc. Dezvoltarea industriei de bază va da posibilitatea măririi producţiei bunurilor de larg consum. Populaţiei i se vor putea pune la dispoziţie în 1960 cu circa 45 la sută mai multe textile decît în anul 1955, cu circa 45 la sută mai multă încălţăminte, cu circa 65 la sută mai multă carne, de circa 2 ori mai mult unt, de circa 2,2 ori mai mult zahăr, etc. Progrese deosebite se vor face şi în domeniul transporturilor, ca şi în agricultură, în sectorul circulaţiei mărfurilor ca şi în cel social-cultural. Priviţi graficul alăturat. Priviţi-l şi imaginaţi-vă cum va arăta patria noastră peste 5 ani. Imaginaţi-vă aceasta, gîndindu-vă ce drum lung am parcurs din 1951 în 1955, ce minunate realizări au fost obţinute în aceşti ani, în care întreaga clasă muncitoare, în alianţă cu ţărănimea muncitoare, sub conducerea partidului, a dat viaţă cifrelor primului cincinal. Oameni ai muncii din toate sectoarele de activitate 1 Cel de al doilea plan cincinal constituie cauza scumpă a întregului nostru popor chezășia ridicării neîncetate a nivelului economiei noastre naționale și implicit a nivelului de trai al tuturor celor ce muncesc ! Să luptăm cu avînt pentru a da viaţă tuturor prevederilor celui de-al doilea cincinal I Să mărim necontenit producţia şi productivitatea muncii, să reducem preţul de cost, să îmbunătăţim calitatea produselor 1 &■' evr .* Va* Mesajul de Anul Nou rostit la radio de tovarăşul dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R. P. R. In noaptea de 31 decembrie, tovarăşul dr. Petru Groza, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R., a rostit la staţiile noastre de radio mesajul de Anul Nou : Dragi prieteni şi tovarăşi, In anul care s-a sfîrşit poporul nostru a încheiat încă un bilanţ rodnic, oglindind înfăptuiri de cea mai mare însemnătate în toate sectoarele de activitate. Au muncit cu dragoste şi elau lucrătorii şi tehnicienii din uzinele şi fabricile in care ei se simt cu adevărat stăpîni, au trudit cu sîrg şi hărnicie ţăranii pe ogoarele care au rodit anul acesta mai mult decît în oricare alt an. Au muncit intens în laboratoare şi institutele de cercetări oamenii de ştiinţă care pun întreaga lor capacitate creatoare în slujba intereselor poporului. Nu s-au odihnit nici creatorii din toate ramurile artelor care au proslăvit în opere de seamă viaţa cea nouă pe care şi-o făureşte poporul liber şi stăpîn pe soarta sa. Anul care a trecut a adus oamenilor muncii numeroase satisfacţii şi bucurii, prilejuite de succesele în realizarea sarcinilor puse de primul plan cincinal înainte de termen. In ultimele zile ale anului acesta atenţia întregului nostru popor a fost îndreptată spre lucrările celui de al doilea Congres al Partidului Muncitoresc Român care a adoptat hotar ni de o deosebită însemnătate, de importanţă istorică pentru mersul nostru înainte pe calea construirii societăţii socialiste. Acest Congres a deschis în faţa poporului român perspectivele măreţe ale celui de al doilea cincinal în cursul căruia oamenii muncii, îndrumaţi de Partidul Muncitoresc Român, vor cuceri noi izbînzi în lupta pentru întărirea şi înflorirea patriei, pentru înflorirea propriei lor bunăstări. Ferm decis să-şi consacre toate forţele înfloririi scumpei sale patrii, poporul nostru iubitor de pace şi dornic de a trăi în bună înţelegere cu toate popoarele va continua să sprijine cu tărie politica de pace consecventă a guvernului ţării. Acum, cinci din iniţiativa şi cu sprijinul Uniunii Sovietice, al celor 51 de ţări care au votat pentru admiterea Romîniei în O.N.U., ne-am luat locul care ni s-a cuvenit Republica Populară Romînă se simte datoare a-şi afirma cu şi mai puternică hotărîre voinţa de a contribui activ, alături de toate ţările lagărului păcii şi socialismului în frunte cu Uniunea Sovietică şi marea Chină Populară, la lupta tuturor popoarelor iubitoare de pace pentru triumful spiritului Genevei, pentru statornicirea unei păci trainice în lumea întreagă. Republica noastră populară nu a avut niciodată atîţia prieteni sinceri şi de nădejde cum are astăzi. Poporul nostru este mîndru de realizările noastre paşnice, de libertăţile şi cuceririle sale revoluţionare şi respinge cu indignare orice încercări ale cercurilor agresive imperialiste care caută să se amestece în treburile noastre interne. Dragi prieteni şi tovarăşi, Păşind pragul noului an, ai unui nou an de muncă paşnică menită să întărească şi mai mult scumpa noastră patrie şi să aducă un nou spor de belşug în casele noastre, sîntem hotărîţi să nu ne precupeţim eforturile pentru alegerea luminosului ţel care ne stă înainte. In alianţă frăţească, trainică, muncitorii, ţăranii muncitori şi intelectualii legaţi de popor, strîns uniţi în jurul partidului şi guvernului care conduc poporul cu înţelepciune şi cu mină sigură, privim cu toată încrederea viitorul ce ni-l făurim. In clipa în care intrăm in anul cel nou mă adresez întregului nostru popor cu tradiţionala urare „La mulţi ani !“ Pe locul vechii albii a Sadului Hidrocentrala Sadu 5 a început să producă cu întreaga sa capacitate ORAŞUL STALIN (de la corespondentul nostru). — La 31 decembrie 1955 hidrocentrala Sadu 5, cea de a doua mare hidrocentrală construită în anii primului cincinal, a intrat în funcțiune, producînd energie electrică cu toată capacitatea. La orele 15,15 a intrat în funcţiune, paralel cu sistemul energetic, producînd primii kW pentru oraşul Sibiu, primul grup, iar la orele 17,57 a intrat în funcţiune şi cel de al 2-lea grup. Apele rîului Sadu şi-au schimbat pentru prima dată cursul pe o bună bucată de drum. Din lacul de acumulare, şuvoiul apelor a pornit pe galeria de aducţiune pentru ca să lovească apoi cupele turbinelor. Pe locul unde se afla vechea albie a rîului Sadu, se ridică azi măreaţa construcţie a uzinei. De aci porneşte reţeaua de înaltă tensiune, care străbate creste de munţi, transmiţînd energie spre oraşele patriei. Noua hidrocentrală de La Sadu prevăzută în planul de electrificare a ţării a fost realizată prin lupta dîrză a muncitorilor şi inginerilor trusturilor 4 construcţii şi „Electromontaj“. . Noua hidrocentrală — punct luminos pe harta patriei care vestește o noua victorie a planului de electrificare — are o putere instalată de 15.400 kW. Prima zi de lucru în noul cincinal Prima şarjă de fontă REŞIŢA (de la corespondentul nostru). La furnale, la oţelărie, ori la laminoarele Combinatului Metalurgic din Reşiţa lucrul nu se opreşte nici ziua, nici noaptea. 1 ianuarie 1956, ora 4 dimineaţa. Prim topitorul Jurnalist Cristache Bănică dă semnalul de elaborare a şarjei. Peste cîteva secunde din furnal isbucneşte o flacără uriaşă şi fonta incandescentă porneşte vijelios pe jghiabul pregătit. Prim topitorul şi ceilalţi privesc cu mîndrie. Este prima şarjă de fontă din noul an. Sînt primele tone de fontă date de echipă peste plan. Peste două ore şi ceva o nouă şarjă de fontă a fost elaborată, de data aceasta de echipa jurnalistului Ioan Sîrbu şi apoi alta, şi alta. Realizări de seamă au obţinut în ziua de 1 ianuarie şi echipa oţelarului Niculae Popa care lucrează la repararea vetrei cuptorului, a cocsarului Robert Knapp şi altele. La sonda nr. 14 PITEŞTI (de la corespondentul nostru). Se apropie miezul nopţii. La sonda nr. 14 se schimbă echipele. Cei doi sondori şefi îşi predau unul altuia sarcinile. Dobre îl pune la curent pe Pîrvu la ce adîncime au ajuns cu forajul, ce densitate are noroiul, cum lucrează pompele și altele asemănătoare. După ce termină îl bate pe umăr : — Măi Moise, începi un nou an. Eu îţi doresc să sapi vîrtos, pentru planul cincinal cel nou. Moise, meșterul cel mai tînăr din brigada tineretului, a luat în stăpînire maneta granicului. Şiragul de tuburi porneşte a se învîrti. După echipa lui Pîrvu, lucrul este reluat de echipa lui Ion Lăţea, apoi intră iarăși Dobre Tudor. In raport, fiecare înscrie metrajul parcurs. A doua zi ei raportau cu mîndrie conducerii oficiului II foraj . „Tinerii de la sonda 14 au forat în prima zi a celui de al doilea plan cincinal, 14 m, în loc de 4 m, cît aveau planificat“. DISCUTÎND DESPRE DOCUMENTELE CONGRESULUI PARTIDULUI Prima zi de lucru in noul cincinal a început în sectorul vagoane al uzinelor „23 August" cu aceeaşi însufleţire ca în alte locuri de muncă. Aceeaşi oameni veseli, care-şi încep lucrul cu tradiţionala urare „La mulţi ani", aceleaşi stringed călduroase de mină. Dacă stai de vorbă cu oamenii, îi dai însă seama că a survenit totuși ceva nou, că există ceva care-i face să lucreze cu mai multă îndeminare ca pină acum, cu mai mult interes. Este vorba de faptul că oamenii se preocupă să traducă în viață prevederile Directivelor Congresului al II-lea al Partidului. In sectorul vagoane au şi avut loc cîteva convorbiri pe secţii sau pe diferite grupuri, a avut loc şi un fel de consfătuire mai lărgită, iar incepind de astăzi aceste convorbiri şi consfătuiri vor lua o amploare mai mare. Obiectul acestora este, bine inteles, discutarea amănunțită, după studierea prealabilă de către fiecare în parte, a documentelor Congresului. Cele ce s-au discutat pină acum cuprind un material atît de vast și bogat, incit este imposibil să fie cuprins in cadrul unui simplu reportaj. Să ne rezumăm deci a reda cîteva frunturi din problemele ce le-au ridicat lucrările Congresului şi documentele sale, în conştiinţa a trei oameni de aci: muncitorul lăcătuş Ion Dumitru, maistrul de la atelierul de pregătire a materialelor, Petre Moruzan şi inginerul Ghiţă Cringaş. — Aş putea să vă spun multe despre entuziasmul tovarăşilor de la noi, despre bucuria lor, şi mindria cu care au primit documentele Congresului. Este vorba doar de încheierea unui bilanţ strălucit, ca şi despre perspectivele atit de luminoase pe care le deschid. Eu însă, — ne spune tov. Ion Dumitru — aș vrea să mă opresc mai mult la sarcinile care ne revin nouă pentru traducerea in viață a acestor perspective. Cu att mai mult cu cît unele din lipsurile criticate in documentele Congresului există și la noi. După cum se știe, sarcinile care ne revin nouă, celor de la vagoane, sunt însemnate. Este vorba de contribuţia noastră la îmbunătăţirea transporturilor pe căile ferate, de punerea in funcţie a noi şi noi vagoane construite de noi, G.F.S. de 25 tone, precum şi a cisternelor de 50 de tone. In 1956 planul nostru este mult mai mare ca in anul trecut. Iată de ce cred că atenţia principală trebuie să o îndreptăm către tot ceea ce ne-a provocat greutăţi în anii precedenţi. La noi nu a existat totdeauna o planificare prea judicioasă, o legătură justă intre planul operativ şi braţele de muncă existente. Iată deci că grija noastră principală trebuie să se îndrepte în acest sector, noi trebuind să urmărim o defalcare justă pe oameni şi maşini. Numai astfel vom izbuti să mărim productivitatea muncii. Este drept, fără îndoială, că în luna noiembrie noi am realizat un indice al productivităţii muncii de 105 la sută; aceasta este totuşi insuficient faţă de posibilităţile pe care le avem. Aşa cum arată Directivele, şi la noi, la fel ca in alte locuri, sînt multe lucruri bune care nu sînt puse în valoare. Avem brigadă de inovare, de economii, de calitate, de producţie; acestea insă nu au fost suficient activizate. Acest lucru se răsfringe in mod negativ asupra productivităţii muncii. Aşa cum se arată de altfel şi în Directivele Congresului, în timp ce in unele locuri sînt prea multe braţe de muncă, mai ales neproductive, noi ducem lipsă de oameni calificaţi. Ar trebui deci, in primul rînd să complectăm cu oameni schimbul // şi, eventual, conducerea să ne asigure oameni pentru a organiza şi schimbul III. In al doilea rînd, ar trebui să generalizăm metodele noi, avansate, iar în al treilea să folosim cit mai deplin utilajul nostru. Ne-a întrerupt tov. Moruzan, care apreciind ca juste cele spuse de tov. Dumitru, a adăugat că una din principalele preocupări trebuie să fie trimiterea tuturor tinerilor la şcolile de calificare. Apoi, tov. Moruzan s-a arătat preocupat de importanţa unei alte probleme, cea a aprovizionării. — Conducerea uzinei noastre — ne-a spus el — ar trebui după părerea mea să asigure o mai bună desfășurare a transportului pieselor și materialelor, atît intre fazele de operafie cit și de la magazie la locul de muncă. Cele trei electrocare pe care le avem sînt absolut insuficiente. Şi asta înseamnă mari greutăţi aduse luptei pentru mărirea productivităţii. Este simplu. Gîndiţi-vă că oameni calificaţi, care trebuie să facă numai muncă calificată, işi cară singuri piesele de la magazie la maşină. Pierdere, productivitatea are de suferit, şi cind te gîndeşti bine, folosirea lor la căratul pieselor costă mult prea scump. Şi fiindcă veni vorba de ore pierdute, vreau să arăt că oreîntregi, şi uneori chiar zile, sînt pierdute in sector din cauza neaprovizionării ritmice cu oxigen Trebuie neapărat să se pună capăt deficientelor și întreruperilor în aprovizionarea cu oxigen. Inginerul Ghiță Cringaș consideră că dintre multele probleme pe care uzinele le au de rezolvat, una din cele mai importante este problema schimbării tehnologiei. — Eu socot că schimbarea tehnologiei, adaptarea unei tehnologii noi, in special la tăierea materialelor pentru asamblare şi la atelierul mecanic, unde se lucrează încă cu proces tehnologic necorespunzător posibilităţilor, poate fi făcută numai cu condiţia schimbării însăşi a organizării muncii. Este necesar, şi de altfel documentele Congresului insistă asupra acestui lucru, să introducem fabricaţia In serie în aceste secţii şi astfel vom reuşi să introducem aci tehnologia cea mai avansată. Discutarea documentelor Congresului al ll-lea al P.M.R., hotărîrea oamenilor muncii de a traduce in viaţă sarcinile pe care documentele le trasează, constituie un puternic stimulent al tuturor energiilor creatoare, un inepuizabil izvor de idei şi de initiative. S. MANEA