Romînia Liberă, aprilie 1956 (Anul 14, nr. 3573-3596)

1956-04-01 / nr. 3573

Duminică 1 aprilie 1956 — nr. 3573 FÅGǍDUIALA... E­xistă unii care nu refuză niciodată. Nu refuză ni­ciodată pe cei superiori în grad, bineînțeles. 11 cheamă șeful, le trasează o sarcină. Răspunsul vine fulgeră­tor: — Se face! Nu se poate să nu fii plăcut impresionat de o asemenea promptitudine, de o asemenea disciplină. Auzi-l: nici n-a clipit Şi a şi înţeles miezul problemei. Iar acum e gata de acţiune: — Se face ! Dacă şeful s-ar lăsa mai puţin îmbătat cu apă rece, şi-ar pune poate întrebarea : adică cum „se face“ ? De unde ştie că „se face“, dacă nici măcar nu s-a gîndit asupra problemei ? Se întîmplă însă uneori să preferi să nu-ţi pui asemenea în­trebări, ci mai bine să consideri că operativitatea subalternului se datorează fără îndoială capaci­tăţilor sale de a prinde proble­mele din zbor, dar mai ales ca­pacităţii tale de a te face înţe­les pe moment, de a-ţi exercita cu succes autoritatea, competen­ţa şi celelalte. Ce-i drept, e mai plăcut să judeci aşa. Ca om de răspundere munceşti mult şi, dacă n-ar exista micile satisfac­ţii de asemenea natură, desigur că munca ar fi de-a dreptul is­tovitoare. Şmecherul care te-a asigurat că „se face“, a şters-o însă din birou şi nu face nimic. Mai în­­tîi, că n-a priceput şi nici nu putea să priceapă. In al doilea rînd, fiindcă nici n-avea intenţia să priceapă sau să facă ceva. Făgăduind cu promptitudine şe­fului, el şi-a asigurat liniştea pentru o bucată de vreme. Apoi? Apoi va vedea: poate o nouă fă­­găduială promptă, poate un po­top de cauze obiective care să dovedească de ce n-a fost posi­bil să se facă. (— Mă ştiţi doar: nu mă dau în lături de la nimic, dar în faţa cauzelor obiective, diavol să fii şi tot nu izbuteşti...) Există şi alţii care făgăduiesc. Coboară uneori de pe piedesta­lul unor direcţii sau al unor mi­nistere şi pornesc „pe teren“. Pe teren se întîlnesc cu multe lu­cruri noi, cu unele dificultăţi. Subalternii le arată felurite si­tuaţii, anumite necesităţi impe­rioase. Strinşi cu uşa, făgăduiesc ceea ce li se cere, fie că pot re­zolva, fie că nu. Zilele de depla­sare se termină, ei se reîntorc în confortabilul lor birou şi, la a­­dăpostul secretarei, uită făgădu­ielile. Le uită aşa de tare incit nu şi le mai amintesc nici mă­car atunci cînd alţii vin să li le amintească. „Pe teren“ însă oamenii s-au deprins să-l deosebească pe ce ce făgăduiesc în van după gra­ba cu care exclamă: „se face I“, „va fi I“ sau „vom trimite I“. De cele mai multe ori îi preferă pe cei ce spun limpede: — Ştii, frate dragă, de la noi să nu aştepţi fiindcă n-avem po­sibilitatea. Hai să căutăm îm­preună o altă cale... Dar în afara aspectului hazliu pe care-1 oferă cei ce făgăduiesc cu uşurinţă, mai este şi un alt aspect. O făgăduială, un angajament, înseamnă un sector de muncă a­­coperit, înseamnă o grijă mai puţin. O făgăduială făcută lasă în urmă oameni care contează pe ea. In carnetul cuiva, pe lis­ta problemelor de rezolvat, o problemă a fost ştearsă, consi­­derînd că nu mai trebuie să se preocupe de ea. Dacă făgădu­­iala a fost făcută doar spre a scăpa pe moment, spre a do­­bîndi răgaz, această făgăduială devine de fapt o piedică în mer­sul nostru înainte, creează difi­cultăţi în munca unor colective. De aceea este mai bine să fim circumspecţi faţă de cei ce au în orice moment o făgăduială pe limbă. Cînd ei exclamă: „se face !“, „va fi Ijf, „vom trimite!“, să-i întrebăm întotdeauna: „cum ?“ şi mai ales „cînd ?“ Să ne notăm termenele şi să-i o­­bligăm şi pe ei să şi le noteze. Iar mai tîrziu, cînd termenul s-a împlinit, să-i tragem la răspun­dere. Este bine să ne obişnuim şi să-i obişnuim şi pe alţii cu greu­tatea cuvîntului dat, cu obligati­vitatea îndeplinirii angajamente­lor lăiate. Să ne obişnuim cu cîntărirea serioasă a făgăduielii înainte de a fi făcută. E prefe­rabil să refuzăm, argumentînd de ce, sau să mai întrebăm odată,, decit să făgăduim formal cu gîndul că nu vom face nimic. Intr-un fel sau altul, fauna ce­lor care sînt gata oricînd să ex­clame : „se face !“, fără să aibă intenţia de a face, trebuie să dis­pară. Poporul nostru îi numeşte pe cei ce împart promisiuni de­magogice „panglicari“. Or, vre­mea panglicarilor a trecut de mult. Rămăşiţele lor sau pangli­carii apăruţi recent trebuie să în­ţeleagă aceasta şi să renunţe la sistem înainte de a se renunţa la ei. Iar ca un leac pentru întoar­cerea panglicarilor de acest gen pe un drum bun, se recomandă controlul îndeplinirii sarcinilor. Este un lucru cunoscut — e drept — dar cu rezultate bine verificate. AL CORNESCU Delegaţiile sovietică Şi cehoslovacă la Congresul cooperaţiei meşteşugăreşti au părăsit Capitala Vinari dimineaţa a părăsit Capita­la îndreptîndu-se spre patrie, delega­ţia sovietică alcătuită din V. I. Lev­­kin, vicepreşedinte al conducerii Con­siliului Central al Cooperativelor Meş­teşugăreşti din U.R.S.S.. A. K. Zernov, preşedintele conducerii Consiliului cooperativelor meşteşugăreşti din R.S.F.S.R. şi membrii delegaţiei ceho­slovace Iosef Kovács, prim vicepreşe­dinte al Uniunii Centrale a coopera­tivelor meşteşugăreşti şi Martin Se­­besta, preşedintele cooperativelor meşteşugăreşti din Brno, care au participat la lucrările celui de al doi­lea Congres al cooperaţiei meşteşu­găreşti din R.P.R. La plecare, membrii delegaţiilor au fost salutaţi de reprezentanţi ai con­ducerii Consiliului Uniunii Centrale a Cooperativelor Meşteşugăreşti din R.P.R. (Ager­pres) Expoziţia pictorilor Naum şi Ivancenco Sîmbătă la amiază la Galeriile de Artă ale Fondului Plastic din bd. Ma­­gheru s-a deschis expoziţia artiştilor graficieni Gh. Naum şi Gh. Ivancenco. La deschidere au participat repre­zentanţi ai Ministerului Culturii, ai Uniunii Artiştilor Plastici, artişti plas­tici, oameni de cultură, studenţi. Expoziţia cuprinde aproape 50 de lucrări: litografii, desene, gravuri, monotipii, acuarele, reprezentînd por­trete de mineri, de pescari, peisaje din Valea Jiului şi din Lunca Dunării, as­pecte din diferite sectoare de activi­tate. (Agerpres) INFORMAŢII Sîmbătă dimineaţa au părăsit Capi­tala, îndreptîndu-se spre Italia, aca­demicienii Iorgu Iordan şi Al. Rosetti, şi prof. Al. Niculescu, colaborator al Institutului de lingvistică al Acade­­miei R.P.R., care vor participa la cel de al 8-lea Congres internaţional de studii romanice, care va avea loc între 3—8 aprilie la Florenţa. ★ Sîmbătă a plecat spre Israel prof. Cristofor Simionescu, membru cores­pondent al Academiei R.P.R., care va lua parte la un Simpozion interna­ţional de chimie macro-moleculară ce se va ţine la Rehovot între 3—9 apri­lie a. c. Comitetul orăşenesc Bucureşti de luptă pentru pace şi S.R.S.C. — filiala Bucureşti, organizează un festival al filmului în cinstea sesiunii extraordi­nare a Consiliului Mondial al Păcii care se deschide la 5 aprilie la Stock­holm. Festivalul va începe în ziua de 2 aprilie în sala „Maxim Gorki“ cu filmul „Prietenia marilor popoare“. * In zilele de 30 şi 31 martie s-au desfăşurat la Iaşi lucrările primei consfătuiri pe ţară cu tema : „Mărirea turaţiilor la războaiele de ţesut”, or­ganizată de A.S.I.T., în colaborare cu Ministerul Industriei Uşoare. A România liberia Pag. 3-a Am vizitat Iugoslavia prietenă şi oamenii muncii italieni Sîmbătă la amiază a avut loc în sala Teatrului C.C.S. o adunare a ac­tivului sindical din Capitală, în ca­drul căreia a fost prezentată darea de seamă asupra activităţii şi rezultate­lor obţinute de delegaţia sindicatelor din R.P.R. care a vizitat recent R.P.F. Iugoslavia, la invitaţia Consiliului Central al Uniunii Sindicatelor din Iugoslavia, şi a participat apoi la lu­crările Congresului Confederaţiei Ge­nerale a Muncii din Italia. Darea de seamă a fost prezentată de tov. Gh. Apostol, preşedintele Con­siliului Central al Sindicatelor din R.P.R., conducătorul delegaţiei. La adunare au participat membri ai Consiliului Central al Sindicatelor, preşedinţi ai sindicatelor pe ramuri de producţie, activişti ai C.C.S. şi ai C.C. ale sindicatelor, preşedinţi şi membri ai comitetelor de întreprindere ale unor mari întreprinderi şi instituţii din Bucureşti. Au asistat N. Vujanovici, ambasa­dorul R.P.F. Iugoslavia la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. Participanţii la adunare au manifes­­tat îndelung, cu căldură pentru prie­tenia şi solidaritatea frăţească a oa­menilor muncii din ţara noastră cu oamenii muncii din R.P.F. Iugoslavia pentru prietenia şi solidaritatea fră­ţească a oamenilor muncii din ţara noastră cu oamenii muncii din Italia, pentru prietenia şi solidaritatea inter­naţională a tuturor celor ce muncesc. Luînd cuvîntul, tov. Gh. Apostol a spus: Tovarăşi, După cum vă este cunoscut, de cu­­rînd Consiliul Central al Sindicatelor din R.P.R. a luat iniţiativa trimiterii unei delegaţii a sindicatelor noastre care să analizeze cu conducerea sindi­catelor din Iugoslavia mijloacele de reînoire a legăturilor dintre sindica­tele din ţările noastre, să stabilească o bază trainică in vederea întăririi şi dezvoltării relaţiilor de prietenie şi colaborare între sindicatele şi oame­nii muncii din Republica Populară Romînă şi Republica Populară Federa­tivă Iugoslavia. Noi am socotit că există toate con­diţiile pentru restabilirea, întărirea şi dezvoltarea relaţiilor frăţeşti cu sin­dicatele iugoslave şi că aceasta cores­punde intereselor şi năzuinţelor co­mune ale clasei muncitoare şi ale po­poarelor din ţările noastre. Vizita pe care am făcut-o în Iugo­slavia, primirea de care ne-am bucu­rat pretutindeni, înţelegerea la care am ajuns cu conducerea sindicatelor iugoslave, au confirmat pe deplin acest lucru. Poporul român şi poporul iugoslav sunt legate între ele printr-o priete­nie istorică. De-a lungul veacurilor ele au vărsat mult stage pentru inde­pendenţa naţională, au înfruntat ade­sea împreună urgia cotropitorilor şi nimic n-a umbrit relaţiile de bună vecinătate ce au existat între popoa­rele noastre. In cel de al doilea război mon­dial popoarele noastre au fost ame­ninţate de o mare primejdie — robia fascistă. In faţa acestei primejdii for­ţele patriotice din ţara noastră, sub conducerea comuniştilor, se organizau şi luptau pentru doborîrea dictaturii fasciste. Urmărind lupta eroică a ce­lorlalte popoare împotriva fascismului noi ne bucuram de fiecare din suc­cesele partizanilor iugoslavi, care, sub conducerea Partidului Comunist din Iugoslavia, luptau pentru eliberarea ţării lor. Atunci, în acei ani grei, în­tre popoarele noastre s-a închegat o puternică simpatie reciprocă, care, după victoria asupra fascismului şi eliberare, a luat atîtea forme de ma­nifestare. Pe baza năzuinţelor noastre comune de a apăra cuceririle revolu­ţionare ale popoarelor noastre şi de a ne făuri o viaţă fericită, s-au creat le­gături multilaterale şi strînse între Romînia şi Iugoslavia. Ulterior aceste relaţii au fost tul­burate. Cauzele ruperii legăturilor ţă­rilor lagărului socialismului cu Iugo­slavia prietenă ne sînt acum pe deplin cunoscute. Noi ştim astăzi că ruperea arbitrară a acestor relaţii a avut la bază informaţii falsificate de Beria şi complicii săi. Au fost în mod mons­truos exagerate probleme care puteau fi pe deplin soluţionate pe calea dis­cuţiilor partinice tovărăşeşti. Noi regretăm sincer cele întîmplate. Partidul­ Muncitoresc Român, clasa noastră muncitoare şi întregul nostru popor au aprobat cu însufleţire so­luţia justă găsită de P.C.U.S. pentru lichidarea situaţiei anormale create la urma acestor acţiuni. După vizita făcută în Iugoslavia de tovarăşii Hruşciov şi Bulganin, vizită care a pus bazele restabilirii relaţiilor fireşti, de prietenie şi colaborare intre ţările lagărului socialismului şi Iugo­slavia, au fost reluate şi au început să se dezvolte normal şi relaţiile din­tre ţările noastre. In ultima vreme între Republica Populară Romînă şi Republica Popu­lară Federativă Iugoslavia a fost în­cheiat un acord economic care stabi­leşte un schimb de mărfuri reciproc a­­vantajos, s-au încheiat acorduri pri­vitoare la traficul feroviar şi aerian, se dezvoltă schimbul de publicaţii în­tre instituţiile ştiinţifice, se intensi­fică vizitele reciproce ale oamenilor de artă şi ale formaţiilor sportive. Relaţiile între ţările noastre, ca în­tre buni vecini, sînt pe un drum bun. Dorinţa reciprocă a conducătorilor ţă­rilor noastre, a clasei muncitoare din Romînia şi a clasei muncitoare din Iugoslavia, dorinţa ambelor noastre popoare, ne îndreptăţeşte să întreve­dem perspectivele largi şi rodnice ale colaborării frăţeşti dintre popoarele noastre. Vizita delegaţiei sindicatelor din R.P.R. la Iugoslavia este tocmai o ex­presie a dorinţei noastre de a întări şi dezvolta legăturile frăţeşti cu clasa muncitoare şi sindicatele iugoslave şi constituie o contribuţie importantă la strîngerea şi dezvoltarea prieteniei ro­­mîno-iugoslave. (Aplauze). Tovarăşi, Delegaţia noastră a avut prilejul de a se afla timp de 10 zile la mijlocul oamenilor muncii din numeroase oraşe şi întreprinderi din Iugoslavia. In acest timp am avut întrevederi cu conducătorii statului iugoslav şi ai Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia la frunte cu tovarăşul Iosip Broz-Tito. Am făcut un larg schimb de păreri cu tovarăşii din conducerea sindicatelor iugoslave. Am avut prilejul să ne in­formăm asupra multor sectoare ale eco­nomiei, să aflăm cum îşi desfăşoară activitatea o serie de organizaţii şi or­gane obşteşti. Am venit la contact şi am purtat discuţii tovărăşeşti, cu mun­citori, tehnicieni, ingineri, funcţionari, cu activişti sindicali, de partid şi de stat, cu reprezentanţi ai intelectuali­tăţii. I-am văzut pe oamenii muncii din Iugoslavia muncind cu avînt pen­tru construirea socialismului, con­ştienţi că înfăptuiesc o măreaţă operă istorică. Pretutindeni unde am fost în timpul vizitei noastre prin Iugoslavia, am fost primiţi cu bucurie şi căldură fră­ţească; toate întîlnirile avute s-au desfăşurat într-o atmosferă deosebit de călduroasă şi au devenit adevărate de­monstraţii ale sentimentelor de priete­nie reciprocă. (Aplauze). Delegaţia noastră îşi aminteşte cu multă plăcere cum în fiecare între­prindere şi instituţie era înconjurată de o atenţie deosebită. Conducîndu-ne prin întreprinderi, tovarăşii iugoslavi ne-au arătat cu îndreptăţită mîndrie realizările lor la producţie. Aceste realizări sînt o do­vadă vie a capacităţii creatoare a cla­sei muncitoare iugoslave, care a deve­nit stăpîna mijloacelor de producţie. In ciuda greutăţilor care au existat un număr de ani, poporul iugoslav şi-a păstrat şi a dezvoltat cuceririle sale revoluţionare, a păstrat şi consolidat independenţa sa naţională şi a obţinut realizări importante pe drumul con­struirii bazei economice a socialismului. In Republica Populară Federativă Iugoslavia se manifestă din partea guvernului şi Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia o grijă deosebită pen­tru dezvoltarea industriei grele, a industriei mijloacelor de producţie. Delegaţia noastră a vizitat şi unele întreprinderi ale industriei uşoare, cum este fabrica de confecţii „Nada Dimici” din Zagreb, care a luat fiin­ţă prin reunirea mai multor ateliere mici într-o întreprindere modernă so­cialistă. In toate aceste întreprinderi mun­citorii se străduiesc să mărească pro­ducţia şi productivitatea muncii şi să reducă preţul de cost al produselor. Ei cunosc perspectivele de dezvoltare ale întreprinderilor şi luptă pentru progresul lor tehnic şi economic. In timpul scurtei noastre vizite în Iugoslavia am avut ocazia să ne in­formăm şi la cîteva probleme privi­toare la agricultură. Tovarăşii din con­ducerea statului şi partidului ne-au relatat despre unele probleme impor­tante ridicate de construcţia socialis­tă la sate, despre greutăţile pe care le întîmpină în acest sector. In mo­mentul de faţă sectorul socialist în a­­gricultură, reprezentat de cooperativele agricole şi gospodăriile agricole de stat, deţine 15% din suprafeţele însă­­mînţate, restul de 85% aparţinînd ţă­ranilor cu gospodărie individuali. To­varăşii iugoslavi stat preocupaţi şi iau măsuri pentru ridicarea producţiei a­­gricole, pentru a se putea reduce şi lichida importul de produse agro-ali­­mentare. Conducătorii Iugoslaviei, so­cotind că un factor esenţial pentru dezvoltarea agriculturii este socializa­rea acesteia, duc o politică de promo­vare a mişcării de creare a coopera­tivelor de producţie agricolă. Cu ocazia vizitelor în întreprinderi, am purtat numeroase convorbiri cu preşedinţi de consilii muncitoreşti, di­rectori, preşedinţi ai comitetelor de în­treprindere, secretari ai organizaţiilor Uniunii Comuniştilor, ingineri şi func­ţionari. După ce a arătat că modul de con­ducere şi administrare a întreprinde­rilor este deosebit de cel din ţara noastră, vorbitorul a descris sistemul de funcţionare a consiliilor muncito­reşti, alese de toţi muncitorii, inginerii şi funcţionarii întreprinderilor res­pective, şi care ocrează în legătură cu organele locale de autoconducere — comitetele populare şi vece (consilii) ale producătorilor. In continuare vor­bitorul a arătat în ce constă şi cum funcţionează vocea producătorilor şi vocea federativă din R.P.F. Iugoslavia. După cum vedeţi, în organizarea în­treprinderilor, a economiei şi în orga­nizarea de stat a Iugoslaviei există particularităţi care se deosebesc de ceea ce este în ţara noastră. Ceea ce este însă esenţial e faptul că în Iugoslavia ca şi în ţara noastră domină proprie­tatea obştească asupra principalelor mijloace de producţie în domeniul in­dustriei, transporturilor, sistemului bancar, în comerţul cu ridicata şi în cea mai mare parte a comerţului cu amănuntul. Iugoslavia este o republică federa­tivă compusă din mai multe republici naţionale. Forma de stat introdusă în Iugoslavia a permis rezolvarea justă a problemei naţionale. In timpul şederii noastre, noi am avut ocazia să cunoaştem unele as­pecte din viaţa minorităţii naţionale romîneşti din­ Iugoslavia prin vizita pe care am făcut-o la Urşeţ. Românii din a­ceastă parte a ţării au şcoli în limba romînă, teatru, editură, presă; ei au manifestat o vie satisfacţie la legătură cu sosirea delegaţiei noastre. Ocupîndu-se de rolul şi activitatea sindicatelor iugoslave, tov. Gh. Apostol a spus : Din 2.200.000 salariaţi cîţi are Iugoslavia, 1.650.000 stat membri ai sindicatelor. In Iugoslavia sînt 18 sin­dicate pe ramuri de producţie şi 10 a­­sociaţii care cuprind diferite profesiuni. Principiul organizatoric călăuzitor este ca şi cel al sindicatelor noastre: organizarea pe întreprinderi şi ramuri de producţie. In timpul vizitei noastre, tov. D. Să­laj, preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor din Republica Populară Federativă Iugoslavia, precum şi cei­lalţi tovarăşi din conducerea sindica­telor iugoslave, s-au străduit şi au reuşit să asigure condiţii cît mai bune pentru desfăşurarea vizitei noastre. Noi ţinem şi cu această ocazie să expri­măm mulţumirile delegaţiei sindicale române pentru primirea călduroasă ce s-a făcut delegaţiei şi pentru condiţiile create pentru cunoaşterea experienţei activităţii sindicatelor iugoslave în e­­ducarea şi mobilizarea oamenilor muncii, în construcţia socialistă a Iugoslaviei. Tov. Djuro Salaj ne-a declarat că colaborarea dintre sindicatele noastre va deveni tot atît de strînsă ca şi la trecut şi că aceasta nu numai că e posibil, dar e şi necesar pentru că ambele ţări au aceleaşi sarcini — con­struirea socialismului. Cu ocazia întîlnirilor pe care le-am avut cu activul sindical din oraşe, din întreprinderi şi instituţii, tovarăşii iugoslavi au făcut numeroase propuneri pentru strîngerea legăturilor între sindicatele noastre. Vizitarea de către delegaţia noastră a diferite monumente istorice şi mu­zee la Belgrad, Zagreb, Ljubljana, ne-a permis să cunoaştem o serie de aspecte de neuitat din trecutul şi lupta revoluţionară a clasei muncitoare şi poporului iugoslav pentru eliberarea naţională. Tovarăşi, Delegaţia sindicatelor din R.P.R. a purtat — potrivit sarcinii care i-a fost încredinţată — mai multe con­vorbiri fructuoase cu conducerea sin­dicatelor iugoslave. Avem bucuria să anunţăm activul sindical al capitalei noastre că privitor la dezvoltarea le­găturilor şi colaborării frăţeşti dintre sindicatele noastre, am ajuns la o în­ţelegere deplină, nu numai asupra necesităţii colaborării dintre sindicatele noastre ci şi asupra unor forme con­crete pentru realizarea unei mai bune cunoaşteri reciproce şi a unor legături trainice şi rodnice. Astfel s-a stabilit: 1. Organizarea schimburilor de dele­gaţii sindicale pe ramuri de producţie. 2. Organizarea unui schimb de ex­perienţă socialistă între muncitorii şi tehnicienii din întreprinderile din R.P.R. şi R.P.F. Iugoslavia. 3. Realizarea unor schimburi de for­maţii artistice şi schimburi operative de publicaţii sindicale, de articole pen­tru presă, de conferenţiari care să trate­ze problemele muncii sindicale la Iugo­slavia şi la ţara noastră. Ne este deosebit de plăcut să vă a­­nunţăm hotărîrea conducerii sindicate­lor iugoslave de a trimite în toamna acestui an în ţara noastră o delegaţie sindicală mai largă în frunte cu tov. D. Salaj pentru a întoarce astfel vi­zita delegaţiei noastre în Iugoslavia. De asemenea vă informăm că în cursul acestei luni va veni în ţara noastră o delegaţie a Federaţiei Sindicatelor Metalurgiştilor din Iugoslavia, care va participa şi la sărbătorirea, zilei de 1 Mai. Tovarăşi, Aşa cum am arătat, delegaţia noas­tră a avut un larg schimb de păreri cu conducătorii statului şi ai Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia. Noi am avut bucuria de a fi primiţi de către preşedintele R.P.F. Iugoslavia, tova­răşul Iosip Broz-Tito, cere ?S-a expri­mat satisfacţia pentru vizita la Iugo­slavia a delegaţiei noastre sindicale şi s-a întreţinut cu noi îndelung, re­­formîndu-se asupra vieţii economice a ţării noastre, asupra stadiului dezvol­tării industriei şi agriculturii. (A­­plauze). In timpul vizitei, a­m avut de aseme­nea întîlniri şi cu alţi conducători al statului iugoslav, ai Uniunii Comuniş­tilor din Iugoslavia şi Uniunii Socia­liste a poporului muncitor din Iugo­­slavia. Astfel, la Belgrad, am avut în­­tîlniri cu tovarăşii Eduard Kardelj şi Alexandr Rankovici, vice-preşedinţi ai Vecei Executive Federative. La Zagreb am fost primiţi de tov. Vladimir Baka­­rici, preşedintele Adunării Populare a Croaţiei, iar la Ljubljana am fost pri­miţi de tov. Boris Kraigher, preşedin­tele Vecei Executive a Sloveniei. In discuţiile cu conducătorii statu­lui iugoslav, ai Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia şi ai Uniunii Socialiste a poporului muncitor din Iugoslavia, noi am avut posibilitatea să cunoaştem preocupările actuale ale guvernului, ale Uniunii Comuniştilor din Iugosla­via şi Uniunii Socialiste a poporului muncitor din Iugoslavia pentru conso­lidarea şi dezvoltarea succeselor înre­gistrate în construcţia socialistă. Trebuie să subliniem ca aceste con­­vorbiri cu conducătorii poporului iu­goslav au fost animate de dorinţa re­ciprocă de a găsi formele cele mai­­bune pentru colaborarea popoarelor noastre, care luptă pentru construirea socialismului în ţările noastre şi apă­rarea păcii. Tov. Eduard Kardelj manifestîndu-şi simpatia faţă de delegaţie a numit-o vestitoarea reînoirii legăturilor frăţeşti între clasa muncitoare şi popoarele noastre şi a exprimat încrederea că începutul făcut prin vizita delegaţiei sindicatelor din R.P.R. va fi urmat de lărgirea schimburilor şi relaţiilor prie­­teneşti între ţările noastre. La rîndul nostru am arătat că Par­tidul Muncitoresc Romín, guvernul Re­publicii Populare Romíne, clasa noastră muncitoare şi întregul nostru popor muncitor stat pentru dezvoltarea şi întărirea continuă a legăturilor şi co­laborării frăţeşti între clasa munci­toare din Iugoslavia şi Romînia, între popoarele noastre (Vii aplauze). Prin înţelegerea încheiată cu sindi­catele iugoslave s-au creat condiţiile unui larg schimb de experienţă socia­listă între organele sindicale şi colec­tivele întreprinderilor din ţara noastră şi Iugoslavia. După ce a arătat care sînt sarcinile pentru a traduce în viaţă înţelegerea realizată, tov. Gh. Apostol a spus : Sîntem convinşi că dînd viaţă înţe­legerii stabilite vom realiza un rodnic schimb de păreri şi de experienţă în interesul construirii socialismului în ţările noastre, în interesul consolidării solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, al menţinerii şi întăririi păcii la întreaga lume. (Aplauze îndelun­gate). Tovarăşi. După vizita făcută în Iugoslavia, o delegaţie a sindicatelor noastre a par­ticipat la cel de-al IV-lea Congres al Confederaţiei Generale a Muncii din Italia, care a avut loc la Roma. Congresul a constituit un eveniment de o deosebită însemnătate în viaţa clasei muncitoare şi a poporului ita­lian. Congresul a arătat că Confederaţia Generală a Muncii apără cu pricepere, curaj şi succes, interesele clasei mun­citoare. Ea aduce o contribuţie impor­tantă la organizarea, educarea şi mo­bilizarea clasei muncitoare pentru în­deplinirea rolului său istoric de con­ducător al poporului italian în lupta pentru bunăstare, progres social şi pace. Timp de o săptămînă Congresul a dezbătut pe larg situaţia actuală a economiei italiene şi a oamenilor mun­cii, obiectivele şi metodele de luptă ale sindicatelor în raport cu această situaţie. Dezbaterea importantelor probleme puse la ordinea de zi, întreaga des­făşurare a Congresului a avut loc sub semnul închegării unităţii de acţiune a clasei muncitoare italiene. La Con­gres erau reprezentate 8 curente poli­tice. Trebuie să subliniem că toate ho­­tărîrile au fost luate în unanimitate. De asemenea s-a ajuns la o înţelegere unanimă la privinţa reprezentării a­­cestor curente în organele de condu­cere ale Confederaţiei. Linia consec­ventă de închegare a unităţii de ac­ţiune se oglindeşte şi la indicaţiile date de Congres, cu privire la orga­nizarea acţiunilor pentru aplicarea ho­­tărîrilor luate. Delegaţii au făcut o călduroasă de­monstraţie de simpatie şi dragoste faţă de conducerea Confederaţiei Ge­nerale Italiene a Muncii. Tov. Giu­seppe di Vittorio, secretarul general al C.G.I.L., care, deşi este tacă incom­plet restabilit, a participat la Congres, a fost întîmpinat cu deosebită dragos­te de către toţi participanţii. Salutul prezentat de delegaţia noas­tră în numele Consiliului Central al Sindicatelor şi al oamenilor muncii din R.P.R. a fost primit cu multă căl­dură, congresiştii manifestînd pentru prietenia oamenilor muncii şi po­poarelor italian şi român. Tovarăşi, Legăturile oamenilor muncii şi sin­dicatelor noastre cu oamenii muncii şi sindicatele din alte ţări se lărgesc şi se întăresc tot mai mult. Vizita delegaţiei sindicatelor noas­tre în R.P.F. Iugoslavia constituie in această privinţă un eveniment de o importanţă remarcabilă. Participarea delegaţiei noastre la Congresul Sindicatelor Italiene se si­tuează de asemenea pe linia strînge­­rii legăturilor internaţionale ale oa­menilor muncii. Educaţi­­a spiritul internaţionalis­mului proletar de către partidul nos­tru, oamenii muncii şi sindicatele din ţara noastră militează pentru întări­rea frăţiei şi solidarităţii oamenilor muncii din toate ţările Aceasta a fost, este şi rămîne arma cea mai pu­ternică a clasei muncitoare la lupta pentru bună­stare, libertate, progres social şi pace. (Aplauze puternice). Darea de seamă prezentată de tov. Gh. Apostol în numele delegaţiei sindicatelor din R.P.R. care a vizitat R. P. F. Iugoslavia şi a participat la Congresul C. G. M. din Italia Lucrările celei de a 8-a sesiuni a Marii Adunări Naţionale a R.P.R. Discuţii la Proiectul de lege privind modificarea legii pentru organizarea judecătorească Discuţii la Proiectul de lege pentru modificarea codului de procedură penală Discuţii la Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului familiei CUVINTUL DEPUTATULUI STELIAN NIŢU­ESCU Proiectul de lege privind modifica­rea legii pentru organizarea judecăto­rească asigură o formă de organizare mai bună pentru înfăptuirea justiţiei şi întărirea legalităţii populare. Unul din principiile care asigură justiţiei un caracter adînc democratic este independenţa judecătorului şi su­punerea lui numai legii. Aceasta în­seamnă că judecătorul şi asesorul popular eliberaţi de orice influenţă, judecă şi Hotărăsc pornind de la con­ştiinţa lor juridică, socialistă, pe baza probelor şi împrejurărilor de fapt faţă de care stat obligaţi să aplice legile ţării. Supunîndu-se numai legii, jude­cătorul Împlineşte misiunea de a asi­gura respectarea şi aplicarea legilor de către toate organele şi instituţiile de stat, întreprinderile şi organizaţiile economice de stat şi cooperatiste, ca şi de toţi cetăţenii R.P.R. Proiectul de lege pune în faţa con­ducerii Ministerului de Justiţie, prin dispoziţia că pentru a fi judecător tre­buie să ai studii juridice superioare cu examenul de stat, problema de cea mai mare importanţă a calificării cadrelor de judecători ai justiţiei noa­stre populare., Una din sarcinile principale trasate instanţelor judecătoreşti prin proiectul de lege este aceia de apărare a avu­tului obştesc. Desfăşurarea unei munci politice de masă, pentru crearea unei atmosfere de reprobare faţă de cei ce comit in­fracţiuni contra avutului obştesc, duce la lichidarea şi prevenirea infracţiuni­lor în dauna avutului obştesc. Proiectul de lege va asigura justi­ţiei noastre populare o formă de orga­nizare şi mai bună, mai corespunză­toare împlinirii funcţiei ei de întărire a legalităţii populare. CUVÎNTUL DEPUTATULUI ION VINTE Proiectul de lege pentru organizarea judecătorească — a spus vorbitorul — exprimă caracterul profund democratic al justiţiei noastre populare. Legile statului nostru exprimă voinţa pe­ CUVÎNTUL DEPUTATULUI C. PARASCHIVESCU­­BALACEANU Modificările aduse codului de pro­cedură penală prin proiectul ce ni se supune spre aprobare, reprezinti, nu­porului, politica partidului şi guver­nului şi servesc interesele de bază, vitale, ale oamenilor muncii în lupta pentru construirea socialismului. In cuprinsul lor se îmbină armonios inte­resele societăţii cu interesele personale ale cetăţenilor. Proiectul de lege pentru organizarea judecătorească prevede ca o îndato­rire fundamentală pentru instanţele judecătoreşti sarcina de a apăra cu sfinţenie aplicarea şi realizarea în toate domeniile vieţii noastre de stat a principiului legalităţii populare. In lupta pentru aplicarea întocmai a legilor un rol covîrşitor îi revine jus­tiţiei. Activitatea instanţelor judecătoreşti nu se reduce numai la aplicarea sanc­ţiunilor împotriva celor ce încalcă le­gile, ea are un rol educativ deosebit de important. In vederea îndeplinirii acestui rol, pe baza proiectului de lege, justiţia noastră populară are la îndemînă o serie de mijloace şi căi. Astfel, judecarea cauzelor în şedinţă publică face posibil ca cetăţenii pre­zenţi să ia contact cu toate detaliile procesului, de la ascultarea martorilor pînă la pronunţarea sentinţei. Orice sentinţă trebuie să fie atît de con­vingătoare, încît cei ce ascultă la judecată să înţeleagă justeţea hotă­­rîrii pronunţată de instanţă. Posibilitatea de a se judeca cau­zele la faţa locului constituie un alt mijloc eficace de educare a cetăţe­nilor. Intr-o măsură insuficientă au fost utilizate dările de seamă ale ase­sorilor populari faţă de cei care i-au ales, ca mijloc de popularizare a ac­tivităţii instanţelor şi a legilor. Un alt mijloc de educare a cetăţenilor este şi acţiunea de prevenire desfăşu­rată de către judecători şi asesorii populari în rîndul populaţiei. Lucră­torii din justiţie trebuie să ţină pre­lucrări şi conferinţe cu teme juridice la instituţii, la unităţi cooperatiste, fabrici, G.A.S., S.M.T., G.A.C., cămine culturale etc. Mergînd pe acest drum organele noastre de justiţie se vor­ bucura şi mai mult de încrederea, dragostea şi sprijinul tuturor cetăţenilor cinstiţi ai Republicii noastre, principiu şi în fond, grija faţă de om, faţă de drepturile şi libertăţile lui ce­tăţeneşti, de asigurare şi garantare a lor. De ce la regimul nostru există o aşa de mare grijă pentru modificarea co­dului de procedură penală şi azi dis­cutăm o parte a codului, — parte pre­mergătoare judecăţii, — cînd codul penal şi textele penale privesc doar pe infractori, pe cei care frînează mersul nostru înainte, căci infracţiunea este­ o piedică la construirea socialismului ? Tocmai pentru a distinge binele de rău, pentru a nu trimite în judecată un nevinovat, pentru a apăra dreptu­rile la libertate ale cetăţenilor cinstiţi ai Republicii noastre, pentru a le apă­ra bunul lor de preţ — libertatea indi­viduală — persoana şi avutul lor rea­lizat prin muncă cinstită. Constituţia noastră garantează prin art. 87 inviolabilitatea persoanei şi proiectul de azi prevede mijloacele procedurale destinate acestui scop. Pu­terea noastră populară pune un preţ deosebit pe înfăptuirea concretă a acestei libertăţi, căci libertatea tuturor acelora care respectă legile noastre fo­loseşte construcţiei socialiste. Noul proiect modificator al codului de procedură penală se caracterizează printr-un profund democratism, ajută operei justiţiei populare, ajută la în­tărirea ordinei de drept socialiste şi a regimului nostru de democraţie populară. CUVÎNTUL DEPUTATULUI ALEXA AUGUSTIN Procuror General al R.P.R. Proiectul de lege pentru modificarea procedurii penale constituie una din cele mai importante schimbări în le­gislaţia penală a ţării noastre. In procesul activităţii legislative, în neîn­treruptă dezvoltare pe baza principii­lor socialiste ale dreptului şi în con­cordanţă cu noile stări social-econo­­mice şi politice din ţara noastră, noua reglementare a procedurii privind ur­mărirea penală reprezintă un moment cînd se înlătură rămăşiţele vechilor reguli de cercetări, realizîndu-se şi mai mult principiile profund democra­ CUVÎNTUL DEPUTATULUI D­­EJEU Autoritatea tutelară, a spus vorbi­torul, a fost instituită pentru a se putea supraveghea şi exercita un control efectiv şi continuu din partea statului asupra modului la care copi­lul este crescut, educat şi îngrijit, in­diferent dacă acesta este sub ocro­tirea părinţilor, a tutorelui, sau sub altă îngrijire. Acest sistem este men­ţinut şi la actualul proiect de lege cu privire la modificarea şi comple­tarea Codului familiei cu observaţia că la privinţa modificării măsurilor referitoare la drepturile şi obligaţiile existente între părinţii divorţaţi şi copii, proiectul trece competenţa de la comitetul executiv al sfatului popular,­tice ale dreptului socialist cu privire la urmărirea penală. In dreptul nou socialist al ţării noastre, urmărirea penală are ca prin­cipii fundamentale stabilirea adevă­rului obiectiv, adică a realităţii fapte­lor şi stricta individualizare a răs­punderii în fiecare cauză penală. Principiul stabilirii adevărului cu garantarea integrală a dreptului de apărare, se oglindeşte în mod deose­bit la proiect în cele două instituţii cu totul noi, aceea a punerii sub învinui­re, care are loc în prima fază a urmă­ririi penale şi aceea a prezentării lu­crărilor şi materialelor urmăririi pe­nale învinuitului, în faza finală a ur­măririi penale. Este de relevat în mod deosebit fap­tul că proiectul, în baza prevederilor Constituţiei R.P.R. reglementează pre­cis toate garanţiile cu privire la liber­tatea personală a celor puşi sub ur­mărire penală. Nimeni nu poate fi re­ţinut de organele de cercetare penală mai mult de 24 ore. Numai în cazuri excepţionale, cu aprobarea procuroru­lui, reţinerea poate fi prelungită pînă la cel mult 5 zile. Nimeni nu poate fi arestat preventiv decît pe baza man­datului emis sau confirmat de procuror şi în condiţiile în care legea prevede posibilitatea arestării. Durata deţinerii preventive este limitată la o lună pentru cercetări şi la două luni pentru ancheta penală. Prelungirea acestor termene nu este îngăduită decît în, cazuri excepţionale şi numai cu apro­barea organelor de conducere ale Pro­curaturii Republicii Populare Române. Respectarea legilor puterii populare asigură întărirea continuă a orînduirii de stat democrat-populare şi apărarea consecventă şi fermă a drepturilor şi intereselor legale ale cetăţenilor, care-şi încordează eforturile pentru realizarea construcţiei socialiste la patria noastră, la instituţia ca autoritate tutelară, judecătorească. Un aspect important pe care-l pre­zintă atît Codul, cît şi proiectul mo­dificat, în ceea ce priveşte ocrotirea minorului — a spus în continuare vorbitorul — este felul în care a fost reglementată înfierea. înfierea este în aşa fel concepută încît să servească exclusiv intereselor mi­norului, în scopul de a-i asigura o familie în care minorul să găsească grija şi căldura căminului pe care din diferite împrejurări nu o poate avea în familia firească. Consider că dispoziţia proiectului, potrivit căruia adopţiile, încuviinţate înainte de intrarea în vigoare a Codu­lui familiei, se vor putea transforma la înfiere cu efectele filiaţiunii fireşti, este bine venită.

Next