Romînia Liberă, februarie 1957 (Anul 15, nr. 3830-3854)

1957-02-01 / nr. 3830

Vineri 1 februarie 1957 — nr. 5850 România liberă Rag. 3-a CANDIDAŢII FRONTULUI DEMOCRAŢIEI POPULARE, LUPTĂTORI DE FRUNTE PENTRU ÎNFLORIREA PATRIEI Cuvîntul tovarăşului Chivu Stoica (Urmare din pag. l.a) spectacole şi alte aşezăminte cultu­rale. Chezăşia unor noi succese în dez­voltarea economică şi culturală a ra­ionului o constituie strînsa legătură a organelor locale ale puterii de stat cu masele de cetăţeni. Cetăţeni şi cetăţene Clasele exploatatoare hărăziseră pa­triei noastre soarta de a rămîne pe vecie o ţară înapoiată din punct de vedere economic, înrobită trusturilor şi monopolurilor străine. Pînă la eliberarea ţării noastre un număr de 12 mii moşieri stăpîneau o suprafaţă de pămînt egală cu cea pe care o aveau 2,5 milioane familii ţă­răneşti. Numai regele poseda 300 de mii pogoane de pămînt. Aceasta, în timp ce milioane de gospodării ţără­neşti nu aveau deloc pămînt sau a­­veau atît de puţin încît nu puteau să-şi asigure nici minimum de exis­tenţă. In ce priveşte industria, ea era slab dezvoltată şi neraţional construită, înaintea celui de al doilea război mondial producţia de energie electri­că era atit de scăzută, încît nu reve­nea decit 0,04 kW, pe cap de locu­itor. Din punct de vedere al produc­ţiei de metal ne situam pe ultimele locuri din Europa, iar producţia de maşini satisfăcea mai puţin de 5 la sută din nevoile interne. Trusturile şi bancherii din Apus stăpîneau 92 la sută din industria noastră petrolife­­ră, 95 la sută din industria gazului şi electricităţii, 74 la sută din indus­tria metalurgică, 72 la sută din in­dustria chimică. După instaurarea regimului demo­crat-popular, partidul clasei munci­toare a chemat masele cele mai largi ale poporului muncitor la luptă pen­tru dezvoltarea forţelor de producţie ale ţarii in industrie şi agricultură, in vederea ridicării continue a nivelului de viaţă a celor ce muncesc. Statul democrat-popular a alocat multe mijloace materiale şi băneşti pentru a făuri o industrie socialistă puternică. Independenţa economică a ţării, dez­voltarea economiei naţionale şi bună­­starea poporului pot fi asigurate nu­mai dacă avem o bază tehnică îna­intată, o industrie grea capabilă să valorifice imensele­ bogăţii naturale ale ţării, să ridice venitul naţional, să sprijine temeinic propăşirea agricul­turii şi industriei uşoare şi alimenta­re. Duşmanii regimului au luat în de­­râdere eforturile eroicei clase munci­toare şi prevesteau eşecul operei de industrializare a ţării. Dar clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare, cu participarea activă a aproape totalităţii intelectualilor, sub conducerea partidului, a arătat că poate să creeze, să dezvolte şi să gos­podărească o puternică economie na­ţională. Politica partidului de industrializare socialistă s-a dovedit justă, corespun­zătoare intereselor fundamentale ale ţării şi ale poporului. Oricît ar fi de neplăcut domnilor capitalişti, fugiţi peste hotare şi trusturilor imperialiste, avem de acum o puternică industrie grea, avem o puternică bază materială pentru a valorifica, în folosul poporu­lui, petrolul, gazele naturale, quarţitul, metalele rare, sărurile şi celelalte bo­găţii ale solului şi subsolului. La sfîr­­şitul anului 1956 producţia industrială a ţării a fost de peste 3 ori mai mare ca în 1938. Energia electrică ce se pro­ducea în 1938 într-un an întreg, se produce în prezent în trei luni de zile; minereul de fier — în 84 de zile; oţelul din trei luni; gazul metan — în 28 de zile ; faţă de anul 1938, pro­ducţia de energie electrică a fost în 1956 de 4,2 ori mai mare ; producţia de cărbune de 2,3 ori mai mare ; pro­ducţia de fontă de 4,3 ori mai mare. La sfîrşitul celui de al doilea război mondial producţia de petrol a ţării, scăzuse pînă la 4 milioane tone anual. Astăzi industria noastră petroliferă produce 11 milioane tone ţiţei. O mare realizare a regimului nostru democrat-popular o constituie făurirea unei industrii proprii de construcţii de maşini. Cu ajutorul acestei industrii se lărgeşte şi se modernizează continuu baza tehnică a tuturor ramurilor in­dustriei, agriculturii, transporturilor şi construcţiilor, se asigură introduce­rea tehnicii noi în întreaga economie naţională. Producţia industriei con­structoare de maşini a fost în anul 1955 de 4 ori mai mare trecut în anul 1949. In prezent, nu numai că acope­rim aproape în totalitate necesarul nostru intern, dar exportăm cantităţi mereu sporite de maşini şi utilaj in­dustrial. In 1956 valoarea exportului de maşini a întrecut valoarea impor­tului de maşini; anul acesta valoarea exportului de maşini va fi de peste 4,5 ori mai mare decit valoarea maşinilor pe care le importăm. Toate acestea sunt o expresie a profundei transformări ce s-­a petrecut în econo­mia ţării noastre, transformare ce a făcut ca Romînia să devină dintr-o ţară agrară înapoiată, o ţară industri­­al-agricolă în continuă dezvoltare. In acelaşi timp cu dezvoltarea­­pu­ternică a industriei grele, s-a­ dezvol­tat continuu şi industria producătoare de bunuri de larg consum. Faţă de anul 1938 în ţară se fabrică astăzi de trei ori mai multe ţesături, se produc de cinci ori mai multe preparate şi conserve de carne, de trei ori mai multe uleiuri, de aproape două ori mai mult zahăr şi grăsimi. însemnate progrese s-au realizat şi în dezvoltarea agriculturii. In anii pu­terii populare, producţia globală de cereale a depăşit producţia de cereale de dinainte de război. Cu ajutorul industriei socialiste se fac paşi mari pe calea mecanizării agriculturii. Nu­mai în ultimii patru ani au fost puse la indem­îna ţărănimii muncitoare cir­ca 10.000 tractoare, 6.000 semănători, 5.000 secerători, 5.000 batoze şi com­bine şi alte unelte agricole. In perioada ce a trecut de la ulti­mele alegeri de deputaţi în Marea A­­dunare Naţională sute de mii de fa­milii de ţărani muncitori, urmind în­demnul partidului au intrat în înto­vărăşiri, cooperative agricole de pro­ducţie şi gospodării colective, pornind astfel pe calea transformării socialis­te a agriculturii, calea ce duce la dez­voltarea producţiei agricole şi la bel­şug. Cetăţeni şi cetăţene, Ţelul suprem al politicii partidului nostru este ridicarea neîntreruptă a bunăstării materiale a poporului mun­citor. In anii primului plan cincinal sa­lariul real al muncitorilor a crescut cu 28 la sută, atît prin creşterea sa­lariului mediu cît şi prin reducerea preţului bunurilor de larg consum. In anul 1956 s-au îmbunătăţit sala­riile mai multor categorii de munci­tori , s-au sporit salariile şi pensiile mici, s-a acordat alocaţia de stat pen­tru copii. În anul trecut sumele puse la dis­poziţie de stat pentru asigurări so­ciale au fost de peste 2 miliarde Iei, faţă de 658 milioane în 1949. Numă­rul oamenilor muncii şi al copiilor trimişi anual la odihnă, pe cheltuiala statului, în staţiile balneo-climaterice a crescut de la 195 mii în 1940, la 450 mii în 1956. în anii regimului democrat-popular, milioanelor de oameni ai muncii le-au fost larg deschise porţile spre învăţă­­mînt şi cultură. Trista moştenire a trecutului — analfabetismul — este aproape lichidat. Incepînd din anul şcolar 1955-1956, învăţământul de 7 ani a devenit general şi obligatoriu la oraşe, centre muncitoreşti, reşe­dinţe, de raioane şi în majoritatea co­munelor. Amintind realizările obţinute, par­tidul nostru arată în mod deschis po­porului muncitor că există încă nume­roase greutăţi şi lipsuri şi că nivelul de trai a crescut într-o măsură mai mică decît era prevăzut. O deosebită însemnătate pentru rea­lizarea politicii­ partidului şi guvernu­lui de îmbunătăţire sistematică a con­diţiilor de viaţă ale poporului, are lupta pentru înfăptuirea hotărîrilor Plenarei din decembrie 1956 a C.C. al P.M.R. Plenara a arătat că produc­ţia agricolă şi a bunurilor de larg consum a rămas în urma dezvoltării industriale şi aceasta creează greu­tăţi în aprovizionarea oamenilor mun­cii şi în îmbunătăţirea nivelului de trai. Trebuie să ţinem seama că popu­laţia oraşelor s-a dublat aproape in anii puterii populare, iar consumul pro­priu de cereale al ţărănimii a cres­cut aproape de 4 ori, ca urmare a faptului că ţărănimea trăieşte astăzi mult mai bine ca înainte. Plenara a hotărît ca în perioada care urmează, continuîr­du-se dezvol­tarea cu precădere a industriei grele, să punem în centrul atenţiei noastre sarcina dezvoltării sistematice a agri­culturii, a industriei producătoare de bunuri de consum şi a construcţiilor de locuinţe, concentrînd in aceste ra­muri mijloace materiale şi financiare mult mai mari decît pînă acum. in vederea ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, Plenara din decembrie 1956 a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român a hotărît reexaminarea unor prevederi ale directivelor celui de al doilea plan cincinal, în sensul micşorării inves­tiţiilor de stat pe perioada 1956— 1960. Aceasta va permite ca o parte mai mare a venitului naţional să fie alocată fondului de consum, in sco­pul satisfacerii mai depline a cerin­ţelor materiale şi culturale ale poporu­lui muncitor. Preocuparea principală a partidului se îndreaptă permanent spre îmbună­tăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale clasei muncitoare. Pe baza indicaţiilor Congresului al II-lea al partidului, Plenara a hotărît îmbună­tăţirea sistemului de salarizare şi sporirea cîştigului muncitorilor. Ma­surile luate pentru îmbunătăţirea sa­larizării vor face ca incă anul acesta salariaţii să primească cu 2 miliarde şi jumătate lei mai mult decit în anul trecut. Îmbunătăţirea actualului sistem de salarizare prin revizuirea reţelelor tarifare, sporirea salariilor tarifare ale muncitorilor şi îmbunătăţirea nor­mării muncii se va face cu consulta­rea şi participarea largă a muncitori­lor, tehnicienilor şi inginerilor din în­treprinderi. Nici nu încape îndoială că munci­torii, tehnicienii, inginerii vor face propuneri concrete de mare însemnă­tate pentru definitivarea măsurilor propuse, în scopul găsirii celor mai potrivite soluţii care să asigure atît creşterea continuă a cîştigurilor mun­citorilor cît şi îmbunătăţirea activităţii de producţie. Vorbindu-se despre îmbunătăţirea actualului sistem de salarizare tre­­buie să accentuez în faţa dv. că ri­dicarea bunei stări a poporului poate avea loc numai în condiţiile creşterii producţiei şi a productivităţii muncii, ale reducerii preţului de cost. Ca să trăim mai bine, mai îndestulat, trebuie să producem mai mult, mai bun şi mai ieftin. Dacă nivelul de trai n-a cres­cut în măsura dorită, aceasta se ex­plică și prin aceea că in multe între­prinderi maşinile nu sunt folosite cum trebuie, materialele sunt cheltuite ne­economic, unii muncitori și unele ca­dre de conducere nu au calificarea necesară. Acest lucru este valabil pentru toate întreprinderile din ţară, inclusiv pen­tru uzinele ,,23 August“ şi „Republi­ca“, pentru Filatura Romina de Bum­bac, pentru fabrica ,,Cimentul", pentru fabrica ,,Sticla“ şi pentru celelalte în­treprinderi din acest raion. Ridicarea nivelului de trai este în mîinile noastre. Nu este tot u­na dacă aceeaşi maşină dă în fiecare schimb produse în valoare de zece mii de lei sau de cinci mii de lei. Trebuie să în­văţăm să gospodărim mai bine între­prinderile, să folosim mai bine maşi­nile, materialele, timpul de lucru, su­prafeţele de producţie. Cetăţeni şi cetăţene, Cunoaşteţi din documentele Plena­rei din decembrie 1956 că pentru a înlătura tot ceea ce frînează creşte­rea producţiei de cereale marfă, Co­mitetul Central a hotărît să se des­fiinţeze cotele obligatorii la majorita­tea produselor agricole şi să dezvolte pe scara cea mai largă achiziţiile. In urma acestei hotărîri, relaţiile de schimb între oraş şi sat vor fi aşeza­te pe baze comerciale, la liberă în­ţelegere, ceea ce va stimula într-o măsură mai mare interesul ţărănimii de a spori producţia agricolă marfă şi va întări mai departe alianţa între clasa muncitoare şi ţărănimea munci­toare. Este o sarcină de mare răspun­dere de a acorda­ un­ sprijin temeinic ţărănimii ca ea să producă cantităţi cît mai mari de cereale şi alte pro­duse agricole, să vîndă statului sau pe piaţă cantităţi cît mai mari, ca astfel piaţa să fie din abundenţă a­­provizionată. In interesul dezvoltării schimbului de mărfuri între oraş şi sat, trebuie să sporim cantităţile de mărfuri in­dustriale trimise la sate. Partidul şi Guvernul acordă o în­semnătate deosebită mobilizării tutu­ror oamenilor muncii pentru realizarea sarcinii trasate de Congresul al II-lea al Partidului cu privire la sporirea considerabilă a producţiei agricole, îndeplinirea acestei sarcini revine, de­­sigur, în primul rînd, oamenilor mun­­cii din agricultură. Dar ca să obţinem o p­roducţie anuală de cel puţin 15 ml­­ioane tone cereale şi sporuri însem­nate de producţie la celelalte culturi, muncitorii, tehnicienii şi inginerii din industrie au datoria să asigure meca­nizarea producţiei agricole şi spori­rea însemnată a producţiei de îngră­şăminte chimice. In condiţiile înlocuirii sistemului de cote obligatorii prin dezvoltarea achi­ziţiilor la liberă înţelegere, creşte foarte mult importanţa sectorului so­cialist din agricultură in sporirea producţiei agricole-marfă şi constitu­irea fondului central al statului. Să sprijinim gospodăriile agricole colec­tive, cooperativele agricole de produc­ţie şi întovărăşirile astfel încît ele să aibă producţii bogate şi mari surplu­suri de produse agricole pe care să le vîndă pe piaţă şi mai ales organiza­ţiilor comerciale de stat. Sarcina prin­cipală de constituire a fondului central de stat revine gospodăriilor agricole de stat care trebuie să devină în anii următori mari producătoare de cerea­le ; în anul 1960 gospodăriile de stat trebuie să contribuie la fondul central al statului cu cel puţin 1 milion tone cereale. S.M.T. vor trebui să-şi îmbu­nătăţească munca, să folosească mai bine parcul de maşini şi tractoare, să ridice calitatea lucrărilor şi să redu­că preţurile lor de cost. Statul demo­crat popular va sprijini şi de acum înainte pe ţăranii muncitori cu gos­, podurii individuale, apărîndu-i de ex­ploatare şi ajutîndu-i să obţină recol­te mai mari. Cetăţeni şi cetăţene. Caracteristic pentru orînduirea noa­stră de stat este dezvoltarea democra­ţiei socialiste, participarea largă a maselor populare la conducerea eco­nomiei şi statului. Principiul fundamental de organi­zare a statului nostru democrat popu­lar este centralismul democratic, îm­binarea conducerii unitare a întregii vieţi de stat şi social-economice cu stimularea iniţiativelor de jos. Plenara din decemone iyoo a Co­mitetului Central al partidului a ela­borat o sene de masuri pentru n­eni­­darea elementelor de­centralizare ex­cesiva in conducerea economiei si ad­ministraţiei de stat, înlăturarea cen­­tralismului excesiv va spori enca­­citatea activităţii întreprinderilor si organizaţiilor economice, a sfaturilor populare şi se va raspnge favorabil asupra întregii economii nationale. Ea treoue să duca in acelaşi timp la în­tărirea disciplinei de stat şi a disci­plinei de plan, la folosirea cu spirit de raspundere şi cu începere a atri­buţiilor şi competinţeior mai largi a­­cordate cadrelor conducătoare din În­treprinderi şi organe locale. Este necesar sa se asigure atra­gerea mai larga și mai efectivă a oa­menilor muncii în rezolvarea proble-­ melor producției, în conducerea acti­vității economice. Aceasta presupune lichidarea elementelor de formatism care mai există în organizarea cons­fătuirilor de producție, participarea activa a muncitorilor, tennicienilor si inginerilor la discutarea problemelor de producție, a planurilor de masuri tehnico-organizatonce, in asa fel ili­cit­iecare lucrator sa-si poata spune cuvintul si sa poată contribui efectiv la îmbunatățirea activității economi­ce, la îndeplinirea şi nepasarea pla­nului. Să dăm o justă orientare ti­neretului, indrau­îndu-l spre­ ocupaţii legate direct de producţie, ca o mă­sură de prevenire şi combatere a bi­rocratismului. Lărgirea atribuţiilor sfaturilor popu­lare va trebui să ducă la participarea mai mare a deputaţilor şi a oamenilor muncii în conducerea comunelor, o­­raşelor şi statului, la Întărirea rolu­lui şi autorităţii sfaturilor populare ca organe alese ale puterii de stat, răspunzătoare in faţa maselor popu­lare. Democraţia noastră socialistă este democraţia cea mai larga, deoarece ea asigura şi garanteaza exercitarea drepturilor şi libertăţior democratice de­ catre toţi cetăţenii, participarea la conducerea statului a maselor de oameni ai munca de la oraşe şi sate. Statul democrat popular nu va în­gădui insa ca duşmanii socialismului să folosească libertăţile democratice împotriva cuceririlor socialiste ale poporului muncitor. Cei care urmăresc sa tulbure munca paşnica a poporului, să ridice mîna împotriva orinciurii democrat-populare, vor fi loviţi fără cruţare de forţa statului popular, stat al oamenilor muncii. Libertăţile demo­cratice sînt un bun sfînt şi de neatins al poporului muncitor. Cetăţeni şi cetăţene. Pentru realizarea planurilor sale de construcţie economică şi culturală, poporul român are nevoie de pace. Activitatea desfăşurată de delegaţia R.P.R. la O.N.U. este o manifestare concretă a ataşamentului sincer al guvernului şi al poporului român pen­tru cauza întăririi păcii şi colaborării internaţionale, în ultimul timp cercurile imperia­liste din apus şi-au intensificat acţiu­nile agresive şi au provocat o sim­ţitoare agravare a situaţiei interna­ţionale, Agresiunea angro-franco-isra­­eliană împotriva Egiptului, amestecul provocator al cercurilor imperialiste în Ungaria cit şi acţiunea Statelor Unite ale Americă de subjugare a ţărlor din Orientul Apropiat şi Mijlociu sub fir­ma aşa zisei ,,doctrine Eisenhower“ sînt manifestări îngrijorătoare ale cercurilor agresive de a tîrî lumea în­tr-un nou război. Totodată, aceste cercuri imperialiste desfăşoară o in­tensă activitate subversivă împotriva ţărilor socialiste încercînd să semene discordie şi să submineze unitatea la­gărului socialist. In întreaga lume cresc însă forţele populare dornice de pace. Ele au de­terminat prăbuşirea acţiunilor aven­turiste ale imperialiştilor în Egipt, în Ungaria şi în alte părţi ale lumii. Miş­carea de eliberare naţională din ţările Orientului a devenit mai activă şi mai cuprinzătoare. Solidaritatea internaţio­­nală de luptă a oamenilor muncii se dezvoltă şi se consolidează. Forţa cea mai puternică pentru apărarea pă­cii este unitatea ţărilor socialiste. O mare importanţă pentru întărirea con­tinuă a coeziunii ţarilor lagărului socialist o are declaraţia din 30 octom­brie 1956 a guvernului Uniunii So­vietice. Relaţiile dintre ţările lagărului socialist, întemeiate pe principiile de­plinei egalităţi în drepturi, respectării independenţei şi suveranităţii de stat, neamestecului reciproc în treburile in­­terne, colaborarea strînsă şi ajutora­rea frăţească, fac ca unitatea ţărilor socialiste să fie de nezdruncinat. Recentele tratative bilaterale între delegaţiile guvernamentale şi de par­tid poloneze, germane, cehoslovace, chineze cu delegaţiile de guvern şi de partid din Uniunea Sovietică, întilni­­rea de la Budapesta de la începutul acestui an între reprezentanţii parti­delor comuniste şi muncitoreşti şi ai guvernelor Bulgariei, Cehoslovaciei, Romîniei, Ungariei şi U.R.S.S. au demonstrat deplina unitate şi solida­ritate frăţească a ţărilor socialiste. Congresele partidelor comuniste din ţările occidentale ca şi tratativele duse între delegaţiile acestor partide cu de­legaţiile unor partide comuniste şi muncitoreşti din ţările socialiste au fost puternice manifestări ale unităţii comuniste internaţionale, a marii forţe reprezentate de ideile internaţio­nalismului proletar. In lupta împotriva uneltirilor im­perialismului se produce o şi mai pu­ternică concentrare a tuturor celor ce se pronunţă pentru menţinerea şi a­­părarea păcii. Această lupta reuneşte sute de milioane de oameni cu con­cepţii politice şi religioase diferite din Europa, Asia, Africa, din toate ţările lumii. Poporul român ştie că garanţia cea mai sigură a viitorului său o consti­tuie prietenia şi alianţa frăţească cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări socialiste. Discuţiile de la Moscova dintre de­legaţiile guvernamentale română şi sovietică, declaraţia comună din 3 decembrie 1956, sprijinul material teh­nic şi financiar pe care din nou ni l-a acordat Uniunea Sovietică, ilustrea­ză relaţiile de frăţească colaborare şi ajutor reciproc existente între ţările noastre şi dovedeşte încă odată ca ne putem sprijini in toate împrejurările pe prietenia cu Uniunea Sovietică şi celelalte ţări socialiste. Un eveniment important în politica partidului şi guvernului nostru este restabilirea relaţiilor prieteneşti, pe linie de stat şi de partid, cu Iugosla­via şi Uniunea Comuniştilor din Iu­goslavia. Guvernul nostru se pronunţă pentru lărgirea legăturilor politice, economi­ce şi culturale cu toate statele, indi­ferent de orînduirea socială, respin­­gînd însă orice fel de încercare de imixtiune în treburile interne ale ţării noastre. Trăinicia relaţiilor între ţări o constituie schimburile comerciale reciproc avantajoase. Guvernul Repu­blicii noastre Populare militează pen­tru dezvoltarea relaţiilor comerciale cu toate ţările, pentru lărgirea relaţi­ilor culturale şi ştiinţifice între toate popoarele, în vederea întăririi păcii şi colaborării internaţionale. Cetăţeni şi cetăţene, Partidul Muncitoresc Român, în fruntea tuturor forţelor democratice şi patriotice, cheamă pe oamenii muncii de la oraşe şi sate la muncă şi la luptă pentru obţinerea unor noi reali­zări pe calea înfloririi economiei na­ţionale şi a ridicării continuie a ni­velului de viaţă al celor ce muncesc. Programul cu care se prezintă Frontul Democraţiei Populare în faţa alegătorilor este un program de con­struire a socialismului, de muncă paş­nică pentru o viaţă mai îndestulată, pentru pace, pentru fericirea scumpei noastre patrii. Niciodată mai mult ca acum nu a fost atît de puternică unitatea m­oral­­politică a orînduirii noastre democrat­­populare. Lichidarea asupririi naţio­nale şi asigurarea deplinei egalităţi în drepturi a naţionalităţilor conlocui­toare cu poporul român face ca oame­nii muncii maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi să participe cu însufleţire alături de oamenii muncii romini la construirea socialismului in patria noastră comună, Republica Populară Romînă. Luînd parte în mod unanim la ale­gerile de la 3 februarie, cetăţenii pa­triei noastre îşi vor manifesta adincul lor ataşament pentru puterea popu­lară, încrederea nezdruncinată în orînduirea democrat-populară. Alege­rile de deputaţi în Marea Adunare Naţională întăresc şi mai mult unita­tea între partid, guvern şi popor şi arată hotărîrea oamenilor muncii de a contribui cu toată energia şi capa­citatea lor creatoare la făurirea socie­tăţii noi, socialiste. Trăiască Partidul Muncitoresc Ro­mân, iniţiatorul şi organizatorul vic­toriilor noastre! Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Populară Romînă ! Trăiască victoria în alegeri a Fron­tului Democraţiei Populare ! La muncă şi la luptă pentru înflo­rirea patriei pentru viitorul fericit al poporului nostru. intîlnirea tovarăşului Emil Bodnăraş cu alegatorii Facem parte dintr-un sistem mondial care numără 900 milioane de oameni CIMPULUNG MOLDOVENESC (de la trimisul nostru). — In sala de festivităţi a oraşului Cîmpulung Moldovenesc a avut loc ieri după amiază intîlnirea dintre ale­gătorii circumscripţiei electorale nr. 2 Cîmpulung cu tov. EMIL BODNA­­RAŞ, membru în Biroul Politic al C.C. al P.M.R. şi prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Intîlnirea s-a deschis într-o atmos­feră însufleţită. Numeroşi participanţi care s-au perindat la tribună pentru a dezbate problemele politice şi gos­podăreşti au vorbit cu bucurie despre realizările înfăptuite în anii regimului democrat-popular în oraşul şi raionul Cîmpulung cît şi în întreaga ţară. Unii vorbitori au amintit cu cifre şi fapte concrete că şi în raionul Cîmpulung a fost desfăşurată o largă acţiune de construire de locuinţe, şcoli, cămine culturale, cinematografe (Mihai Miha­­lache prim-secretar al comitetului ra­ional de partid) iar alţi vorbitori au arătat cît de multe transformări şi cît s-a modernizat oraşul Cîmpulung (prof. Ion Bilenschi). Unii vorbitori au subliniat libertatea de conştiinţă care există astăzi în statul nostru (Protopopul Gheorghe Antonescu, preotul Theodor Botnar), alţii au scos în evidenţă cît de mult s-a îm­bunătăţit situaţia sanitară a popu­laţiei (Filip Zarughevici din comu­na Moldoviţa.). Unii dintre cetăţeni au făcut diferite propuneri gospodă­reşti (Artemiza Ignătescu) iar alţii au vorbit de contribuţia intelectuali­lor din Cîmpulung la dezvoltarea ora­*­şului (Prof. Alexandru Vasilescu). Primit la tribună cu multă bucurii de cetăţeni a luat apoi cuvîntul Iov* Emil Bodnăraș. Cuvîntul tovarăşului Emil Bodnăraş Luînd cuvîntul tov. Emil Bodnăraş a subliniat că prefacerile adîtjei care s-au produs pe cuprinsul întregii noa­stre ţări, despre care au amintit ale­gătorii se datoresc clasei muncitoare şi partidului ei, forţa conducătoare care a creat condiţii pentru răstur­narea puterii burgheziei şi a moşie­­rimii împotriva căreia ca.50 afli In urmă s-a răsculat ţărănimea împilată. Schimbările care au avut loc la Cîmpulung sunt fenomene care s-au generalizat pe întinsul întregii noa­stre ţări. Ne prezentăm, în cadrul Frontului Democraţiei Populare, pentru a treia oară în faţa poporului spre a-i cere votul, supunînd votului politica par­tidului. Rezultatele cu care ne prezen­tăm astăzi sunt însemnate. Ţara noastră a făcut paşi uriaşi înainte Mijloacele principale de pro­ducţie se găsesc azi in miinile oame­nilor muncii care le administrează prin statul lor, pe care ei l-au creat — statul de democraţie populară. Puterea in ţara noastră aparţine oamenilor muncii şi nu altcuiva şi această putere oamenii muncii şi-o organizează aşa cum le convine mai bine, conform intereselor lor. Nimeni nu poate să se amestece şi să-i îm­piedice a-şi organiza această putere. Suntem­ hotărîţi să strivim orice în­cercare din partea oricui de a clinti puterea populară şi a statului nostru democrat-popular sub cea mai neîn­semnată formă s-ar manifesta. Pu­terea oamenilor muncii se organi­zează respectînd legile fundamentale de dezvoltare a societăţii socialiste. După ce a evocat trecutul de luptă al P.C.R., vorbitorul a subliniat că, în lupta sa pentru construirea socia­lismului în ţara noastră, P.M.R., se călăuzeşte de propria sa experienţă, de experienţa Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, de­ experienţa miş­cării revoluţionare internaţionale. Fiecare om al muncii este dator să ajute în fiecare zi la întărirea acestei puteri, a puterii populare, a puterii oamenilor muncii, a dictaturii prole­tariatului, pentru că proletariatului, ca clasa cea mai înaintată, îi revine sarcina de a avea rolul conducător în făurirea statului, în dezvoltarea puterii populare. Dacă în zilele tulburi în care reac­­ţiunea credea că poate să restaureze stă­pîinirea în Ungaria, şi pe la noi unii visau la vreo restaurare a vechi­lor orînduiri, fără îndoială că şi-au găsit răspunsul. Să întărim in fiecare moment alian­ţa cu ţărănimea muncitoare — aceasta este temelia puterii populare. Să săvîr­­şim în fiecare zi construcţia sta­tului democrat-popular ca formă su­perioară de organizare a societăţii, căreia îi revine rolul să construiască orînduirea nouă în care om pe om să nu se mai poată exploata. Să întărim solidaritatea ţărilor socialiste între ele, care este una din condiţiile de bază ale tăriei noastre. Această solidaritate s-a afirmat în zilele grele în Ungaria cînd ţările socialiste au venit în ajutorul forţelor sănătoase ale poporului ungar. Solidaritatea aceasta formează unul din elementele de sea­mă în desfăşurarea întregii politici in­ternaţionale. Vorbind despre politica de pace a ţării noastre, tov. Emil Bodnăraş a arătat că R.P. Romînă face parte din­tr-un sistem, dintr-un lagăr mare care are 900.000.000 de oameni pe care îi uneşte aceeaşi învăţătură în transfor­­marea societăţii omeneşti, care acţio­nează fiecare cu specificul său naţio­­r­al, dar pe linia aceleeaşi dezvoltări a societăţii. In China, în Mongolia, Vietnam, Polonia, Germania democrată sau Ro­mînia, sau în alte ţări de democra­ţie populară se vorbeşte acelaşi lim­baj, atunci cînd este vorba de cons­truirea societăţii noi, de înlăturarea capitaliştilor de la putere, atunci cînd este vorba de eliberarea omului de sub robia Capitalista. Cercurile imperialiste agresive, duş­mane ale păcii, nu ne-ar fi lăsat în pace dacă nu ştiau ce se aşteaptă in cazul cînd ar fi atentat la indepen­denţa noastră. Ele ar fi întîmpinat nu numai rezistenţa noastră, ci şi solida­ritatea largă a ţărilor socialiste. O agresiune împotriva oricăreia din ţările lagărului nostru ar antrena după sine puterea de neînvins a lagărului nostru întreg în care există şi bomba atomică şi multe altele care pot pune la punct pe aventurierii războinici. Să ne aducem aminte că aventura din Egipt a apărut odată cu aceea din Ungaria. Ce şi-au zis imperialiştii ? „Dezlănţuim aci o contrarevoluţie, şi rezolvăm greutăţile noastre din Orien­tul apropiat“ Cu ajutorul provocării Israelului, Franţa şi Marea Britanie au pornit agresiunea împotriva Egip­tului. Şi cu ce s-au ales din aventura aceasta ? Cu retragerea ruşinoasă im­pusă de ura şi indignarea sutelor de milioane de oameni de pe întregul glob şi îndeosebi de limbajul clar şi lim­pede în care a vorbit Uniunea Sovie­tică. Domnii capitalişti au înţeles că nu e chiar aşa de simplu. Astăzi suntem­ în 1957, nu în 1907. Referindu-se la hotărîrile Plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie tov. Emil Bodnăraș a arătat că măsurile luate de partid, de stat, nu sînt în­tâmplătoare. Ele sînt rezultatul unei munci pregătitoare îndelungate. Partidul nostru se conduce după legi, după reguli, după calcule ştiin­ţific întemeiate. Cind am luat un şir de măsuri ne-am gindit mult la ele. Fiindcă nici un gospodar nu trăie­şte fără rezerve, avem nevoie de can­tităţi mari de cereale ; astăzi oamenii nu mai trăiesc cu un harbuz şi cu o bucată de pline ca pe vremea cînd mu­­reau la 38—40 de ani. Desigur că mai există greutăţi în aprovizionare, re­cunoaştem şi nu ne speriem de ele. Le vom învinge. Facem totul pentru ca oamenii să trăiască bine. Nu e aşa de simplu să le rezolvi pe toate, dar noi depunem eforturi în această direcţie. Pentru a produce mai mult, pămîn­­tul trebuie lucrat mai bine. Noi am desfiinţat cotele ca să-l ajutăm pe ţă­­ran să acorde mai mult interes cul­,­turii pămîntului pentru a obţine recol­te mai bogate, să dea o producţie mai mare cu ajutorul maşinilor pe care am început să le fabricăm în fabrici­,­le noastre. Va trebui să mobilizăm pe munci­­tori, maiştri, ingineri să studieze noul sistem de salarizare, să vină cu pro­­puneri. Nu poţi face nici un fel de normare care să nu ţină cont de par­­ticularităţile fiecărei întreprinderi , care are utilaje mai vechi sau mai noi, condiţii mai bune sau mai rele. Aceasta, ca şi problema achiziţiilor, vor f­i probleme şi pentru deputaţii Marii Adunări Naţionale care vor trebui să contribuie pentru a le re­zolva cît mai just. In ceea ce priveşte ţărănimea să-i vorbim gospodăreşte, convingător, despre avantajele achizi­ţiilor. Noi am văzut răspunsul ei la desfiinţarea cotelor : intrarea în mare mim­ăr în gospodării colective şi în­ tovărăşiri agricole. In ciuda anumitor proorociri avem astăzi cîteva raioane din ţară care sînt complect coopera­­tivizate. Am trecut la descentralizarea apa­ratului nostru administrativ şi eco­nomic pentru că s-au creat condiţii­ pentru aceasta. Sistemul socialist este prin esenţă un sistem centralizat. Dar centralismul nostru poartă o de­numire deosebită : centralism demo­cratic. El trebuie să asigure legătura cu întreaga masă, care trebuie an­trenată la formularea unor hotărîri şi la luarea unor măsuri". Dar la noi s-a văzut că s-a ajuns la forme prea ri­gide, care au devenit o frină. Referindu-se la lărgirea competen­ţei şi atribuţiilor sfaturilor populare, vorbitorul a subliniat că astăzi cetă­ţenii participă mai cu tragere de inimă la diferite acţiuni iniţiate de sfaturile populare, de diferitele co­misii. S-au creat condiţii ca să se treacă asupra sfaturilor populare mai multă răspundere în administrarea treburi­lor. Nu este normal ca Sfatul popu­lar din Botoşani să nu poată angaja 4 măturători fără aprobare din Bucu­reşti. Formele birocratice de conduce­re vor fi astfel în mare măsură înlă­turate. Sfaturile populare să-şi admi­nistreze veniturile, iar cetăţenii să se tragă la răspundere ! In încheiere tov. Emil Bodnăraş a mulţumit pentru cuvintele calde adre­sate P.M.R., subliniind că încrederea aceasta a oamenilor în partid, în ca­pacitatea lui este cea mai bună călăuză. Noi susţinem cu tărie F.D.P. şi vom face tot posibilul pentru ca el să iasă victorios în alegerile pen­tru Marea Adunare Naţională. Oamenii muncii romini şi maghiari­­ uniţi sub­ steagul socialismului (Urmare din pag. l­a) dobindite în regiunea Cluj, în ultim­ii ani, printre care construirea numai in cursul anului 1956 a numeroase blocuri de locuit în această regiune. Prof. univ. Iuliu Marton, prorecto­rul universităţii Bolyai“ a arătat în cuvîntul său că dreptul deplin de care se bucură naţionalităţile conlocuitoare in patria noastră, sunt rod al politicii juste a partidului manifestată în pro­blemele naţionale. Mărturie a acestei politici sunt universitatea cu limba de predare maghiară Bolyai, care a dat pînă acum peste 2.000 absolvenţi, facultatea agrotehnică cu limba de predare maghiară din cadrul Institu­­tului agronomic Cluj, numeroase şcoli cu limba de predare maghiară, Tea­trul şi Opera maghiară de stat din Cluj, cărţi şi reviste editate în limba maghiară. Tov. Vasile Vaida, membru su­pleant al CC. al P.M.R. prim secre­tar al comitetului regional P.M R. Cluj a vorbit pe larg despre realizările do­­bindite de oamenii muncii din patria noastră, realizări cu care se prezintă la alegerile din 3 februarie. Tov. Va­sile Vaida a subliniat că hotărîrile re­centei plenare a C.C. al P.M.R. însu­fleţesc lupta oamenilor muncii pentru dezvoltarea continuă a regiunii Cluj. In încheierea adunării, tov. Petre Jurcă, preşedintele comitetului execu­tiv al sfatului popular orăşenesc Cluj a dat citire unei telegrame adresate de alegătorii circumscripţiei electorale „Atelierele C.F.R. 16 Februarie“ Cluj, tovarăşului dr­ Petru Groza în care asigură pe candidatul lor că vor mun­ci cu toată rîvna pentru a întări reali­zările de pînă acum, de a contribui la dezvoltarea şi înflorirea patriei. Cuvîntul tovarăşului Iosif Chişinevschi (Urmare din pag. l­a) ne şi iau masa la cantine în condiţii ce nu se pot compara cu cele din trecut. Bunăstarea materială a stu­denţilor constituie o preocupare per­manentă a partidului şi guvernului ţării. In oraşul Iaşi au fost construite 4 cămine studenţeşti, iar alte două sunt în construcţie De asemenea s-a construit o clădire a Institutului poli­tehnic, Institutul de igienă şi altele Partidul şi guvernul acordă o aten­ţie şi o grijă deosebită oamenilor de ştiinţă şi cultură. Dispreţuiţi şi umi­liţi în trecut oamenii ştiinţei şi artei, scriitorii, savanţii, artiştii se bucură azi de condiţii prielnice activităţii lor creatoare. Nu încape îndoială că şi în anii ur­­mători ştiinţa şi arta in ţara noastră vor cunoaşte o nouă înflorire demnă de epoca glorioasă a construirii socia­lismului îmbogăţind şi mai mult apor­tul pe care-l aduce poporul nostru la tezaurul culturii universale. In munca noastră ca în orice ac­ţiune mare — a continuat vorbitorul —­ au existat şi greşeli şi greutăţi ge­nerate de înapoierea economică din trecut a ţării noastre, de urmările războiului, la care adăugăm insufi­cienta experienţă a cadrelor noastre în construcţia socialismului. In continuare tovarăşul I. Chişinev­­schi a subliniat că rezoluţia plenarei C.C. al P.M.R. din decembrie 1956 a adoptat un şir de măsuri de cea mai mare importanţă pentru crearea celor mai potrivite condiţii unei desfăşurări şi mai largi a iniţiativei şi activităţii creatoare a oamenilor muncii. Hotărîrile plenarei vor consolida şi mai mult unitatea oamenilor muncii în jurul partidului şi guvernului, vor întări hotărîrea lor de a apăra şi dez­volta cuceririle revoluţionare ale po­porului, de a demasca şi zdrobi orice uneltiri ale cercurilor imperialiste şi ale agenţilor lor întărirea vigilenţei revoluţionare, întărirea statului democrat-popular, instrument principal al construirii vie­ţii noi, este o înaltă îndatorire cetă­ţenească. Politica externă promovată de parti­dul şi guvernul nostru este o politică neabătută de pace, de prietenie şi co­laborare între toate popoarele lumii, o politică de coexistenţă paşnică intre ţări cu sisteme sociale diferite. Sîntem încredinţaţi că orice neînţe­legere internaţională îşi poate găsi o soluţie paşnică, pe calea tratativelor. Poporul nostru a condamnat şi va condamna totdeauna orice agresiune imperialistă ori unde s-ar produce şi va fi întotdeauna alături de popoarele care mai au de dus lupta pentru li­bertate şi independenţă naţională. Ţara noastră a fost primită în O.N.U. la ale cărei lucrări participă activ. La baza politicii externe a ţării noastre stă prietenia veşnică, tot mai strînsă cu Marea Uniune Sovietică, China Populară şi celelalte ţări ale lagărului socialist. Recentele tratative dintre delegaţiile guvernamentale ale R.P.R. şi Uniunii Sovietice ilustrează din nou cu multă tărie relaţiile fră­ţeşti de sinceră prietenie î­ître ţările noastre socialiste. După cum ştiţi, pentru a ne ajuta sâ învingem consecinţele recoltei slabe de anul trecut, Uniunea Sovietică ne va livra sub formă de credit încă din prima jumătate a anului 1957 o can­titate de 450.000 tone grîu şi 60.000 tone furaje. Mii de tone de cereale din U.R.S.S. au şi sosit în ţară In încheierea cuvîntării sale, tova­răşul I. Chişinevschi a spus : Poporul român păşeşte cu încredere înainte. El este însufleţit d­e ideile Partidului Muncitoresc Român. El este însufleţit de construcţia socialismului căreia îi consacră întreaga energie creatoare. Apropiatele alegeri vor de­monstra cu toată vigoarea devota­mentul poporului faţă de această mă­reaţă cauză Ele vor demonstra în­semnătatea faptului că în ţara noas­tră partidul, guvernul şi poporul con­stituie o forţă politică unită şi atot­biruitoare. ★ La sfîrşitul adunării participanţii au hotărît să trimită o telegramă Comi­tetului Central al P.M.R. prin care-şî exprimă voinţa neclintită de a da viaţă în mod exemplar măsurilor elaborate de partid, pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de viaţă al celor ce muncesc.

Next