Romînia Liberă, noiembrie 1957 (Anul 15, nr. 4062-4088)
1957-11-01 / nr. 4062
Vineri 1 noiembrie 1957 — nr. 4063 'Akcsit Aptamim Ami mm-sovi * Săptâmîna teatrului şi muzicii sovietice Atitudine partinică pasionată faţă de teatru Marea Revoluţie din Octombrie a lărgit mult graniţele artei dramatice, şi ridicînd la un nivel fără precedent arta adevărului vie- ¡ii, a determinat apariția teatrului sovietic, ca cel mai înaintat teatru din lume. Acest fapt a fost posibil datorită pătrunderii in arta dramatică sovietică a ideologiei revoluţionare şi datorită apariţiei unei noi dramaturgii, care a impus analiza personajului din punct de vedere social şi a necesitat o rezolvare social-politică a fiecărui erou, a fiecărei piese. In Uniunea Sovietică, pentru prima oară in lume s-au ivit in faţa teatrului şi slujitorilor lui sarcini noi şi măreţe: reprezentarea idealurilor înalte ale omenirii şi a eroismului revoluţionar şi exprimarea celor mai arzătoare probleme ale vieţii noi ale societăţii socialiste. Actorilor sovietici li s-a cerut să aibă, cum spunea N. P. Hmeliov, „o atitudine partinică pasionată faţă de personaje" şi să împletească măiestria artistică cu un adevărat patriotism. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără tradiţia glorioasă a teatrului rus, făurită timp de generata de o pleiadă de străluciţi actori şi regizori. Această tradiţie, teatrul sovietic a păstrat-o şi a fructificat-o alungind la neîntrecutele sale realizări actuale. In ceea ce mă priveşte, am fost un mare admirator al teatrului rus încă din 1908 cină am avut ocazia să-l văd pentru prima dată. La Chişinău, pe marele actor Ludvikov interpretind piesa lui Lavedan „Marchizul de Priola". Urmăream cu emoţie turneele prin Europa ale Teatrului Academic de Artă din Moscova (MHAT-ul) de sub conducerea lui K. S. Stanislavski şi păstrez pină In prezent criticile neînchipuit de elogioase publicate In Occident cu ocazia acestor turnee. Nu voi putea uita niciodată emoţia de profundă artă pe care mi-a furnizat-o spectacolul „Trei surori“ văzut la Viena in 1922 cu ocazia turneului unei părţi a trupei lui Stanislavski, in frunte cu admirabila O. L. Knipper-Cehova (in rolul Maşei) si V. I. Kacealov (Verşinin). Afirm cu toată sinceritatea că cele mai bune din creaţiile mele artistice se datoresc tocmai influentelor pe care aceste spectacole le-au exercitat asupra mea, asupra evoluţiei carierei mele şi asupra meşteşugului meu actoricesc. Credeam de aceea că sint ca să zic aşa, in cunoştinţă de cauză cind după eliberarea patriei noastre am început să cunosc din citit, la început, din filmele-spectacol mai apoi, arta sovietică. Mi-am dat insă în curind seama că teatrul sovietic reprezintă un adevărat salt calitativ faţă de tot ceea ce cunoşteam noi pină atunci şi acest sentiment mi-a fost şi mai limpede cind trupa Mossovietului de sub conducerea lui I. A. Zavadski a sosit in ţara noastră. Deabia la primul spectacol pe care l-am văzut, „Uraganul" de Bill Beloţerkovski am văzut cum trebuie înţeleasă in sensul lui Urneliov „atitudinea partinică pasionată“ , şi am admirat forţa uriaşă a realis- t mului in interpretarea scenică. Am rămas entuziasmat nu numai de interpretarea lui Mordvinov In „Othello" ci şi de sensul profund nou şi totodată progresist pe care I. A. Zapadski La dat tragediei shakespeariene introducind problema rasială în centrul conflictului, dramatic. Actorii sovietici ai MHAT-ului ne-au dovedit meşteşugul de a pătrunde în cele mai ascunse adincuri ale inimii omeneşti şi au vibrat in- tr-o tensiune artistică neobişnuită, pentru a ne arăta zbuciumul profund al eroilor întruchipaţi de ei. Din cete patru spectacole de neuitat am avut ocazia nu numai să învăţ foarte multe, dar şi să înţeleg greşeala pe care o făceau mulţi dintre noi in interpretarea exactă a sistemului lui K. S. Stanislavski. Aşa cum declara M. N. Kedrov, MHAT-ul a îmbogăţit şi a dezvoltat acest sistem, care, ca orice sistem viu, este intr-o continuă evoluţie. MHAT-ul a aplicat in mod creator acest sistem, şi acest exemplu trebuie să servească tuturor regizorilor noştri. In felul acesta şi teatrul nostru, urmind exemplul evoluţiei teatrului sovietic pe drumul deschis de Marele Octombrie, se va dezvolta neîntrerupt, imbinind tradiţiile strălucite ale teatrului nostru cu cele ale artei teatrale socialiste şi punând astfel în practică vechiul îndemn al lui K. S. Stanislavski: „Fie ca înţelepciunea bătrinească să orienteze vioiciunea tinerească, fie ca vioiciunea şi forţa tinerească să sprijine înţelepciunea bătrinească". V. Maximilian artist al poporului Sesiunile ştiinţifice de comunicări ale Institutelor Academiei R.P.R. Joi dimineaţă s-a deschis sesiunea ştiinţifică de comunicări a institutelor secţiei de ştiinţe economice, filozofice şi juridice a Academiei R. P. Române, organizată cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Insula Institutului de ştiinţe economice şi planificare, unde se desfăşoară lucrările sesiunii Institutului de cercetări economice, au fost expuse comunicările „Calea Revoluţiei din Octombrie şi particularităţile naţionale în construcţia economică socialistă“ de conf. univ. C. Murgescu şi ,.Ajutorul acordat de U.R.S.S. în construirea socialismului în ţara noastră“, de Gh. Gaston Marin, preşedintele Comitetului de stat al planificării Şi altele. In cadrul sesiunii de comunicări a Institutului de filozofie, care are loc la Facultatea de filozofie, au fost prezentate 6 comunicări printre care : „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi formarea omului nou" de Al. Tănase, „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi influenţa ei asupra Istoriei filozofiei universale" de Pavel Apostol, „Particularităţile ideologiei revoluţionar-democrate din România“ de Mircea Ioanid. Tot la Facultatea de filozofie se desfăşoară lucrările sesiunii Institutului de psihologie al Academiei. Au fost prezentate printre altele comunicările : „Teoria leninistă a reflectării şi unele probleme de neurofiziologie şi psihologie“ de Ion N. Bălănescu, director adjunct al Institutului, „Problema caracterului in psihologia sovietică“, de Paul Popescu-Neveanu, In cadrul lucrărilor sesiunii Institutului de cercetări juridice, care s-au desfăşurat în aula Ministerului Justiţiei, au prezentat comunicări printre alţii I. Ceterchi, despre „Concepţia leninistă asupra statului şi democraţiei şi aplicarea ei creatoare în R.P.R." şi Mircea Anghene despre „Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii, exemplu istoric în construirea organelor locale ale puterii de stat în R.P.R.“. Tot joi dimineață s-a deschis sesiunea de comunicări a Institutului de lingvistică al Academiei R. P. Române. Cuvintul de deschidere a fost rostit de acad. Iorgu Iordan. Au prezentat comunicări prof. univ. D. Macrea despre „Importanţa studiilor lexicografice sovietice pentru dezvoltarea lexicografiei din ţara noastră“, prof. univ. J. Byck despre „Filologia sovietică şi sarcinile noastre“ şi alţii. Lucrările sesiunii de comunicări ştiinţifice ale acestor institute continuă. (Agerpres) Conferinţă inter-confesională închinată prieteniei romîno-sovietice Numeroşi reprezentanţi ai cultelor din oraşul şi regiunea Oradea au luat parte la conferinţa inter-confesională închinată prieteniei romîno-sovietice, care a avut loc zilele trecute la Oradea. Cu acest prilej, preotul consilier Nicolae Păcală, de la Episcopia ortodoxă Oradea şi preotul consilier Alexandru Butu, de la Episcopia reformată Oradea, au vorbit în limba romina şi maghiară despre prietenia romîno-sovietică şi despre marile succese dobîndite de popoarele sovietice în cei 40 de ani care au trecut de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Din rîndul participanţilor la conferinţă au luat cuvintul preotul ortodox Andrei Lupşa, preotul romano catolic, Francisc Balataki, Pollak Wolff, rabinul cultului mozaic din Oradea, protopopul ortodox Vasile Magadan, Dumitru Tătaru, reprezentamtul cultului adventist şi alţii. Din unghiul perspectiva istorice patruzeci de ani sînt un răstimp relativ scurt şi nu este uşor, pentru cei care trăim în viitoarea celor mai profunde prefaceri economice, sociale, politice, care asistăm la procesul descompunerii sistemului capitalist, să sintetizăm şi să rezumăm atît de variata şi multipla semnificaţie a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Marea Revoluţie a fixat o piatră de hotar în istoria dezvoltării societăţii omeneşti. De ea este legat începutul crizei generale a capitalismului care cuprinde toate laturile vieţii economice, sociale, politice, culturale ale acestui sistem istoriceşte perimat şi care va însoţi capitalismul, agravîndu-se continuu, pînă la ultima lui respiraţie. Scindarea lumii în cele două sisteme — socialist şi capitalist — ca urmare a primei breşe savîrşite acum la 40 de ani în sistemul capitalist mondial de către proletariatul rus, procesul amplu de descompunere a capitalismului care a urmat şi se agravează continuu şi dezvoltarea şi întărirea rapidă a sistemului socialist, toate acestea constituie principala trăsătură a crizei generale a capitalismului. Ceea ce ne poate fixa în primul moment atenţia atunci cînd aruncăm o rapidă privire retrospectivă de-a lungul celor patru decenii, este rapiditatea şi amploarea cu care s-a extins spaţiul spărturii pe care Marea Revoluţie a provocat-o capitalismului mondial. Dacă pînă la cel de-al doilea război mondial suprafaţa ţărilor care se desprinseseră din sistemul capitalist atingea vreo 23 de milioane de km. pătraţi, adică o şesime din suprafaţa întregului glob, ea se ridică astăzi la peste 35 milioane de km. pătraţi, adică la un sfert din suprafaţa globului. Se ştie, de asemenea, că populaţia ţărilor din sistemul socialist mondial numără astăzi peste 900 de milioane, faţă de 171,5 milioane înainte de cel de-al doilea război mondial. Oricît de impresionant, acesta nu este totuşi decît un prim aspect al progresului breşei. Breşa socialistă a dus la cea mai profundă criză a întregului sistem colonial al imperialismului. In ultimii 10 sau 11 ani s-au eliberat de sub dominaţia imperialistă peste 1,2 miliarde de oameni, adică aproape jumătate din întreaga populaţie a globului. Destrămarea sistemului colonial este un fenomen de importantă istorică mondială. Departe de a se opri sau atenua, lupta de eliberare a popoarelor din țările coloniale sau dependente cuprinde zi de zi teritorii noi, devine tot mai dîrză și mai hotărită. Pendula istoriei bate ultimele clipe ale colonialismului. Nenumărate sunt fenomenele şi procesele din lumea de astăzi a capitalismului, care reflectă parazitismul şi putreziciunea acestui sistem economic. Aceste fenomene şi procese au creat o anumită stare de spirit în lumea capitalistă. Un autor burghez scrie : „...ceea ce mi se pare a fi faptul cel mai semnificativ în legătură cu schimbările care s-au produs în ultima jumătate de secol este alterarea climatului moral, care a trecut de la ceea ce părea să fie un optimism debordant la ceva care seamănă foarte mult cu disperarea“. Iar alt autor burghez completează : „Teama de imprevizibil colorează existenţa noastră — stare care nu a fost niciodată atît de adevărată ca în cursul acestor ultimi ani“. Referindu-se la stările economice şi sociale de astăzi din Statele Unite ale Americii, un alt publicist burghez îşi pune, cuprins şi el de teamă, întrebarea : „Unde ne găsim noi astăzi ?“ M-aş încumeta să-i dau o mină de ajutor în, aflarea răspunsului. Nu voi insista asupra generalizărilor teoretice marxiste, ci mă voi mărgini să amintesc, pe scurt, numai cîteva din faptele economice care caracterizează capitalismul contemporan. Iată, de pildă, un asemenea fapt cum este criza agrară cronică din S.U.A. şi din alte cîteva ţări capitaliste, mari producătoare de cereale. Această criză de supraproducţie dăinuie in agricultura capitalistă de vreo 30 de ani. Toate încercările statului de a limita proporţiile crizei, de la folosirea creditelor şi preţurilor şi pînă la restrîngerea însemnată a suprafeţelor însămînţate, nu numai că au rămas fără rezultat, dar au dus în ultimii ani la o creştere şi mai importanta a stocurilor nevandabile. In vreme ce toată „strădania“ guvernelor S.U.A. se îndreaptă spre micşorarea producţiei agricole, în vreme ce contribuabilul american este supus unei sarcini fiscale crescînde, între altele şi în scopul finanţării politicii economice a statului de reducere a suprafeţei terenurilor cultivate, zeci şi sute de milioane de oameni din ţările capitaliste, inclusiv din ţări ca Italia sau Japonia, se subalimentează. In unele ţări capitaliste sunt regiuni întingi, fără a mai vorbi de grupurile sociale cele mai oropsite din indiferent ce ţară capitalistă, care suferă în mod cronic de foame. Cît de realist este evocată de Jorge Amado soarta tragică a ţăranilor brazilieni care cutreieră pustiurile nesfîrşite ale Braziliei în căutare de lucru şi de pîine: „Foamea şi bolile îi seceră, stîrvurile rămîn în drum, îngrăşînd pămîntul, iar tufele cresc tot mai dese, ţepii devin tot mai puternici chinuind trupurile drumeţilor“. In acelaşi timp se investesc fonduri importante în construirea de noi hambare menite să adăpostească „surplusul“ tot mai mare de grîne care nu poate fi vîndut. Mi se pare că toate acestea pot constitui un început interesant în aflarea răspunsului pe care îl caută publicistul burghez american. Să luăm, mai departe şi oarecum la întîmplare, şi un asemenea fapt cum este acela al caracterului inflaţionist al economiei ţărilor capitaliste. Guvernul S.U.A. consideră că inflaţia este problema cea mai gravă şi cea mai urgentă a economiei americane. Guvernele din Anglia, Franţa şi numeroase alte ţări capitaliste manifestă, o îngrijorare asemănătoare. „Organizaţia Europeană de cooperare Economică“, creată în 1948 din iniţiativa S.U.A, ca un corolar al „planului Marshall“, consacră în cel de-al optulea raport al său (Paris, aprilie 1957) un capitol amplu problemei inflaţiei. Găsim în acest capitol şi următoarea mărturisire: „Dar trebuie să subliniem că într-un climat general de inflaţie creşterea costurilor de producţie, este uşor repercutată asupra preţurilor de vînzare. In consecinţă, preţurile au tendinţa de a marca o creştere mai rapidă decît aceea pe care ar justifica-o augmentarea salariilor pe unitatea de produs“. Autorii raportului nu ne explică de ce urcarea salariilor justifică urcareapreţurilor; ei nici nu vor să se gîndească că preţurile ar putea să nu crească dacă urcarea salariilor s-ar repercuta asupra profiturilor capitaliste. Dar, în sfîrşit, reţinem recunoaşterea faptului că preţurile cresc mai repede decît salariile. Cum rămîne atunci cu creşterea nivelului de trai al proletariatului ? Raportul nu conţine răspunsul la asemenea întrebări indiscrete, după cum nu conţine nici explicaţia ştiinţifică a însăşi inflaţiei. In schimb, el conţine unele constatări şi sugestii „interesante“ cu privire la măsurile anti-inflaţioniste. Vreau să mă refer la „măsurile care au mai ales ca obiect limitarea consumaţiei private“, cum spune raportul. Este vorba de „măsuri fiscale şi bugetare cu caracter specific“, de majorări de impozite pe veniturile persoanelor fizice, deci în primul rînd pe veniturile maselor de oameni ai muncii şi nicidecum ale societăţilor capitaliste; este vorba de măsuri „care să încurajeze moderaţia în materie de sporire a salariilor“, cum se exprimă eufemistic autorii raportului şi de alte asemenea măsuri. Printre sugestiile cu privire la măsurile anti-inflaţioniste găsim : efectuarea de economii mai ales la cheltuielile publice care duc la „subvenţionarea directă sau indirectă a consumaţiei private“ (învăţămînt, sănătate, cultură etc). In concluzie, este vorba de limitarea şi reducerea, pe diferite căi, a nivelului de trai al oamenilor muncii pentru a se asigura trecerea unei părţi tot mai mari a venitului naţional în buzunarele monopoliştilor. Nici un cuvînt nu suflă raportul despre uriaşele cheltuieli militare ale statelor capitaliste şi despre legătura dintre aceste cheltuieli pe de o parte, inflaţia şi profiturile monopoliştilor pe de altă parte. Am aflat că într-un „climat general de inflaţie“, preţurile cresc mai repede decît salariile, dar nu ni s-a spus nimic despre faptul că însăşi continuele majorări de preţuri la care se dedau monopolurile duc la inflaţie, la scăderea salariului real şi la creşterea profiturilor. Dar, ne mulţumim să reţinem acest fapt simplu, clar, caracteristic şi mărturisit fără rezerve, că politica economică a statelor capitaliste este îndreptată cu perseverenţă şi înverşunare spre „limitarea consumaţiei private“ adică spre coborîrea nivelului de trai al populaţiei muncitoare, spre „organizarea“ mizeriei şi sărăciei. Poate că publicistul burghez american, la care mă refeream mai înainte, va putea găsi şi în aceasta un răspuns la întrebarea lui. Am atins adineaori problema cheltuielilor de înarmare. S-au dat și continuă să se dea în presa noastră numeroase cifre ilustrează acest „bogat“ caal economiei capitaliste contemporane. Fără a insista deci, fie-mi îngăduit să dau numai 4 sau 5 cifre noi. In 1955, cheltuielile militare pe cap de locuitor au fost în S.U.A. de 245,8 dolari (cu 86 la sută mai mari decît în 1951). In același an (și tot pe cap de locuitor) cheltuielile pentru zahăr au fost de 8 dolari, pentru carne de 28,9 dolari, pentru lapte de 20,2 dolari și pentru bumbac brut de 89,1 dolari (ultima cifră este valabilă pentru anul 1954). Cu alte cuvinte, societatea capitalistă americană cheltuiește în scopuri militare cu aproape 70 la sută mai mult decît pentru ansamblul a patru dintre cele mai importante articole de consum individual. De obiceiu, cînd se vorbește despre acest aspect al economiei americane, se subliniază faptul că monopolurile obţin de pe urma comenzilor de armament profituri uriaşe. Aceasta este adevărat, dar aceasta nu este totul. Ceea ce în acelaşi timp este deosebit de semnificativ, e faptul că producţia de armament pare să fi devenit, ca să spun aşa, o parte integrantă a însuşi sistemului capitalist, că comenzile de armament ale statului constituie forma cea mai importantă prin care acesta intervine în economia naţională, că prin această formă de intervenţie se încearcă menţinerea pe linia de plutire a întregului sistem economic. O eventuală reducere a cheltuielilor de înarmare este considerată de către cercurile imperialiste ca una dintre cele mai grave primejdii, nu numai pentru profiturile lor, ci pentru întregul curs al economiei. Toate acestea nu modifică semnificaţia politică a cursei înarmărilor, nu schimbă caracterul agresiv al politicii imperialiste. Dimpotrivă , un sistem care din punct de vedere economic se sprijină pe înarmări, trebuie să se manifeste pe planul politicii externe prin măsuri de pregătire a unui nou război. Două sunt însă întrebările care trebuie puse: ce fel de sistem economic este acela în care an de an se risipeşte în cheltuieli de înarmare o parte considerabilă a venitului naţional şi cut timp va putea dura, fără a se ajunge la o uriaşe catastrofă din cauza acestei irosiri de muncă socială ? Parcă încercînd să răspundă la cea de-a doua iitrebare, un economist american spune: .... guvernul şi-a luat atîtea responsabilităţi financiare... incit noi nu putem şti dacă sintem în măsură de a evita în viitor panica şi prăbuşirea financiară“. Aceasta nu este singura manifestare a fricii de care sunt cuprinse cercurile financiar şi cercurile de economişti din S.U.A. şi din Europa occidentală. In numeroase scrieri şi în forme variate găsim expresia aceasta a anxietăţii, a neliniştii, a fricii în faţa viitorului chiar şi a celui mai apropiat. Nu există leac care să poată tămădui lumea capitalistă de această frică. Şi tocmai pentru că am încercat să dăm un început de răspuns chinuitoarei întrebări a publicistului american — „unde ne găsim noi astăzi ?“ — nu putem să nu recunoaştem deplina îndreptăţire şi a întrebării şi a fricii. Cursul istoriei este ireversibil şi legile dezvoltării sociale sunt neînduplecate. După Marele Octombrie au urmat ţările din Europa de răsărit, care s-au rupt din lanţurile imperialiste şi au păşit pe calea socialismului, apoi a trecut pe aceeaşi cale şi fatele popor al Chinei. S-a format şi s-a dezvoltat un întreg sistem socialist mondial. In întreaga această lume tînără domnesc nu incertitudinile şi aprehenţiunile, nu teama de prezent şi de viitor ci entuziasmul creator al milioanelor de constructori ai unei vieţi noi, convingerea în justeţea cauzei şi certitudinea în viitorul tot mai luminos. Succesele Uniunii Sovietice şi ale celorlalte ţări ale lagărului socialist în domeniul industriei şi agriculturii, ştiinţei şi tehnicii, literelor şi artelor, în domeniul ridicării nivelului de trai al maselor, pe tărîmul învăţămîntului şi al ocrotirii sănătăţii — dovezi concrete, vizibile ale justeţei teoriei marxist-leniniste, mobilizează şi stimulează proletariatul din ţările capitaliste în lupta sa pentru progresul social, pentru pace, pentru pîine şi libertate. Acestea sînt în acelaşi timp şi dovezi ale caracterului istoric, pieritor al sistemului capitalist. Intre cele două lumi care îşi stau faţă în faţă, istoria a hotărît în favoarea socialismului, iar hotărîrea este inapelabilă. IOSIF ANGHEL Lumea capitalistă, la 40 de ani de la Marele Octombrie care pitol România liberă O contribuţie la strîngerea legăturilor de prietenie între poporul român şi cel francez (Urmare din pag. l a) popoarele noastre, informe cit mai directe şi concrete. In această privinţă putem spune că această vizită şi-a atins pe deplin scopul şi că ea reprezintă un mare pas înainte in dezvoltarea legăturilor tradiţionale cu Franţa, în toate domeniile de activitate. La propunerea delegaţiei noastre parlamentare, colegii parlamentari francezi au căzut de acord să se creeze în sinul grupurilor de prietenie din ambele parlamente, comisii pe specialităţi economice, financiare, culturale, ştiinţifice, etc, care să studieze şi să facă propuneri comune grupurilor parlamentare respective. Problemele asupra cărora s-a căzut de acord, urmează să fie supuse aprobării parlamentelor, care vor găsi mijloacele cele mai potrivite pentru traducerea lor în practică. Discuţiile purtate constituie premize solide pentru o colaborare rodnică în avantajul ambelor popoare. Această colaborare se integrează în lupta popoarelor pentru pace şi prietenie. In încheiere, vreau să profit de această ocazie să aduc cele mai calde şi sincere mulţumiri d-lui Lucien Begouin, preşedintele grupului parlamentar franco-romin şi d-lui Castelanie, preşedintele grupului franco-romin al Consiliului Republicii, pentru primirea ce a fost rezervată delegaţiei noastre, asigurindu-i şi pe această cale că grupul parlamentar romîno-francez va depune toate eforturile ca vizita noastră să folosească cit mai mult la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare intre popoarele noastre şi pentru pace în lumea întreagă. CL. RADULESCU „Popoarele francez şi român au toate motivele să se cunoască mai bine şi sa se iubească reciproc“ Declaraţia d-lui Andre Le Troquet, preşedintele Adunării Naţionale franceze, făcută trimisului special Agerpres la Paris. In legătură cu vizita delegaţiei parlamentare a R. P. Romíne în Franţa, Ion Mihăileanu, trimisul special al Agerpres la Paris, a rugat pe d-1 Andre Le Troquer, preşedintele Adunării Naţionale franceze, să-şi exprime părerea asupra perspectivei dezvoltării relaţiilor dintre Franţa şi România. D-1 Le Troquer a dat următorul răspuns: „Consider că crearea grupurilor parlamentare franco-române în ambele ţări a fost o idee excelentă. Aceste grupuri de prietenie pot ajuta guvernele lor să înmulţească contactele, călătoriile de studiu, schimburile de experienţă, vizitele reciproce. Pe calea contactelor ne putem cunoaşte mai bine, se poate, face un schimb de informaţii aducător de foloase ambelor părţi. Aceste lucruri apar cu atît mai fireşti datorită faptului că popoarele noastre sunt legate între ele pe baza unei comunităţi latine. Pot exista diferenţe de concepţii, de regimuri politice, dar ele nu trebuie să împiedice nici legăturile noastre, nici schimbul reciproc al bunurilor culturale. Ştim că prima delegaţie parlamentară franceză care a fost în România a fost primită cu multă căldură şi dragoste. Şi la noi, grupul de prietenie franco-romin din Adunarea Naţională franceză s-a străduit să fie la înălţimea primirii făcute delegaţiei franceze şi cred că deputaţii români s-au putut convinge că vizita lor a fost fructuoasă şi interesantă. îmi dau bine seama de necesitatea dezvoltării relaţiilor prieteneşti dintre ţările noastre şi de aceea, într-un moment potrivit, în împrejurări favorabile, aş dori să am plăcerea de a exprima în Romînia, poporului român, simpatia poporului frate francez. Popoarele francez şi român au toate motivele să se cunoască mai bine şi să se iubească reciproc. În acest spirit, voi depune toate sforţările pentru a dezvolta larg contactele dintre ţările noastre“. TELEGRAMA Tov. acad. prof. Ştefan S. Nicolau a adresat d-lor Lucien Bégouin, deputat de Seine et Marne, preşedintele Grupului parlamentar franco-român din Adunarea Naţională Franceză şi Jules Castellan, senator de Madagascar, preşedintele Grupului parlamentar franco-român din Consiliul Republicii, următoarea telegramă: Membrii delegaţiei Marii Adunări Naţionale a R.P. Român, care au avut, recent, deosebita plăcere de a face o vizită in minunata dv. ţară, întorşi în patria lor, vă exprimă, prin mine, atît dv. cît şi tuturor celor care ne-au înconjurat cu prietenia lor, întreaga şi sincera gratitudine pentru primirea deosebit de cordială pe care ne-aţi făcut-o, ca reprezentanţi ai poporului român şi pentru ospitalitatea caldă de care cu toţii ne am bucurat în tot timpul şederii noastre în Franţa. Vă asigurăm că noi toţi, împreună cu ceilalţi membri ai Grupului parlamentar de prietenie România Franţă, ne vom strădui ca roadele ultimelor noastre întîlniri să se facă simţite în măsură cît mai mare, pentru a contribui şi pe această cale la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare între popoarele noastre, cît şi la menţinerea şi consolidarea păcii în lume. Racheta satelitului observată la Bucureşti La 31 octombrie a.c. ora 18.58 racheta purtătoare a satelitului artificial al pămîntului a fost văzută la Observatorul Astronomic din Bucureşti mişcîndu-se pe o mică porţiune a traiectoriei în apropierea orizontului, în direcţia nord-nord-est, trecînd sub constelația Perseu. La cea mai mare strălucire, racheta a apărut ca o stea de mărimea a doua, de culoare alb-albastră, cu o mișcare mai înceată ca a unui meteor. Tov. dr. Petru Groza a adresat o telegramă de felicitări Şahului Iranului, Mohamed Reza Pahlevi, cu prilejul aniversării zilei sale de naştere. La această telegramă tov. dr. Petru Groza a primit o scrisoare de mulţumire din partea Şahului Iranului. • In magazinele alimentare şi la cofetării s-a pus în vînzare un nou produs din suc natural granulat de portocale. Plicul cu 20 grame costă 0,60 Iei. ★ Grupul de activişti ai sindicatelor din Brazilia, care ne vizitează ţara la invitaţia Consiliului Central al Sindicatelor a fost primit joi la amiază la secretariatul C.C.S. de tovarăşul Gheorghe Apostol, preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor. • La Muzeul raional din Făgăraş s-a organizat o interesantă expoziţie etnografică unde sunt expuse obiecte de artă populară, pictură religioasă din secolele XVI—XIX, obiecte de ceramică şi altele. ★ Departamentul Comerţului Interior, în colaborare cu Centrocoop, a luat măsuri pentru organizarea în cît mai bune condiţii a desfacerii de ţesături, confecţii şi încălţăminte în rate, pentru personalul medico-sanitar din mediul rural. * Pictorii Ştiubei şi Dumitran lucrează în momentul de faţă la machetele timbrelor dedicate satelitului artificial al pămîntului ce vor fi emise de Departamentul PTT. Pentru a amenaja mai plăcut vitrinele magazinelor s-a luat recent măsura de a se introduce în vitrine lumină fluorescentă. Pentru început, lumina fluorescentă se introduce zilele acestea la citeva din marile magazine din Capitala cum sunt : „Victoria“, „Bucureşti", „Comaliment m 1“, Magazinul de confecţii din b-dul 6 Martie, etc. Rene Rooabado Alcocer, profesor de economie la Universitatea din Cochabamba — Bolivia, redactor la Camera de senatori din La Paz, redactor la ziarele ,,El Pais“ şi „Ultima Hora“, membru în Consiliul de reformă agrară şi membru în conducerea centrului de cultură boliviano-romîn, care se află în ţara noastră la invitaţia Institutului român pentru relaţiile culturale cu străinătatea, a avut joi seară la Uniunea Ziariştilor din R.P. Română o întîlnire cu membri ai conducerii Uniunii Ziariştilor din R.P. Romînă, întreprinderea regională de panificaţie Bucureşti, organizează o săptămînă a schimbului de experienţă în panificaţie pentru îmbunătăţirea calităţii plinii, sub lozinca : „Să fabricăm pîine de mai bună calitate în regiunea Bucureşti". In acest scop, între 1-7 Noiembrie vor avea loc schimburi de experienţa pe plan local şi interraional, iar duminică 3 noiembrie la Olteniţa demonstraţii practice, experimentarea unor noi sortimente, organizarea unor expoziţii a produselor de panificaţie, etc. * Sâmbătă 9 noiembrie la ora 21:15 programul II al posturilor noastre de radio va transmite concursul „Cine ştie, cîştigă !“ In zilele de 11-14 noiembrie a. c. va avea loc „Conferinţa electricienilor din R.P.R.“, organizată de Consiliul Central A.S.I.T., secţia energetică şi electrotehnică. La conferinţă au fost invitaţi circa 600 ingineri şi tehnicieni de specialitate din întreprinderile şi instituţiile tuturor ramurilor industriale din întreaga ţara, de asemenea şi delegaţi din U.R.S.S., R.P. Polonă, R. D. Germană, R. P. Ungară, R. Cehoslovacă, R.P.F. Iugoslavia şi R. P. Bulgaria. La tragerea de amortizare a asigurărilor de viaţă ADAS, din 31 octombrie 1957, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere: JFB; WRX; FAJ; MMN; RCR; MRA ;INW ; NYJ. tăieri a plecat din Capitală îndreptîndu-se spre Moscova acad. St. I. Nicolau, directorul Institutului de Înfrânţierobiologie al Academiei R.P.R., care va participa ca invitat pe data de 1 noiembrie, la adunarea generală a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la naşterea lui Jean Giraudoux, la Teatrul Municipal a avut loc, miercuri seara un spectacol omagial cu piesa ..Nebuna din Chaillot“. ★ Pentru o prezentare cit mai atrăgătoare a vitrinelor şi expunerea cît mai estetică a mărfurilor, între 1 noiembrie şi 30 decembrie se organizează o întrecere pe ţară pentru amenajarea celor mai frumoase vitrine. In cinstea zilei de 7 Noiembrie colectivul de teatru al Casei de cultură a studenţilor, a pus în scenă o nouă piesă din dramaturgia sovietică. „Peste 20 de ani" de Svetlov. ★ ★ ssmHmn ★ * nici un cămin fără... *fhmMu£^f Otoake SlMBĂTA 2 NOEMBRIE 1957 Lista oficială de ciştiguri la obligaţiunile C.E.C. S“/„ cu ciştiguri Tragerea de bază din 31 octombrie 1957 Ciştigurile de mal tua revin obligaţiunilor de bază de lei 200 Obligaţiunile ciştigătoare, in valoare fractionară de 100, 50 şi 25 tei, ciştigu V». V* respectiv 1/8 din ciştigurile de mal iu». ■ *~0 r8 bfi c/n g § Valoarea cîștigurilor sf bz n l“ Parțială 1 11479 29 75.000 1 18288 20 50.000 1 16095 50 25.000 1 19621 10 25.000 1 24220 37 25.000 1 00399 23 10.000 1 04754 29 10.000 1 05006 45 10.000 1 15116 27 10 000 1 20560 terminația seriei 45 10.000 as 173 47 6.000 25 753 47 5.000 250 27 32 1.000 250 65 06 1.000 SPORT Echipa de fotbal a Greciei a sosit în Capitală . Joi seara a sosit în Capitală echipa selecționată de fotbal a Greciei care va întilni duminică pe stadionul „23 August“ echipa R.P. Romíno, într-un meci contând pentru preliminariile campionatului mondial. • Meciul de fotbal dintre reprezentativele Greciei și Romîniei, care se va disputa duminică pe stadionul „23 August", va fi transmis în întregime de posturile noastre de radio pe programul I, începînd de la ora 14.45. Cel de al treilea meci din cadrul preliminariilor „Cupei campionilor europeni“ la fotbal, între echipele F. C. Milano şi Rapid Viena, s-a disputat La sosire pe aeroportul Băneasa fotbaliştii greci au fost întîmpiniaţi de reprezentanţi ai U.C.FS., federaţiei de fotbal şi de numeroşi ziarişti. (Agerpres) miercuri la Zurich. Obţinînd victoriacu scorul de 4—2 (2—1), fotbaliştii italieni s-au calificat pentru optimile de finală în care urmează să întilnească echipa scoţiană Glasgow Rangers. Echipa poloneză de fotbal Gwardia Varşovia a învins miercuri seara, la Preston, cunoscuta formaţie Preston North End din prima ligă a campionatului englez cu scorul de 2—1 (1—0). Știri Pag. 3-a