Romînia Liberă, noiembrie 1957 (Anul 15, nr. 4062-4088)

1957-11-01 / nr. 4062

Vineri 1 noiembrie 1957 — nr. 4063 'Akcsit A­ptamim Ami mm-sovi * Săptâmîna teatrului şi muzicii sovietice Atitudine partinică pasionată faţă de teatru Marea Revoluţie din Octombrie a lărgit mult graniţele artei dramatice, şi ridicînd la un ni­vel fără precedent arta adevărului vie- ¡­­ii, a determinat apariția teatrului sovietic, ca cel mai înaintat teatru din lume. Acest fapt a fost posibil dato­rită pătrunderii in arta dramatică sovietică a ideologiei revoluţionare şi datorită apariţiei unei noi dra­maturgii, care a impus analiza per­sonajului din punct de vedere so­cial şi a necesitat o rezolvare so­­cial-politică a fiecărui erou, a fie­cărei piese. In Uniunea Sovietică, pentru pri­ma oară in lume s-au ivit in faţa teatrului şi slujitorilor lui sarcini noi şi măreţe: reprezentarea idea­lurilor înalte ale omenirii şi a ero­ismului revoluţionar şi exprimarea celor mai arzătoare probleme ale vieţii noi ale societăţii socialiste. Actorilor sovietici li s-a cerut să aibă, cum spunea N. P. Hmeliov, „o atitudine partinică pasionată faţă de personaje" şi să împletească mă­iestria artistică cu un adevărat pa­triotism. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără tradiţia glorioasă a teatrului rus, făurită timp de generata de o pleiadă de străluciţi actori şi regi­zori. Această tradiţie, teatrul sovie­tic a păstrat-o şi a fructificat-o a­­lungind la neîntrecutele sale reali­zări actuale. In ceea ce mă priveşte, am fost un mare admirator al teatrului rus încă din 1908 cină am avut ocazia să-l văd pentru prima dată. La Chişinău, pe marele actor Ludvikov interpre­­tind piesa lui Lavedan „Marchizul de Priola". Urmăream cu emoţie turneele prin Europa ale Teatrului Academic de Artă din Moscova (MHAT-ul) de sub conducerea lui K. S. Stanislavski şi păstrez pină In prezent criticile neînchipuit de elogioase publicate In Occident cu ocazia acestor turnee. Nu voi putea uita niciodată emoţia de­­ profundă artă pe care mi-a furnizat-o specta­colul „Trei surori“ văzut la Vie­na in 1922 cu ocazia turneului unei părţi a trupei lui Stanislavski, in frunte cu admirabila O. L. Knipper-Cehova (in rolul Maşei) si V. I. Kacealov (Verşinin). Afirm cu toată sinceritatea că cele mai bune din creaţiile mele artistice se datoresc tocmai influentelor pe care aceste spectacole le-au exercitat asupra mea, asupra evoluţiei carierei mele şi asupra meş­teşugului meu acto­ricesc. Credeam de aceea­­ că sint ca să zic aşa, in cunoştinţă de cauză cind după eliberarea pa­triei noastre am început să cunosc din citit, la început, din filmele-spectacol mai apoi, arta sovietică. Mi-am dat insă în curind seama că teatrul sovietic re­prezintă un adevărat salt calitativ faţă de tot ceea ce cunoşteam noi pină atunci şi acest sentiment mi-a fost şi mai limpede cind trupa Mos­­soviet­ului de sub conducerea lui I. A. Z­avadski a sosit in ţara noas­tră. Deabia la primul spectacol pe care l-am văzut, „Uraganul" de Bill Beloţerkovski am văzut cum trebuie înţeleasă in sensul lui Urne­­liov „atitudinea partinică pasionată“ , şi am admirat forţa uriaşă a realis- t mului in interpretarea scenică. Am rămas entuziasmat nu numai de interpretarea lui Mordvinov In „Othello" ci şi de sensul profund nou şi totodată progresist pe care I. A. Zapadski La dat tragediei sha­kespeariene introducind problema ra­sială în centrul conflictului, dramatic. Actorii sovietici ai MHAT-ului ne-au dovedit meşteşugul de a pă­trunde în cele mai ascunse adincuri ale inim­ii omeneşti şi au vibrat in- tr-o tensiune artistică neobişnuită, pentru a ne arăta zbuciumul profund al eroilor întruchipaţi de ei. Din cete patru spectacole de neui­tat am avut ocazia nu numai să în­văţ foarte multe, dar şi să înţeleg greşeala pe care o făceau mulţi din­tre noi in interpretarea exactă a sis­temului lui K. S. Stanislavski. Aşa cum declara M. N. Kedrov, MHAT-ul a îmbogăţit şi a dezvoltat acest sistem, care, ca orice sistem viu, este intr-o continuă evoluţie. MHAT-ul a aplicat in mod creator acest sistem, şi acest exemplu trebuie să servească tuturor regizorilor noş­­tri. In felul acesta şi teatrul nostru, urmind exemplul evoluţiei teatrului sovietic pe drumul deschis de Mare­le Octombrie, se va dezvolta neîntre­rupt, imbinind tradiţiile strălucite ale teatrului nostru cu cele ale artei teatrale socialiste şi punând astfel în practică vechiul îndemn al lui K. S. Stanislavski: „Fie ca înţelepciunea bătrinească să orienteze vioiciunea tinerească, fie ca vioiciunea şi forţa tinerească să sprijine înţelepciunea bătrinească". V. Maximilian artist al poporului Sesiunile ştiinţifice de comunicări ale Institutelor Academiei R.P.R. Joi dimineaţă s-a deschis sesiunea ştiinţifică de comunicări a institutelor secţiei de ştiinţe economice, filozofice şi juridice a Academiei R. P. Române, organizată cu prilejul celei de-a 40-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. In­sula Institutului de ştiinţe eco­nomice şi planificare, unde se desfă­şoară lucrările sesiunii Institutului de cercetări economice, au fost expuse comunicările „Calea Revoluţiei din Octombrie şi particularităţile naţio­nale în construcţia economică socia­listă“ de conf. univ. C. Murgescu şi ,.Ajutorul acordat de U.R.S.S. în con­struirea socialismului în ţara noa­­­stră“, de Gh. Gaston­ Marin, preşe­dintele Comitetului de stat al planifi­cării Şi altele. In cadrul sesiunii de comunicări a Institutului de filozofie, care are loc la Facultatea de filozofie, au fost prezentate 6 comunicări printre care : „Marea Revoluţie Socialistă din Oc­tombrie şi formarea omului nou" de Al. Tănase, „Marea Revoluţie Socia­listă din Octombrie şi influenţa ei a­­supra Istoriei filozofiei universale" de Pavel Apostol, „Particularităţile ideo­logiei revoluţionar-democrate din Ro­­mânia“ de Mircea Ioanid. Tot la Facultatea de filozofie se desfăşoară lucrările sesiunii Institutu­lui de psihologie al Academiei. Au fost prezentate printre altele comuni­cările : „Teoria leninistă a reflectării şi unele probleme de neurofiziologie şi psihologie“ de Ion N. Bălănescu, director adjunct al Institutului, „Pro­blema caracterului in psihologia so­vietică“, de Paul Popescu-Neveanu, In cadrul lucrărilor sesiunii Institu­tului de cercetări juridice, care s-au desfăşurat în aula Ministerului Jus­tiţiei, au prezentat comunicări printre alţii I. Ceterchi, despre „Concepţia leninistă asupra statului şi democra­ţiei şi aplicarea ei creatoare în R.P.R." şi Mircea Anghene despre „Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii, exemplu istoric în construirea organelor locale ale puterii de stat în R.P.R.“. Tot joi dimineață s-a deschis se­siunea de comunicări a Institutului de lingvistică al Academiei R. P. Ro­mâne. Cuvintul de deschidere a fost rostit de acad. Iorgu Iordan. Au pre­zentat comunicări prof. univ. D. Ma­­crea despre „Importanţa studiilor lexicografice sovietice pentru dezvol­tarea lexicografiei din ţara noastră“, prof. univ. J. Byck despre „Filologia sovietică şi sarcinile noastre“ şi alţii. Lucrările sesiunii de comunicări şti­inţifice ale acestor institute continuă. (Agerpres) Conferinţă inter-confesională închinată prieteniei romîno-sovietice Numeroşi reprezentanţi ai cultelor din oraşul şi regiunea Oradea au luat parte la conferinţa inter-confesională închinată prieteniei romîno-sovietice, care a avut loc zilele trecute la O­­radea. Cu acest prilej, preotul consilier Nicolae Păcală, de la Episcopia orto­doxă Oradea şi preotul consilier A­­lexandru Butu, de la Episcopia refor­mată Oradea, au vorbit în limba ro­mina şi maghiară despre prietenia ro­­mîno-sovietică şi despre marile suc­cese dobîndite de popoarele sovietice în cei 40 de ani care au trecut de la Marea Revoluţie Socialistă din Octom­brie. Din rîndul participanţilor la con­ferinţă au luat cuvintul preotul or­todox Andrei Lupşa, preotul romano catolic, Francisc­­ Balataki, Pollak Wolff, rabinul cultului mozaic din O­­radea,­ protopopul ortodox Vasile Ma­gadan, Dumitru Tătaru, reprezentam­tul cultului adventist şi alţii. D­in unghiul perspectiva istorice patruzeci de ani sînt un răs­timp relativ scurt şi nu este uşor, pentru cei care trăim în viitoa­rea celor mai profunde prefaceri eco­nomice, sociale, politice, care asistăm la procesul descompunerii sistemului capitalist, să sintetizăm şi să rezu­măm atît de variata şi multipla sem­nificaţie a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Marea Revoluţie a fixat o piatră de hotar în istoria dezvoltării societăţii omeneşti. De ea este legat începutul crizei generale a capitalismului care cuprinde toate laturile vieţii economi­ce, sociale, politice, culturale ale a­­cestui sistem istoriceşte perimat şi care va însoţi capitalismul, agravîn­­du-se continuu, pînă la ultima lui res­piraţie. Scindarea lumii în cele două sisteme — socialist şi capitalist — ca urmare a primei breşe savîrşite acum la 40 de ani în sistemul capitalist mon­dial de către proletariatul rus, pro­cesul amplu de descompunere a capi­talismului care a urmat şi se agra­vează continuu şi dezvoltarea şi întă­rirea rapidă a sistemului socialist, toate acestea constituie principala trăsătură a crizei generale a capita­lismului. Ceea ce ne poate fixa în primul moment atenţia atunci cînd aruncăm o rapidă privire retrospectivă de-a lungul celor patru decenii, este rapidi­tatea şi amploarea cu care s-a extins spaţiul spărturii pe care Marea Revo­luţie a provocat-o capitalismului mon­dial. Dacă pînă la cel de-al doilea război mondial suprafaţa ţărilor care se desprinseseră din sistemul capita­list atingea vreo 23 de milioane de km. pătraţi, adică o şesime din supra­faţa întregului glob, ea se ridică as­tăzi la peste 35 milioane de km. pă­traţi, adică la un sfert din suprafaţa globului. Se ştie, de asemenea, că populaţia ţărilor din sistemul socialist mondial numără astăzi peste 900 de milioane, faţă de 171,5 milioane îna­­­inte de cel de-al doilea război mondi­al. Oricît de impresionant, acesta nu este totuşi decît un prim aspect al progresului breşei. Breşa socialistă a dus la cea mai profundă criză a în­tregului sistem colonial al imperialis­mului. In ultimii 10 sau 11 ani s-au eliberat de sub dominaţia imperialistă peste 1,2 miliarde de oameni, adică aproape jumătate din întreaga popu­laţie a globului. Destrămarea sistemului colonial este un fenomen de importantă istori­că mondială. Departe de a se opri sau atenua, lupta de eliberare a popoare­lor din țările co­loniale sau depen­dente cuprinde zi de zi teritorii noi, de­vine tot mai dîrză și mai hotărită. Pendula istoriei bate ultimele cli­pe ale colonialis­mului. N­enumărate sunt fenomenele şi procesele din lumea de astăzi a capitalismului, care reflec­tă parazitismul şi putreziciunea aces­tui sistem economic. Aceste fenomene şi procese au creat o anumită stare de spirit în lumea capitalistă. Un au­tor burghez scrie : „...ceea ce mi se pare a fi faptul cel mai semnificativ în legătură cu schimbările care s-au produs în ultima jumătate de secol este alterarea climatului moral, care a trecut de la ceea ce părea să fie un optimism debordant la ceva care sea­mănă foarte mult cu disperarea“. Iar alt autor burghez completează : „Tea­ma de imprevizibil colorează existen­ţa noastră — stare care nu a fost ni­ciodată atît de adevărată ca în cursul acestor ultimi ani“. Referindu-se la stările economice şi sociale de astăzi din Statele Unite ale Americii, un alt publicist burghez îşi pune, cu­prins şi el de teamă, întrebarea : „Un­de ne găsim noi astăzi ?­“ M-aş încu­meta să-i dau o mină de ajutor în, aflarea răspunsului. Nu voi insista a­­supra generalizărilor teoretice mar­xiste, ci mă voi mărgini să amintesc, pe scurt, numai cîteva din faptele e­­conomice care caracterizează capita­lismul contemporan. Iată, de pildă, un asemenea fapt cum este criza agrară cronică din S.U.A. şi din alte cîteva ţări capita­liste, mari producătoare de cereale. A­­ceastă criză de supraproducţie dăinuie in agricultura capitalistă de vreo 30 de ani. Toate încercările statului de a limita proporţiile crizei, de la folosi­rea creditelor şi preţurilor şi pînă la restrîngerea însemnată a suprafeţelor însămînţate, nu numai că au rămas fără rezultat, dar au dus în ultimii ani la o creştere şi mai importanta a stocurilor nevandabile. In vreme ce toată „strădania“ guvernelor S.U.A. se îndreaptă spre micşorarea producţiei agricole, în vreme ce contribuabilul american este supus unei­ sarcini fis­cale crescînde, între altele şi în sco­pul finanţării politicii economice a statului de reducere a suprafeţei tere­nurilor cultivate, zeci şi sute de mi­lioane de oameni din ţările capitalis­te, inclusiv din ţări ca Italia sau Ja­ponia, se subalimentează. In unele ţări capitaliste sunt regiuni întingi, fără a mai vorbi de grupurile sociale cele mai oropsite din indiferent ce ţară capitalistă, care suferă în mod cronic de foame. Cît de realist este evocată de Jorge Amado soarta tragi­că a ţăranilor brazilieni care cutreie­ră pustiurile nesfîrşite ale Braziliei în căutare de lucru şi de pîine: „Foa­mea şi bolile îi seceră, stîrvurile ră­­mîn în drum, îngrăşînd pămîntul, iar tufele cresc tot mai dese, ţepii devin tot mai puternici chinuind trupurile drumeţilor“. In acelaşi timp se inves­tesc fonduri importante în construirea de noi hambare menite să adăpos­tească „surplusul“ tot mai mare de grîne care nu poate fi vîndut. Mi se pare că toate acestea pot constitui un început interesant în aflarea răspun­sului pe care îl caută publicistul bur­ghez american. Să luăm, mai departe şi oarecum la întîmplare, şi un asemenea fapt cum este acela al caracterului inflaţionist al economiei ţărilor capitaliste. Guver­nul S.U.A. consideră că inflaţia este problema cea mai gravă şi cea mai urgentă­ a economiei americane. Gu­vernele din Anglia, Franţa şi nume­roase alte ţări capitaliste manifestă, o îngrijorare asemănătoare. „Orga­nizaţia Europeană de cooperare Eco­nomică“, creată în 1948 din iniţiativa S.U.A, ca un corolar al „planului Marshall“, consacră în cel de-al optu­lea raport al său (Paris, aprilie 1957) un capitol amplu problemei inflaţiei. Găsim în acest capitol şi următoarea mărturisire: „Dar trebuie să subliniem că într-un climat general de inflaţie cre­şterea costurilor de producţie, este uşor repercutată asupra preţurilor de vîn­zare. In consecinţă, preţurile au ten­dinţa de a marca o creştere mai ra­pidă decît aceea pe care ar justifica-o augmentarea salariilor pe unitatea de produs“. Autorii raportului nu ne ex­plică de ce urcarea salariilor justifică urcarea­­preţurilor; ei nici nu vor să se gîndească că preţurile ar putea să nu crească dacă urcarea salariilor s-ar repercuta asupra profiturilor capita­liste. Dar, în sfîrşit, reţinem recunoaş­terea faptului că preţurile cresc mai repede decît salariile. Cum rămîne a­­tunci cu creşterea nivelului de trai al proletariatului ? Raportul nu con­ţine răspunsul la asemenea întrebări indiscrete, după cum nu conţine nici explicaţia ştiinţifică a însăşi inflaţiei. In schimb, el conţine unele constatări şi sugestii „interesante“ cu privire la măsurile anti-inflaţioniste. Vreau să mă refer la „măsurile care au mai ales ca obiect limitarea consumaţiei private“, cum spune raportul. Este vorba de „măsuri fiscale şi bugetare cu caracter specific“, de majorări de impozite pe veniturile persoanelor fi­zice, deci în primul rînd pe veniturile maselor de oameni ai muncii şi nici­decum ale societăţilor capitaliste; este vorba de măsuri „care să încurajeze moderaţia în materie de sporire a sa­lariilor“, cum se exprimă eufemistic autorii raportului şi de alte asemenea măsuri. Printre sugestiile cu privire la măsurile anti-inflaţioniste găsim : e­­fectuarea de economii mai ales la cheltuielile publice care duc la „sub­venţionarea directă sau indirectă a consumaţiei private“ (învăţămînt, sănătate, cultură etc). In concluzie, este vorba de limitarea şi reducerea, pe diferite căi, a nivelului de trai al oamenilor muncii pentru a se asigu­ra trecerea unei părţi tot mai mari a venitului naţional în buzunarele mo­­nopoliştilor. Nici un cuvînt nu suflă raportul despre uriaşele cheltuieli mi­litare ale statelor capitaliste şi despre legătura dintre aceste cheltuieli pe de o parte, inflaţia şi profiturile monopo­­liştilor pe de altă parte. Am aflat că într-un „climat general de inflaţie“, preţurile cresc mai repede decît sala­riile, dar nu ni s-a spus nimic despre faptul că însăşi continuele majorări de preţuri la care se dedau monopolurile duc la inflaţie, la scăderea salariului real şi la creşterea profiturilor. Dar, ne mulţumim să reţinem acest fapt simplu, clar, caracteristic şi mărturisit fără rezerve, că politica economică a statelor capitaliste este îndreptată cu perseverenţă şi înverşunare spre „li­mitarea consumaţiei private“ adică spre coborîrea nivelului de trai al populaţiei muncitoare, spre „organiza­rea“ mizeriei şi sărăciei. Poate că pu­blicistul burghez american, la care mă refeream mai înainte, va putea găsi şi în aceasta un răspuns la în­trebarea lui. Am atins adinea­ori problema chel­tuielilor de înar­mare. S-au dat și continuă să se dea în presa noastră numeroase cifre ilustrează acest „bogat“ ca­al economiei capitaliste con­temporane. Fără a insista deci, fie-mi îngăduit să dau numai 4 sau 5 cifre noi. In 1955, cheltuielile mili­tare pe cap de locuitor au fost în S.U.A. de 245,8 dolari (cu 86 la sută mai mari decît în­ 1951). In același an (și tot pe cap de locuitor) chel­tuielile pentru zahăr au fost de 8 dolari, pentru carne de 28,9 dolari, pentru lapte de 20,2 dolari și pentru bumbac brut de 89,1 dolari (ultima cifră este valabilă pentru anul 1954). Cu alte cuvinte, societatea capitalistă americană cheltuiește în scopuri mili­tare cu aproape 70 la sută mai mult decît pentru ansamblul a patru din­tre cele mai importante articole de consum individual. De obiceiu, cînd se vorbește despre acest aspect al econo­miei americane, se subliniază faptul că monopolurile obţin de pe urma co­menzilor de armament profituri uriaşe. Aceasta este adevărat, dar aceasta nu este totul. Ceea ce în acelaşi timp este deosebit de semnificativ, e faptul că producţia de armament pare să fi devenit, ca să spun aşa, o parte inte­grantă a însuşi sistemului capitalist, că comenzile de armament ale statului constituie forma cea mai importantă prin care acesta intervine în economia naţională, că prin această formă de intervenţie se încearcă menţinerea pe linia de plutire a întregului sistem economic. O eventuală reducere a chel­tuielilor­ de înarmare este considerată de către cercurile imperialiste ca una dintre cele mai grave primejdii, nu numai pentru profiturile lor, ci pen­­tru întregul curs al economiei. Toate acestea nu modifică semnificaţia poli­tică a cursei înarmărilor, nu schimbă caracterul agresiv al politicii imperia­liste. Dimpotrivă , un sistem care din punct de vedere economic se sprijină pe înarmări, trebuie să se manifeste pe planul politicii externe prin măsuri de pregătire a unui nou război. D­ouă sunt însă întrebările care trebuie puse: ce fel de sistem economic este acela în care an de an se risipeşte în cheltuieli de înarmare o parte considerabi­lă a venitului naţional şi cut timp va putea dura, fără a se ajunge la o uriaşe catastrofă din cauza acestei irosiri de muncă socială ? Parcă încercînd să răspundă la cea de-a doua i­itrebare, un economist a­merican spune: .... guvernul şi-a luat atîtea responsabilităţi financiare... in­cit noi nu putem şti dacă sintem­ în măsură de a evita în viitor panica şi prăbuşirea financiară“. Aceasta nu este singura manifestare a fricii de care sunt cuprinse cercurile financiar şi cercurile de economişti din S.U.A. şi din Europa occidentală. In nume­roase scrieri şi în forme variate gă­sim expresia aceasta a anxietăţii, a neliniştii, a fricii în faţa viitorului chiar şi a celui mai apropiat. Nu exi­stă leac care să poată tămădui lumea capitalistă de această frică. Şi tocmai pentru că am încercat să dăm un în­ceput de răspuns chinuitoarei între­bări a publicistului american — „unde ne găsim noi astăzi ?“ — nu putem să nu recunoaştem deplina îndreptă­ţire şi a întrebării şi a fricii. Cursul istoriei este ireversibil şi le­gile dezvoltării sociale sunt neînduple­cate. După Marele Octombrie au urmat ţările din Europa de răsărit, care s-au rupt din lanţurile imperialiste şi au păşit pe calea socialismului, apoi a trecut pe aceeaşi cale şi f­atele popor al Chinei. S-a format şi s-a dezvol­tat un întreg sistem socialist mondial. In întreaga această lume tînără dom­nesc nu incertitudinile şi aprehenţiu­­nile, nu teama de prezent şi de viitor ci entuziasmul creator al milioanelor de constructori ai unei vieţi noi, con­vingerea î­n justeţea cauzei şi certitu­dinea în viitorul tot mai luminos. Succesele Uniunii Sovietice şi ale celorlalte ţări ale lagărului socialist în domeniul industriei şi agriculturii, ştiinţei şi tehnicii, literelor şi artelor, în domeniul ridicării nivelului de trai al maselor, pe tărîmul învăţămîntului şi al ocrotirii sănătăţii — dovezi con­crete, vizibile ale justeţei teoriei mar­­xist-leniniste, mobilizează şi stimulea­ză proletariatul din ţările capitaliste în lupta sa pentru progresul social, pentru pace, pentru pîine şi libertate. Acestea sînt în acelaşi timp şi dovezi ale caracterului istoric, pieritor al sis­temului capitalist. Intre cele două lumi care îşi stau faţă în faţă, istoria a hotărît în favoarea socialismului, iar hotărîrea este inapelabilă. IOSIF ANGHEL Lumea capitalistă, la 40 de ani de la Marele Octombrie care pitol Român­ia liberă O contribuţie la strîngerea legăturilor de prietenie între poporul român şi cel francez (Urmare din pag. l­ a) popoarele noastre, in­forme cit mai directe şi concrete. In această privinţă putem spune că această vizită şi-a a­­tins pe deplin scopul şi că ea repre­zintă un m­are pas înainte in dezvol­tarea legăturilor tradiţionale cu Fran­ţa, în toate domeniile de activitate. La propunerea delegaţiei noastre parla­mentare, colegii parlamentari francezi au căzut de acord să se creeze în sinul grupurilor de prietenie din ambele par­lamente, comisii pe specialităţi econo­mice, financiare, culturale, ştiinţifice, etc­, care să studieze şi să facă propu­neri comune grupurilor parlamentare respective. Problemele asupra cărora s-a căzut de acord, urmează să fie supuse aprobării parlamentelor, care vor găsi mijloacele cele mai potrivite pentru traducerea lor în practică. Discuţiile purtate constituie premize solide pentru o colaborare rodnică în avantajul ambelor popoare. Această colaborare se integrează în lupta po­poarelor pentru pace şi prietenie. In încheiere, vreau să profit de a­­ceastă ocazie să aduc cele mai calde şi sincere mulţumiri d-lui Lucien Be­­gouin, preşedintele grupului parlamen­tar franco-romin şi d-lui Castelanie, preşedintele grupului franco-romin al Consiliului Republicii, pentru primirea ce a fost rezervată delegaţiei noastre, asigurindu-i şi pe această cale că grupul parlamentar romîno-francez va depune toate eforturile ca vizita noa­stră să folosească cit mai mult la dez­voltarea relaţiilor de prietenie şi cola­borare intre popoarele noastre şi pen­tru pace în lumea întreagă. CL. RADULESCU „Popoarele francez şi român au toate motivele să se cunoască mai bine şi sa se iubească reciproc“ Declaraţia d-lui Andre Le Troquet, preşedintele Adunării Naţionale franceze, făcută trimisului special Agerpres la Paris. In legătură cu vizita delegaţiei par­lamentare a R. P. Romíne în Franţa, Ion Mihăileanu, trimisul special al Agerpres la Paris, a rugat pe d-1 Andre Le Troquer, preşedintele Adu­nării Naţionale franceze, să-şi ex­prime părerea asupra perspectivei dezvoltării relaţiilor dintre Franţa şi România. D-1 Le Troquer a dat urmă­torul răspuns: „Consider că crearea grupurilor parlamentare franco-române în ambele ţări a fost o idee excelentă. Aceste grupuri de prietenie pot ajuta guver­nele lor să înmulţească contactele, călătoriile de studiu, schimburile de experienţă, vizitele reciproce. Pe ca­lea contactelor ne putem cunoaşte mai bine, se poate, face un schimb de informaţii aducător de foloase ambe­lor părţi. Aceste lucruri apar cu atît mai fireşti datorită faptului că popoarele noastre sunt legate între ele pe baza unei comunităţi latine. Pot exista diferenţe de concepţii, de regi­muri politice, dar ele nu trebuie să împiedice nici legăturile noastre, nici schimbul reciproc al bunurilor cul­turale. Ştim că prima delegaţie parlamen­tară franceză care a fost în România a fost primită cu multă căldură şi dragoste. Şi la noi, grupul de priete­nie franco-romin din Adunarea Naţio­nală franceză s-a străduit să fie la înălţimea primirii făcute delegaţiei franceze şi cred că deputaţii români s-au putut convinge că vizita lor a fost fructuoasă şi interesantă. îmi dau bine seama de necesitatea dez­voltării relaţiilor prieteneşti dintre ţă­rile noastre şi de aceea, într-un mo­ment potrivit, în împrejurări favora­bile, aş dori să am plăcerea de a ex­prima în Romînia, poporului român, simpatia poporului frate francez. Popoarele francez şi român au toate motivele să se cunoască mai bine şi să se iubească reciproc. În acest spi­rit, voi depune toate sforţările pen­tru a dezvolta larg contactele dintre ţările noastre“. T­ELEGRAMA Tov. acad. prof. Ştefan S. Nicolau a adresat d-lor Lucien Bégouin, de­putat de Seine et Marne, preşedin­tele Grupului parlamentar fra­nco-ro­­mân din Adunarea Naţională Fran­ceză şi Jules Castellan­, senator de Madagascar, preşedintele Grupului parlamentar franco-român din Consi­liul Republicii, următoarea telegramă: Membrii­ delegaţiei Marii Adunări Naţionale a R.P. Român, care au a­­vut, recent, deosebita plăcere de a face o vizită in minunata dv. ţară, întorşi în patria lor, vă exprimă, prin mine, atît dv. cît şi tuturor celor care ne-au înconjurat cu prietenia lor, întreaga şi sincera gratitudine­­ pentru primirea deosebit de cordială pe care ne-aţi făcut-o, ca reprezen­tanţi ai poporului român şi pentru ospitalitatea caldă de care cu toţii ne am bucurat în tot timpul şederii noastre în Franţa. Vă asigurăm că noi toţi, împreună cu ceilalţi membri ai Grupului par­lamentar de prietenie România Fran­ţă, ne vom strădui ca roadele ulti­melor noastre întîlniri să se facă sim­ţite în măsură cît mai mare, pentru a contribui şi pe această cale la dez­voltarea relaţiilor de prietenie şi co­laborare între popoarele noastre, cît şi la menţinerea şi consolidarea păcii în lume. Racheta satelitului observată la Bucureşti La 31 octombrie a.c. ora 18.58 rache­ta purtătoare a satelitului artificial al pămîntului a fost văzută la Observato­rul Astronomic din Bucureşti mişcîn­­du-se pe o mică porţiune a traiectoriei în apropierea orizontului, în direcţia nord-nord-est, trecînd sub constelația Perseu. La cea mai mare strălucire, ra­cheta a apărut ca o stea de mărimea a doua, de culoare alb-albastră, cu o mișcare mai înceată ca a unui meteor. Tov. dr. Petru Groza a adresat o te­legramă de felicitări Şahului Iranului, Mohamed Reza Pahlevi, cu prilejul ani­versării zilei sale de naştere. La această telegramă tov. dr. Petru Groza a primit o scrisoare de mulţu­­mire din partea Şahului Iranului. •­ In magazinele alimentare şi la co­fetării s-a pus în vînzare un nou pro­dus din suc natural granulat de por­tocale. Plicul cu 20 grame costă 0,60 Iei. ★ Grupul de activişti ai sindicatelor din Brazilia, care ne vizitează ţara la invi­­taţia Consiliului Central al Sindicatelor a fost primit joi la amiază la secreta­riatul C.C.S. de tovarăşul Gheorghe A­­postol, preşedintele Consiliului Central al Sindicatelor. •­ La Muzeul raional din Făgăraş s-a organizat o interesantă expoziţie etno­grafică unde sunt expuse obiecte de artă populară, pictură religioasă din secolele XVI—XIX, obiecte de cerami­că şi altele. ★ Departamentul Comerţului Interior, în colaborare cu Centrocoop, a luat măsuri pentru organizarea în cît mai bune con­diţii a desfacerii de ţesături, confecţii şi încălţăminte în rate, pentru persona­lul medico-sanitar din mediul rural. * Pictorii Ştiubei şi Dumitran lucrează în momentul de faţă la machetele tim­brelor dedicate satelitului artificial al pămîntului ce vor fi emise de Depar­tamentul PTT. Pentru a amenaja mai plăcut vitrinele magazinelor s-a luat recent măsura de a se introduce în vitrine lumină fluo­rescentă. Pentru început, lumina fluo­rescentă se introduce zilele acestea la citeva din marile magazine din Capitala cum sunt : „Victoria“, „Bucureşti", „Comaliment m­ 1“, Magazinul de con­fecţii din b-dul 6 Martie, etc. Rene Rooabado Alcocer, profesor de economie la Universitatea din Cocha­bamba — Bolivia, redactor la Camera de senatori din La Paz, redactor la zia­rele ,,El Pais“ şi „Ultima Hora“, mem­bru în Consiliul de reformă agrară şi membru în conducerea centrului de cul­tură boliviano-romîn, care se află în ţara noastră la invitaţia Institutului ro­mân pentru relaţiile culturale cu străină­tatea, a avut joi seară la Uniunea Zia­riştilor din R.P. Română o întîlnire cu membri ai conducerii Uniunii Ziariştilor din R.P. Rom­înă, întreprinderea regională de panifica­ţie Bucureşti, organizează o săptămînă a schimbului de experienţă în panifica­ţie pentru îmbunătăţirea calităţii plinii, sub lozinca : „Să fabricăm pîine de mai bună calitate în regiunea Bucu­reşti". In acest scop, între 1-7 Noiembrie vor avea loc schimburi de experienţa pe plan local şi interraional, iar duminică 3 noiembrie la Olteniţa demonstraţii practice, experimentarea unor noi sor­timente, organizarea unor expoziţii a produselor de panificaţie, etc. * Sâmbătă 9 noiembrie la ora 21:15 pro­gramul II al posturilor noastre de ra­­dio va transmite concursul „Cine ştie, cîştigă !“ In zilele de 11-14 noiembrie a. c. va avea loc „Conferinţa electricienilor din R.P.R.“, organizată de Consiliul Central A.S.I.T., secţia energetică şi electroteh­nică. La conferinţă au fost invitaţi circa 600 ingineri şi tehnicieni de specialitate din întreprinderile şi instituţiile tuturor ramurilor industriale din întreaga ţara, de asemenea şi delegaţi din U.R.S.S., R.P. Polonă, R. D. Germană, R. P. Ungară, R. Cehoslovacă, R.P.F. Iugo­­slavia şi R. P. Bulgaria. La tragerea de amortizare a asigură­­rilor de viaţă ADAS, din 31 octombrie 1957, au ieşit următoarele opt combinaţii de litere: JFB; WRX; FAJ; MMN; RCR; MRA ;INW ; NYJ. tă­ieri a plecat din­ Capitală îndreptîn­­du-se spre Moscova acad. St. I. Nico­lau, directorul Institutului de Înfrânţi­­erobiologie al Academiei R.P.R., care va participa ca invitat pe data de 1 noiembrie, la adunarea generală a Aca­demiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la naşterea lui Jean Giraudoux, la Teatrul Municipal a avut loc, miercuri seara un spectacol omagial cu piesa ..Nebuna din Chaillot“. ★ Pentru o prezentare cit mai atrăgă­toare a vitrinelor­ şi expunerea cît mai estetică a mărfurilor, între 1 noiembrie şi 30 decembrie se organizează o între­­cere pe ţară pentru amenajarea celor mai frumoase vitrine. In cinstea zilei de 7 Noiembrie co­lectivul de teatru al Casei de cultu­ră a studenţilor, a pus în scenă o nouă piesă din dramaturgia sovietică. „Pes­te 20 de ani" de Svetlov. ★ ★ ssm­Hmn ★ * nici un cămin fără... *fhmMu£^f Otoake SlMBĂTA 2 NOEMBRIE 1957 Lista oficială de ciştiguri la obligaţiunile C.E.C. S“/„ cu ciştiguri Tragerea de bază din 31 octombrie 1957 Ciştigurile de mal tua revin obligaţiunilor de bază de lei 200 Obligaţiunile ciştigătoare, in valoare frac­­tionară de 100, 50 şi 25 tei, ciştigu V». V* respectiv 1/8 din ciştigurile de mal iu». ■ *~0 r8 bfi c/n g § Valoarea cîștigurilor sf bz n l“ Parțială 1 11479 29 75.000 1 18288 20 50.000 1 16095 50 25.000 1 19621 10 25.000 1 24220 37 25.000 1 00399 23 10.000 1 04754 29 10.000 1 05006 45 10.000 1 15116 27 10 000 1 20560 terminația seriei 45 10.000 as 173 47 6.000 25 753 47 5.000 250 27 32 1.000 250 65 06 1.000 S­PORT Echipa de fotbal a Greciei a sosit în Capitală . Joi seara a sosit în Capitală echipa selecționată de fotbal a Greciei care va întilni duminică pe stadionul „23 August“ echipa R.P. Romíno, într-un meci contând pentru preliminariile campionatului mondial. • Meciul de fotbal dintre reprezenta­tivele Greciei și Romîniei, care se va disputa duminică pe stadionul „23 August", va fi transmis în întregime de posturile noastre de radio pe pro­gramul I, începînd de la ora 14.45.­­ Cel de al treilea meci din cadrul preliminariilor „Cupei campionilor eu­ropeni“ l­a fotbal, între echipele F. C. Milano şi Rapid Viena, s-a disputat La sosire pe aeroportul Băneasa fot­baliştii greci au fost întîmpiniaţi de reprezentanţi ai U.C.FS., federaţiei de fotbal şi de numeroşi ziarişti. (Agerpres) miercuri la Zurich. Obţinînd victoria­­cu scorul de 4—2 (2—1), fotbaliştii ita­lieni s-au calificat pentru optimile de finală în care urmează să întilnească echipa scoţiană Glasgow Rangers.­­ Echipa poloneză de fotbal Gwar­­dia Varşovia a învins miercuri seara, la Preston, cunoscuta formaţie Preston North End din prima ligă a campiona­tului englez cu scorul de 2—1 (1—0). Știri Pag. 3-a

Next