Romînia Liberă, martie 1960 (Anul 18, nr. 4783-4809)

1960-03-01 / nr. 4783

/ Proletari din toate tarile, uniti-va! ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARA Anul XVIII nr. 4783 4 pagini — 20 bani Marţi 1 martie 1960 Cu faţa spre viitor Acum cîţiva ani, un eminent ci­neast din apus a fost invitat să regizeze un f­ilm despre Bărăgan. Înainte de a porni la lucru s-a apucat să citească din cărţile pe care scriitori rom­âni mai vechi le-au consacrat locu­rilor şi oamenilor din această parte. Pornind de la lecturile sale, îşi închi­puia că va găsi aici un cîmp ars de secetă, turme umblînd năuce pe ima­­şuri cu iarba scrumită, ţărani privind neputincioşi spre cerul mereu albastru şi încins sau aşteptînd lingă trencile cu apă tulbure de lîngă fîntînile cu cum­­pănă. Mare i-a fost mixarea cînd, în loc de toate acestea, a aflat în cîm­­pia Dunării ogoare roditoare şi oa­meni luminaţi care nu se pleacă în faţa capriciilor naturii, ci luptă cu curaj să supună stihiile. ..Am întîlnit un alt Bărăgan, a ex­clamat cineastul, un Bărăgan schimbat, de nerecunoscut“. Intr-adevăr, aşa e. Cîmpia Dunării a intrat şi ea în ritmul de dezvoltare specific socialismului. La îndemnul partidului, majoritatea oamenilor de aci s-au unit în gos­podării colective sau în întovărăşiri agricole. Proporţia cooperativizării a a­­juns în prezent, în regiunea Bucu­reşti, la 80 la sută la suprafaţă şi la 92 la sută la familii. Numai în primele două luni ale acestui an s-au înscris în colectiv 21.000 de ţă­rani muncitori, aducînd cu ei la tar­laua comună aproape 62.000 de hec­tare. Lucrînd laolaltă, pe ogoare în­tinse, oamenii pot folosi cuceririle ştiinţei şi ale tehnicei pentru a spori recoltele, pentru a-şi ridica necontenit nivelul lor de trai. Anul trecut­ colectiviştii din regiu­nea Bucureşti — cu tot timpul nefa­vorabil — au obţinut în multe părţi recolte destul de bune. In raioanele Domneşti, Drăgăneşti-Vlaşca, Ră­­cari, Turnu Măgurele. griul a dat cite 1500—2000 kg pe hectar. La Brăneşti, în părţile Urzicenilor şi ale Vidrei s-au recoltat la porumb cite 2200—4000 kg boabe la fiecare hectar. Multe gospodării s-au ocupat îndeaproape de creşterea vitelor. In cursul anului trecut, numărul vacilor — proprietate obştească — a sporit cu 128 la sută. S-au înmulţit şi oile. In gospodăriile colective existau la sfirşitul anului 1959 cîte 113 oi la suta de hectare. S-au putut vinde astfel statului cereale, lapte, lînă etc. Şi veniturile au crescut îndoit, întreit. Peste 70 de gospodării colec­­tive au ajuns astfel milionare. In ziua de 27 februarie, la Oto­­peni, în preajma Capitalei, s-a ţinut consfătuirea colectiviştilor fruntaşi din regiunea Bucureşti, la care au participat şi invitaţi din S.M.T., a­­gronomi şi activişti de partid şi de stat. Aici s-a analizat munca dusă anul trecut, s-au cumpănit rezulta­tele.­­ Oameni de nădejde — producţii mari Unul dintre ei este Dumitru Banu, de loc din Cuneşti, sat din părţile Călăraşilor. A împlinit recent 55 de ani. La această vîrstă s-ar părea că n-ar mai trebui să se gîndească de­cit cum să-şi crească nepoţeii- Dar „nea Dumitru" nu pare croit să se mulţumească numai cu rolul de bunic cuminte şi potolit- Oamenii din sat l-au ales preşedinte al gospodăriei. Şi, ca să-i vină în ajutor, partidul l-a trimis cu vreo patru ani în urmă la o şcoală de agronomi. Doi ani a stat „nea Dumitru" acolo. După ce­ s-a întors, a început să aplice cu rîvnă cele învăţate. Prin părţile lor se cultivă pe mul­te hectare grîu de toamnă. Neştiind cum să-l îngrijească, nu scoteau la el decit 7—800 kg pe hectar. Acum „nea Dumitru" a rînduit altfel lucrurile. El a urmărit ca griul să fie pus duppă plantele care-i convin, ca ogorul în care e semănat să fie arat din timp şi îngrăşat bine, ca lanurile să fie plivite primăvara iar recoltatul să se facă la vreme. Şi iată că producţia a săltat. In anul 1959 a ajuns la 1503 de kg pe hectar. Pe o porţiune de 100 de hectare s-au recoltat cîte 2400 kg pe hectar. Învăţătura începe să-şi arate roadele. Din acelaşi aluat e plămădit şi An­­ghel Bălan din satul Bărbătescu, ra­ionul Lehliu. Anul trecut, în gospo­dăria unde e el preşedinte, s-a discu­tat mult problema introducerii hibrizi­lor de porumb. Părerile erau împăr­ţite. Anghel a stat şi a cîntărit to­tul. „Merită“, a spus el. Şi n-a greşit. Alegînd bine soiurile de hi­brizi — după recomandările agrono­milor — punînd porumb în păm­int arat de cu toamnă şi îngrăşat, pră­şind locul de 4—5 ori, colectiviştii din Bărbătescu au reuşit să scoată cîte 3600—4200 de kg boabe la hec­tar. Gospodăria din Valea Roşie, raio­nul Olteniţa, şi-a creat renume de mare furnizoare de lapte. Cum s-a realizat acest lucru ? Ca să afli, tre­buie să stai neapărat de vorbă cu Constantin Gheţu, preşedintele ei. Aşa am făcut şi noi. — Care e secretul ? l-am întrebat. — Ce secret ? N-avem nici un se­cret. Am sporit numărul vacilor. — E singura explicaţie ? — Se înţelege că nu. Hrănim vi­tele cu porumb însilozat. Le dăm zilnic cite 30—40 kg. Şi dacă noi le purtăm de grijă nici ele nu ne uită. Mulgem anual cîte 2500 de litri de lapte de la fiecare vacă. Gh. Oprea, preşedintele gospodă­riei din satul Ştefan Vodă, de lîngă Ciulniţa, ne-a arătat cum fac ei de obţin venituri mari. — Acum 3—4 ani, ne-a spus, deşi avea păm­int aproape tot atla cit­are acum, gospodăria noastră nu reuşea să totalizeze la sfîrşit de an decit un milion — un milion şi jumătate de lei. Am stat şi am socotit. Şi ce-am văzut ? Nu contractam cu statul de­cit 30—40 de vagoane de produse. Restul se părăduiau aşa­ pe te miri ce. Păi cum să faci bani în condiţiile astea? De unde? Ne-am apucat să contractăm mai mult. Acum vindem statului 47 de vagoane de grîu, 69 de vagoane de porumb, 36 de vagoa­ne de floarea soarelui, 63 de vagoa­ne de sfeclă de zahăr, 100.000 litri de lapte şi altele. Veniturile noastre au ajuns de aceea la aproape 4 milioa­ne de lei pe an. A sporit avuţia co­lectivei, a crescut valoarea zilei­­muncă. Doi la col La obţinerea acestor rezultate, co­lectiviştii au fost ajutaţi îndeaproape de către mecanizatori, de către a­­gronomi şi zootehnişti. In regiunea Bucureşti există în prezent 40 de ION PAVELESCU şi TH. MARCAROV (Continuare in pag. 3­ a) Multicolora ploaie de petale... -------- O eră nouă în diplomaţia mondială -----­ Ş­tergătorul de parbriz, la mafi­­n£ a fost folosit întotdeauna pentru a oferi o mai bună vi­zibilitate şoferilor atunci cînd plouă sau ninge. lată însă că pe fermecă­toarea insulă indonezian! Băi­, şo­ferul maşinii cu care călătoreau pre­­mierul N. S. Hruşciov şi preşedin­tele Sukarno a fost nevoit săi pună în mişcare ştergătorul de parbriz pentru a putea îndepărta multicolora ploaie de petale cu care indonezienii îl întâmpinau pe şeful guvernului so­vietic. Amănuntul, relatat de cei ce însoţesc pe şeful guvernului sovietic în călătoria sa prin Asia, e semnifi­cativ. Din noianul de telegrame care a venit în aceste zile reiese că pretutindeni entuziasmul a fost iden­tic. In comunicatul comun sovieto­­indian se sublinia că poporul indian a făcut şefului guvernului sovietic „o primire călduroasă şi prieteneas­că, care s-a caracterizat printr-un entuziasm general". Iar ziarul ,,Hin­dustan Times“ scria: „Zeci de mii de oameni, plini de emoţie şi nerăb­dare se grăbeau să-l salute şi să-l asculte pe marele om. Nu încape în­doială că omenirea salută iniţiativa de pace a lui N. S­ Hruşciov“. Aceste ultime cuvinte ne arată de ce în India, în Birmania, în Indone­zia, pretutindeni pe unde a trecut, şeful guvernului sovietic a fost în­timpinat de milioane şi milioane de oameni care şi-au manifestat cu e­­xuberanţă entuziasmul. Popoarele a­­siatice, oamenii de stat asiatici au salutat această vizită întrucit au vă­zut în ea o misiune importantă des­tinată să contribuie la întărirea frontului statelor iubitoare de Pace, o misiune menită să, contribuie la to­pirea ghețurilor războiului rece, o misiune menită să ducă la triumful ideii coexistenţei paşnice şi a cola­borării frăţeşti între popoare. Fiecare etapă a acestei călătorii a fost încununată prin remarcabile re­zultate Declaraţia comună sovieto­­indoneziană arată că există o depli­nă înțelegere reciprocă între cele două ţări în aprecierea principalelor probleme internaţionale ale contem­poraneităţii. Declaraţia comună, ca şi celelalte documente date publici­tăţii atestă că relaţiile dintre U.R.S.S. şi Indonezia se dezvoltă fa­vorabil şi că în relaţiile lor priete­neşti, cele două guverne respectă cu fermitate şi consecvenţă principiile coexistenţei paşnice. Din discursurile rostite, din decla­raţiile făcute cu diferite prilejuri, din documentele publicate, opinia pu­­blică internaţională a reţinut o serie de idei şi de fapte care merită să fie scoase în evidenţă. In primul rînd trebuie să subliniem că, datorită politicii principiale, con­secvente, a Uniunii Sovietice şi a ce­lorlalte state socialiste, între ele şi tinerele state Independente din Asia şi Africa au început să se dezvolte relaţii de prietenie şi colaborare din ce în ce mai intense. Pe bună drep­tate, această eră a colaborării dintre statele socialiste şi ţările afro-asia­­tice poate fi marcată ca semnificînd începutul unei ere noi in diplomaţia mondială. In trecut ca urmare a presiunii pro­pagandei imperialiste, relaţiile dintre statele afro-asiatice şi ţările so­cialiste nu s-au dezvoltat cu toată vigoarea posibilă. Dar astăzi cercu­rile conducătoare ale statelor capi­­taliste nu mai pot dicta statelor nou intrate pe arena mondială ce şi cum să procedeze în diferite împrejurări. Pe zi ce trece noi state din Asia şi Africa îşi elaborează singure politica lor externă şi cer, pe bună dreptate, participarea lor la rezolvarea proble­melor internaţionale care vin în con­tingenţă cu interesele lor naţionale. In legătură cu aceasta este demn de remarcat că Uniunea Sovietică a a­­rătat şi acum, ca şi în trecut de alt­fel, că priveşte cu înţelegere dorinţa şi necesitatea ca popoarele asiatice, alături de celelalte popoare, să par­ticipe efectiv la rezolvarea unor pro­bleme majore ale situaţiei Interna­ţionale. In declaraţia sovieto-indone­­ziană se arată, astfel, în legătură cu viitoarele tratative la nivel înalt că, potrivit părerii celor două guverne, problemele importante privind men­ţinerea păcii generale nu privesc nu­mai cele patru mari puteri, ci pri­vesc şi interesele tuturor celorlalte popoare De aceea, cele două guver­ne şi-au exprimat speranţa că, în vederea rezolvării problemelor pri­vind soarta păcii şi destinele între­gii omeniri, la întîlnirile ulterioare la nivel înalt vor fi invitate să par­ticipe şi alte ţări, inclusiv acele ţări care nu fac parte din alianţele militare existente, adică unele ţări din Asia şi Africa. Faptul că Uniunea Sovietică pro­movează ideea necesităţii invitării u­­nor ţări din Asia şi Africa la marile dezbateri internaţionale a indispus însă o serie de cercuri din occident. După cum semnala agenţia ,,Reu­ter“, „personalităţi oficiale america­ne au primit fără entuziasm propu- EUGEN PHOEBUS (Continuare in pag. 3-a) VEDEREA UNEI MAI BUNE APROVIZIONĂRI BACAU (de la corespondentul no­­stru).­­ Comitetul executiv al sfatu­lui popular regional Bacău a analizat ieri activitatea desfăşurată de unită­ţile comerţului de stat şi cooperatist pentru aprovizionarea populaţiei cu produse industriale şi alimentare. In urma dezbaterilor ce au avut loc comitetul executiv a adoptat o decizie care cuprinde măsuri cu privire la îmbunătăţirea aprovizionării şi deser­virii populaţiei din oraşe, centre mun­citoreşti şi staţiuni balneo-climaterice. AU FOST TERMINATE LUCRĂRILE BARAJULUI CERNICA CALDARARU Lucrările de pe şantierul de hidro­amelioraţii Cernica­ Căldăraru, regiu­nea Bucureşti, au intrat în stadiul de finisare. Zilele acestea, constructorii au dat în folosinţă sifonul deversor al la­cului, lucrare hidrotehnică de mare importanţă pentru distribuirea apelor în sistemele de irigaţii. Odată cu ter­minarea acestei construcţii, apele rîu­­lui Colentina au fost deviate din ve­chea albie. CONCERT DE MUZICA UŞOARA LA „GRIVIŢA ROŞIE" Ceferiştii „Griviţei Roşii" au asis­tat ieri la un concert de muzică uşoa­­ră susţinut de cel mai cunoscuţi so­lişti ai estradei noastre. Concertul a avut loc in frumoasa şi eleganta sală a cantinei din incinta complexului C.F.R. „Griviţa Roşie". Compozitorii E. Ro­man, V. Veselovschi, N. Kirculescu, Gelu Solomonescu şi H. Mălineanu au făcut prezentarea propriilor lor bucăţi, in faţa muncitorilor ceferişti, acompa­­niindu-le apoi la pian. Buchetul de melodii de muzică uşoară a fost inter­pretat de Gigi Marga, George Burtea, Jeni Săndulescu, surorile Cosar, Luigi Ionescu, Dorina Goga şi Trio Grigo­­riu. Concertul a fost mult apreciat de ceferiştii care i-au răsplătit pe artişti cu repetate aplauze. AVIOANE PENTRU TRANSPORTUL MEDICILOR SPECIALIŞTI IN DIFERITE CENTRE DIN ŢARA Ministerul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale a luat măsuri pentru dotarea secţiilor de sănătate şi prevederi so­ciale regionale cu avioane destinate transportului medicului specialist in localitatea în care domiciliază bolna­vul. Trimiterile de medici specialişti cu avionul, se vor face de către poli­clinicile regionale prin staţiile Avia­­san, asistenţa medicală de specialita­te devenind astfel extrem de opera­tivă.­ ­ Printre căsuţele din vechiul cartier Balta Alba al raionului „23 August“ din Capitală, s-a ridicat nu de mult o impunătoare clădire care adăposteşte o nouă şcoală medie. Cei 1100 de elevi au început anul şcolar 1959— 1960, în această şcoală dotată cu săli de clase mari, luminoase, mobilier şi material didactic modern. Foto : MIHAI POPESCU Cum va fi vremea Pentru zilele de 2, 3 şi 4 martie pu­blicăm următorul timp probabil : In Bucureşti : Vreme relativ rece la început, apoi se va încălzi uşor. Cer schimbător. Vînt slab. Temperatura în creştere uşoară către sfîrşitul in­tervalului. In ţară : Vreme rece, cu lapoviţă şi ninsoare locală în Moldova şi în Nordul Transilvaniei. In celelalte regiuni ale ţării vremea se va men­ţine relativ călduroasă. XVIL­/ Primirea de către tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej a domnului M. Orbach Luni, 29 februarie 1960, tovară­şul Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Comitetului Cen­tral al Partidului Muncitoresc Ro­min, a primit pe domnul Maurice Orbach, militant pe târîm obştesc şi vechi membru al partidului la­burist din Marea Britanie, care se află in vizita in tara noastră• A fost de faţa tovarăşul Emil Bodnăraş, membru al Biroului Po­litic al Comitetului Central al P.M.R., vicepreşedinte al Consiliu­lui de Miniştri al Republicii Popu­lare Române. ★ Domnul Maurice Orbach care se află în RP.R. ca invitat al I.R.R.C.S. a vizitat Întreprinderi industriale, instituţii de artă şi cultura din Capitală. Domnia sa a avut intilniri şi convorbiri cu personalităţi ale vieţii publice şi oameni de cultu­ră din ţara noastră. Şi-au respectat angajamentul BICAZ (de la corespondentul nos­tru). „ In cadrul unei şedinţe de pro­ducţie, care a avut loc la începutul lunii trecute, constructorii care lucrea­ză la înălţarea uriaşului baraj al hidro­centralei „V. I. Lenin“ din Bicaz s-au angajat să toarne pînă la sfîrşitul lunii februarie 10.000 m.c. de beton peste prevederile planului. Datorită muncii lor plină de avînt, constructorii de pe acest şantier au reuşit să-şi îndeplinească angajamen­tul luat. Legume şi fructe mai multe şi mai ieftine Prin comerţul de stat s-au desfăcut în primele două luni din acest an — comparativ cu aceeaşi perioadă din anul 1959 — cantităţi de legume şi fructe sporite, la preţuri medii mai reduse­­Dacă în ianuarie 1959, de pil­dă, legumele au costat în medie 2,16 lei kg, iar fructele 2,79 lei kg­, în aceeaşi lună din acest an preţul me­diu al legumelor a fost de 1,52 lei kg­, iar al fructelor de 2,31 lei kg. Cu răbdare şi pricepere La marginea ora­şului Bacău îşi are sediul gospodăria a­­gricolă de stat ,,A­­vicola". Aici — cu ajutorul incubatoa­relor — se scot pui, se organizea­ză creşterea aces­tora. Această mun­că, pretinde multă răbdare şi pricepe­re. In clişeu, Elena Ababei îngrijind puii pe care ii are în primire. Foto : NICU VASILE Din şosea, spre dreapta, se deschide un cîmp larg, pe alocuri zimţat cu dea­luri ninse, încolo nimic. Poate doar prea multă linişte, nefiresc de multă li­nişte. Nu putea fi nici o îndoială : eram la Frovinari. Ştiam că aici sub­ mine de cărbuni ,,la zi“. Şi, totuşi, unde erau minerii, unde era cărbunele ? — La doi pași de aici — vine lămu­ritoare și de necrezut precizarea mais­trului viner Dumitru Golu. Drumul continuă pe o potecă bolo­vănoasă. Mai întîi ajunge pînă la noi un zumzet surd și întrerupt de motor. Apoi curînd, fără veste, se deschide la picioarele noastre un fel de grotă ciudată, care coboară în adînc vreo treizeci de metri. Din pereţii înalţi — de cărbune — ţîşnesc şuviţe de apă aburindă care sînt sorbite curînd de staţia de pompare. Sîntem la sectorul minier Balta Unchiaşului, jos sub ma­lul Jiului, pe locul unde cu cîţiva ani în urmă copilandrii din sat veneau pri­măvara să prindă peştele rămas în ochiurile de apă stătută. Aici, în această mină neobişnuită unde te-ai aştepta să vezi multă forfotă, se văd oameni puţini. In schimb, simţi prezenţa lor în mişcările ordonate şi precise ale braţului escavatoarelor care încarcă în cupa uriaşă tone întregi de cărbune. Nota distinctă a acestui ta­blou — pe fond negru-cenuşiu — e însă banda rulantă care alunecă suind şi scoborînd, strecurînduse prin tunele, cale de vreo doi kilometri. In dreptul unuia dintre escavatoare, tovarăşul care mă însoţeşte, îmi spune a nu ştiu cîtea oară . — Şi aici... o altă inovaţie a tovară­şului Bocancios. Vedeţi, pe bandă, cu­tia aceea de tablă ? E un bancher do­zator în care se răstoarnă cărbunele din cupă. Cu ajutorul acestui dispozitiv, banda nu se mai rupe — cum se în­­tîmpla deseori din cauza greutăţii unor bulgări de lignit. Apoi, cărbunele e dis­pus egal pe bandă, nu mai rămîn dis­tanţe între grămezi, înainte, escavato­­rul lucra mai domol, mai cu băgare de seamă. O descărcare dura trei minute ; prin inovaţia tovarăşului Bocancios, timpul s-a redus la 45 de secunde. Deci productivitatea... Am urcat pe dealurile îmbrăcate în zăpadă, care nu sînt altceva decît nişte grămezi înalte de pămînt, opera unei maşini uriaşe cu gîtul lung de 40 de metri, căreia minerii îi zic „ahzeţer“. Aproape de locul unde banda rulan­tă intră în staţia de sortare a cărbune­lui, e instalată un fel de baracă din scînduri care adăposteşte... — Iar o inovaţie a tovarăşului Emil Bocancios... Aici, lucrau anul trecut într-un sin­gur schimb 18 oameni, care alergau de-a lungul benzii ca să scoată bulgă­rii mai mari de cărbune, să-i spargă cu toporul şi să-i trimită apoi din nou mai departe, pe banda rulantă. Acum lucrează la acest punct numai trei oameni care dirijează mecanismul inventat de Emil Bocancios : o falcă mobilă care sparge, orice fel de bulgări. — Ne-am mecanizat şi la spartul bul­gărilor. Nu-i în toată ţara o maşină ca asta , a strigat în urma noastră d­in baraca de lemn un tinerel mînjit comid de cărbune pe obraz. Era firesc să vreau a-1 cunoaște pe omul despre care auzisem mai la fie­­care pas. — Peste vreun ceas e o conferință la cabinetul tehnic. Trebuie să fie pe-a­­colo... Intr-adevăr, la cabinetul tehnic l-an» găsit. Un bărbat de statură mijlocie, îm­brăcat în pufoaică şi cu şapcă de miner pe cap. In ochii săi limpezi şi albaştri joacă tot timpul o sclipire de voioşie. Destul de lapidar, pe ici pe colo cu cîte-o vorbă de duh, mecanicul de mină Emil Bocancios mi-a descris drumul lui pînă la Rovinari . A lucrat la minele din Baia Mare, apoi la Doicești, tot la lignit, apoi în Valea Jiului, pe la Lu­­peni, Petrila, Aninoasa... — Și, după vreo 27 de ani de muncă în subteran, am venit la Rovinari. Mă întîlnesc uneori cu foști ortaci de-ai mei care-ncearcă să mă ia peste picior : ,,rău ai ajuns, mă Bocancios, ce minerit se cheamă scosul cărbunelui la lumina zis­­ei ? Asta-i treabă pentru tine ?“ — Este, cum să nu fie, dacă partidul m-a trimis aici. Mina e tînără, mașinile sînt noi, oamenii sînt și ei tineri,eu sînt oleacă mai bătrîn, dar fac și eu ce pot. Acum i-am pus pe mînjii ăştia la ams­biţie : avem concurs pentru inovaţii. Uite, pe principalul meu concurent , Ştefan Popa, maistru principal la uti­laj greu. — Nu mă fă de ruşine, nea Bocans­cios. Ce înseamnă cele şase propuneri de inovaţii ale mele pe lingă 13 ale du­­mitale. Şi asta numai anul trecut. Dar la primăvară, dacă ne întrecem la fugă, îţi promit că ţi-o iau înainte, glumeşte tînărul. La plecare, îmi era limpede de ce se vorbeşte cu atîta dragoste despre omul acesta. La tînăra mină din Rovinari, comunistul Emil Bocancios a crescut o adevărată promoţie de inovatori. VIORICA CIORBAGIU O Pasiunea lui Emil Bocancios Măsuri ale Consiliului de Miniştri pentru­­îmbunătăţirea activităţii geologice Partidul şi guvernul acordă o mare atenţie activităţii geologice din ţara noastră în vederea descoperirii şi va­lorificării rezervelor minerale utile necesare industriei socialiste în con­tinuă dezvoltare. Ca rezultat al înzes­trării Comitetului Geologic şi organi­zaţiilor geologice ale ministerelor cu aparatură, utilaje şi cadre de specia­litate, s-a extins activitatea unităţi­lor de prospecţiuni şi explorări geo­logice, s-a lărgit considerabil fondul geologic al ţării cu noi rezerve mi­nerale, s-a îmbunătăţit cunoaşterea potenţialului minier al exploatărilor şi calităţii substanţelor exploatate. Ţinînd seama de dezvoltarea pe care a luat-o activitatea geologică şi de sarcinile ei în continuă creştere, Consiliul de Miniştri a aprobat, prin­­tr-o hotărîre recentă, noi măsuri pen­tru îmbunătăţirea acestei activităţi. Astfel, se înfiinţează „Institutul geologic“ care are ca sarcină să efec­tueze cercetările ştiinţifice în dome­niul geologiei şi să editeze hărţi geo­logice. Pentru asigurarea unei activităţi unitare în sectorul extractiv se creează inspectorate unice de control tehnic și geologic minier pe regiuni, subordo­nate și îndrumate direct de Comitetul geologic și legate nemijlocit de comi­tetele executive ale sfaturilor popu­lare regionale. ★ Printr-o hotărîre a Consiliului de Miniştri, acad. Gheorghe Macovei a fost numit preşedinte de onoare al Comitetului Geologic, fiind eliberat din funcţia de preşedinte al acestui comitet, pentru a i se da posibilitatea să se ocupe numai de munca ştiinţi­fică privind problemele de geologie. Tov. Alexandru Codarcea a fost nu­mit preşedinte al Comitetului Geolo­gic. (Agerpres) * * * * * ★ laborator In laboratorul de mineralogie şi ză­căminte al Institu­tului de mine „Gh. Gheorghiu-Dej" din Petroşani, studen­ţii urmăresc cu a­­tenţie explicaţiile, reuşind să-şi însu­şească mai repede şi mai temeinic cu­noştinţele predate la curs. In clişeu , Asistenta Stana Kovács dind expli­caţii studenţilor Dicu Perea, Ion Călinoiu şi Gh. Dobrinoiu, asupra organizării inter­ne la un cefalopod. Foto : A.. CONSTANTINESCU I „Procese“...­­ La tribunalul popit- ! Iar al orașului Cluj­­ au venit spre jude- j care In ultima vre- J me numeroase do-­­ sare înaintate că- J tre O.C.L. Alimen- | tara din localitate. \ l E vorba de dosare încheiate gestio- 1 narilor de la centrele de­pline clnd­­ I se constată minusuri cu ocazia ve- ! } rificării gestiunii. De unde provine Insă numărul I I mare de procese ae acest gen ? La J ( Cluj, plinea attt cea neagră și cea­­ f albă, se fabrică in greutate ptnă la­­ I 4.5 kilograme. De la fabrică la cen- | l trele de vinzare cu amănuntul și de I l aici la cumpărători, aceasta se di- J [ stribuie la Uniat. Cum insă in in­­f treaga cantitate se vinde imediat, \ I plinea rămasă avind umiditate\ I scade in greutate. De aceea oricine J ! ar verifica gestionarii de pline din J j- Cluj, o să-i găsească cu minusuri j f in gestiune. Si cum astfel de cazuri \ I nu sint prevăzute in ordinul 8555 \ I din 1956 al Ministerului Comerțului J j prin care se stabileau perisabilită- j V file admise la unele produse In spe- ! I d­ar la cele care se distribuie cum- \ ( părătorilor prin clntărire imediată, j | aceste minusuri apar ca lipsuri ne- ) [ justificate in gestiune. Tn felul I ( acesta, dat fiind vorba de lipsuri j I tn gestiune, O. C. L. Alimentara ( Cluj, prin serviciul său juridic, se j ( vede îndreptăţită să încheie dosare j ( și să le trimită spre judecare tribu- \ j naiului orăşenesc. \ f Pentru a stabili care este adevă- j | rata cauză a minusurilor in gestiu. / ( ne de la centrele de pline, tribuna- J f lui a dispus executarea unei exper- j ( tize care a constatat pierderi normale J [ la pline, in procent de 0,56 la sută. j [ Dar acest procent, nu poate fi luat * i in considerație, decit numai prin ho- \ } tărlre judecătorească. Din această | | cauză tribunalului li sunt înaintate | I în continuare zeci de asemenea do- | | sare, care in fond nu sunt altceva | I decit niște procese fictive, deoarece | | acestea sínt rezolvate automat dinii | I ctștig de cauză gestionarilor.­­j } Așa cum tribunalul a putut să | I constate şi să hotărască asupra j I acestor perisabilităţi, de ce oare \ j n-ar face acest lucru şi organele de j­­ resort din Ministerul Comerţului. O J j atare măsură, ar pune capăt unei j­u stări de lucruri cu nimic justificată. I r GH. RAZVAN j

Next