Romînia Liberă, ianuarie 1964 (Anul 22, nr. 5976-6000)
1964-01-03 / nr. 5976
Pag. 2-a România liberă REVELION 1964 Salbele Griviţei ...Sa va fie plină Viaţa de lumină, Casa-ndestulată Masa încărcată, Paharul cu vin Pentru voi-l închin ! Urarea artiştilor amatori fu primită cu veselie, du voie bună. Griviţenii ciocniră paharele cu rubiniu, felicitîndu-se, urîndu-şi noi succese în muncă, cît mai multe bucurii în viaţa lor cea nouă. Aici, în marea sală a uzinelor Griviţa roşie, sub sclipirea salbelor de lumini, sărbătoresc revelionul peste 700 de muncitori, tehnicieni şi ingineri. Cu feţe numai voie bună, cu pahare pline în mîini, se veselesc turnătorul Alexandru Dumitraşcu, maistrul Jean Vasile, inginerul Mărgărit Mehedinţeanu — trei dintre cei 183 de căutători ai noului care, prin inovaţiile lor, au adus în 1963 economii post-calculate de peste 2.600.000 lei. Sînt de faţă de asemenea unii dintre cei 200 de griviţeni care au întîmpinat noul an în casă nouă, de pildă, strungarii Stan Dumitru şi Gh. Toader, inginerul Leonid Năilescu şi alţii. — In noul an — ne spune tov. Anatolie Dumitrescu, unul din directorii uzinelor — vom ridica aici, la Griviţa roşie noi construcţii. Acestea, împreună cu utilajele cu care vor fi dotate secţiile, îşi vor aduce, desigur, contribuţia la realizarea angajamentelor luate pentru 1984 , depăşirea planului producţiei globale şi al producţiei marfă cu cîte 1 la sută, realizarea de economii peste plan de circa 3 milioane lei. Pentru succesele lor prezente şi viitoare, pentru viaţa lor cea nouă şi frumoasă, toastează muncitorii Griviţei roşii. Artiştii Al. Lulescu, N. Constantin şi Lavinia Slăveanu, de la Teatrul satiric-muzical „C. Tănase", formaţia de artişti amatori condusă de proiectantul Ioan Ciumbert, contribuie la întreţinerea unei atmosfere plăcute, calde, la reuşita revelionului, ca şi răvaşele de plăcintă, tombola, măştile şi celelalte surprize. O dată cu cei de aici, alţi griviţeni au închinat paharul — de revelion — în mijlocul familiilor lor. Iar ferestrele de la apartamentele lor au strălucit feeric, ca nişte salbe, la blocurile înşiruite de-a lungul întregii Căi a Griviţei... MIRCEA SCRIPCA După cum se ştie, pe lingă locomotivele Diesel electrice, la „Electroputere" se produc numeroase alte maşini şi aparate electrice care îşi aduc contribuţia la industrializarea şi la electrificarea patriei noastre. Despre toate acestea a vorbit în urarea sa grupul de artişti amatori pornit „în turneu" cu electrocarul din secţie în secţie, în ultima zi a anului 1963, felicitînd colectivele de muncă pentru realizările obţinute... Caii noştri cu mulţi waţi, Cu mulţi waţi şi kilowaţi, In uzină i-am crescut Pînă ce mari i-am făcut Şi le-am dat puteri sporite In motoare meşterite... Iată-i pe electrotehnicienii craioveni reuniţi, în seara revelionului, în jurul meselor încărcate cu bunătăţi, toastînd atît pentru înfăptuirile din 1963, ca şi pentru cele pe care sînt hotărîţi să le realizeze în noul an. Au ridicat paharele lăcătuşii Cornel Stărciulescu, Miresa Dinculescu, Nicolae Vitan, Luca Vasile, vopsitorul Dumitru Licu, maistrul Ion T. Marin, tehnicianul Ion Darie, ing. Victor Ionescu şi mulţi alţii prezenţi la sărbătorirea în colectiv a revelionului. Veselia generală a fost sporită de momentele prezentate de artiştii amatori ai uzinei, din care nu a lipsit tradiţionalul pluguşor, ca şi de melodiile oferite de orchestra de muzică uşoară a uzinei sub conducerea ing. Puiu Bainer, de taraful de muzică populară dirijat de Ştefan Tomiţă. Harnicii constructori de maşini electrice din Craiova au închinat paharele pentru noi şi noi succese, pentru dezvoltarea producţiei, pentru ridicarea pe culmi şi mai înalte a prestigiului mărcii uzinei lor. ION BECHERU corespondentul „Romîniei libere“ Cu mii de cai putere ! In frumoasa sală de festivităţi a fabricii de confecţii şi tricotaje * * „Bucureşti", sute de muncitori, ingineri, tehnicieni şi funcţionari cu * familiile lor au petrecut revelionul în marea familie a întreprinderii » Foto : AGERPRES Pluguşorul colectiviştilor La cele patru rînduri de mese aşezate în clubul gospodăriei, colectiviştii din satul Progresul, comuna Făcăeni, stau în aşteptarea sosirii noului an în familia lor cea mare. Deodată, pe crengile bradului înalt pînă în tavan, se aprind beculeţe multicolore. Bradul lor arată neobişnuit. Beteala de argint obişnuită, de pe pomul de iarnă e înlocuită cu una de aur , cu snopi de grîu şi de orez, în pai „înalţi cît trestia, cu spicul cît vrabia". Globurile au fost şi ele înlocuite cu ştiuleţi de porumb hibrid, fiecare cu multe grăunţe. ...Afară se aud pocnete de bici şi clinchete de zurgălăi. Un om îmbrăcat într-o zeghe înflorată, cu iţari albi, încins cu brîu lat, întreabă: „Primiţi pluguşorul ?“. „Primim, primim !", răspund glasurile vesele ale gazdelor. Şi pluguşorul e oarecum neobişnuit. La uşa clubului, s-a oprit, un tractor. Il însoţeşte un grup de brigadieri de cimp, mecanizatori şi fruntaşi ai gospodăriei. Urarea tradiţională o face brigadierul Ion Miron : ,,Iaca anul se-nnoieşte Pluguşorul se porneşte Pluguşor cu cinci tractoare Ce trag brazde pe tăpşane Brazde adinei şi brazde grele Holde mari să crească-n ele la mai minaţi măi flăcăi Hăi, hăi..." ...Bat ultimele secunde ale anului 1963. După ce au ascultat cu atenţie cuvîntarea televizată, a tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, oamenii ciocnesc paharele, plini de încredere in viitor. Ce aşteaptă de la noul an colectiviştii din satul Progresul, comuna Făcăeni ? Răspunsul l-a dat tovarăşul Ion Bratu, preşedintele gospodăriei. „In anul acesta nou gospodăria noastră împlineşte 15 ani. E tînără ca şi copiii noştri. Vrem deci ca recoltele să fie mai bogate, numărul fruntaşilor să crească, iar în casele colectiviştilor să fie şi mai mult belşug şi voie bună". Revelionul colectivei a ţinut pivă dimineaţa. VIOREL LUPU La „Tehnometal“ Seara de revelion. Oraşul de pe Bega, inundat de lumini multicolore, fremăta de veselia miilor de oameni care, în 35 de cluburi şi săli de festivităţi, întîmpinau, cu mesele încărcate de bunătăţi, cu paharele pline, anul 1964. Să intrăm la Uzinele mecanice ? La „Tehnolemn“ ? La şcoala medie nr. 3, unde şi-au dat întîlnire toţi tinerii muncitori fruntaşi din oraş ? In oraşul studenţilor ? E greu, într-adevăr, să te hotărăşti. Dar să nu întîrziem şi să batem la porţile întreprinderii „Tehnometal“. Sala, împodobită sărbătoreşte, străjuită de tradiţionalul pom de iarnă, este plină de oameni. Sînt aici peste 200 de muncitori, ingineri, tehnicieni, funcţionari, cu familiile lor. Se despart de anul 1963, întîmpinîndu-l cu bucurie pe 1964. Urările de sănătate, fericire şi pentru alte succese erau pe buzele tuturor. — De fapt — ne şopteşte inginerul W. Zavadschi — noi sărbătorim revelionul cu o lună... mai tîrziu. _1 — Da, colectivul nostru şi-a realizat sarcinile de plan la toţi indicii pe anul 1963 în 11 luni, fiind prima întreprindere din oraşul nostru în această privinţă. Ca să înţelegem pe deplin însemnătatea cuvintelor inginerului Zavadschi, se cuvine să răsfoim o filă din istoria acestei uzine, filă din care aflăm că pe acest loc unde se fabrică acum mașini agricole moderne cum sunt selectoarele universale, etuvele electrice, stropitorile pentru combaterea dăunătorilor etc. — maşini cunoscute aproape în toate unităţile socialiste din ţară — înainte nu era decit un atelier întunecos de confecţionat butoaie metalice. Şi acest drum a fost străbătut doar într-un deceniu. Tot din filele istoriei uzinei aflăm că o dată cu ea s-au ridicat şi numeroşi fruntaşi. Pe unii îi vedem chiar aci în jurul meselor încărcate cu bunătăţi. Iată-l pe brigadierul Nicolaie Rumpel. E înconjurat de numeroşi oameni, majoritatea tineri. Fii lui ? Fraţii lui ? Nu desigur. îs prea mulţi. E brigada lui, ortacii cu care a realizat în 1963 noul produs: instalaţia pentru silozuri şi pentru fermele avicole. Mai încolo, îl vedem pe Gh. Cociutu, în 1963 el a devenit, după absolvirea şcolii la care l-a trimis întreprinderea, meşter. Zic oamenii că acum e printre cei mai buni din secţie. Era aci şi Sipos Oscar. Aflăm că deţine titlul de cel mai bun strungar al întreprinderii. La ora 0, oamenii au ascultat într-o atmosferă solemnă cuvintele tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, prim secretar al C.C. al P.M.R., preşedinte al Consiliului de Stat al R.P.R. Apoi, Ion Cicotoş, preşedintele comitetului sindical al întreprinderii, felicită oamenii pentru realizările din 1963, şi le urează „La mulţi ani". De peste tot au izbucnit urale. — La mulţi ani ! — Fericire 1 — Succese ! 1964 a fost întîmpinat şi aici în sala festivă, în jurul meselor încărcate cu bunătăţi, cu bucuria oamenilor, care în tot cursul lunii decembrie au făcut acolo, la locurile lor de muncă, pregătirile trebuincioase, pentru ca succesele din 1963 să poată fi continuate cu și mai mare avînt. VIRGIL LAZAR iSCi, cu mari Un vapor de mare tonaj, cu ochii numeros $i comandant energic vighează pe întinderile Înspumate s oceanului din... București! Da, — așa cum am spus, nu-i nici greșeala. Vaporul e imens, cu ii multe si scări de marmoră in cui celor întortocheate de metal, hipajul numără nici mai mult nici ai pulin decit 7.000 rte marinari re — chiar dacă n-au barbă şi veri atletici — sunt totuşi la fel de hrajoşi şi îndrăzneţi, căpitanul Ligan este întocmai cum cere noica şi numele. în fine vaporul e chiar un scafandru-şef care vn aia civilă se numeşte Moş Gerilă care a fost adus aici de căpitanul emo pe bordul submarinului Nanus. Şi culmea este că ilustrul scamdru şi-a purtat prin adincurile bute ale apelor, toată încărcătura... tradiţionalele daruri care au popsit direct în braţele marinarilor Uputani. E drept, marinarii sunt mici — dar doar ca statură, căci la Învăţătură sunt adevăraţi giganţi. Altfel, nici n-ar fi fost primiţi pe „Vaporul veseliei de pe Oceanul carnavalului“ care a ancorat in aceste zile la Palatul Pionierilor pentru şcolarii bucureşteni fruntaşi la învăţătură. Ei au avut astfel prilejul să constate că viaţa pe vapor e veselă şi plină de surprize, s-au intîlnit cu actorii cei mai iubiţi de ei, au făcut concursuri pentru cele mai bune glume, pentru cele mai frumoase cîntece, pentru cele mai grele ghicitori, au primit parada costumelor de carnaval, au ascultat tradiţionalul pluguşor adaptat la vîrsta marinarilor pitici... Şi, unul din aceşti marinari cu cravată de pionier i-a mărturisit la plecare scafandrului Moş Gerilă că acest carnaval cu care ei au întimpinat noul an 1964 a fost... ca-n basme ! Un basm care s-a reeditat pentru mii de marinari mici, cu note mari... PIA RÃDULESCU IN CASĂ OUA Gata, am terminat, mergem acasă ! scînci cel mic, suflînd în degete, după ce termină de urat la ultima casă de pe strada Griviţa roşie. — Da' ce, la moş Cheptea nu mergem ? se îmbufna cel care spunea urarea. Doar ştiţi că s-a mutat, zilele trecute, în unul din blocurile cele noi de la gară. Voi nici nu vă închipuiţi ce curat şi ce frumos este înăuntru, ca intr-un palat, nu alta. Acolo o să ne şi dezgheţăm puţin. E o căldură ca un baie. Ieri, cînd ieşea de la uzină, i-am promis lui nenea Costică că o să venim să-l urăm. Ce o să spună cînd o să vadă că nu m-am ţinut de cuvînt ? Apoi, adresindu-se celui mai mic : Lasă Nicule, pină acolo îţi duc eu buhaiul. Cîteva minute mai tîrziu, cei trei urători urcau voiniceşte spre etajul doi al blocului 28 din noua Piaţă a Gării Bacăului. Aici se mutase cu cîteva zile în urmă, împreună cu părinţii săi, strungarul Costică Cheptea de la Uzina metalurgică din localitate. Tatăl, Emil Cheptea, este de cîţiva ani pensionar. Şi el a lucrat ca turnător la aceeaşi uzină. Acum, aveau musafiri , nişte prieteni din cartierul unde locuiseră mai înainte şi care veniseră să petreacă revelionul împreună. Conducîndu-şi oaspeţii prin cele trei camere spaţioase şi luminoase ale noului apartament, gazda nu mai contenea cu lauda. După urarea celor mici, au continuat discuţia. — Este un apartament grozav. Priviţi parchetul, tîmplăria, zugrăveala. Peste tot, numai lucru de bună calitate. Vrednici constructori. Aici este cămara, dincolo baia. Căldură destulă, apă rece, apă caldă. Aici, stau bătrînii. Dincolo este camera mea. Cu cîteva minute înainte de a se aşeza la masă, sosi şi bătrînul. Ca preşedinte al comitetului de cetăţeni din circumscripţia de unde plecase, a ţinut să treacă puţin pe acolo să vadă cum s-au mai rezolvat unele probleme gospodăreşti, să ureze la mulţi ani prietenilor şi cunoscuţilor. — Ne pare rău că ai plecat din circumscripţia noastră, i se adresă unul dintre musafiri. — Credeţi cumva că aici o să fiu de prisos ? Aţi văzut ce este în jur ? Numai gropi şi moloz. Vrem ca în primăvară să transformăm împrejurimile blocului într-o grădini cu flori. Primul revelion pe care Jamisha Cheptea l-a sărbătorit în noul apartament a fost vesel şi îmbelşugat. S-au închinat şi golit multe pahare cu vin. Pentru sănătatea celor bătrîni, pentru fericirea celor tineri, pentru succesele viitoare ale celor din uzină, pentru realizările gospodăreşti ale celor ce activează pe tărîm obştesc. C. AZOIŢII corespondentul „Romîniei libere* Manon : Teatrul de operă şi balet (16.48.20), ora 19,30; Opereta cîntă dragostea: Teatrul de stat de operetă (14.80.11), ora 19,30; Maşina de scris : Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Studio (15.15.53), ora 19,30; Vizita bătrînei doamne : Teatrul naţional „I. L Caragiale", sala Comedia (14.71.71), ora 19,30 ; Act veneţian : Teatrul „C. I Nottara“, sala Magheru (15.93.02), ora 19,30 ; Patru sub un acoperiş : Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio (15.93.02), ora 20 ; Război şi pace : Teatrul „Lucia Sicurdza Bulandra“, b-dul Schitu Măgureanu nr. 1 (14.60.60) , ora 19,30 ; Omul care aduce ploaie : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio, ora 19,30 ; Șeful sectorului suflete : Teatrul de comedie (10.64.60) , ora 19,30 ; Băiat bun dar cu lipsuri : Teatrul muncitoresc C.F.R (18.04.85), ora 19,30 ; Logodnicul de profesie se însoară : Teatrul pentru tineret şi copii sala C. Miile (15.65.88), ora 20 : Salut voios, ora 9.30 şi Descoperiţi-l pe „N“, ora 17 : Teatrul pentru tineret şi copii, sala din str. General Eremia Grigorescu ; Firul de aur : Teatrul evreiesc de stat (21.36.71), ora 20 : Pagini alese din revista de altădată : Teatrul „C. Tănase“, sala Savoy (15.56 78), ora 20 ; Stelele estradei : Teatrul „C. Tănase“, sala Victoria (15.04 18) ora 20 ; Năzbîtiile lui Tăndîăricâ , Teatrul Ţăndărică, sala Academiei (15 85.37), ora 9 ; Zboană cîntec drag : Ansamblul de cîntece și dansuri al C.C.S. (13.13.00), ora 20- CINEMA Nu-i loc pentru al treilea : Patria (11 86.25), orele : 10 - 12,15- 14,30 - 16,45 -19 - 21,15 ; Festival < tel 15 63 84). orele ? 1,30 - 12,15 - 15 — 17,45 — 20,30 : înfrăţirea între ponoare (17 31 64), orele 11,30 - 14,15 — 17 — 19,45 ; Griviţa (17 08 58), orele: 10 - 12,45 - 15,30 - 18,15 - 21 ; Modern (23 71 01), prele : 9,45 - 12 - 14,15 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Medicamentul care ucide : București (15,61,54), orele : 9 — 11 — 13 — 15 _ 17 — 19 _ 21 ; Cu toții acasă : Republica (11 03 72), orele 6 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21; Excelsior (18 49 04), orele: 10,15 — 12,45 - 15.15 - 17,45 - 20,15 ; Feroviar (16 22 73), orele 9 — 11.30 — 16 — 18.30 - 19 _ 21.30 ; Agatha, lasă-te de crime! Carpati (13 92 72) orele : 10 - 12 - 14 - 16 - 18.15 - 20.30 Ruccel (17 05 47), orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18,15 _ 20.30 Flacăra (21 35 40), orele ■ 14.30 (6.30 — 18.30 - 20.30 Moartea se numeste Engeloh.m • Capitol '16 29 171. orele 10 -12.30 -- 15 -17.45 20,30 Gmlesti »rele: 10 -12.30 -15 17.30- 20 Tomi« '21 49 46) orele 10 -12.30 15 -- 17 30 20 Aurora25 04 RfO orele 10 12.30 -15 -17.45 20 15 Nu esti singur Tineretului 16 24 48) orele 10-1? - 14 - 18 185 20 30 Dacv (18.26 10). orei® ■■ 9 - Ui Gol printre lupi I Victoria (16 28 49), orele 10 — 12,45 - 15,30 - 18 - 20,30 •. Miorița (14 27 141 orele: 10 - 12,30 - 15 — 17.30 - 20 . Melodia (12 06 88), orele : 10 - 12,15 - 15,30 - 18 - 20,30 s Povestirile lui Dida : Central (14.12 24), orele : 10 - 12 - 14 - 16 - 18,15 — 20,15 Tudor (ambele serii) Lumina (16 23 35), orele: 9,30 - 12,45 - 16 — 19,30. pe data de 2 ianuarie 1964, începe sS ruleze filmul Anicka merge la scoală, orele : 10 — 12 — 10 — 16 - 18,15 - 20,30; Arta (21 31 86), orele: 15,30 — 19; Pacea (16 29 02), orele : 10 — 16 — 19,30 ; Cosmos (25,19.15), orele: 16 — 19,30; Ei cuceresc cerul: Union (13.49.04), orele: 15 — cerul Union (13 49 04), orele : 15 — 17.30 — 20 Drumul sării (14 10 37), orele * 16 — 18 ■— 20 . Pana de aur. Peripeţiile a doi ursuleţi Băiatul «i pisicuţa Coada privighetorii (dimineaţa), orele ■ 10 — 11,15 — 12,30 şi Pompierul atomic (după amiază), orele 14.30 - 16.30 - 18.30 - 20.30 : Doina (16 35 38) Povestea Scufiţei roşii Revelionul ! Timpuri noi '15 61 10 orele : 10 la 21 în continuare Povestea Scufiţei roşii! Cultural '16 25 391 orele : 16 — 18 - 20 : Legea e lege : Dacia '18 26 101, orele: 13 - 15 - 17 — 19 — 21 : Primul reportaj ! Bozesti (15 62 79) orele 16 - 18.15 - 20.30: Babette pleacă la război : Crîngasi (17 38 811 mele 16 - 18.15 - 20.30 : Trei plus două • Unirea (17 10 21) orele : 18 - 18 20 Ultimul men tango: Vitan '2139 821 orele 15 - 17 - 19 - 20.45 : Ucigasul si fata : Munca '21 50 971. orele 16 - 18.15 - 20.30 : Adesgo Me la 2 ianuarie) orele : 16 — 18 — 20 A dispărut o navă ! Popular 35 15 17) orele (0.30 ■■ 16 - 18,15 — 20,30 ; Ferentari 123 17 50), orele : 15 - 17 - 19 - 21 . Cînd vine pisica: Morilm 02 5-2 93), orele ■ 15,30 - 18 — 20,30; Valsul nemuritor: Viitorul (11.48.36), orele : 16 — 18,15 — 20,30; Carmen de la Ronda: Colentina (25.07.09), orele: 16 — 18,15 — 20,30 ; Cavalerul Pardaillan: Volga (11.91.26), orele: 10,30 — 13 — 15—17 — 19—21; Elmreairn '12 28.301 orele: 14 - 16 - 18 — 20 ; Flamura, orele : 10 — 12,15 — 18 — 18,15 — 20,30 : Mi-am cumpărat un tată ! Luceafărul '23 91 00) orele : 16 — 18 — 20 . Ah, acest tineret! Progresul '23 94 101. orele: 15,80 — 18 — 20.15. La vîrsta dragostei Lira '15 66 661. orele: 15.30 - 18 -20.30 . Printre oameni buni : Cotroceni (13.62.56). orele : 16 - 18,15 - 20.30 ^•^ooaoooaoooooooooooooooooooooooooooaoaooocoocrtoooaoooooooocooooccooaoooaoc aoooooooaoooooooooaoooaoaoaoacaoooaoaoaoaoaoaooeooo© saoooooaoooooooaooo© c fcjoooooooooooooootooooooooooaoooooooooooooooocooooooooooooooooooooooooooooooooooooocfooooaoooooooooooocooooooooool OOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOCttOoaOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOi A apărut nr. 12/1963 al revistei „Probleme economice" cu următorul cuprins I. PACURARU : Clasificarea ramurilor economiei nationale ; SERGIU BULGAROFF : Tehnologia avansată şi creşterea productivităţii muncii ; BU£ JOR ALMĂŞAN : Productivitatea muncii în industria minieră ; S. HARTIA : Importanţa aprecierii economice a terenurilor în planificarea producţiei agricole . C. BISTRICEANU : îmbunătăţirea continuă a bazei furajere ; GHEORGHE ALFIRI : Consideraţii asupra repartizării teritoriale a fondurilor de mărfuri ; MAIA IONESCU : Teoria „convergenţei sistemelor economice“ — expresie a crizei anticomunismului. I DIN PLANUL INSTITUTULUI DE CERCETĂRI ECONOMICE M. HOROVITZ : Locul R. P. Române în economia mondială. ÎNSEMNĂRI VASILE POPESCU : Reducerea preţului de cost la uzina „Vulcăn“ — Bucureşti : I. ZAHIU (Timişoara) şi E. POPESCU : Rezerve de sporire a producţiei agricole şi de reducere a preţului de cost în G.A.S. din regiunea Banat ; D. BENKU (Oradea) : Din activitatea G.A.S. „Ioşia“ — Oradea. CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE AL PUIU şi O. CIULEA : Economia politică manual. Socialismul ; V. SPIRIDON : Economia politică. Curs pentru învăţămîntul economic superior ; FL. DUCA : Revista „Finanţe şi Credit“ ; GH. BELU şi V. IORDACHE : Curs de statistică teoretică. (M. Bill D. Haşigan, L. Pintilie, I. Stoichiţă, L. Tövissi) ; H. FOCŞENEANU : Centralizarea capitalului în Anglia (William Mennell : Takeover, The Growth of Monopoly in Britain, 1951—1961). INFORMAŢII ŞTIINŢIFICE I. B., M. DEMETRESCU : 15 ani de activitate a Editurii Academiei R.P.R. Colocviul de aproximare a funcţiilor cu aplicaţii la calculul numeric. SCRISORI CĂTRE REDACŢIE Din partea : Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor ; Ministerului Economiei Forestiere ; Uzinei de construcţii metalice şi maşini agricole Bocşa ; Combinatului siderurgic Reşiţa; uzinei „Unio “-Satu Mare ; uzinei „înfrăţirea“-Oradea ; uzinei „Balanţa“Sibiu ; I. S. „Tehnofrig“-Cluj ; întreprinderii forestiere Rădăuţi ; Uzinei „Independenta“-Sibiu ; întreprinderii metalurgice de industrie locală — Rădăuţi ; G.A.C. Boteni, regiunea Argeş. CUPRINSUL REVISTEI „PROBLEME ECONOMICE“ PE ANUL 1963 Primul pian romînesc de concert Colectivul fabricii de instrumente muzicale ■ „Doina" din București a dedicat noului an 1964 o frumoasă realizare, primul pian romînesc de concert. Pianul care poartă numele virtuosului pianist român Lipatti, este un pian cu coadă, de format mijlociu (lungimea 2,8 m), îmbinînd în mod reuşit înfăţişarea clasică cu simplitatea liniei moderne. El posedă caracteristici sonore comparabile cu calităţile specifice unor piane de reputată marcă universală. Realizarea primului pian de concert are la bază succesele obţinute în ultimii ani prin construirea şi perfecţionarea pianinelor „Doina“, din care în momentul de faţă se fabrică în serie tipul cel mai reuşit — „Doina-7“. Atît pianinele cît şi pianul „Lipatti“ au fost construite după proiectele originale ale specialistului Silviu Slăvescu de la fabrica „Doina“. Alături de acesta, au contribuit la montare tehnicienii Ion Stănescu, Dumitru Sebe şi alţii. (Agerpres). 45 000 de ctitori la „Cartea prin poştă“ 45 000 de cititori, cu 5 000 mai mulţi decit în 1962, au înregistrat în 1963 serviciile librăriei „Cartea prin poştă". Urmare a celor peste 77 000 comenzi primite, librăria a difuzat circa 300 000 de volume în valoare de 3 350 000 lei. Au fost solicitate îndeosebi cărţi din domeniul agriculturii, medicinei, pedagogiei şi alte lucrări tehnico-ştiinţifice. Se extinde sistemul de reţinere a lucrărilor înainte de apariţie. In 1963, mii de cititori ai librăriei şi-au asigurat în acest fel cărţile de care au avut nevoie. (Agerpres). lOOOOOOeCGOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO« OOOOOOOOOOOOOOOOtXJOOOOOOOOCWOOOOOOOOOOOOOOOOOOCXX»» >oo< Vineri 3 ianuarie 1964, nr. 5976 Două recitaluri RADU ALDULESCU — ALBERT GUTTMAN — Arta violoncelistică a lui Radu Aldulescu ni se înfăţişează astăzi într-o plinătate matură, de mare echilibru şi putere de convingere. Tehnica instrumentală a lui Aldulescu este o pildă de unitate armonioasă, de probitate profesională , nici o dificultate nu apare ascunsă sau ocolită, toate sînt atacate pieptiş — şi biruite. O asemenea viziune interpretativă este adecvată, înainte de toate, lucrărilor preclasice şi contemporane şi valabilitatea ei s-a verificat nu numai în cadrul recitalului ci şi — cu cîteva zile înainte — cînd Aldulescu a cîntat un Concerto de Vivaldi împreună cu o nouă şi foarte merituoasă formaţie de cameră dirijată de Paul Popescu. Aparţinînd timpurilor noastre, dar în fapt ilustrînd un neoclasic ................. cism care — mai cu seamă în prima parte a lucrării — evocă scriitura contrapunctică densă a unui Bach, Sonata nr. 3 op. 11 de Paul Hindemith a reprezentat culmea interpretativă a recitalului. Pasiunea şi căldura cu care a fost tălmăcită, dublate de o sobrietate stilistică exemplară, păreau să constituie o viguroasă dezminţire a acelora care văd în Hindemith doar pe meşteşugitul făuritor de arhitecturi sonore. Pe de altă parte, redarea Sonatei op. 4 pentru violoncel şi pian de Kodály ne-a luminat epoca începuturilor creatoare ale marelui muzician maghiar. Nostalgia uşor vetustă a piesei Tîrziu de toamnă de Valentin Gheorghiu şi-a găsit în Aldulescu un interpret, sensibil, dar deosebit de savuroasă a fost evocarea originalităţii folclorice în Cîntecul fetei ruse de Strawinski, cîntat cu o frumoasă plasticitate coloristică şi ritmică. Singura rezervă pe care am face-o este aceea referitoare la caracterul prea liniar, la o oarecare uniformitate expresivă, în pagini ca Sonata în La major de Beethoven, unde soliditatea construcţiei nu a fost dublată întotdeauna de fiorul liric caracteristic lucrării. Am avea act şi unele obiecţii în ce priveşte contribuţia nianistului, care nu-şi supraveghează consecvent calitatea sonoră, în forţe. în general, Albert Guttman ne-a apărut ca un instrumentist de serioasă pregătire, cu o pianistică solidă, ce poate năzui şi către realizări solistice, în Sonata de Hindemith, îndeosebi, aportul stu interpretativ a fost excelent, violoncelul şi pianul apărînd, în adevăr, ca doi buni parteneri. ŞTEFAN RUHA — FERDINAND WEISS. — Este cu neputinţă să te sustragi farmecului virtuozităţii violonistice înăscute a lui Ruha ; arcuşul lui se dovedeşte de o îndemînarecare trece fără efort aparent peste piedicile presărate în calea temerarilor instrumentişti ce atacă Capriciile unui Paganini sau Sarasate. în depanarea şiragurilor strălucitoare de sunete ale Rondo-ului capriccioso de Saint Saëns, nu simţi nici o clipă migala studiului, ci numai expansivitatea fără margini a unui suflettînăr şi entuziast. Pentru că — trebuie să subliniem — virtuozitatea lui Ruha nu este una indiferentă, glacială. Dacă în urmă cu cîţiva ani puteam reproşa adesea cîntului său lipsa tensiunii, astăzi simţim permanent participarea afectivă a interpretului. Dovadă, căldura de colorit romantic cu care a intonat cantilena Romanţei în Sol major de Beethoven. Ne-am bucurat să aflăm, chiar în atît de subtila Sonată de Debussy -a«miroase momente în ca- " re intuiţia muzicală a interpretului şi darurile sal® instrumentale reuşeau să creeze (— Intermezzo —) climatul adecvat desfăşurării lucrării. De asemenea, mişcarea lentă —Andante — a Sonatei de Tiberiu Olah a fost redată cu o sinceritate de simţire foarte comunicativă. Ce-i mai lipseşte lui Ruha ? Doar năzuinţa de a se apropia mai mult de miezul problemelor stilului interpretativ. Reuşitele sale sunt încă neîndestulător fundamentate. Din acest punct de vedere, temei exagerat de rapizi şi grandilocvenţa frazării în Sonata în Re major de Leclair nu au fost de fel de natură să evoce atmosfera specifică artei instrumentale a secolului al XVIII. Din cele trei dansuri extrase din baletul Romeo şi Julietta de Prokofiev, i-a reuşit excelent contrastul între ritmica mîndră, ţanţoşă, — ilustrînd rivalitatea Montague-Capulet, — şi coloritul diafan al temei lirice din centrul aceluiaşi fragment ; în schimb» Dansul fetelor a fost lipsit de graţia suavă necesară, deoarece violonistul nu a reuşit să vadă, dincolo de rezolvarea problemelor instrumentale, imaginea evocată de muzică. După ce a cîntat cu mult brio Rapsodia de Bartók, el nu a reuşit totdeauna să respecte puritatea izvorului folcloric în vestitele Dănsuri romîneşti ale aceluiaşi compozitor. Ştefan Ruha are alături un muzician remarcabil, pe pianistul Ferdinand Weiss, care l-a însoţit în cursul numeroaselor sale turnee. Caracterul orchestral, împrumutat acompaniamentului în Romania de Beethoven, coloritul sonor atît de adecvat în Sonata de Debussy au dovedit şi de astădată competenţa sa artistică. ALFRED HOFFMAN C ^OftUW ihai Negulescu: „RAPSODIE OAŞ“ Mihai Negulescu a intuit că nu se poate scrie despre Oaşul de astăzi cu un condei obişnuit, de călător, şi şi-a lăsat povestirea să curgă firesc, fără artificii. Călătoria care se desfăşoară cinematografic în faţa cititorului, dezvăluie treptat un univers aparte, specific, atrăgător, dar lipsit de ostentaţia afişată a ineditului cu orice preţ. E meritul autorului că, fără a se lăsa orbit de frumuseţea locurilor, a peisajului pe care nu-l uită totuşi, a ştiut să releve în primul rînd frumuseţea majoră care impresionează în această fostă citadelă a sărăciei şi a înapoierii : aceea a omului. Figura omului, a osanului, domină cartea de la înălţimea talentului, hărniciei, dorinţei sale de a învăţa. Un neîntrerupt proces de comparare a Oaşului de astăzi cu fantoma trecutului străbate cartea de la un capăt la celălalt, raportind în fiecare moment cîştigul realităţii la trista moştenire ale cărei poliţe, împuţinate, se mai plătesc încă. Nu cifre sau acte aduc mărturie pentru suferinţe care a fost — să nu uităm că autorul este poet — ci fragmente de folclor, de o prospeţime şi vigoarfi*,a expresiei nebamfit reînvie acest trecut mort nu demult şi a cărui amintire nu s-a stins încă. Folclorul uşan vechi şi nou, dansul, tîpuritura atît de caracteristică sînt elemente care apar mereu în paginile cărţii, şi nu numai pentru frumuseţea lor pură, ci pentru că ele sînt indispensabile unei imagini adevărate a micului ţinut dintre munţi Prezenţa noului izbucneşte în fiecare pagină, începînd în primul rînd cu oamenii. Elementele victorioase ale vieţii noi preschimbă faţa locurilor şi deschid orizonturi noi oamenilor. Se construieşte o şosea, o şcoală, se deschide o mină, se construiesc armate noi în G.A.C. — iată o serie de imagini care comunică o poezie entuziastă a muncii şi formulează o concluzie generală a cărţii, care degajă un optimism ferm al încrederii în viitor. Apropiindu-se de oameni cu dragoste şi dezinvoltură, Mihai Negulescu reuşeşte să transmită emoţia directă cititorului. Stilul plăcut, ca al unei conversaţii, întreţine o atmosferă sprintenă în naraţiune, completată de fotografiile reuşite care fi* streazjjjrc*q!.uroyrtr-*'apărut in colecţia -’'/.Patria noastră”. MIRCEA ANGHELESCU SÎMBĂTA. 4 IANUARIE 19 : Jurnalul televiziunii ; 19,10 : Pentru copii : Orăşelul veseliei; 20,10: In fata hărţii; 20,20: Muzică populară romîneascâ. Cîntă o formaţie instrumentală condusă de Tudor Pană, Solişti Maria Butaciu, Polina Manoilă, Minodora Nemeş, Vlad Dionisie, Pop Simion; 20.55 ; Anul sportiv 1963; 21.55 Muzică uşoară instrumentală. Interpretează o formaţie condusă de Jean Ionescu , în încheiere : Buletin de ştiri, sport, buletin meteorologic.