Romînia Liberă, ianuarie 1964 (Anul 22, nr. 5976-6000)

1964-01-03 / nr. 5976

Pag. 2-a România liberă R­EVELION 1964 Salbele Griviţei ...Sa va fie plină Viaţa de lumină, Casa-ndestulată Masa încărcată, Paharul cu vin Pentru voi-l închin ! Urarea artiştilor amatori fu pri­mită cu veselie, du voie bună. Gri­­viţenii ciocniră paharele cu rubiniu, felicitîndu-se, urîndu-şi noi succese în muncă, cît mai multe bucurii în viaţa lor cea nouă. Aici, în marea sală a uzinelor Griviţa roşie, sub sclipirea salbelor de lumini, sărbătoresc revelionul peste 700 de muncitori, tehnicieni şi ingineri. Cu feţe numai voie bună, cu pahare pline în mîini, se veselesc turnătorul Alexandru Du­­mitraşcu, maistrul Jean Vasile, in­ginerul Mărgărit Mehedinţeanu — trei dintre cei 183 de căutători ai noului care, prin inovaţiile lor, au adus în 1963 economii post-calcu­­late de peste 2.600.000 lei. Sînt de faţă de asemenea unii dintre cei 200 de griviţeni care au întîmpinat noul an în casă nouă, de pildă, strungarii Stan Dumitru şi Gh. Toader, in­ginerul Leonid Năilescu şi alţii. — In noul an — ne spune tov. Anatolie Dumitrescu, unul din di­rectorii uzinelor — vom ridica aici, la Griviţa roşie noi construcţii. Acestea, împreună cu utilajele cu care vor fi dotate secţiile, îşi vor aduce, desigur, contribuţia la realizarea angajamentelor luate pentru 1984 , depăşirea pla­nului producţiei globale şi al pro­ducţiei marfă cu cîte 1 la sută, realizarea de economii peste plan de circa 3 milioane lei. Pentru succesele lor prezente şi viitoare, pentru viaţa lor cea nouă şi frumoasă, toastează muncitorii Griviţei roşii. Artiştii Al. Lulescu, N. Constantin şi Lavinia Slăveanu, de la Teatrul satiric-muzical „C. Tănase", formaţia de artişti ama­tori condusă de proiectantul Ioan Ciumbert, contribuie la întreţinerea unei atmosfere plăcute, calde, la reuşita revelionului, ca şi răvaşele de plăcintă, tombola, măştile şi ce­lelalte surprize. O dată cu cei de aici, alţi gri­viţeni au închinat paharul — de revelion — în mijlocul familiilor lor. Iar ferestrele de la apartamen­tele lor au strălucit feeric, ca nişte salbe, la blocurile înşiruite de-a lungul întregii Căi a Griviţei... MIRCEA SCRIPCA După cum se ştie, pe lingă locomotivele Diesel electrice, la „Electroputere" se produc nu­meroase alte maşini şi aparate elec­trice care îşi aduc contribuţia la in­dustrializarea şi la electrificarea pa­triei noastre. Despre toate acestea a vorbit în urarea sa grupul de artişti amatori pornit „în turneu" cu electrocarul din secţie în secţie, în ultima zi a anului 1963, felicitînd colectivele de muncă pentru realizările obţinute... Caii noştri cu mulţi waţi, Cu mulţi waţi şi kilowaţi, In uzină i-am crescut Pînă ce mari i-am făcut Şi le-am dat puteri sporite In motoare meşterite... Iată-i pe electrotehnicienii craio­­veni reuniţi, în seara revelionului, în jurul meselor încărcate cu bunătăţi, toastînd atît pentru înfăptuirile din 1963, ca şi pentru cele pe care sînt hotărîţi să le realizeze în noul an. Au ridicat paharele lăcătuşii Cor­nel Stăr­ciulescu, M­iresa Dinculescu, Nicolae Vitan, Luca Vasile, vopsito­rul Dumitru Licu, maistrul Ion T. Marin, tehnicianul Ion Darie, ing. Victor Ionescu şi mulţi alţii prezenţi la sărbătorirea în colectiv a revelio­nului. Veselia generală a fost sporită de momentele prezentate de artiştii a­­matori ai uzinei, din care nu a lipsit tradiţionalul pluguşor, ca şi de me­lodiile oferite de orchestra de muzi­că uşoară a uzinei sub conducerea ing. Puiu Bainer, de taraful de mu­zică populară dirijat de Ştefan To­­miţă. Harnicii constructori de maşini electrice din Craiova au închinat pa­harele pentru noi şi noi succese, pentru dezvoltarea producţiei, pen­tru ridicarea pe culmi şi mai înalte a prestigiului mărcii uzinei lor. ION BECHERU corespondentul „Romîniei libere“ Cu mii de cai putere­ ­ ! In frumoasa sală de festivităţi a fabricii de confecţii şi tricotaje * * „Bucureşti", sute de muncitori, ingineri, tehnicieni şi funcţionari cu * familiile lor au petrecut revelionul în marea familie a întreprinderii » Foto : AGERPRES Pluguşorul colectiviştilor La cele patru rînduri de mese aşe­zate în clubul gospodăriei, colectiviş­tii din satul Progresul, comuna Fă­­căeni, stau în aşteptarea sosirii nou­lui an în familia lor cea mare. Deodată, pe crengile bradului înalt pînă în tavan, se aprind beculeţe multicolore. Bradul lor arată neobiş­nuit. Beteala de argint obişnuită, de pe pomul de iarnă e înlocuită cu una de aur , cu snopi de grîu şi de orez, în pai „înalţi cît trestia, cu spicul cît vrabia". Globurile au fost şi ele în­locuite cu ştiuleţi de porumb hibrid, fiecare cu multe grăunţe. ...Afară se aud pocnete de bici şi clinchete de zurgălăi. Un om îmbră­cat într-o zeghe înflorată, cu iţari albi, încins cu brîu lat, întreabă: „Primiţi pluguşorul­ ?“. „Primim, pri­mim !", răspund glasurile vesele ale gazdelor. Şi pluguşorul e oarecum neobiş­nuit. La uşa clubului, s-a oprit, un tractor. Il însoţeşte un grup de bri­gadieri de c­imp, mecanizatori şi fruntaşi ai gospodăriei. Urarea tra­diţională o face brigadierul Ion Mi­ron : ,,Iaca anul se-nnoieşte Pluguşorul se porneşte Pluguşor cu cinci tractoare Ce trag brazde pe tăpşane Brazde adinei şi brazde grele Holde mari să crească-n ele la mai minaţi măi flăcăi Hăi, hăi..." ...Bat ultimele secunde ale anului 1963. După ce au ascultat cu atenţie cuvîntarea televizată, a tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, oamenii ciocnesc paharele, plini de încredere in viitor. Ce aşteaptă de la noul an colectiviştii din satul Progresul, co­muna Făcăeni ? Răspunsul l-a dat tovarăşul Ion Bratu, preşedintele gospodăriei. „In anul acesta nou gos­podăria noastră împlineşte 15 ani. E tînără ca şi copiii noştri. Vrem deci ca recoltele să fie mai bogate, numă­rul fruntaşilor să crească, iar în ca­sele colectiviştilor să fie şi mai mult belşug şi voie bună". Revelionul co­lectivei a ţinut pivă dimineaţa. VIOREL LUPU La „Tehnometal“ Seara de revelion. Oraşul de pe Bega, inundat de lumini multicolo­re, fremăta de veselia miilor de oameni care, în 35 de cluburi şi săli de festivităţi, întîmpinau, cu mesele încărcate de bunătăţi, cu pa­harele pline, anul 1964. Să intrăm la Uzinele mecanice ? La „Tehno­­lemn“ ? La şcoala medie nr. 3, unde şi-au dat întîlnire toţi tinerii muncitori fruntaşi din oraş ? In o­­raşul studenţilor ? E greu, într-a­­devăr, să te hotărăşti. Dar să nu întîrziem şi să batem la porţile în­treprinderii „Tehnometal“. Sala, împodobită sărbătoreşte, străjuită de tradiţionalul pom de iarnă, este plină de oameni. Sînt aici peste 200 de muncitori, ingi­neri, tehnicieni, funcţionari, cu fa­miliile lor. Se despart de anul 1963, întîmpinîndu-l cu bucurie pe 1964. Urările de sănătate, fericire şi pen­tru alte succese erau pe buzele tu­turor. — De fapt — ne şopteşte ingine­rul W. Zavadschi — noi sărbătorim revelionul cu o lună... mai tîrziu. _­1 — Da, colectivul nostru şi-a rea­lizat sarcinile de plan la toţi indi­cii pe anul 1963 în 11 luni, fiind prima întreprindere din oraşul nos­tru în această privinţă. Ca să înţelegem pe deplin însem­nătatea cuvintelor inginerului Za­vadschi, se cuvine să răsfoim o filă din istoria acestei uzine, filă din care aflăm că pe acest loc unde se fabrică acum mașini agricole moderne cum sunt selectoarele uni­versale, etuvele electrice, stropito­rile pentru combaterea dăunători­lor etc. — maşini cunoscute aproa­pe în toate unităţile socialiste din ţară — înainte nu era decit un ate­lier întunecos de confecţionat bu­toaie metalice. Şi acest drum a fost străbătut doar într-un deceniu. Tot din filele istoriei uzinei aflăm că o dată cu ea s-au ridicat şi nume­roşi fruntaşi. Pe unii îi vedem chiar aci în jurul meselor încărcate cu bunătăţi. Iată-l pe brigadierul Ni­­colaie Rumpel. E înconjurat de nu­meroşi oameni, majoritatea tineri. Fii lui ? Fraţii lui ? Nu desigur. îs prea mulţi. E brigada lui, ortacii cu care a realizat în 1963 noul produs: instalaţia pentru silozuri şi pentru fermele avicole. Mai încolo, îl ve­dem pe Gh. Cociutu, în 1963 el a devenit, după absolvirea şcolii la care l-a trimis întreprinderea, meş­ter. Zic oamenii că acum e printre cei mai buni din secţie. Era aci şi Sipos Oscar. Aflăm că deţine titlul de cel mai bun strungar al între­prinderii. La ora 0, oamenii au ascultat în­tr-o atmosferă solemnă cuvintele tovarăşului Gheorghe Gheorghiu- Dej, prim secretar al C.C. al P.M.R., preşedinte al Consiliului de Stat al R.P.R. Apoi, Ion Cicotoş, preşedin­tele comitetului sindical al între­prinderii, felicită oamenii pentru realizările din 1963, şi le urează „La mulţi ani". De peste tot au izbuc­nit­­ urale. — La mulţi ani ! — Fericire 1 — Succese ! 1964 a fost întîmpinat şi aici în sala festivă, în jurul meselor încăr­cate cu bunătăţi, cu bucuria oame­nilor, care în tot cursul lunii de­cembrie au făcut acolo, la locurile lor de muncă, pregătirile trebuin­cioase, pentru ca succesele din 1963 să poată fi continuate cu și mai mare avînt. VIRGIL LAZAR iSCi, cu mari Un vapor de mare tonaj, cu ochi­­i numeros $i comandant energic vighează pe întinderile Înspumate s oceanului din... București! Da,­­ — așa cum am spus, nu-i nici greșeala. Vaporul e imens, cu ii multe si scări de marmoră in cui celor întortocheate de metal, hipajul numără nici mai mult nici ai pulin decit 7.000 rte marinari re — chiar dacă n-au barbă şi v­­eri atletici — sunt totuşi la fel de hrajoşi şi îndrăzneţi, căpitanul Li­gan este întocmai cum­­ cere noica şi numele. în fine vaporul e chiar un scafandru-şef care vn aia civilă se numeşte Moş Gerilă care a fost adus aici de căpitanul emo pe bordul submarinului Nan­­us. Şi culmea este că ilustrul sca­­mdru şi-a purtat prin adincurile b­ute ale apelor, toată încărcătura­­... tradiţionalele daruri care au po­­psit direct în braţele marinarilor Uputani. E drept, marinarii sunt mici — dar doar ca statură, căci la Învăţătură sunt adevăraţi giganţi. Altfel, nici n-ar fi fost primiţi pe „Vaporul veseliei de pe Oceanul carnavalului“ care a ancorat in aces­te zile la Palatul Pionierilor pentru şcolarii bucureşteni fruntaşi la în­văţătură. Ei au avut astfel prilejul să constate că viaţa pe vapor e ve­selă şi plină de surprize, s-au in­­tîlnit cu actorii cei mai iubiţi de ei, au făcut concursuri pentru cele mai bune glume, pentru cele mai frumoa­se cîntece, pentru cele mai grele ghicitori, au primit parada costume­lor de carnaval, au ascultat tradiţio­nalul pluguşor adaptat la vîrsta ma­rinarilor pitici... Şi, unul din aceşti marinari cu cravată de pionier i-a mărturisit la plecare scafandrului Moş Gerilă că acest carnaval cu care ei au întim­­pinat noul an 1964 a fost... ca-n basme ! Un basm care s-a reeditat pentru mii de marinari mici, cu note mari... PIA RÃDULESCU IN CASĂ OUA Gata, am terminat, mergem acasă ! scînci cel mic, suflînd în degete, după ce termină de urat la ultima casă de pe strada Griviţa roşie. — Da' ce, la moş Cheptea nu mer­gem ? se îmbufna cel care spunea urarea. Doar ştiţi că s-a mutat, zilele trecute, în unul din blocurile cele noi de la gară. Voi nici nu vă închipuiţi ce curat şi ce frumos este înăuntru, ca intr-un palat, nu alta. Acolo o să ne şi dezgheţăm puţin. E o căldură ca un baie. Ieri, cînd ieşea de la uzină, i-am promis lui nenea Costică că o să venim să-l urăm. Ce o să spună cînd o să vadă că nu m-am ţinut de cu­­vînt ? Apoi, adresindu-se celui mai mic : Lasă Nicule, pină acolo îţi duc eu buhaiul. Cîteva minute mai tîrziu, cei trei urători urcau voiniceşte spre etajul doi al blocului 28 din noua Piaţă a Gării Bacăului. Aici se mutase cu cîteva zile în urmă, împreună cu pă­rinţii săi, strungarul Costică Cheptea de la Uzina metalurgică din localita­te. Tatăl, Emil Cheptea, este de cîţiva ani pensionar. Şi el a lucrat ca turnă­tor la aceeaşi uzină. Acum, aveau mu­safiri , nişte prieteni din cartierul unde locuiseră mai înainte şi care ve­niseră să petreacă revelionul împre­ună. Conducîndu-şi oaspeţii prin cele trei camere spaţioase şi luminoase ale noului apartament, gazda nu mai contenea cu lauda. După urarea celor mici, au continuat discuţia. — Este un apartament grozav. Pri­viţi parchetul, tîmplăria, zugrăveala. Peste tot, numai lucru de bună cali­tate. Vrednici constructori. Aici este cămara, dincolo baia. Căldură destu­lă, apă rece, apă caldă. Aici, stau bătrînii. Dincolo este camera mea. Cu cîteva minute înainte de a se aşeza la masă, sosi şi bătrînul. Ca preşedinte al comitetului de cetăţeni din circumscripţia de unde plecase, a ţinut să treacă puţin pe acolo să vadă cum s-au mai rezolvat unele proble­me gospodăreşti, să ureze la mulţi ani prietenilor şi cunoscuţilor. — Ne pare rău că ai plecat din cir­cumscripţia noastră, i se adresă unul dintre musafiri. — Credeţi cumva că aici o să fiu de prisos ? Aţi văzut ce este în jur ? Numai gropi şi moloz. Vrem ca în primăvară să transformăm împrejuri­mile blocului într-o grădini cu flori. Primul revelion pe care Jamish­a Cheptea l-a sărbătorit în noul aparta­ment a fost vesel şi îmbelşugat. S-au închinat şi golit multe pahare cu vin. Pentru sănătatea celor bătrîni, pen­tru fericirea celor tineri, pentru suc­cesele viitoare ale celor din uzină, pentru realizările gospodăreşti ale celor ce activează pe tărîm obştesc. C. AZOIŢII corespondentul „Romîniei libere* Manon : Teatrul de operă şi balet (16.48.20), ora 19,30; Opereta cîntă dra­­gos­tea: T­eatru­l d­e stat de operetă (14.80.11), ora 19,30; Maşina de scris : Teatrul naţional „I. L. Caragiale“, sala Studio (15.15.53), ora 19,30; Vizita bătrînei doamne : Teatrul naţional „I. L Caragiale", sala Comedia (14.71.71), ora 19,30 ; Act veneţian : Teatrul „C. I Nottara“, sala Magheru (15.93.02), ora 19,30 ; Patru sub un aco­periş : Teatrul „C. I. Nottara“, sala Studio (15.93.02), ora 20 ; Război şi pace : Teatrul „Lucia Sicurdza Bu­­landra“, b-dul Schitu Măgur­eanu nr. 1 (14.60.60) , ora 19,30 ; Omul care aduce ploaie : Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­landra", sala Studio, ora 19,30 ; Șeful sectorului suflete : Teatrul de comedie (10.64.60) , ora 19,30 ; Băiat bun dar cu lipsuri : Teatrul muncitoresc C.F.R (18.04.85), ora 19,30 ; Logodnicul de profesie se însoară : Teatrul pentru ti­neret şi copii sala C. Miile (15.65.88), ora 20 : Salut voios, ora 9.30 şi Desco­­periţi-l pe „N“, ora 17 : Teatrul pen­tru tineret şi copii, sala din str. Gene­ral Eremia Grigorescu ; Firul de aur : Teatrul evreiesc de stat (21.36.71), ora 20 : Pagini alese din revista de altă­dată : Teatrul „C. Tănase“, sala Savoy (15.56 78), ora 20 ; Stelele estradei : Teatrul „C. Tănase“, sala Victoria (15.04 18) ora 20 ; Năzbîtiile lui Tăn­dîăricâ , Teatrul Ţăndărică, sala Aca­demiei (15 85.37), ora 9 ; Zboană cîntec drag : Ansamblul de cîntece și dansuri al C.C.S. (13.13.00), ora 20- CINEMA Nu-i loc pentru al treilea : Patria (11 86.25), orele : 10 - 12,15- 14,30 - 16,45 -19 - 21,15 ; Festival < tel 15 63 84). orele ? 1,30 - 12,15 - 15 — 17,45 — 20,30 : înfrăţirea între po­noare (17 31 64), orele­ 11,30 - 14,15 — 17 — 19,45 ; Griviţa (17 08 58), orele: 10 - 12,45 - 15,30 - 18,15 - 21 ; Modern (23 71 01), prele : 9,45 - 12 - 14,15 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Medi­camentul care ucide : București (15,61,54), orele : 9 — 11 — 13 — 15 _ 17 — 19 _ 21 ; Cu toții acasă : Republica (11 03 72), orele 6 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21; Excelsior (18 49 04), orele: 10,15 — 12,45 - 15.15 - 17,45 - 20,15 ; Fe­roviar (16 22 73), orele­­ 9 — 11.30 — 16 — 18.30 - 19 _ 21.30 ; Agatha, lasă-te de crime! Carpati (13 92 72) orele : 10 - 12 - 14 - 16 - 18.15 - 20.30 Ruccel (17 05 47), orele 10 - 12 - 14 - 16 - 18,15 _ 20.30 Flacăra (21 35 40), orele ■ 14.30 (6.30 — 18.30 - 20.30 Moartea se numeste Engeloh.m • Capitol '16 29 171. orele 10 -12.30 -- 15 -17.45 20,30 Gmlesti »rele: 10 -12.30 -15 17.30- 20 Tomi« '21 49 46) orele 10 -12.30 15 -- 17 30 20 Aurora25 04 RfO orele 10 12.30 -15 -17.45 20 15 Nu esti singur Tineretului 16 24 48) orele 10-1? - 14 - 18 18­­5 20 30 Dacv (18.26 10). orei® ■■ 9 - Ui Gol printre lupi I Victoria (16 28 49), orele­­ 10 — 12,45 - 15,30 - 18 - 20,30 •. Miorița (14 27 141 orele: 10 - 12,30 - 15 — 17.30 - 20 . Melodia (12 06 88), orele : 10 - 12,15 - 15,30 - 18 - 20,30 s Povestirile lui Dida : Central (14.12 24), orele : 10 - 12 - 14 - 16 - 18,15 — 20,15 Tudor (ambele serii)­­ Lumi­na (16 23 35), orele: 9,30 - 12,45 -­ 16 — 19,30. pe data de 2 ianuarie 1964, începe sS ruleze filmul Anicka merge la scoală, orele : 10 — 12 — 10 — 16 - 18,15 - 20,30; Arta (21 31 86), orele: 15,30 — 19; Pacea (16 29 02), orele : 10 — 16 — 19,30 ; Cosmos (25,19.15), orele: 16 — 19,30; Ei cuce­resc cerul: Union (13.49.04), orele: 15 — cerul­­ Union (13 49 04), orele : 15 — 17.30 — 20 Drumul sării (14 10 37), orele * 16 — 18 ■— 20 . Pana de aur. Peripeţiile a doi ursuleţi Băiatul «i pisicuţa Coada privighetorii (diminea­ţa), orele ■ 10 — 11,15 — 12,30 şi Pom­pierul atomic (după amiază), orele­­ 14.30 - 16.30 - 18.30 - 20.30 : Doina (16 35 38) Povestea Scufiţei roşii Re­velionul ! Timpuri noi '15 61 10­ ore­le : 10 la 21 în continuare Povestea Scufiţei roşii! Cultural '16 25 391 ore­le : 16 — 18 - 20 : Legea e lege : Dacia '18 26 101, orele: 13 - 15 - 17 — 19 — 21 : Primul reportaj ! Bozesti (15 62 79) orele 16 - 18.15 - 20.30: Babette pleacă la război : Crîngasi (17 38 811 mele 16 - 18.15 - 20.30 : Trei plu­s două • Unirea (17 10 21) ore­le : 18 - 18 20 Ultimul men tango: Vitan '2139 821 orele 15 - 17 - 19 - 20.45 : Ucigasul si fata : Munca '21 50 971. orele 16 - 18.15 - 20.30 : Adesgo Me la 2 ianuarie) orele : 16 — 18 — 20 A dispărut o navă ! Popular 35 15 17) orele (0.30 ■■ 16 - 18,15 — 20,30 ; Ferentari 123 17 50), orele : 15 - 17 - 19 - 21 . Cînd vine pisica: Morilm 02 5-2 93), orele ■ 15,30 - 18 — 20,30; Valsul nemuritor: Viitorul (11.48.36), orele : 16 — 18,15 — 20,30; Carmen de la Ronda: Colentina (25.07.09), orele: 16 — 18,15 — 20,30 ; Cavalerul Pardaillan: Volga (11.91.26), orele: 10,30 — 13 — 15—17 — 19—21; Elmreair­n '12 28.301 orele: 14 - 16 - 18 — 20 ; Flamura, orele : 10 — 12,15 — 18 — 18,15 — 20,30 : Mi-am cum­părat un tată ! Luceafărul '23 91 00) orele : 16 — 18 — 20 . Ah, acest tine­ret! Progresul '23 94 101. orele: 15,80 — 18 — 20.15. La vîrsta dragostei­­ Lira '15 66 661. orele: 15.30 - 18 -20.30 . Printre oameni buni : Cotroceni (13.62.56). orele : 16 - 18,15 - 20.30 ^•^ooaoooaoooooooooooooooooooooooooooaoaooocoocrtoooaoooooooocooooccooaoooaoc aoooooooaoooooooooaoooaoaoaoacaoooaoaoaoaoaoaooeooo© saoooooaoooooooaooo© c fcjoooooooooooooootooooooooooaoooooooooooooooocooooooooooooooooooooooooooooooooooooocfooooaoooooooooooocooooooooool OOOOOOOOOOCOOOOOOOOOOOOCttOoaOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOi A apărut nr. 12/1963 al revistei „Probleme economice" cu următorul cuprins I. PACURARU : Clasificarea ramu­rilor economiei nationale ; SERGIU­­ BULGAROFF : Tehnologia avansată şi­­ creşterea productivităţii muncii ; BU­­£ JOR ALMĂŞAN : Productivitatea mun­cii în industria minieră ; S. HARTIA : Importanţa aprecierii economice a te­renurilor în planificarea producţiei a­­gricole . C. BISTRICEANU : îmbună­tăţirea continuă a bazei furajere ; GHEORGHE ALFIRI : Consideraţii asupra repartizării teritoriale a fondu­rilor de mărfuri ; MAIA IONESCU : Teoria „convergenţei sistemelor econo­mice“ —­ expresie a crizei anticomunis­mului. I DIN PLANUL INSTITUTULUI DE CERCETĂRI­­­ ECONOMICE M. HOROVITZ : Locul R. P. Româ­ne în economia mondială. ÎNSEMNĂRI VASILE POPESCU : Reducerea­ pre­ţului de cost la uzina „Vu­lcăn“ — Bucureşti : I. ZAHIU (Timişoara) şi E. POPESCU : Rezerve de sporire a producţiei­ agricole şi de reducere a preţului de cost în G.A.S. din regiunea Banat ; D. BENKU (Oradea) : Din ac­tivitatea G.A.S. „Ioşia“ — Oradea. CRITICA ŞI BIBLIOGRAFIE AL PUIU şi O. CIULEA : Eco­nomia politică manual. Socialismul ; V. SPIRIDON : Economia politică. Curs pentru învăţămîntul economic su­perior ; FL. DUCA : Revista „Finanţe şi Credit“ ; GH. BELU şi V. IORDA­­CHE : Curs de statistică teoretică. (M. Bill­ D. Haşigan, L. Pintilie, I. Stoichiţă, L. Tövissi) ; H. FOCŞE­­NEANU : Centralizarea capitalului în Anglia (William Mennell : Takeover, The Growth of Monopoly in Britain, 1951—1961). INFORMAŢII ŞTIINŢIFICE I. B., M. DEMETRESCU : 15 ani de activitate a Editurii Academiei R.P.R. Colocviul de aproximare a func­ţiilor cu aplicaţii la calculul numeric. SCRISORI CĂTRE REDACŢIE Din partea : Ministerului Transportu­rilor şi Telecomunicaţiilor ; Ministerului Economiei Forestiere ; Uzinei de con­strucţii metalice şi maşini agricole Bocşa ; Combinatului siderurgic Reşiţa; uzinei „Unio “-Satu Mare ; uzinei „în­­frăţirea“-Oradea ; uzinei „Balanţa“­­Sibiu ; I. S. „Tehnofrig“-Cluj ; între­prinderii forestiere Rădăuţi ; Uzinei „Independ­enta“-Sibiu ; întreprinderii metalurgice de industrie locală — Ră­dăuţi ; G.A.C. Boteni, regiunea Argeş. CUPRINSUL REVISTEI „PROBLEME ECONOMICE“ PE ANUL 1963 Primul pian romînesc de concert Colectivul fabricii de instrumente muzicale ■ „Doina" din București a dedicat noului an 1964 o frumoasă realizare, primul pian romînesc de concert. Pianul care poartă numele virtuosului pianist român Lipatti, este un pian cu coadă, de format mijlociu (lungimea 2,8 m), îmbinînd în mod reuşit înfăţişarea clasică cu simplitatea liniei moderne. El po­sedă caracteristici sonore compara­bile cu calităţile specifice unor pia­ne de reputată marcă universală. Realizarea primului pian de con­cert are la bază succesele obţinute în ultimii ani prin construirea şi perfecţionarea pianinelor „Doina“, din care în momentul de faţă se fabrică în serie tipul cel mai reu­şit — „Doina-7“. Atît pianinele cît şi pianul „Li­patti“ au fost construite după pro­iectele originale ale specialistului Silviu Slăvescu de la fabrica „Doi­na“. Alături de acesta, au contri­buit la montare tehnicienii Ion Stă­­nescu, Dumitru Sebe şi alţii. (A­­gerpres). 45 000 de c­titori la „Cartea prin poştă“ 45 000 de cititori, cu 5 000 mai mulţi decit în 1962, au înregistrat în 1963 serviciile librăriei „Cartea prin poştă". Urmare a celor peste 77 000 comenzi primite, librăria a difuzat circa 300 000 de volume în valoare de 3 350 000 lei. Au fost solicitate în­deosebi cărţi din domeniul agricul­turii, medicinei, pedagogiei şi alte lucrări tehnico-ştiinţifice. Se extinde sistemul de reţinere a lucrărilor înainte de apariţie. In 1963, mii de cititori ai librăriei­ şi-au asigurat în acest fel cărţile de­ care au avut nevoie. (Agerpres). lOOOOOOeCGOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO« OOOOOOOOOOOOOOOOtXJOOOOOOOOCWOOOOOOOOOOOOOOOOOOCXX»» >oo< Vineri 3 ianuarie 1964, nr. 5976 Două recitaluri RADU ALDULESCU — ALBERT GUTTMAN — Arta violoncelistică a lui Radu Aldulescu ni se înfăţişează astăzi într-o plinătate matură, de mare echilibru şi putere de convin­gere. Tehnica instrumentală a lui Aldulescu este o pildă de unitate armonioasă, de probitate profesio­nală , nici o dificultate nu apare as­cunsă sau ocolită, toate sînt atacate pieptiş — şi biruite. O asemenea viziune interpretativă este adecvată, înainte de toate, lu­crărilor preclasice şi contemporane şi valabilitatea ei s-a verificat nu numai în cadrul recitalului ci şi — cu cîteva zile înainte — cînd Aldu­lescu a cîntat un Concerto de Vi­valdi împreună cu o nouă şi foarte merituoasă formaţie de cameră diri­jată de Paul Popescu. Aparţinînd timpurilor noastre, dar în fapt ilus­trînd un neoclasic ................. cism care — mai cu seamă în prima parte a lucrării — evocă scriitu­ra contrapunctică densă a unui Bach, Sonata nr. 3 op. 11 de Paul Hindemith a reprezentat cul­mea interpretativă a recitalului. Pa­siunea şi căldura cu care a fost tăl­măcită, dublate de o sobrietate sti­listică exemplară, păreau să consti­tuie o viguroasă dezminţire a acelora care văd în Hindemith doar pe meş­­teşugitul făuritor de arhitecturi so­nore. Pe de altă parte, redarea So­natei op. 4 pentru violoncel şi pian de Kodály ne-a luminat epoca în­ceputurilor creatoare ale marelui muzician maghiar. Nostalgia uşor vetustă a piesei Tîrziu de toamnă de Valentin Gheorghiu şi-a găsit în Aldulescu un interpret, sensibil, dar deosebit de savuroasă a fost evo­carea originalităţii folclorice în Cîn­­tecul fetei ruse de Strawinski, cîntat cu o frumoasă plasticitate coloris­­tică şi ritmică. Singura rezervă pe care am face-o este aceea referitoare la caracterul prea liniar, la o oarecare uniformi­tate expresivă, în pagini ca Sonata în La major de Beethoven, unde so­liditatea construcţiei nu a fost du­blată întotdeauna de fiorul liric ca­racteristic lucrării. Am avea act şi unele obiecţii în ce priveşte contri­buţia nianistului, care nu-şi suprave­ghează consecvent calitatea sonoră, în forţe. în general, Albert Guttman ne-a apărut ca un instrumentist de serioasă pregătire, cu o pianistică solidă, ce poate năzui şi către reali­zări solistice, în Sonata de Hin­demith, îndeosebi, aportul s­tu inter­pretativ a fost excelent, violoncelul şi pianul apărînd, în adevăr, ca doi buni parteneri. ŞTEFAN RUHA — FERDINAND WEISS. — Este cu neputinţă să te sustragi farmecului virtuozităţii vio­lonistice înăscute a lui Ruha ; arcu­­şul lui se dovedeşte de o îndemînare­­care trece fără efort aparent peste piedicile presărate în calea temera­rilor instrumentişti ce atacă Capri­ciile unui Paganini sau Sarasate. în depanarea şiragurilor strălucitoare de sunete ale Rondo-ului capriccioso de Saint Saëns, nu simţi nici o clipă migala studiului, ci numai expansi­­vitatea fără margini a unui suflet­­tînăr şi entuziast. Pentru că — tre­buie să subliniem — virtuozitatea lui­ Ruha nu este una indiferentă, gla­cială. Dacă în urmă cu cîţiva ani puteam reproşa adesea cîntului său lipsa tensiunii, astăzi simţim per­manent participarea afectivă a in­terpretului. Dovadă, căldura de co­lorit romantic cu care a intonat can­tilena Romanţei în Sol major de Beethoven. Ne-am bucurat să aflăm, chiar în atît de subtila Sonată de Debussy -a«miroa­se momente în ca- " re intuiţia muzi­cală a interpretu­lui şi darurile sal® instrumentale re­uşeau să creeze (— Intermezzo —) climatul adecvat desfăşurării lucră­rii. De asemenea, mişcarea lentă —­­Andante — a Sonatei de Tiberiu Olah a fost redată cu o sinceritate de simţire foarte comunicativă. Ce-i mai lipseşte lui Ruha ? Doar năzuinţa de a se apropia mai mult de miezul problemelor stilului inter­pretativ. Reuşitele sale sunt încă neîndestulător fundamentate. Din a­­cest punct de vedere, temei exagerat de rapizi şi grandilocvenţa frazării în Sonata în Re major de Leclair nu au fost de fel de natură să evoce at­mosfera specifică artei instrumen­tale a secolului al XVIII. Din cele trei dansuri extrase din baletul Ro­meo şi Julietta de Prokofiev, i-a reu­şit excelent contrastul între ritmica mîndră, ţanţoşă, — ilustrînd rivalita­tea Montague-Capulet, — şi coloritul diafan al temei lirice din centrul aceluiaşi fragment ; în schimb» Dansul fetelor a fost lipsit de graţia suavă necesară, deoarece violonis­tul nu a reuşit să vadă, dincolo de rezolvarea problemelor instrumen­tale, imaginea evocată de muzică. După ce a cîntat cu mult brio Rap­sodia de Bartók, el nu a reuşit tot­deauna să respecte puritatea izvoru­lui folcloric în vestitele Dănsuri romîneşti ale aceluiaşi compozitor. Ştefan Ruha are alături un mu­zician remarcabil, pe pianistul Fer­dinand Weiss, care l-a însoţit în­ cursul numeroaselor sale turnee. Ca­racterul orchestral, împrumutat a­­companiamentului în Romania de Beethoven, coloritul sonor atît de adecvat în Sonata de Debussy au dovedit şi de astădată competenţa sa artistică. ALFRED HOFFMAN C ^OftUW ihai Negulescu: „RAPSODIE­­ OAŞ“ Mihai Negulescu a intuit că nu se poate scrie despre Oaşul de astăzi cu un condei obişnuit, de călător, şi şi-a lăsat povestirea să curgă firesc, fără artificii. Călătoria care se des­făşoară cinematografic în faţa citito­rului, dezvăluie treptat un univers aparte, specific, atrăgător, dar lipsit de ostentaţia afişată a ineditului cu orice preţ. E meritul autorului că, fără a se lăsa orbit de frumuseţea locurilor, a peisajului pe care nu-l uită totuşi, a ştiut să releve în pri­mul rînd frumuseţea majoră care im­presionează în această fostă citadelă a sărăciei şi a înapoierii : aceea a omului. Figura omului, a osanului, domină cartea de la înălţimea talen­tului, hărniciei, dorinţei sale de a învăţa. Un neîntrerupt proces de compa­rare a Oaşului de astăzi cu fantoma trecutului străbate cartea de la un capăt la celălalt, raportind în fiecare moment cîştigul realităţii la trista moştenire ale cărei poliţe, împuţina­te, se mai plătesc încă. Nu cifre sau acte aduc mărturie pentru suferinţe care a fost — să nu uităm că au­torul este poet — ci fragmente de folclor, de o prospeţime şi vigoarfi­­*,a expresiei nebamfit reînvie a­cest trecut mort nu demult şi a cărui a­mintire nu s-a stins încă. Folclorul uşan vechi şi nou, dansul, tîpuritura atît de caracteristică sînt elemente care apar mereu în paginile cărţii, şi nu numai pentru frumuseţea lor pură, ci pentru că ele sînt indispen­sabile unei imagini adevărate a mi­cului ţinut dintre munţi Prezenţa noului izbucneşte în fie­care pagină, începînd în primul rînd cu oamenii. Elementele victorioase ale vieţii noi preschimbă faţa locu­rilor şi deschid orizonturi noi oame­nilor. Se construieşte o şosea, o şcoa­lă, se deschide o mină, se constru­iesc armate noi în G.A.C. — iată o serie de imagini care comunică o poezie entuziastă a muncii şi formu­lează o concluzie generală a cărţii, care degajă un optimism ferm al în­crederii în viitor. Apropiindu-se de oameni cu dra­goste şi dezinvoltură, Mihai Negu­lescu reuşeşte să transmită emoţia directă cititorului. Stilul plăcut, ca al unei conversaţii, întreţine o atmosfe­ră sprintenă în naraţiune, completa­tă de fotografiile reuşite care fi* streazjjjrc*q!.uroyrtr-*'apărut in colecţia -’'/.Patria noastră”. MIRCEA ANGHELESCU SÎMBĂTA. 4 IANUARIE 19 : Jurnalul tele­viziunii ; 19,10 : Pentru copii : Oră­şelul veseliei; 20,10: In fata hărţii; 20,20: Muzică populară ro­­mîneascâ. Cîntă o formaţie instrumen­tală condusă de Tudor Pană, Solişti Maria Butaciu, Polina Manoilă, Mino­­dora Nemeş, Vlad Dionisie, Pop Si­­mion; 20.55 ; Anul sportiv 1963; 21.55 Muzică uşoară instrumentală. Interpre­tează o formaţie condusă de Jean Io­nescu , în încheiere : Buletin de ştiri, sport, buletin meteorologic.

Next