Romînia Liberă, noiembrie 1964 (Anul 22, nr. 6235-6259)

1964-11-01 / nr. 6235

/1 ORBANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ Anul XXII nr 6235 6 pagini — 30 bani Duminică 1 noiembrie 1064 VALORIFICAREA Ascultînd zi după zi bătaia lor ritmică, muncitorii, maiştrii, ingi­nerii din întreprinderi ajung să-şi cunoască maşinile cu de-amănun­­tul­ Şi observîndu-le competent, raportînd necontenit comportarea lor la ceea ce aduce nou tehnica a­­vansată, colectivele din fabrici, sec­ţii, ateliere simt datoria unui spor firesc de exigenţă. Aceasta, bineîn­ţeles pornind de la experienţa ce-au acumulat-o, de la cunoştinţele ce şi le reîmprospătează şi le îmbogăţesc continuu. Aşa prind să ţîşnească de pretu­tindeni idei noi, izvoare ce se-ndreaptă către aceeaşi ţintă, o bogăţie sporită de bunuri, din ce în ce mai ieftine şi cu caracteristici superioare, pe măsura cerinţelor multiple ale vieţii noastre de azi. Zilele ce au mai rămas pînă la 31 decembrie sunt lesne de numărat. Şi această dată fiind scadentă pen­tru îndeplinirea obligaţiilor ce le au, întreprinderile se străduiesc să încheie anul în mod exemplar, în unele cazuri chiar mai devreme faţă de termenul calendaristic. înce­putul unui nou an se anunţă aproa­pe. Şi izbînzile din 1965 trebuie, aşa­dar, pregătite minuţios de pe acuma. Idei şi propuneri strînse mănunchi s-au materializat, în prezent, în toate întreprinderile, alcătuind pla­nuri de măsuri tehnico-organizato­­rice care au drept scop să pregă­tească şi să sprijine îndeplinirea sarcinilor de producţie ale anului viitor. Nota dominantă a acestor măsuri o constituie extinderea teh­nicii noi prin ridicarea performan­ţelor produselor aflate în fabricaţie, prin modernizarea utilajelor şi a procedeelor tehnologice, prin folosi­rea mai intensă a fondurilor de mică mecanizare, prin reducerea consu­murilor specifice etc. O caracteristi­că distinctă a planurilor M.T.O. este stabilirea unor termene cit mai scurte de aplicare a propunerilor, fapt ce duce la obţinerea unei efi­cienţe economice imediate. La întreprinderea bucureşteană „Electrofar“ s-au alcătuit, pe secţii, colective pentru analizarea şi valo­rificarea rezervelor interne. Dova­da că mai sunt destule izvoare ce n-au fost încă scoase la lumină o constituie cele peste o sută de pro­puneri, din care 66 au și fost inclu­se în proiectul planului de măsuri tehnico-organizatorice pe 1965, parte din ele fiind de pe acum apli­cate. Din experienţa anilor trecuţi, ca şi din cea a anului acesta se des­prinde, vădit, efectul major ce-i are aplicarea măsurilor tehnico-or­ganizatorice asupra tuturor indica­torilor de plan. Bunăoară, prin in­troducerea liniei de transfer pentru prelucrarea cutiilor de grăsime, la Uzina de vagoane din Arad, pro­ductivitatea muncii a sporit de aproximativ patru ori. Fără îndoială că un bun meseriaş — pe toată filiera pregătirii şi a funcţiilor respective — trebuie să fie deopotrivă şi un priceput gospo­dar. Or, aşa stînd lucrurile, folo­sirea judicioasă a utilajelor existen­te, a spaţiului productiv, precum şi îmbunătăţirea sistematică a orga­nizării producţiei şi a muncii sunt tot atîtea condiţii ce concură la succesele constante ale unei între­prinderi. Aşa se şi explică, fireşte, de ce în planurile M.T.O. sînt cu­ FIECĂREI PROPUNERI prinse obiective cu asemenea carac­ter. Confecţionarea de linii de mon­taj pentru trolii şi reductoare de viteză la uzina „Neptun“-Câmpina ; instalarea utilajului pentru fabrica­ţie în flux continuu a tirfoanelor la Uzina mecanică Buzău, ori reampla­­sarea maşinilor în flux tehnologic pentru a elimina transporturile inu­tile la Fabrica de conductori Tg. Mureş sunt doar puţine exemple dintre cele care ar putea dovedi avantajele dobîndite prin aplicarea unor astfel de măsuri. Cumulînd ideile a sute de oameni dintr-o întreprindere, aceste sinteze denumite uzual, planuri M.T.O. reflectă preocupările multilaterale pentru bunul mers al producţiei. E ştiut, de pildă, că noile obiective industriale din ţara noastră sunt înzestrate cu utilaje la nivelul teh­nicii moderne, că multe dintre în­treprinderile mai vechi sunt reutila­­te şi se moderni­zează necontenit, în mai toate uni­tăţile productive se prevăd şi se a­­plică măsuri pen­tru calificarea pro­fesională în ritm cu tehnica nouă sau chiar cu un pas înaintea folosirii ei. Mănunchiul bogat al propunerilor şi iniţiativelor ce se unesc într-un loc sau altul are, aşa după cum confirmă practica, o covîrşitoare însemnătate. Numai că, potrivit aceleeaşi verificări practice, sinteza acestor propuneri trebuie alcătuită cu discernămînt şi simţ de răspun­dere. De folos, de pildă, că într-un plan M.T.O. figurează 100 de măsuri — cum s-a întîmplat la întreprin­derea forestieră Băbeni — dacă multe dintre ele sînt generale ori simple obligaţii curente şi aplicarea celor utile se lasă la voia întîm­­plării ? Sau dacă la întreprinderile „Mase plastice“ şi „Metaloglobus“ din Bucureşti, măsurile privind ca­litatea se opresc exclusiv la aspectul exterior, poţi considera ca rezolvat acest indicator de bază al planului ? Cum rămîne cu miezul propriu-zis de sub înveliş, cu ceea ce se chea­mă o creştere corespunzătoare a caracteristicilor tehnico-economice a produsului ? Nu peste multă vreme va avea loc dezbaterea cifrelor de plan pe 1965, cu participarea largă a colectivelor din întreprinderi. Este un prilej de îmbogăţire a planurilor M.T.O. cu noi propuneri şi iniţiative, în scopul valorificării rezervelor, al pregăti­rii condiţiilor optime pentru înde­plinirea planului din anul ce vine. Ideile fiecărui om, rezultat al unei bogate experienţe acumulate, al spiritului creator şi de bun gospo­dar compun un şuvoi uriaş de pu­tere ce-i în stare să creeze un au­tentic progres în fiecare uzină, în fiecare fabrică şi la un loc, pe pla­nul întregii noastre economii. De aici şi forţa ce rezidă în planurile de măsuri tehnico-organizatorice, forţă ce poate şi trebuie să slujeas­că unor interese majore, cu folos imediat. Rezerve importante pentru întreaga economie Barajul şi lacul de acumulare ale hidrocentralei Sadu V, unitate energetică construită în cadrul planului de electrificare a ţării Foto : b­­oscar Economii suplimentare de peste 88 milioane lei Prin reducerea pre­ţului de cost al pro­duselor, siderurgiştii de la Hunedoara şi minerii din bazinul carbonifer al Văii Jiu­lui, precum şi cei din unităţile Trustului mi­nier Deva au realizat în acest an economii peste plan în valoare de peste 88 milioane lei. Furnaliştii din Hu­nedoara de pildă, care au iniţiat acţiunea de a reduce consumul de cocs pe tona de fontă, au economisit de la începutul anului peste 66 000 tone de cocs metalurgic. La rîndul lor, oţelarii şi lamina­­torii au scurtat timpul afectat reparaţiilor cu­rente, asigurând astfel o productivitate mai ridicată la agregate şi consumuri mai mici pe tona de metal elaborat sau prelucrat. (Ager­­pres). --------------- QO ...................... TELEGRAMĂ Excelenţei sale Domnului AHMED BEN BELLA Preşedintele Republicii Algeriene Democratice şi Populare ALGER Cu ocazia sărbătorii naţionale a Republicii Algeriene Democratice şi Populare, a X-a aniversare a începerii revoluţiei algeriene, în numele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romíne, al guvernului şi po­porului român, precum şi personal, adresez Excelenţei Voastre, guver­nului şi poporului algerian prieten, cele mai călduroase felicitări şi sin­cere urări de fericire, prosperitate şi progres. Folosesc acest prilej pentru a-mi exprima convingerea că prietenia şi colaborarea dintre ţările noastre se vor întări şi dezvolta continuu în interesul ambelor popoare, al păcii şi cooperării internaţionale. Cu înaltă consideraţie, GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Romíne ......­op ............ Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! SCHIMB DE EXPERIENŢĂ PE ŢARĂ BLAJ (coresp. R. I.).­­ La sta­ţiunea experimentală hortiviticolă Blaj s-au desfăşurat alaltăieri lucră­rile unui schimb de experienţă pe ţară organizat de Consiliul Superior al Agriculturii şi Institutul de cer­cetări hortiviticole cu privire la re­coltarea, plantarea şi păstrarea ma­terialului săditor viticol. Au partici­pat reprezentanţi ai Consiliului Superior al Agriculturii şi ai Insti­tutului de cercetări hortiviticole, ca­dre didactice de la institutele de învăţămînt superior, cercetători de la staţiunile experimentale hortivi­ticole, ingineri şi tehnicieni care lu­crează în pepinierele viticole, dele­gaţi ai Agrosem-ului. Participanţii au asistat la demon­straţiile practice privind executarea cu mijloace mecanizate a unor lu­crări în şcolile de viţă, luînd cu­noştinţă in acest sens de experienţa Staţiunii hortiviticole Blaj. CONCURS AL FRUCTELOR PITEŞTI (coresp. R. I.).­­ Consi­liul agricol regional Argeş a orga­nizat ieri la Piteşti un concurs al fructelor şi o expoziţie de prezenta­re. La acest concurs au fost prezen­tate 46 probe din cele mai valoroase soiuri de mere, pere şi nuci. Expo­natele cele mai apreciate au fost prezentate de staţiunile experimen­tale agricole Drăgăneşti şi Ştefă­­neşti, precum şi de unităţile agricole din raioanele Curtea de Argeş, Mus­­cel, Horezu, Rm. Vîlcea şi Găeşti. Concluziile care s-au desprins cu prilejul acestui concurs vor servi la cunoaşterea felului cum au fost în­grijite din puncte de vedere tehnic şi fitosanitar plantaţiile pe rod şi la generalizarea celor mai bune soiuri. O NOUĂ CENTRALĂ TELEFONICĂ DEVA (coresp. R. I.): — La Hune­doara s-a instalat o nouă centrală telefonică automată. Ea are o ca­pacitate de 2.000 de numere şi este produsă în ţara noastră. Prin da­rea în folosinţă a acestei centrale, numărul abonaţilor telefonici din oraşul Hunedoara vor creşte, deo­camdată cu încă 1 000 de numere. O centrală telefonică asemănă­toare a fost instalată şi a intrat în funcţiune în anii trecuţi în oraşul Deva. Azi vă informăm despre: =000= IN CUPRINSUL ZIARULUI. — Stop stridenţelor sonore (pag. a 3-a) — Pentru sănătatea copiilor noş­tri. (pag. a 4-a) — Cerinţe îndreptăţite In dome­niul turismului (pag. a 4-a) — Sărbătoarea naţională a Etio­piei (pag. a 5-a) — Oţel şi lumină — însemnări de călătorie din R.S.F. Iugo­slavia. (pag. a 5-a) — A zecea aniversare a revolu­ţiei algeriene (pag. a 6-a)­­— Marţi, alegeri prezidenţiale în S.U.A. (pag. a 6-a) — La Conferinţa regională O.N.U. pentru agricultură şi alimen­taţie. Proiectul de rezoluţie a dele­gaţiei R.P. Romíne adoptat în unanimitate. (pag. a 6-a) — In Sudan, viața reintră in normal. (pag. a 8-a) ------------------------------------------ti-----­ OBIECTIVE DE INTERES CETĂŢENESC LA ONEŞTI Oraşul Oneşti se îmbogăţeşte în această toamnă cu alte obiec­tive de larg interes ce­tăţenesc. Recent, con­structorii şantierului 3 oraş au terminat lu­crările la un nou cine­matograf. Acesta dis­pune de 350 de locuri şi este amplasat pe noua magistrală a ora­şului petrochimiştilor, in preajma blocurilor turn cu 9 etaje. In acelaşi ansamblu arhitectonic, se află şi un mare magazin uni­versal — parter şi etaj — la care constructo­rii execută în aceste zile ultimele lucrări de finisaj. Pe tot conturul exterior, clădirea este închisă cu geamuri mari de înălţimea unui etaj. In interior pardoselile şi stîlpii sunt placaţi cu mar­mură albă. Pînă la sfirşitul anului, con­structorii oneşteni ter­mină lucrările şi la un bloc compus din 264 garsoniere. Pentru anul 1965, o­­dată cu continuarea lucrărilor la noul spi­tal al oraşului, se va începe construcţia u­­nei case de cultură cu 800 de locuri şi a unor depozite de mărfuri, obiective pentru care documentaţia a fost primită. PROMOŢIA ANULUI 1964 LA LUCRU Prin telefon de la corespondenţii noştri INGINERUL La rafinăria Brazi a mai venit un om... Faptul—potrivit formalităţilor de rigoare — a fost consemnat la timpul său într-unul din registrele de „intrare“ ale întreprinderii. Acea­sta se întîmpla doar cu 3 luni în urmă. Dar iată că despre acest om, din promoţia anului 1964, ne vorbesc nu numai tovarăşii săi de atelier, ci şi şeful secţiei, inginerul şef, meca­nicul şef, ca şi secretarul comitetului de partid, ca şi preşedintele sindica­tului, ca şi directorul general al a­­cestei rafinării... Ce a făcut acest om pentru a-şi cîştiga încă din primele luni stima şi preţuirea colectivului ? Ing. N. COLEA, şeful secţiei me­canice : Aveam de executat lucră­rile de revizie ale unor conducte şi coloane de la nişte instalaţii de dis­tilare şi cracare. Timp de două săp­­tămîni noul nostru coleg aproape că nu s-a mişcat de lingă instalaţie, îndruma, verifica, organiza, dădea soluţii bine gîndite. Revizuirea a ieşit excelentă. Muncitorii au prins încredere în el, maiştrii cu expe­rienţă veche i-au simţit priceput, iar nouă nu ne-a mai rămas decit să-i încredinţăm, după o lună de stagiu, conducerea atelierului de conducte­­cazangerie. D. PREDA, sudor : Este un tînăr bine pregătit. Am observat asta în timpul lucrărilor. Controla oamenii, dar ştia şi să-i ajute. I. STANEANU, inginer şef me­­cano-energetic : Nici nu-i de mirare, îl cunosc de prin 1957 cînd era mais­tru şi lucram împreună la rafinăria Teleajen. De atunci dovedea şi ini­ţiativă. Şi nu numai atît, dar şi o mare dragoste de învăţătură. Il gă­seam mereu cu cartea în mină pre­­gătindu-se pentru facultate. Vasile Roşu este inginer, promoţia ’64. Aparţine deci promoţiei acelui an care a marcat, în chiar luna ve­nirii sale în rafinărie, aniversarea a 20 de ani de la Eliberare. P. LAMPERT SATISFACŢII Emoţia cu care au păşit pentru prima dată pe uliţele Satului Nou se risipi de îndată ce trecură pragul şcolii. Clădirea cea nouă, cu săli de clasă spaţioase şi luminoase, i-a în­­tîmpinat veselă, primitoare. Direc­torul şcolii şi ceilalţi colegi i-au în­conjurat pe soţii Vasile şi Florenţa Tofan cu dragoste şi căldură. Curînd, nostalgia anilor petrecuţi pe băncile institutului, în mijlocul colegilor de care abia se despărţiseră — făceau parte din prima promoţie de absol­venţi ai Institutului pedagogic de trei ani din Bacău — cedă locul unor noi prietenii, tot atît de sincere şi trainice. — încă din facultate am îndrăgit manca culturală — ne spune tînărul profesor Vasile Tofan. Deşi speciali­tatea mea e matematica, am pregă­tit cu elevii clasei a VlII-a..­ o suită de dansuri şi un program de brigadă dedicat colectiviştilor fruntaşi din sat. — Proiecte de viitor ? — De indată ce vor lua sfîrşit muncile agricole, voi organiza cu tinerii din sat o echipă de teatru şi o brigadă artistică de agitaţie. Ne vom lua la întrecere cu formaţiile mai vechi nu numai din comuna Buhoci, dar şi din alte comune ale raionului Bacău. Pentru asta însă trebuie să urgentăm lucrările de a­­menajare a noii săli de festivităţi a căminului cultural. — Satisfacţii ? — Cu toate că suntem­ de puţin timp în sat, avem destule. Voi aminti doar cîteva : rezultatele bune obţi­nute de elevi la obiectele la care pre­dăm, obţinerea unei discipline şi frecvenţe satisfăcătoare la clasele la care suntem­ diriginţi, încrederea pe care ne-am căpătat-o din partea co­legilor şi a colectiviştilor din sat. Dar cea mai mare bucurie au trăit-o soţii Tofan zilele acestea, o dată cu venirea pe lume a micuţului Dănuţ, cel mai tînăr şi mai gălăgios membru al familiei. CONST.­AZOIŢII PRIMII PAŞI Vizita făcută acasă tinerei actriţe a Teatrului maghiar de stat din Cluj, Katona Eva, ne-a dat posibilitatea să o găsim interpreted rolul unei pricepute gospodine... Trecînd la probemele profesionale, artista ne-a mărturisit că primul contact cu scena s-a produs încă pe vremea cînd urma şcoala medie, cînd s-a consacrat în cadrul cercului de teatru al şcolii. — Ce preocupări aveţi în acest în­ceput de stagiune şi bineînţeles de carieră teatrală ? — Venind la Cluj, am fost anga- SATUL DE AZI PE MARGINEA UNUI ALBUM Nu e mult de cînd, pe prima pa­gină a unuia din ziarele noastre cen­trale, au fost reproduse două fotografii. Nu-mi erau necunoscute. Cu un an în urmă, le contemplasem, la rîndul meu, la sediul gospodăriei agricole colec­tive din Păuleşti, fiind de faţă şi pre­şedintele gospodăriei, tovarăşa Maria Zidaru, Erou al Muncii Socialiste. In poza din stingă, imaginea unei case ţărăneşti, îmbătrînite, cu gemuleţe mi­nuscule, ca nişte ochi apăsaţi de obo­seala pleoapelor, turtită sub povara acoperişului de paie. In cealaltă fo­tografie, se aliniau, pînă in zare, şirul caselor de cărămidă, cu ferestre înalte, în trei canaturi, concepute în linii simple, respirind lărgime şi con­fort, înveselite de culorile vii ale flo­rilor din grădiniţele cu grijă şi mi­gală întreţinute. în Păuleşti am înţeles şi conceput două din povestirile, scrise pe îndelete, mai tîrziu. Imaginile din poze eu le-am văzut aevea. Cunosc şi casa veche, covîrşită de ani și a­­mintiri grele... A fost declarată casa-muzeu. Prin urmare, nu se va dărîma. Aceasta, numai pentru că a avut fărîma de noroc, singurul din sumbra ei istorie, de a fi ultima. A rămas cel din urmă semn al vechiului sat din preajma Sa­tului­ Mare. E un fenomen obişnuit acela de a intilni.­­in satele patriei străzi întregi mărginite de case noi, ridicate din piatră sau cărămidă, te­meinic plantate în fundaţie dură, trai­nice şi gingaş Împodobite. Casa­­muzeu din Păuleşti este totuşi un eve­niment aparte. Căci această casă ră­mîne singura nelocuită, în care nu se vor naşte copii, nu se vor serba nunţi, nu vor exista „de-ai casei", ci numai vizitatori, tocmai fiindcă e ultima, pă­­rînd inutilă. îmi era, într-o vreme, teamă că asemenea semne, atît de elocvente, ale unui trecut istoric, al peisajului vechiului sat romînesc vor rămîne con­semnate numai in albume sau pe pîn­­­­zele pictorilor noş­tri. Şi iată că nu se întîmplă astfel. Nimic n-ar fi ple­dat cu atîta forţă de convingere ge­neraţiilor care vin ca acest segment, conservat şi declarat casă-n muzeu. Străzi noi, mărginite de stîlpii elec­trificării, acoperişuri cu antene şi ca­bluri care coboară, contoare, electrice, comutatoare şi interioare confortabile, dale de piatră şi prundiş prezente în curţile din Păuleşti sunt martorii nou­lui. Umilă, cufundată în tăcere, netul­burată de clocotul vieţii care se­­ţese în jurul ei, casa-muzeu şi-a dobîndit şi ea un rost... . Casa-muzeu concentrează în peri­metrul ei, în ograda ei, o realitate mult mai dureroasă decit impresia pe care şi-o poate trezi o simplă vizită. Tragedia satului din trecut avea o arie mult mai largă. De aceea trebuie contemplată aşa cum se cere contem­plat îndelung un tablou de amplă compoziţie, cum trebuie urmărită în­treaga orchestraţie a unei opere mu­zicale. De-abia atunci se va pătrunde în miezul întregii semnificaţii a cuvin­telor rostite de Maria Zidaru : „Să vadă tinerii cum se trăia înainte". Am avut prilejul să mă reîntîlnesc de mai multe ori cu albume asemănă­­toare. Ele mi-au întărit cîteva convin­geri şi mi-au dat putinţa să-mi­­însemn destule pagini în carnetul meu de no­tiţe. Intîrzii mai mult, desigur, asupra oamenilor, a destinelor lor, în viaţa lor petrecîndu-se, îrt fond, cele mai multe prefaceri. In Păuleşti m-a impresionat astfel traiectoria cu totul diferită a vieţii fa­miliei Esterei, rămasă singură cu­ doi copii, într-o căsuţă aidoma casei, muzeu. Dacă nu s-ar fi petrecut ma­rea transformare revoluţionară a vieţii satului, n-aş fi întîlnit-o stropind florile din faţa casei sale noi. O fe­(Continuare în pag. 2-a) Ştefan Luca OO Una din preocupările mecanizatorilor în această perioadă este şi efec­tuarea arăturilor de toamnă. Şefii de brigadă, tractoriştii de la S.M.T. Bărcâneşti, regiunea Ploieşti, îndrumaţi de conducerea unităţii, acordă multă atenţie acestei lucrări, străduindu-se să facă arături de cit mai bună calitate. In clişeu : membrii unei brigăzi executînd arături de toamnă pe ogoarele gospodăriei colective din Bărcănești Foto­: MIHAI POPESCU jată la Teatrul maghiar și o dată cu aceasta mi s-a repartizat primul rol. Voi interpreta rolul Ofeliei. •*— Din Hamlet ? — O, nu ! Cam devreme. Deocam­dată, voi interpreta rolul Ofeliei din piesa lui Mirodan, „Șeful sectorului suflete“. — Apoi ? — Mai am în pregătire Otilia din „Vizita bătrînei doamne“ a lui Dürr­enmatt şi mă pregătesc să particip la un festival Eminescu pe care tea­trul îl pregăteşte pentru luna de­cembrie. — Cînd veţi începe activitatea ? — La începutul lunii noiembrie. ALEX. KISS DUPĂ DOUĂ LUNI Ca în fiecare toamnă şi în acest an aproape 200 de tineri absolvenţi ai facultăţilor din Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Cluj, Galaţi s-au prezen­tat la catedră la şcolile din regiunea Suceava. Emoţiile şi grijile primului an­ de învăţămînt sunt inerente. Au trecut două luni de la prezentarea la posturi. Tinerii profesori reparti­zaţi­­ în raionul Gura Humorului de pildă, oricînd îşi vor aminti cu plă­cere primirea festivă de la centrul raional. în aceste două luni, noii pro­fesori şi-au cîştigat repede populari­tatea în rîndul şcolarilor, datorită pasiunii şi entuziasmului lor pentru profesia îmbrăţişată. Pe cei 43 de absolvenţi repartizaţi în oraşul Suceava şi în comunele din raza oraşului, prezenţi toţi la dato­rie, colegii lor mai vechi i-au pri­mit cu, prietenie şi căldură în mij­locul lor. Sfaturile populare comu­nale s-au interesat de asigurarea lo­cuinţelor, de crearea condiţiilor de viaţă necesare exercitării nobilei profesii de educator. Ar fi fost de aşteptat ca sfatul popular al oraşului Suceava — aşa cum au procedat sfaturile populare comunale — să fie cel d­intii care să se îngrijească de situaţia noilor ca­dre specializate repartizate la şco­lile din oraş. Dar nu s-a întîmplat aşa. Există cazuri de tergiversare a rezolvării unor cerinţe legitime ale cadrelor didactice. Se pune întrebarea : de ce se pre­ocupă abia acum sfatul popular oră­şenesc Suceava de asigurarea condi­ţiilor de viaţă noilor cadre didactice, absolvenţi din promoţia 1964, cînd s-a cunoscut din vreme această ches­tiune şi se ştia că ea nu poate ră­mîne nesoluţionată ? P. SOLCAN

Next