Romînia Liberă, noiembrie 1964 (Anul 22, nr. 6235-6259)

1964-11-17 / nr. 6248

Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! mrm'minin libern ORGÁNUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÍNA Anul XXII nr. 6248 4 pagini — 20 bani Marți 17 noiembrie 1064 ÎNVĂŢĂMÎNTUL AGROZOOTEHNIC DE MASĂ­ ­ . De doi ani în­■ ■ B coace în pragul MM® iernii, consemnăm aâwr B deschiderea noului f­ B an de învăţămînt la o­m agrozootehnic de B H masă cu durata de trei ani, o impor­tantă acţiune iniţiată de partid şi guvern pentru ridicarea nivelului de cunoştinţe profesionale ale co­lectiviştilor, mecanizatorilor, a lucrătorilor din gospodăriile de stat. La anul vom putea anunţa că „şcoala cu cei mai mulţi elevi maluri“ (în anul de învăţă­­mînt 1963—1964 cursurile aces­tui învăţămînt au fost urmate de aproape un milion de cursanţi­­) va elibera diplome primei serii de absolvenţi. în aşteptarea a­­cestui eveniment, suntem­ încă de pe acum martorii unei activităţi şi mai rodnice a oamenilor muncii de pe ogoare, rod al cu­noştinţelor însuşite la cursuri. Aşadar spuneam că peste pu­ţin timp cursanţii vor lua loc în bănci. Pregătirile care s-au fă­cut de către Consiliul Superior al Agriculturii, de către consiliile agricole şi conducerile unităţilor sunt din cele mai temeinice şi măsurile care se vor lua pe par­curs dau garanţia că în noul an de învăţămînt vom asista la lec­ţii mai legate de problemele producţiei, mai atractive, la o frecvenţă corespunzătoare din partea celor înscrişi. Multitudinea şi varietatea pre­gătirilor nu poate fi epuizată în cuprinsul acestui articol. Ar tre­bui să vorbim de editarea la timp a tuturor manualelor ne­cesare, de tipărirea unor pliante, de consfătuirile organizate pen­tru instruirea lectorilor şi de alte condiţii materiale optime asigu­rate învăţămîntului agrozooteh­nic. Un amănunt semnificativ : în acest an s-a editat un „Carnet de cursant“ pentru toţi partici­panţii la învăţămîntul agrozoo­tehnic. Pînă acum , după cum este ştiut — evidenţa cursanţilor se ţine numai după „Carnetul lectorului“. Dar în regiunea Ga­laţi consiliul agricol regional a introdus în anul de învăţămînt precedent acest „Carnet de cursant“. Măsura s-a dovedit bună şi acum ea se extinde, prin grija Consiliului Superior al A­­griculturii, in întreaga ţară. Problema nr. 1 a învăţămîntu­lui agrozootehnic de masă o constituie, fără îndoială, ASIGU­RAREA MAXIMEI SALE EFI­CACITĂŢI. Să luăm un exemplu din multe altele. „Dacă colecti­viştii din comuna Al. I. Cuza — spunea deunăzi Sergiu Teodosiu, inginerul agronom al acestei uni­tăţi din raionul Paşcani , au obţinut în acest an rezultate mai bune, aceasta se datorează mult şi faptului că au aplicat ceea ce au învăţat la cursuri. De aceea, consiliul de conducere al gospodăriei a organizat cît mai bine aceste cercuri, s-a interesat ca tematica fiecărui cerc să fie judicios stabilită, ca înscrierea colectiviştilor la diferitele cercuri să se facă cu grijă“. Se constată însă din păcate, că în unele gospodării colective nu se dă toată atenţia învăţă­­mântului agrozootehnic de masă. Consiliile de conducere ale aces­tor unităţi — este drept, puţine — nu sunt ajutate să vadă în în­văţămîntul agrozootehnic un a­­jutor preţios în realizarea obiec­tivelor pe care şi le-au propus pentru întărirea gospodăriei, pentru sporirea producţiei agri­cole. In gospodăria colectivă din Măgura, regiunea Dobrogea, există ferme de animale dezvol­tate. Dar pînă acum nimeni nu s-a gîndit să organizeze şi un cerc de creştere a animalelor. Se consideră oare că aici în sectorul zootehnic lucrurile nu pot să meargă şi mai bine ? Este lim­pede că la Măgura învăţămîntul agrozootehnic n-a fost legat strîns de nevoile producţiei. Comitetele executive ale sfatu­rilor populare, consiliile agricole, comitetele de cultură şi artă poartă toată răspunderea pentru buna desfăşurare a învăţămîntu­lui agrozootehnic, pentru ţinerea ciclului de conferinţe la cămi­nele culturale. Aşteptăm ca în fiecare măsură pe care o iau, în fiecare analiză periodică efectu­ată să aibă în vedere ca ridica­rea cunoştinţelor profesionale a celor ce lucrează pe ogoare să aibă maximum de eficacitate în locul lor de muncă. IN ACEST NUMĂR. • Interviul nostru cu ing. VASILE MATEESCU, preşedintele comi­tetului executiv al Sfatului popu­lar al regiunii Bucureşti : întîr­­zieri şi cauzele lor (Pag. a 2-a) EUGEN ATANASIU: Cronica filmului — „Comoara din Vadul Vechi“ (Pag. a 2-a) P. IEŞEANU : Oameni (Pag. a 3-a) I. GOGA : Note de drum din Ja­ponia — Osaka — Sakurajima (Pag. a 3-a) VASILE I­OAN: „Planul de la Colombo" şi ţările în curs de dezvoltare (pag. a 4-a) „Die Welt" : Aspectele politice ale crizei cărbunelui. (Răsfoind presa străină) (pag. a 4-a) NOUTĂŢILE ZILEI Dezvoltarea şantierelor de construcţii navale Anul acesta au fost făcute noi lu­crări de investiţii la şantierele de con­strucţii navale. La cel mai mare şan­tier naval al ţării, cel din Galaţi, a fost mărită cala de lansare a vaselor şi au fost date în exploatare noi in­stalaţii moderne, printre care două macarale de 40 tone. Sectoarele de construcţii metalice au fost completa­te cu aparataj de trasaj optic şi ma­şini automate de secţionat tabla, după clişee foto, procedeu de mare efica­citate economică. Şantierul naval brăilean a fost şi el întregit de curînd cu o nouă hală de tîmplărie şi un platou betonat de circa 9000 mp, pe care se fac lucrări de construcţii metalice. El a mai pri­mit şi noi macarale de 6 şi 5 tone, tractoare cu remorci şi altele. De ase­menea, la acest şantier se lucrează la supraînălţarea calei de lansare a va­selor la apă. Asemenea lucrări de modernizare, precum şi de mecanizare a unor lu­crări grele, cu volum mare de mun­că, s-au mai făcut şi la şantierele na­vale din Olteniţa, Tr. Severin, Con­stanţa şi Giurgiu. Aceste investiţii, ca şi cele din ultimii ani, permit sporirea pînă la sfîrşitul lui 1964 a volumului construcţiilor navale cu circa 250 la sută, în comparaţie cu 1950. (Ager­­pres). Decada cărţii tehnico-ştiinţifice Ieri s-a inaugurat decada cărţii tehnico-ştiinţifice, un clişeu , aspect de la expoziţia organizată în localul librăriei „Mihai Eminescu". (Relatarea privind inaugurarea decadei în pag. a 2-a) Foto : ION POPOVICI UN NOU TIP DE MAGAZIN GENERAL • CONDIŢII PENTRU O MAI BUNĂ ORGANIZARE A PREZENTĂRII ŞI DESFACERII MĂRFURILOR • SIMPLIFICAREA PLĂŢII CUMPĂRĂ­TURILOR • REDUCEREA CU CIRCA 30 LA SUTĂ A TIMPULUI DE VÎNZARE • PRIMUL MAGAZIN D­IN CARTIERUL BERCENI-SUD POPESCU, directorul direcţiei plan­­investiţii din Ministerul Comerţului Interior. Prin acest mare magazin se asigură desfacerea unei game variate de pro­duse alimentare şi industriale de nece­sitate frecventă. Avantajele sunt im­portante : cumpărătorii găsesc în a­­celaşi loc un sortiment mare şi variat de mărfuri ; spaţiile de vînzare sînt comasate în săli mari, cu suprafeţe de 700—800 metri ; prin eliminarea pere­ţilor interiori se pot efectua oricînd reorganizări ale raioanelor. în afara sălii de vînzare, noul tip de magazin dispune de depozite, camere frigorifice pentru carne, preparate de carne, lactate şi fructe, birou de re­cepţie, grup social-administrativ. In ce priveşte deservirea, există în acest scop trei variante. Să luăm una din ele, stabilită de altfel pentru primul magazin de acest fel, aflat în construcţie în cadrul noului complex comercial şi de alimentaţie publică din cartierul Berceni-Sud (Bucureşti). Intrat în magazin, cumpărătorul îşi va putea alege — prin autoservire — diferite produse preambalate de băcă­nie (zahăr, ulei, orez, băuturi), precum şi articole mărunte de uz casnic (dopuri, detergenţi de spălat rufe, perii etc.). Tot în aceeași sală se vor putea cumpăra — de la vinzători — piune, carne, mezeluri-brînzeturi. Dacă în prezent în magazinele generale plata acestor cumpărături se face în două locuri, prin noul sistem de vînzare plata tuturor produselor cumpărate — a celor preambalate, a articolelor mă­runte, sau a celor care, pentru respec­tarea cerințelor de igienă, se vînd cu bon prin vînzător (pline, carne, meze­luri-brînzeturi) — se va face intr-un singur loc la una din casele ampla­sate la ieșirea din sala de vînzare. In acest fel, prin posibilitatea alegerii mărfurilor, cît şi prin simplificarea plăţii cumpărăturilor, se determină o mai operativă deservire a cetăţenilor. In afara magazinului general de a­­cest tip ce va fi deschis în cartierul Berceni-Sud, în Capitală se mai pre­văd — pentru anul 1965 — construcţii similare în cartierele Balta Albă, Dru­mul Taberei, Ploieşti Nord etc. In acest an a intrat în vederile or­ganelor de resort un nou tip de maga­zin general, asupra căruia primim o serie de detalii de la tov. ing. TRAIAN Duminică, pe mii ■ de vină­tori i-a aşteptat un eveniment însemnat: des­chiderea sezonului de vâ­nătoare a iepurilor. In regiunea Mureş- Autonomă Maghiară, bu­năoară, vînatul colec­tiv din prima zi, efec­tuat în pădurile Hodoşa, Com­anca şi altele, a fost bogat. Şi vînătorii din regiunile Dobrogea, Crişana, Banat, Bucu­reşti, participanţi la vî­­nătorile colective, s-au înapoiat cu tolbele pline.­ ­ Foto : ION POPOVICI S-a deschis sezonul de vinătoare Dacă ți-ai cumpărat televizor... CE TREBUIE SĂ ȘTIE CUMPĂRĂTORUL Vrei să-ţi cumperi un televizor ! Firesc, mai întîi vrei să ştii: care-i cel mai bun tip, care-i cel mai nou, ce deose­biri calitative implică diferenţele de preţuri etc., etc. Dacă te duci la un magazin de specialitate cum ar fi „Electroteh­nica" din b-dul Magheru, din Capitală, afli doar că toate ti­purile sînt... bune. Tu, cumpărăto­r, ştii asta şi de aceea nu te mulţumeşti numai cu atît. Vrei să mai afli şi altele. Iţi stau la indemină prospectele. Se află chiar alături, pe pupitrul de marmură al tejghelei. Sînt însă le­gate cu cite un fir de... sfoară — ca nişte lucruri preţioase. De ce oare ? Cauţi între ele pe cel al lui „Cosmos-3“. Nu-l găseşti. Vînzăto­­rul îţi face o favoare şi ţi-l scoate de undeva de sub tejghea. Nu este îngăduit, dar, „pentru... dumneata" (înţelegeţi aluzia). Nici gînd să poţi lua unul acasă, să te sfătuieşti cu familia. In această împrejurare, n-ai ce face şi-ţi asumi singur răspun­derea alegerii. Citeşti datele pros­pectului o dată, de două ori şi îţi dai seama cît de puţin ştii din domeniul tehnicii electronice. Aceasta din cauză că prospectul, în alcătuirea lui actuală, este nu o ,,carte de vizită“ sau de prezentare a articolului res­pectiv, care să pună în evidenţă particularităţile sale calitative in­tr-un limbaj pe care să-l priceapă orice cumpărător, ci un fel de fişă tehnică care pe specialişti nu-i inte­resează, iar cumpărătorii nu o înţe­leg. Deci, dacă vrei să ştii prin ce se deosebeşte un „Cosmos-3“ de un ,,Cosmos“... simplu, te laşi păgubaş. Dacă vrei să alegi, ori iţi asumi singur răspunderea, ori vii cu un prieten „specialist". Asta înseamnă însă pierdere de timp. Dar n-are a face. Nu cumpără omul în fiecare zi televizor. Totuşi, te-ntrebi: de ce producătorii sînt atît de puţin inte­resaţi în prezentarea produselor lor ? Din lipsă de mijloace sau de imaginaţie ? Şi după ce ai trecut momentul greu al alegerii, ai plătit aparatul şi e al tău, hai cu el­­ acasă. Te gîndești numai decit ce zi este. Dacă este zi ——————— cu emisiune înseamnă că seara toată familia se va strînge în fața apara­tului. Da, dar vezi că televizorul nu e un simplu aparat de radio, pe care să-l pui la priză, să-i legi un fir de sîrmă pentru „legătura“ cu pămîn­­tul și gata. Acolo în prospect se spun nişte lucruri despre instalarea apa­ratului incit nici nu-ndrăzneşti să te gîndeşti că-l poţi instala singur. De aceea apelezi la serviciile celor de la „Radio-Progres“. Cu asta de fapt mai faci o treabă: ii „declari“ şi cooperativa ţi-l ia în garanţie. Insă nu peste tot îţi surîde norocul. Rar se-ntîmplă ca „băieţii“ de la „Radio- Progres“ să fie aşa de prompţi cum îşi doreşte fiecare posesor de televi­zor. O zi, două, trei, uneori mai multe, trebuie să aştepţi. Dar cînd vine tehnicianul stai pe lîngă el, îl vezi ce face şi-ţi dai sea­ma că treaba este în fond foarte simplă. Te-ntorci iar cu gîndul la momentul cumpărării din magazin. Dacă ai avea un prospect cît de cît clar ! Ei, şi dacă tehnicianul de la „Ra­­dio-Progres“ a venit, crezi că, în sfîrşit, familia va asista la emisiu­nea mult aşteptată. Afli cu stupoare că nu e de datoria tehnicianului să-ţi instaleze aparatul, deoarece, teoretic, în atribuţiile cooperativei intră nu­mai întreţinerea în termenul de ga­ranţie. Dar pentru dumneata... se face, nu-i mare lucru. Dacă ai noro­cul să nu fie iarnă sau ploaie sau ceaţă sau caniculă şi în plus „băia­tul“ să aibă pu­ţin curaj şi puţină pricepere, ai şan­sa să-ţi instaleze şi antena. Căci, fără antenă, televizo­rul nu funcţionează. Insă, iar nu tre­buie să uiţi că asta nu e de datoria lui şi ca atare trebuie să-l ai în... vedere. Dacă nu eşti „înţelegător“, trebuie să umbli pînă afli că pe Calea Raho­­vei, la nr. 5, există un centru special de „antenişti“, care sînt specializaţi pentru această operaţie. Deci mai faci un drum pînă acolo sau dai un telefon şi obţii o programare. Iar programare, iar drumuri, iar tele­foane ? Nu, nu mai vrei să aştepţi. De cînd stai cu televizorul în casă, Val Vîrtej a descoperit şi Atlantida! De ce nu ţi-a spus nimic despre centrul de „antenişti" vînzătorul de la magazin ? Dacă ştiai de la înce­put, era mai bine. Este­ adevărat că el te-a sfătuit să apelezi la cineva, la un... particular — nu pentru că şi el se pricepe — ci aşa ca să fii servit mai repede. Dar n-ai vrut să accepţi soluţia, pentru că ţi-a fost teamă că dai peste unul care nu-i de meserie şi pe urmă, dacă ceva nu-i în ordi­ne, n-ai de unde să-l mai iei. Acuma ce să faci ? Să mai aştepţi ? Dacă acolo în magazin era un afiş vizibil, ştiai din timp de unde să iei un teh­nician antenist. Acuma, că ţi-ai cumpărat televizor şi te-ai lovit de lucruri neprevăzu­te, ştii ce să faci. Ai şi idei şi pro­puneri şi, mai ales, speranţa că vii­torii posesori de televizoare vor­ a­­vea mai puţin de umblat şi mai pu­ţin de aşteptat. ELISABETA PETREANU ★ TIMPUL CETĂŢEANULUI Intr-un magazin de televizoare Foto : ION POPOVICI CUM VA FI VREMEA? Pentru zilele de 18, 19 şi 20 no­iembrie se anun­ţă următorul timp probabil : Vreme schimbătoare cu cer temporar noros, mai ales în jumăta­tea de nord a ţării, unde vor cădea ploi locale. In rest, ploi izolate. Vint slab pînă la potrivit din sec­torul vestic. Temperatura uşor variabilă. Minimele vor fi cuprinse între minus 2 și plus 8 grade, iar maximele între 5 și 15 grade. Ceață locală. In munţii de la miazănoapte — Cum te cheamă ? — Maria Hogea. — Şi in ce clasă eşti ? — In clasa întîi. Cu ghiozdanul in spate, în amiaza sfîrşitului de octombrie, zbenguindu-se, salutind maşinile ce urcă pe Valea Suhei spre tunelul Aluniş, Maria Ho­gea din satul Ostra se duce la şcoală. In anul cînd Maria Hogea a intrat la şcoală, tunelul Aluniş a fost stră­puns şi satul ei, Ostra, a fost defini­tiv racordat la circuitul industriei re­publicane. Pe Valea Suhei au urcat stilpii de înaltă tensiune, venind de la Bicaz, după ce au traversat Moldova şi au trecut prin vechea Suceavă voe­­vodală. Escaladînd munţii, stilpii de înaltă tensiune au coborit, purtind pe umerii lor fluviul de energie, pentru a se întîlni cu Bistriţa, la Barnat, unde au descălecat geologii şi au întemeiat, cu perspicacitate emoţionantă şi tena­citate, un loc al minereurilor neferoa­se. In urma Măriei Hogea, poate cu şi mai multă grabă, urcă dinspre Frasin şoseaua asfaltată, iar drumul şcolări­ţei se încrucişează zilnic cu zecile de autocamioane care vin sau pleacă la tunel şi la stafia de flatare de la Tor­ni­ţa. Maria Hogea împlinise doar patru ani cînd bărbaţii din Ostra au deve­nit mineri şi s-au strecurat pe sub munte, cu puterea unor uriaşi, ca să deschidă cale liberă minereurilor de la Leşul Ursului, să le aducă dincoa­ce, la Tarniţa, în vecinătatea Ostrei, ca de aici, pe drumul de asfalt şi ci­par pe calea ferată, să ajungă in cetăţile metalurgiei. La anul, apele Bistriţei vor trece prin tunel, o dată cu minereurile şi vor veni să se verse in Moldova. Mana Hogea o să înveţe asta la geografie şi o să-l întrebe pe tatăl său cum a fost, cum au făcut ei de au legat cele două văi. După străpungerea tunelului Ce a fost Ostra pînă la 1 octombrie 1961 ? Un sat la căpătui Văii Suhei, ultimul, înainte ca valea să se înfunde și să înceapă zidul muntelui, acolo unde scrie azi deasupra arcului de la intrare : „Tunelul Aluniş. Noroc bun!“. Ce a fost Leşul Ursului de dincolo de munte ? A existat cel puțin­ un foc cu asemenea nume ? N-a existafi~Avr*~^ xistat două pîraie: Leșul și Piriul Un­­sului. Geologii le-au unificat^pe sche­mele lor, intr-un singur nume' si­ ajti - dreptul întîilor cercetători, au ithbpvp găfit geografia economică ă patriei cu o nouă denumire: Leșul Xfriulu­l, care și-a obţinut cu rapiditate cetăţe­nia, datorită, desigur, şi cârtii de vi­zită cu care s-a prezentat. Geologii au adus bogăţia şi noua denumire, iar în urmă, minerii au stră- P. SOLCAN corespondentul „Romîniei libere" (Continuare în pag. 3-a) Delegaţia Republicii Populare Române la cea de-a XIX-a sesiune a Adunării Generale a O. IM.­U. La 16 noiembrie a plecat spre New York Corneliu Mănescu, minis­trul afacerilor externe, şeful delega­ţiei Republicii Populare Române la sesiunea XIX-a a Adunării Genera­le a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Din delegaţie mai fac parte : Mircea Maliţa, adjunct al ministru­lui afacerilor externe ; Mihail Haşe­­ganu, ambasador, reprezentantul permanent al R. P. Romíné la Or­ganizaţia Naţiunilor Unite ; Gheor­­ghe Diaconescu, ambasadorul R. P. Romíné la Varşovia şi Vasile Pun­­gan, director, membru al Colegiului M.A.E. — membri ai delegaţiei, Ma­ria Groza, secretară a Consiliului Naţional al Femeilor, Ion Datcu şi Constantin Flrtan, directori în M.A.E., Iacob Ionaşcu, director a.i. în M.A.E., şi Ion Moraru, consilier la Misiunea permanentă a R. P. Ro­mâne la O.N.U., membri supleanţi ai delegaţiei. Delegaţia este însoţită de consi­lieri şi experţi. La plecare, în Gara de Nord, au fost de faţă : Gogu Rădulescu, vi­cepreşedinte al Consiliului de Mi­niştri, Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, Victor Ionescu, Ştefan Bălan, Ioan Constant Mano­­liu, miniştri, George Macovescu, ad­junct al ministrului afacerilor ex­terne, membri ai conducerii Mini­sterului Afacerilor Externe. Au fost prezenţi şefi ai unor mi­siuni diplomatice acreditaţi în R. P. Romînă. ACTUALITATEA INTERNAŢIONALA Aparenţe şi realităţi Sesiunea Uniunii Europei Occi­dentale progrăm­ată pentru ieri şi azi la Bonn ar putea crea impre­sia că la ordinea zilei este pusă din nou problema participării Angliei la activitatea politică şi economică a ţărilor Pieţei comune. Doar aşa a fost definit scopul reactivării U.E.O. în 1963. Fapte neîndoielnice şi-au asumat sarcina să spulbere această impre­sie. Nu a trecut decit foarte puţin timp de cînd promotorii cei mai ac­tivi ai participării Angliei, cancela­rul vestgerman Erhard şi ministrul de externe belgian Spaak, au ară­tat că nu mai fac din această po­ziţie o condiţie a proiectelor de u­­nificare politică vesteuropeană. In­cidentul petrecut duminică la confe­rinţa de presă organizată la Bonn, după primele întrevederi anglo-vest­­germane la nivelul miniştrilor de ex­terne, este ilustrativ. Purtătorul de cuvînt englez a declarat că „guver­nul britanic dorește să fie asociat de la început negocierilor privind Uniunea politică a Europei“. Purtă­torul de cuvînt vest-german a re­amintit pe loc că „propunerile gu­vernului de la Bonn nu prevăd în prima fază decit tratative între cei şase“. Totodată, intenţia guvernului en­glez de a abandona proiectul franco­­englez al avionului supersonic „Con­corde“ a fost calificată de primul ministru francez Pompidou drept un semn „de demisie europeană pe care îl vom considera extrem de grav“. De altfel, ministrul de externe fran­cez, Couve de Murville, a anunţat că nu poate participa la sesiune, în­­trucît are de ţinut o conferinţă. Dacă adăugăm la toate acestea faptul că versiunea engleză a proiectului for­ţelor nucleare multi­laterale a fost califi­cată de oficiosul fran­cez „La Nation“ drept o încercare de a reîn­via „directoratul nu­clear anglo-ameri­­can“, menit să domi­ne N.A.T.O., precum şi faptul că măsura stabilirii unei supra­taxe tarifare de 15 la sută loveşte atît în interesele ţărilor Pie­ţei comune, cît şi ale altor ţări vesteuro­­pene, cu greu s-ar putea găsi vreo pun­te de legătură care să justifice sesiunea U.E.O. Singurul do­meniu unde diploma­ţia engleză contează, pare-se, să stabileas­că capete de pod, este coalizarea tutu­ror celor nemulţu­miţi de poziţiile a­doptate de Franţa, acţiune cali­ficată de săptămînalul francez „L'Express“ drept operaţie de „în­cercuire“. Astfel s-ar putea explica vizita minierului de externe englez la Bonn. Oricum, pe această cale nici vorbă nu poate fi de vreo „Uniune“ vesteuropeană. Atunci pentru ce sesiunea U.E.O. ?. Pentru a salva aparenţele şi pentru activităţi care n-au nimic comun cu ţelurile afişate, după cum remarcă numeroşi observatori. In definitiv, toate încercările că­rora li s-a pus eticheta ostentativă de „construcţie“ sau­ „reconstrucţie“ europeană se învîrtesc în aceeaşi lume a aparenţelor a căror salvare este din ce în ce mai dificilă. Eu­ropa de astăzi nu se limitează nici la „şase“, nici la „şapte“ state. Este vorba de 32 de state. Pornindu-se de la o astfel de realitate, pot fi uşor definite interesele comune ale popoarelor bătrînului continent — pace, dezarmare, dezvoltarea schim­burilor economice şi altele. Ele ofe­ră cea mai trainică temelie pentru cei ce vor să înfăptuiască cu ade­vărat o operă constructivă. N. I.UPU „Construcţiile1­ vest-europene provoacă multe dureri de cap. In prim plan fostul cancelar Adenauer (fotografie reprodusă din ultimul număr al revistei vest-germane „Der Spiegel").

Next