Romînia Liberă, aprilie 1965 (Anul 23, nr. 6364-6389)

1965-04-01 / nr. 6364

„România liberă** nr. 6364 — 1 iv— ms — pag. a 2-a Scrisori de la cititori Flori pentru parcurile oraşului Oraşul Turnu Severin se pre­găteşte să întîmpine primăvara aşa cum se cuvine. în serele sec­torului parcuri şi zone verzi din cadrul sfatului popular sunt pre­gătite plantele şi florile care vor forma viitoarele covoare de pe bulevardele oraşului ori din parcurile şi grădinile publice. Grădinarii oraşului au prevă­zut să planteze anul acesta apro­ximativ 1 500 000 de plante de­corative şi flori, din care peste 10 000 trandafiri forţaţi în seră, 80 la sută din aceştia fiind al­toiţi. ALEX. ROATĂ Cînd ai spus „da“ Sînt un om cu o vîrstă destul de înaintată, dar acest lucru nu-mi permite să fiu indiferent la ceea ce se petrece în jurul meu. Constat, de pildă, cu sur­prindere şi părere de rău numă­rul destul de mare al celor care cu uşurinţă îşi întemeiază o fa­milie, şi apoi, cu aceeaşi uşurin­ţă şi-o distrug. Recent, trecînd întîmplător pe la tribunalul oraşului Craiova, am văzut printre alţii şi pe pro­prii mei nepoţi. Lîngă ei se aflau cei doi copii ai lor, părin­ţii şi alte rude veniţi să sprijine distrugerea unui cămin clădit cu ani în urmă cu bucurie şi nă­dejde. Motivele despărţirii erau de fapt nişte nimicuri iscate poate în discuţii înfierbîntate sau de cine ştie ce „binevoitori“. Am discutat cu ei şi, spre bucu­ria mea şi a lor, am reuşit să-i împac. Sînt unii care pun prea puţin preţ pe temeinicia unei familii şi de aceea m-am gîndit să dau a­­cest exemplu trăit de mine. Cred că oricine este dator să intervi­nă pentru a opri dezmembrarea fără temei a unei familii. IOAN DRĂGUŢ pensionar — Craiova Care este situaţia? Sunt profesor de romînă şi latină la şcoala medie din co­muna Borca, raionul Tîrgu- Neamţ. In acelaşi timp, fac şi munca de difuzor voluntar. Nu­mai în luna februarie — luna cărţii la sate — am reuşit să di­fuzez cărţi în valoare de aproa­pe 1 500 lei. Această sumă ar fi fost însă cu mult depăşită, dacă U.R.C.C.-Bacău nu ar fi uitat cu desăvîrşire să mai aducă cărţi la librăria locală. Cu toate în­cercările gestionarului librăriei, tov. I. Tătaru, în aceste prime luni ale anului nu ni s-a mai repartizat nici măcar o carte. Să ne fi uitat oare cei ce fac aceas­tă muncă pe plan regional ? HARALAMBIE MIHAILESCU O sugestie Sunt delegat al C.S. „Filatelia“ din București pentru a colecta, din raza oraşului Vaslui, frag­mente de plicuri cu mărci poş­tale de pe corespondenţele pri­mite de instituţii, de întreprin­derile de stat şi cooperatiste, de organizaţiile obşteşti şi de masă etc. După cît am observat, ma­joritatea oficiilor poştale din ţară ştampilează incorect tim­brele de pe plicurile recomanda­te, incorectitudini ce provin fie din neinstruirea personalului care face această muncă, fie din cauza ştampilei de zi, aşa cum este cazul la oficiul poştal Arad III şi la oficiul poştal Rîmnicu- Sărat. Aceste oficii folosesc ştampile de zi cu circumferinţe prea mari, care, aplicate pe tim­bru, îi atacă întreaga valoare fi­latelică. Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor ne-ar da un substanţial sprijin, dacă ar lua măsuri pentru lichidarea acestor lipsuri ce duc la micşorarea va­lorii filatelice a timbrelor de pe corespondenţe. THEODOR I. LEUŞTEAN Traseu doar cu numele Citesc cu multă plăcere arti­colele din ziare referitoare la măsurile ce se iau pentru îmbu­nătăţirea transportului în co­mun. Şi la noi, în regiunea Ar­geş, au fost luate astfel de mă­suri. In urma cererii locuitorilor comunei Bărbăteşti, raionul Ho­rezu, autobaza I.R.T.A. Rm-Vîl­­cea înfiinţase un traseu între a­­ceastă comună şi Rm-Vîlcea. Spunem „înfiinţase“, pentru că de vreo două luni traseul există... doar cu numele, iar călătorii sunt obligaţi să parcurgă cei 32 km cum pot. , UN GRUP DE MINERI N. R. In urma cercetărilor fă­cute de I.R.T.A. Argeş, la redac­ţie ne-a sosit un răspuns pe care îl publicăm mai jos pentru a so­licita, în acest fel, şi sprijinul sfatului popular al raionului Ho­rezu în rezolvarea acestei pro­bleme. „Pe traseul Rm. Vîlcea— Bărbăteşti, în timpul iernii nu poate circula autobuzul, deoare­ce porţiunea de traseu între Do­­briceni şi Bărbăteşti este im­practicabilă din cauza gheţei de pe dealul dintre aceste două lo­calităţi. De asemenea, în comu­na Bărbăteşti se găseşte un pod rupt în punctul „Zăvoile-Coope­­rativă“ şi nu se poate trece cu autobuzul, iar circulaţia se face pe o variantă neamenajată. Autobaza Rm.­Vîlcea a făcut demersurile necesare la­­ secţia drumuri a Sfatului popular ra­ional Horezu, care pînă în pre­zent nu a luat măsuri pentru re­pararea podului şi a drumului“. Tipărirea unui ghid al automobilistului Sunt posesorul unui autotu­rism şi, de aceea, tot ce apare în privinţa aceasta mă intere­sează. Aşa, de pildă, am căutat mult timp să-mi procur „Ghidul automobilistului“ editat de Mi­nisterul Transporturilor şi Tele­comunicaţiilor, însă n-am reuşit. Cred că s-a epuizat. Ştiind că acest ghid este foarte solicitat, aş propune reeditarea lui. Am răsfoit un asemenea ghid la un cunoscut şi am observat unele lipsuri care ar putea fi remedia­te cu ocazia reeditării. De aceea, sugerez ca, odată cu reeditarea, planurile principalelor oraşe ale ţării să indice şi staţiile fixe la care cei „în pană“ pot apela, ca şi programul lor de lucru şi o­­peraţiile ce pot efectua. IOAN GH. TESCARU Bacău Deşi distanţa nu-i prea mare In decembrie 1964, am primit o adresă de la secţia de preve­deri sociale a Sfatului popular al oraşului Braşov, ca tov. Ion Mihălţan Să se prezinte la comi­sia de expertiză pentru prelun­girea pensiei pe 1965. El însă era internat în spital, aşa că i-am venit în ajutor. După ce am ob­ţinut un certificat medical în a­­cest sens, la care am adăugat şi o cerere a celui în cauză, m-am prezentat pe 29 ianuarie la sfa­tul popular orăşenesc, de unde am primit numărul de înregis­trare. Eram bucuros că am reu­şit să dau celui aflat în nevoie o mînă de ajutor.­­ Totuşi, am aflat că tovarăşul meu nu şi-a primit pensia pe luna februarie. Interesîndu-mă, mi s-a spus că banii au fost blocaţi pentru că Ion Mihălţan nu... s-a prezentat la comisia de expertiză. Arăt bonul de înre­gistrare al actelor, dar nici un efect. Actele nu ajunseseră la policlinica nr. 2, cu toate că dis­tanța dintre stat şi policlinică nu-i prea mare. De atunci, cînd sînt la policlinică, cînd la secţia de prevederi sociale a sfatului popular, doar, doar voi da de urma actelor. Pînă acum însă n-am avut noroc,. NICOLAIE PIELE Braşov • *'»■ Propunerile noastre - înfăptuirile noastre (Urmare din pag. l­a) rurale, iată în cîteva cuvinte preo­cupări mereu actuale în viaţa sate­lor noastre, preocupări multilatera­le ale sfaturilor populare, ale de­putaţilor şi cetăţenilor. Acţiunile din acest domeniu, în curs de desfăşurare, au izvorît din propunerile şi măsurile adoptate în perioada campaniei electorale, cînd cetăţenii au hotărît cu maturitate şi simţ gospodăresc să continue reali­zările obţinute în ultimii ani prin iniţierea de noi lucrări de interes obştesc. Cu sprijinul locuitorilor din satele sucevene se vor construi a­­nul acesta încă 16 cămine culturale, peste 50 localuri de şcoli, 12 dis­pensare, 5 case de naşteri, precum şi băi populare, puncte sanitare, re­ţele de radioficare şi altele. In ceea ce priveşte electrificarea satelor sucevene se, constată o creş­tere simţitoare a volumului de lu­crări în raport cu anul trecut. Faţă de 30 de sate electrificate în 1964, anul acesta se vor electrifica 50 de sate, iar în 85 de sate va fi extinsă reţeaua electrică, în comunele Botuş şi Moldova Suliţa, electrificarea s-a şi realizat iar în decursul primului trimestru al anului se va încheia electrificarea a încă 5 sate şi se va extinde reţeaua electrică în alte 10 sate. Cetăţenii din comunele raionului Roman au discutat multe probleme privind înfrumuseţarea şi buna gos­podărire a satelor lor, au făcut pro­puneri şi şi-au luat angajamen­te concrete pentru traducerea lor în viaţă. Rezolvarea acestor pro­puneri se bucură de multă atenţie din partea comitetelor executive ale sfaturilor populare. Pretutindeni, la Secuieni, Gherăieşti, Săbăoani sau Butnăreşti, ele sunt studiate cu gri­jă, stabilindu-se modul şi data cînd vor fi rezolvate. In comuna Bîra, bunăoară, toate propunerile făcute de alegători au fost centralizate pe sectoare de activitate. In dreptul propunerii făcute de Constantin Pă­­duraru, de a se construi un pod pe drumul ce leagă reşedinţa comunei de satul Negreşti, stă scris : „Se va executa prin posibilităţi locale. Ma­terialele vor fi procurate cu sume­le încasate din predarea fierului vechi“, iar în dreptul propunerii fă­cute de cetăţenii din circumscripţia electorală raională nr. 18, privitoare la repararea drumului Bîra-Rediu s-a menţionat : „Drumul va fi re­parat prin aşternerea de pietriş a­­dus din albia Siretului“. N-a tre­cut mult timp şi această acţiune a şi început. ★ Propunerile ce privesc gospodări­rea şi înfrumuseţarea oraşelor sau satelor, făcute de cetăţeni şi reali­zate cu ajutorul lor, reprezintă una din formele prin care masele cele mai largi ale poporului iau parte, nemijlocit, la activitatea obștească. PETRU SIMIONESCU CARNET CULTURAL" J. O. BERNAL I­nteresul deosebit pe care l-a trezit şi în ţara noastră lu­crarea savantului englez J. Bernal se datorează remarcabilelor calităţi ale autorului ei: o vastă erudiţie şi o profundă concepţie progresistă asupra lumii, bazată pe învăţătura marxistă. Obiectivul lui este studierea inter­dependenţei dintre progresul ştiin­ţei şi cel social. Dar şi privită ca is­torie a ştiinţei, cartea prezintă un interes excepţional. Bernal urmăreşte, de-a lungul lu­crării sale, dezvoltarea paralelă a ştiinţei şi tehnicii. O dată cu îm­părţirea societăţii în clase — arată el — tradiţia tehnică s-a despărţit de cea ştiinţifică, deoarece munca a devenit îndeletnicirea celor exploa­taţi, pe cînd ştiinţa a rămas privi­legiul unor persoane aparţinînd cla­selor conducătoare şi funcţionarilor ei. Această diviziune a condamnat ştiinţa la sterilitate, iar tehnica la numeroase stagnări. Abia în zilele noastre se poate constata existenţa unei tendinţe de contopire nelimita­tă şi permanentă între savant, in­giner şi muncitor, contopire care nu se va putea desăvîrşi decît prin realizarea unei societăţi în care cla­sele şi consecinţele îndelungatei lor existenţe, vor fi complet lichidate. Naşterea­­ ştiinţei moderne este un proces legat de dezvoltarea capita­lismului şi începe cu calculele le­gate de navigaţia spre lumea nouă şi cu întreaga epocă a Renaşterii, pe care Bernal o tratează cu deosebit spirit şi talent, zugrăvind, între al­tele, portrete impresionante ale unui Leonardo da Vinci, Copernic, Gali­leo ş.a., pentru a trece apoi la epo­ca lui Descartes şi Bacon şi la sine , teza lui Newton. Răsturnarea sis­temului ptolemeic în cosmogonie şi a celui aristotelic în filozofie apare ca o adevărată detronare a zeilor. Următoarele capitole conturează i­ is­­toria marilor descoperiri din seco­­lele XVIII şi XIX. In secolul al XX-lea, nu mai exior­­tă un domeniu al naturii în­ criie să nu pătrundă ştiinţa. Activitatea ştiinţifică din acest secol ocupă, după merit, aproape jumătate din cartea lui Bernal. Un capitol spe­cial este rezervat succeselor ştiinţe­lor fizice în acest secol, iar un al­tul ştiinţelor biologice. Consemnînd şi analizînd uriaşele succese ale ştiinţelor naturii începînd din anul 1895, pe care autorul îl consideră în hotar, pînă la impresionantele succese postbelice în domeniul des­coperirii energiei nucleare, Bernal constată totuşi insuficienţa teoriei fizice contemporane. Se aşteaptă, a­­rată el, o nouă sinteză, elaborarea unei teorii generalizate a cîmpului care să unifice două teorii pînă a­­cum separate — aceea a relativi­tăţii şi aceea a cuantelor şi să înlă­ture indeterminismul noii teorii cuantice, legat în special de nume­le lui Bohr şi Heisenberg. Noua concepţie va trebui să rezolve pa­radoxurile undei şi particulei şi să facă inteligibile, deopotrivă, lumea Intraatomică şi imensele spaţii ale universului extraterestru. Bernal îşi exprimă convingerea că această sin­teză va întîlni tendinţele conver­gente ale ştiinţelor biologice şi so­ciale. „Ea va fi, de asemenea, în armonie cu atitudinea unei societăţi mai unitare, societatea socialistă". Ocupîndu-se de ştiinţele biologi­ce, după ce zugrăveşte impunătorul tablou al realizărilor acumulate în decurs de numai un secol, Bernal a­­trage atenţia asupra complexităţii problemelor care stau în faţa aces­tei ramuri a ştiinţei. Problemele cele mai pasionante, spune el, sînt, în primul rînd, cele legate de struc­tura celulelor şi de semnificaţia lor biochimică — de rolul proteinelor, al acizilor nucleici, al lipidelor, de înţelegerea mai profundă a diviziu­nii celulare şi a conjugării sexuate. La celălalt capăt al scării, avem per­spectiva rezolvării problemelor le- F­ocul sacru al ştiinţei date de controlul nervos al organis­melor şi de comunicarea dintre ele. Ştiinţele biologice dispun astăzi de mijloace suficiente pentru a apro­funda studiul eredităţii, al alimen­taţiei raţionale şi a aborda proble­ma de a face inofensive bolile in­,­fecţioase ş­i cancerul. ★ Pentru Bernal, concepţia mar­xistă asupra lumii nu este numai un instrument gnoseologic, eficiennt,, ci şi un crez etic de înaltă ţinută umanistă. Din prima pagină a căr­ţii sale, Bernal enunţă ca ţel al oa­menilor­ de ştiinţa „folosirea posibi­lităţilor oferite de­ ştiinţă în vederea creşterii bunăstării popoarelor şi nu în vederea distrugerii“. Bernal continuă în istoria gîndirii progresiste engleze tradiţia lui Rod­ger Bacon şi a lui Francit Bacon, care voiau să extindă prin ştiinţă „stăpînirea omului asupra univer­sului”, a lui Joseph Pristiey, care­ vedea progresul social şi cultural în asigurarea „unei cît mai mari fe­riciri unui număr cît mai mare de oameni“. Dar concepţia materialist-istorică Pe marginea cărţii lui John Bernal „ŞTIINŢA ÎN ISTORIA SOCIETĂŢII“ îl duce pe Bernal mult mai departe. El se ridică de la dezideratele uma­niste ale predecesorilor,, săi la con­cluzii riguros ştiinţifice în ceea ce priveşte posibilităţile transforma-­ toare ale ştiinţei şi la înţelegerea dialectică pe de o parte a caracte­rului determinat al progresului ştiin­ţei în raport cu condiţiile materia­le, economice ale vieţii sociale, pe de altă parte a independenţei rela­tive a dezvoltării ştiinţei şi a capa­cităţii ei de a influenţa într-o mă­sură din ce în ce mai mare mersul­­ înainte al­ societăţii. Progresul ştiin­ţei, arătă ■ el, a devenit un factor hotăritor al­ vieţii politice şi sociale. „Nu este vorba numai de efectele materiale ale ştiinţei, ci de ideile ei, care au o înrîurire profundă asupra •tuturor celorlalte forme de gîndire sfi, acţiune“.: '-Reluîndo.-i deeftijtenunţaţiț, ’de H^is»e?oak­srRWij8fis.Ştiinţa jftc devenit iastfel graficeii insp­arabile forţelor­ de producţie ale „societăţii. Dar realizarea, rolului istoric al ştiinţei este, posibilă în deplină mă­sură numai în­­ societatea socialistă. Analizînd situaţia ştiinţei în orîin­­duirea capitalistă­, unde­­ „urmărirea " profitului maxim constituie factorul dominant“, unde ştiinţa „a intrat, in­tr-un fel sau altul sub controlul unui număr de mari firme monopoliste“, J. Bernal condamnă această orîn­­duire, în, primul rînd pentru că ea orientează eforturile oamenilor de ştiinţă spre scopuri destructive. Demonstrînd necesitatea coexis­tenţei paşnice a sistemelor socialist şi­ capitalist, Bernat precizează că „această coexistenţă implică dezar­marea pe scară largă şi un acord ferm privind interzicerea folosirii oricăror arme de distrugere în masă: atomice, termonucleare şi biologice. Coexistenţa mai implică totodată re­luarea şi extinderea relaţiilor eco­nomice dintre cele două sisteme mondiale, precum şi schimburi cul­turale şi ştiinţifice îngrădite“. Savantul englez se ridică cu hotă­­râre împotriva izolării omului de , ştiinţă ’ într-un „turn de fildeş“, îm­­potriva înstrăinării lui de proble­mele sociale majore ale epocii sale. „Este o datorie a omului de ştiinţă să-şi sacrifice o parte din timp, pă­­răsindu-şi preocupările de strictă specialitate, pentru a acţiona lao­laltă cu toţi ceilalţi oameni din di­feritele ramuri de activitate care nutresc aceleaşi idei pentru realiza­rea unei societăţi în care ştiinţei i se poate da o utilizare raţională“. „ Două flagele pricinuiesc de mile­­hiiiii , mari suferinţe omenirii : răz­boiul şi foametea. Aşa cum este po­sibilă îndepărtarea pentru totdea­una a primejdiei războiului, este po­sibilă şi spulberarea spectrului foa­mei, subalimentaţiei, mizeriei. Ome­­­­nirea eliberată de primejdia războ­iului o va putea atrage cu ajutorul ştiinţei în circuitul industrial uriaşe surse de­­energie, iar abundenţa de energie va­ asigura tot ceea ce este necesar pentru o alimentaţie îmbel­şugată, pentru industrie, transport, locuinţe şi îmbrăcăminte. Tot­odată, omenirea va putea să întreprindă transformarea naturii în direcţiile indicate de biologie şi geologie. In felul acesta, coşmarul malthusia­­mist va fi risipit, iar creşterea popu­laţiei în proporţii oricît de mari nu va mai ridica nici o problemă. In sfîrşit, spune Bernal, pentru­­prima oară în istorie vor putea fi puse în valoare resursele naturale conţinute în însăşi fiinţa umană. Fie­care om va putea să progreseze,, be­neficiind de toate avantajele învăţă­­mîntului şi culturii. Laitmotivul părţii conclusive a lu­crării lui Bernal este posibilitatea şi necesitatea eliminării războaielor din viaţa societăţii şi posibilitatea ridi­cării la culmi nemaicunoscute a ro­lului ştiinţei ca factor activ al pro­gresului, ceea ce este legat, după ferma lui convingere, de transfor­marea socialistă a societăţii. „In ma­rile perioade de, progres, scrie el, oa­menii de ştiinţă au fost însufleţiţi de credinţa că lucrează pentru binele societăţii. Această însufleţire este pe , ,cale de a dispărea în cadrul unei '^culturi care ares drept ţel profitul "particular şi războiul, mai ales, cînd aceste ţeluri şi-aţi ;*pieţrd­ut orice jus­tificare“. Lumea socialistă este su­perioară acestei culturi tocmai prin faptul că orientează eforturile po­porului în altă direcţie, că acolo „principiul fundamental al dezvoltă­rii economice şi al aplicării ştiinţei este bunăstarea generală şi nu pro­fitul maxim“. Dubla valoare a lucrării lui Ber­nal — ca enciclopedie a istoriei şti­inţei şi ca emoţionantă profesiune de credinţă a unui eminent savant marxist-umanist şi militant pentru pace — este o valoare de durată. Opera lui, luminată de focul sacru al slujirii ştiinţei, va fi fără îndoială citită mult timp şi de mulţi cititori, cu un interes neslăbit. DAN RAUTU Cea dinţii premieră românească a lunii aprilie va fi filmul Gau­deamus igitur“ în regia lui Gh. Vitanidis, inspirat de viaţa viito­rilor studenţi sosiţi într-un centru universitar al ţării, în pragul examenelor de admitere. In clişeu : Cadru din film cu Irina Găr­­descu (Pia) şi Dem. Rădulescu (Spirea) * MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO TEATRU Lakmé : Teatrul de operă şi balet (16.48.20), ora 19,30 ; Târgul de fete : Teatrul de stat de operetă (14.80.11), ora 19,30 ; Oameni şi şoareci : Tea­trul naţional „I. L. Caragiale“, sala Comedia (14.71.71), ora 19.30 ; O femeie cu bani : Teatrul naţional „I. L. Ca­ragiale“, sala Studio (15.15.53), ora 19.30 ; Şeful sectorului suflete : Tea­­trul de comedie (16.64.60), ora 20 ; Opera de trei parale : Teatrul „Lucia Sturdza-Bulandra“, sala din b-dul Schitu Măgureanu nr. 1 (14.60.60), ora 19.30 ; Fii cuminte, Cristofor ! : Tea­trul „Lucia Sturdza-Bulandra“, sala Studio (12.74.50), ora 19,30 ; 3.3.3. Teatrul „C. I Nottara“, sala Studio (15.93.02), ora 20 ; Cinci schiţe şi Cin­­tăreaţa cheală : Teatrul mic (14.70.81), ora 19,30 ; Gaiţele : Teatrul muncito­resc C.F.R. (18.04.85), ora 19.30 ; Noap­tea la drumul mare : Teatrul „Barbu Delavrancea“ (12.94.23), ora 20 ; Croi­torul fermecat : Teatrul evreiesc de stat (21.36.71), ora 20 ; întîlnire la Sen ■ lis : Studioul Institutului de artă tea­trală și cinematografică „I. L. Cara­giale“ (15.72.59), ora 20 ; Revista dra­gostei : Teatrul „C. Tănase“, sala Sa­voy (15.56.78), ora 20 ; Carnaval la Tă­nase : Teatrul „C. Tănase“, sala din Calea Victoriei nr. 174 (15.04.18), ora 20 ; O carte despre frumuseţe : An­samblul artistic al C.C.S. (13.13.00), ora 20 ; Circus Bucureşti : Circul de stat (11.01.20), ora 20; Pădurea spinzu- H y-» ”“f­raţilor : Excelsior (18.10.88), orele 9,30, 13, 16,30, 20 ; Patria 9 —- J (11­86.25), orele 10, ' ~ 13,30, 17, 20,30 ; Bucureşti (15.61.54), orele 9,30, 13, 16,30, 20 ; Parisul vesel : Republica (11.03.72), orele 9,30, 11,45, 14,15, 16,30, 19, 21,15 ; Modern (23 71.01), orele 9,45, 12, 14,15, 16,30, 18,45, 21 ; Spărgătorul­­ Luceafărul (15.87.67), orele 9,15, 11,30, 13,45, 16, 18,15, 20,30 ; Festival (15.63.04), orele 9, 11,15, 13,30, 16, 18,30. 21 ; Grivița (17 08.58), orele 9,45, 12, 14,15, 16,30, 18,45, 21 ; Tomis (21.49.46), orele 10,15, 12,30, 14,45, 17, 19,15, 21,30 ; Melo­dia (12.06 88), orele 9,45, 12, 14,15, 16,30, 18,45, 21 ; Ocolul pămintului în 80 de zile ; Floreasca (12.28.30), orele 10,30,16, 19,30 ; Soţii în oraş : Capitol (16.29.17), orele 9,15, 11,45, 14, 16,15, 17,45, 21,15 ; înfrăţirea între popoare (17.31.64), orele 10.30, 15,45, 18, 20,15 ; Arta (21.31.86), orele 16, 18,15, 20,30 ; Volga (11.91.26), orele 10, 12, 14,15, 16,30, 18,45, 21 ; Mă iubeşte, nu mă iubeşte : Victoria (16.28.79), orele 10, 12, 14, 18, 18,15, 20,30; Aurora (25.04.66), orele 10, 12, 14, 16, 18,15, 20,30 ; Roşu şi negru : Central (14,12,24), orele 9,30, 13, 16,30, 20 ; Clopoţel : Lumina (16.23.35), orele 10, 12, 14, 16, 18,15, 20,30 ; Paula cap­tivă : Union (13.49.04), orele 14,15, 16,30, 18,45, 21 ; Viitorul (11.48.03), orele 15,30, 18, 20,30 ; Program pentru copii, ora 10 şi Bunica Sabella, orele 11,30, 13,45, 16, 18,15, 20,30 ; Doina (16.35.38) : Pană albă — Meciul giganţilor — Oaspeţi doriţi — Cum am crescut sănătos : Timpuri noi (15.61.10), orele 10—15 în continuare, 17, 19, 21 ; Regina cintece­­lor: Giuleşti (17.55.46), orele 9, 11,15, 13,30, 15,45, 18, 20,15 ; Bucegi (17.05.47), orele 9,15, 11,30, 13,45, 16, 18,30, 21 ; Fla­mura (23.07 40), orele 9,15, 11,30, 13,45, 16, 18,30, 21; Sărutul : Cultural (16 25.39), orele 15, 17, 19, 21­­. Cotrogeni (13 62.56), orele 16, 18,15, 20,30 ; Ma­­dame Sans-Gene : Feroviar (16.22.73), orele 9,15, 11,30, 13,45, 16, 18,15, 20,30 ; Djura : Dacia (16,2610), orele 9,30, 11.45, 14, 16,15, 18,45, 21 ; Miorița (14 27 14), orele 10, 12, 14, 16, 18,15, 20,30 ; Strigătul Corlei : Buzești (15.62.79), orele 10,30, 15, 17,30, 20 ; Fla­căra (21.35.40), orele 10, 15,30, 18, 20,30 ; Diavolul deşertului : Crîngaşi (17.38.81), orele 16, 18,15, 20,30 ; Ziua fericirii : Unirea (17.10.21), orele 16, 18,15, 20,30 ; Cinlînul In ploaie : Vitan (21.39.82), orele 16, 18,15, 20,30 ; O stea cade din cer : Munca (21.50.97), orele 10,30, 14,30, 16.30, 18,45, 21 ; Hatari : Popular (25 15 17), orele 10. 16, 19,30 ; Mofturi 1900 : Moșn­oi, (12.52.93), orele 15,30, 13. 20-70 ; Drumul sării (14 10.37), orele 15.30, 17,45, 20 ; Tovarășii : Cosmos (25.19.15), orele 15,45, 18, 20,15 ; Titanic vals: Colentina (25.07.09), orele 16, 18,15, 29,30: Nevasta nr. 13: Rahova (23 91.00), orele 15,30 18, 20,30 : Ghinionistul : Progresul (23 94.10), orele 15, 17, 19, 21 : Cine-i criminalul ? : Lira (15.66.66), orele 15,30, 18, 20,15 ; Ah, Eva ! : Fe­rentari (23 17 50), orele 14, 16, 18,15, 20,30 ; Legea şi forţa : Pacea (16.29.02), orele 10, 18, 20; Invenţie diabolică: Carpaţi (13.92.72), orele 10, 12, 14, 16. 7 : Radiojuri 7,15 : Muzică u­ră ; 7,30 : Si medicului ;­­ Salut voios de nier ; 8,06 : £ corale romîne 8,30 : Pe teme agrare ; 8,55 : Ml din operete ; 9,25 : Muzică simfon 10 : Buletin de ştiri ; 10,03 : Me­ distractive ; 10,15 : Versuri de George Toplrceanu ; 10,30: Muzică populara ; 11 : Scene din opere ; 11,30 : Valsuri interpretate de fanfară ; 11,45 : Sonata pentru flaut și harpă de Carmen Pe­tra Basacopol ; 12 : Buletin de știri ; 12,03 : Cîntece pentru cei mici ; 12,15 : Muzică de estradă ; 12,30 : Izvoare fer­mecate (Radioreportaj la Institutul de­­etnografie şi folclor); 12,45: Frag­mente simfonice din baletul „Marsia“ de Luigi Dallapiccola ; 13,07 : Muzică populară ; 13,40 : Duete şi terţete din opere ; 14 : Buletin de ştiri ; 14,10 : Muzică uşoară ; 15 : „Săptămîna cul­turii ungare" ; 15,39 : Cântece popu­­­­lare ; 16 : Radiojurnal ; 16,15 : Piese im­strumentale de George Stephărtescu ; 16,30 : Prietena noastră cartea; 17 : Recital Traian Popescu — arii din opere ; 17,15 : Cu microfonul prin re­giunea Iași ; 17,35 : Cîntece populare ; 18 : Seară pentru tineret ; 19 : Muzică de dans ; 20 : Radiogazeta ; 20,30 : Va­rietăţi muzicale ; 21,15 : Părinţi şi co­pii. 1: 21,30: Muzică de dans­­; 22: Ra­diojurnal ; 22,20 : Muzică de dans ; 23,14 : Muzică de cameră ; 23,52 : Bu­letin de ştiri. PROGRAMUL II : 7,30 :Buletin de ştiri ; 7,35 : Ritmurile dimineţii ; 7,45 : Piese instrumentale ; 8 : Arii vesele din opere ; 8,15 : Piese de estradă ; 8,35 : Cvartetul de coarde nr. 10 opus 76 nr. 2 în re minor de Haydn ; 9 : Buletin de ştiri ; 9,03 : Melodii popu­lare ; 9,30: Vreau să ştiu; 10: Mu­zică simfonică­ ,10,30: Interpreţi de­ operă ; 11 : Buletin de ştiri ; 11,03 : Co­ruri pentru copii ; 11,15 : Cîntăreţii sa­tului ; 11,30 : Universitatea tehnică ra­dio ; 11,45 : O melodie pentru dv. ; 12,15 : Opt miniaturi pentru pian de Sabin Drăgoi ; 12,30 : Selecţiuni din opereta „Singe vienez“ de Johann Strauss ; 13 : Buletin de ştiri ; 13,03 : Sonata opus 162 nr. 5 în la major de Franz Schubert ; 13,30 : Meridiane ; 13,40 : Concert de prînz ; 14,35 : Din operele lui Mascagni ; 15 : Buletin de ştiri ; 15,05 : Melodii distractive ; 15,30 : Antologie poetică — Emil Isac ; 15,45 : Legenda elegiacă de Alfons Castaldi ; 16 : Orchestre, de muzică populară ale sfaturilor­­populare ; 16,20 : Dialog cu ascultătorii ; 16,30 : Program muzical interpretat de elevi ; 17 : Radiojurnal ; 17,15 : Muzică uşoară ; 17,30 : Sfatul medicului ; 18 : Corul Radioteleviziu­­nii ; 18,15 : Carnet plastic — Contribu­ţia muzeelor la educarea estetică a maselor.; 18,30 : Din istoria operei (Emisiunea a Vll-a) ; 19 : Buletin de ştiri ; 19,05 : Romanţe ; 19,30 : Piese de estradă ; 19,50 : Transmisiunea con­certului orchestrei simfonice a Radio­televiziunii. In pauză : Radiojurnal; 22 : Muzică de estradă ; 22,30 : Muzică din operete ; 23 : Buletin de ştiri ; 23,05 : Muzică de dans; 0,52 : Buletin de ştiri. PROGRAMUL III : 18 : Buletin de ştiri ; 18,05 : Muzică de cameră ; 19 : Pagini din opere ; 19,30 : Piese de es­tradă ; 19,50 : Transmisiunea concertu­lui orchestrei simfonice a Radiotele­­viziunii, în pauză : Radiojurnal ; 22 : Muzică de estradă ; 22,30 : Madrigale; 19 : Jurnalul te­leviziunii ; 19,10 : Aventurile echipa­jului Val-Vertej — In luptă cu omul zăpezilor ; 19,50 : Mari cîntăreţi ro­mân! : Florica Cris­­toforeanu ; 20,20 : Emisiune de ştiinţă — Miniaturi tehnice (documentar) ; 20,40 : Emisiune de artă plastică — Din­ tainele gravurii, de Paul Constan­tin ; 21 : „Altfel ca de obicei“ — emi­siune muzical-disti­nctivă , în înche­iere : Buletin de știri, buletin meteo­rologic. CINEMA RADIO TFIMIMNE Filmele sâptâmînii • „CALLATIS" • „DJURA" • „SPĂRGĂTORUL" F­lora, fauna, mărturiile geologice şi arheologice alcătuiesc zona favorită de investigaţie a docu­mentaristului Ion Bostan. In aceste elemente fundamentale ale mediului geografic, el știe insă să descopere dimensiunea istorică — adică jaloa­nele unei evoluţii neîntrerupte a vieţii. Aşa se intîmplă şi cu rezulta­tul recentei expediţii pe care cineastul a efectuat-o în adîncul vremurilor, pe urmele cetăţii Callatîs, întemeiată cu vreo două milenii şi jumătate în urmă pe meleagurile unde astăzi se ridică oraşul Mangalia. Realizată cu concursul cercetători­lor care scot de sub stratul de pă­­mînt şi de nisip resturile unei civili­zaţii îndepărtate, expediţia in cauză capătă însă un sens şi o valoare ce depăşesc caracterul pur informativ. Ca de obicei, Ion Bostan ştie să tre­zească în spectator nu numai intere­sul pentru cunoaştere şi instruire, ci şi acea înclinaţie, mai profundă, pen­tru meditaţie. Infăţişind opere de artă ale trecutului, el realizează o îndrăz­neaţă conexiune cu plastica modernă. Filmînd pe fundul mării, el redă sta­tornicia şi rezistenţa marmurii pe fon­dul dinamic al apelor, al florei şi fau­nei subacvatice care sugerează replica mişcării şi prefacerilor ce nu conte­nesc şi nu se pierd în pustiul veşni­ciei. Privirea spre trecut nu înseam­nă, aşadar, oprirea timpului în loc, ci un argument în favoarea faptului că efortul uman pentru civilizaţie şi pro­gres nu se pierde, ci se adaugă în şi­rul necontenitelor trepte pe care o­­menirea le urcă de atîtea milenii, împletire trainică de emoţii şi luci­dă demonstraţie, filmul „Callatis“ poartă astfel pecetea măiestriei şi erudiţiei unui cineast care eşută cu perseverenţă ceea ce este esenţial, durabil în realităţile înconjurătoare. P­rin simplitatea, deseori naivă a expunerii cinematografice, „Djura“ (după romanul lui G. Tuşkan) pare mai curînd transpune­rea unei balade populare decit un film modern de aventuri. De altfel, împărţirea episoadelor pe capitole subliniază structurarea epică a acţiu­nii pe tiparul epicii folclorice în care întilnim oameni de rind înzestraţi cu un curaj transmis din generaţie în generaţie, respectind reguli de con­duită moştenite din bătrini, trăind în mijlocul unei naturi montane de la care învaţă şi obţin totul. în acest cadru, cineaştii sovietici situează intîmplări ale luptei din Kir­ghizia anilor treizeci împotriva­ bas­­macilor, cînd sărăcimea unor locuri izolate de lume, ducînd o viaţă pa­­triarhală, , învaţă să-şi cunoască,­duş­­manul şi să se alăture ostaşilor roşii. Drumul spinos al lui Djura, redat nu fără un anume umor, peripeţiile sale, confruntarea părerilor sale primitive dar sănătoase cu marile răspunderi a­­duse de Revoluţie oamenilor din po­por încheagă o cursivă desfăşurare străbătută­­le elan revoluţionar, de e­­roism. Duşmanii puterii sovietice sînt în cele din urmă înfrînţi datorită nu numai curajului şi spiritului de sacri­ficiu al unui detaşament de luptători Cărora li se alătură şi Djura­­­d­ şi de neputinţa celor dinţii de a mai ameţi pe săteni cu intrigile lor. P­entru prima oară pe ecranele noastre, comicul englez Charlie Drake ne apare, prin asociaţie, un Bourvil care a trecut Canalul Mi­nerii. Intr-adevăr, există intre cei doi artişti o asemănare în ceea ce pri­veşte pudoarea, farmecul candid cu care ei se manifestă în viitoarea unor evenimente ameninţătoare. S-ar putea spune, desigur, că amîndoi au moşte­nit această trăsătură de la Chariot. Dacă la Bourvil Influenţa amintită ca­pătă însă nuanţări subtile, la Drake — care joacă aici rolul unui meşteşu­gar nest — ea se materializează sub forma cunoscutului umor sec, tipic englez. Cu mişcări voit lipsite de e­­lasticitate, care convin atit de bine fizicului său scund şi corpolent, Drake, alias Ernest Wright, parcurge senin suita unor episoade poliţiste. Devenit fără voia sa infractor, Wright urmează drumul obişnuit al puşcăriei, după care, prins in plasa ce i-a fost întinsă de către două bande rivale, care şi-l dispută, işi dă seama ce are de făcut. Comicul de situaţie este uneori debordant, iar naivitatea erou­lui de-a dreptul convenţională. Tre­cerea lui grăbită prin diferite locuri permite cineaştilor (scenariul — Lew Schwarz şi Charlie Drake ; regia — Peter Graham Scott) un tur de ori­zont satiric în actualitate care, ce e drept, nu merge nici prea departe şi nici prea adine. Rămîne cunoştinţa cinematografică cu Drake, un artist valoros şi stăpîn pe arta lui. EUGEN ATANASIU

Next