România Liberă, septembrie 1965 (Anul 23, nr. 6493-6518)
1965-09-01 / nr. 6493
4 Reportaj-anchetă de TUDOR GHEORGIU şi ANTON PROST u aproape un an în urmă, scriam că dacă expoziţia a oglindit murea entuziastă, priceperea, iniţiati-va creatoare a 19 000 000 de oameni, nu-i mai puţin adevărat că în timpul cit ea a funcţionat economia noastră a mers înainte. Vizitatorii au putut astfel marca faptul că pe parcurs standurile au fost îmbogăţite cu noi produse, realizate în acel răstimp. Expoziţia a reprezentat un punct de pornire spre noi realizări ale economiei noastre naţionale care ţinteşte spre noi culmi. Plecînd de la aceste considerente, ne-am întors acum la primitoarele noastre gazde — cei 649 de ghizi ai marii expoziţii. Am continuat de fapt dialogul pe care timp de trei luni peste patru milioane de vizitatori l-au purtat cu ghizii fiecărui stand. De data aceasta pe tinerele şi tinerii cu uniforme azurii nu i-am mai întîlnit sub uriaşa cupolă de sticlă a pavilionului central, ci la locurile lor de muncă din fabrici şi uzine, de pe şantiere sau din laboratoare. Ne-am propus ca prin intermediul lor să reflectăm intr-un amplu dialog chipul nou al patriei socialiste, unele din progresele înregistrate de la data organizării expoziţiei şi pînă azi de economia ţării care pulsează viguros, în ritmul viu al industrializării. Vă aduceţi aminte? De cum intram în marele pavilion, privirile ne erau atrase ca de un magnet spre centru, unde rotorul unei turbine hidraulice ne dădea impresia că^ pune în mişcare uriaşa roată dinţată de deasupra. — Unde se află acum această ■ turbină ? întrebarea am adrest-o proiectantului AUREL POPA, aceluiaşi om care timp de trei luni l-am găsit în fiecare zi dînd ample explicaţii despre această realizare a constructorilor reşiţeni de hidroagregate. De data aceasta, convorbirea se poartă la Reşiţa, la etajul al VI-lea al clădirii care adăposteşte atelierele de proiectare pentru hidroagregate. Rotorul turbinei prezentate anul trecut la expoziţie este acum instalat la hidrocentrala Racova. Aceasta va fi cea de-a noua hidrocentrală care intră în funcţiune din cele 12 care se construiesc pe Bistriţa în aval de Stejaru. In momentul de faţă au fost terminate lucrările de amenajare a lacului de acumulare, care va avea o capacitate de 11 milioane mc de apă. Nu pot uita că, atunci, pe macheta salbei de lumini de pe Bistriţa, Racova era reprezentată numai prin licărirea unui simplu bec. — Cum a evoluat în acest răstimp traiectoria gîndirii colectivului de proiectanţi din care faceţi parte ? — Pot spune că ascendent. Ea s-a materializat în ridicarea siguranţei de funcţionare, în reducerea greutăţii specifice a turbinelor şi generatoarelor, în realizarea şi depăşirea parametrilor proiectaţi, în înlocuirea pieselor turnate cu construcţii sudate, în simplificarea generală a construcţiei şi montajului. — Şi cel mai recent eveniment ? — Ce! mai recent, dar şi cel mai de seamă este fără îndoială cel legat de faptul că ne-am asumat răspunderea fabricării turbinelor pentru marea hidrocentrală de la Porţile de Fier. In anii cincinalului care bate la uşa ţării, această sarcină trasată de Congresul partidului ne va mobiliza toată priceperea şi capacitatea creatoare. Aşa cum licărirea ce marca hidrocentrala de la Racova va deveni în curînd sursă de energie, tot astfel alte machete cunoscute în expoziţie s-au transformat în acest răstimp în mari şantiere ale electrificării. Am străbătut de curînd aceste şantiere pentru a ne integra în ritmul trepidant al lucrărilor, pentru a-i cunoaşte pe principalii lor animatori. Pe şantierul hidrocentralei „Gheorghe Gheorghiu-Dej“, ghizi ne-au fost minerii şi betoniştii din brigăzile lui Alexandru Farcaş şi Dumitru Galeş, care au străpuns, cu o sută de zile înainte de termen, cel mai lung tronson al canalului de fugă, precum şi constructorii care au trecut de 150 de metri la înălţarea uriaşului piept de beton care, la Vidraru, va stăvili apele Argeşului. Şi desenul în perspectivă al amenajării hidroenergetice de la Porţile de Fier, punct de mare atracţie în timpul expoziţiei, poate fi astăzi cercetat la scara marelui şantier de la Gura Văii. La aproape un kilometru distanţă unul de altul, înaintează aici zi şi noapte capetele batardoului pentru a se întîlni în cele din urmă în mijlocul fluviului. Gigantul de la Dunăre a început să-şi facă din plin simţită prezenţa. Sînt numai cîteva din cele mai tinere vlăstare ale ţării chemate să dea energie în anii planului decadal recent aprobat de Congresul partidului. 31 Venind de la malul Dunării sau de pe valea Argeşului şi urcînd spre nord, este imposibil să nu întîlneşti în cale, de data aceasta multiplicat in sute de exemplare, un alt exponat binecunoscut. La Rîul Vadului, unde Oltul înfruntă strînsoarea munţilor, stîlpii metalici ai liniei de foarte înaltă tensiune ce vine de la Luduş sunt aşezaţi pe creste împădurite accesibile numai cu elicopterul. — E adevărat — ne spune ing. U. NEDELCU — în expoziţie primul stilp al acestei linii a fost mai uşor de montat. Acum însă oamenii înfruntă cu curaj vitregia terenului pentru ca noua magistrală electrică să străbată cît mai iute Carpaţii. Şi pas cu pas, linia de 400 KV a înaintat pînă la porţile Slatinei. Aici am fost martorii — în ultima zi a lunii iunie — la naşterea celei mai noi ramuri a economiei României socialiste : industria aluminiului. — Realizînd prima şarjă de aluminiu — ne spunea în acea zi ing. IOAN FILIP, directorul uzinei slătinene — s-a înfăptuit practic patrulaterul industrial al metalului alb. Acesta porneşte de la exploatările de bauxită şi instalaţiile de preparare a minereurilor din Pădurea Craiului, continuă cu Uzina de alumină din Oradea, instalaţiile de cocs de petrol calcinat de la rafinăria nr. 10 şi se încheie aici la Slatina in uzina de aluminiu. Şi cînd te gîndeşti că anul trecut pe vremea asta, industria aluminiului era reprezentată în expoziţie numai de cîteva fotografii de şantier... “ Din standurile rezervate industriei siderurgice, am plecat acum în locurile unde se pun temeliile altor vetre de metal ale ţării. Mai întîi un scurt popas pe şantierul de la Galaţi, unde concentrarea unor puternice forţe umane şi materiale generează cel mai mare centru siderurgic al ţării. Şi este firesc să fie aşa dacă ne gîndim că în 1970 combinatul gălăţean va trebui să realizeze aproape o treime din producţia totală de oţel a ţării. — Cînd a început montajul utilajelor la laminorul de tablă groasă ? — La 6 decembrie 1964 — ne explică ing. ŞTEFAN ŞERBAN, directorul tehnic al întreprinderii de construcţii şi montaje siderurgice , s-au aşezat primele utilaje în zona 13. Acum s-a trecut de 12 000 tone, avînd un avans faţă de grafice de 1 000 tone utilaje montate. Intre timp s-au atacat şi alte obiective : fabrica de aglomerare, turnătoria mixtă şi mai recent sectorul furnale. In această vreme la Hunedoara, constructorii şi mentorii care nu au plecat să participe la lucrările de la Galaţi, ridică încă un furnal de 1000 mc. Machetele miniaturale cercetate cu atîta curiozitate în expoziţie, rămîn, cu fiecare zi, tot mai departe, in Braşov, cetatea tractoarelor româneşti. In secţia de montaj final a marii uzine, reîntîlnim pe ing. IOAN TEŞEDEANU. — Dacă aţi fi din nou chemat să prezentaţi produsele uzinei într-o expoziţie, cu ce aţi începe ? — Să nu vi se pară curios dar eu aş începe cu prezentarea Steagului Roşu de întreprindere fruntaşă pe ţară pe care uzina l-a primit pentru realizările din anul trecut şi cu Medalia de aur cucerită de tractorul U-650 la Tîrgul internaţional de la Leipzig din această primăvară. — Şi în rest 7 — Bineînţeles nu pot lipsi noile tipuri de tractoare realizate de uzină in ultima vreme. Reţine îndeosebi atenţia tractorul S- 300, al 20-lea tip realizat în uzină, un tractor pe şenile de 130 C.P. ce poate fi astăzi întîlnit pe multe dintre marile şantiere ale ţării. Nu a existat vizitator al expoziţiei care să nu fi zăbovit mai mult la standul industriei construcţiilor de maşini. Varietatea utilajelor, înalta tehnicitate a exponatelor atestau puternicul avînt al construcţiilor de maşini. Ghizii acestui stand asaltaţi de întrebări, executau numeroase demonstraţii practice. Unul dintre cei mai solicitaţi era proiectantul ION UNGUREANU de la Fabrica de maşini-unelte şi agregate- Bucureşti, care prezenta prototipul strungului carusel de 2 500 mm, remarcabilă realizare tehnică. L-am reîntîlnit în fabrică, în faţa planşetelor de desen. — Cui a fost livrat strungul pe care l-aţi prezentat în expoziţie ? — Precis nu vă pot spune. Fabrica noastră produce astăzi acest strung în serie. Noi proiectanţii ne-am obişnuit să privim mai mult spre viitoarele prototipuri... — Totuşi, o privire retrospectivă. — S-a proiectat şi introdus în fabricaţie de serie şi strungul carusel de 2 000 mm. La expoziţie am prezentat şi o maşină orizontală de alezat şi frezat. Astăzi avem documentaţia tehnică pentru încă trei tipuri. — Şi perspectiva 7 — Alte trei tipuri de carusele le vom construi în 1966. Vom realiza astfel întreaga familie a acestei maşini. De asemenea pregătim proiectele pentru familia de freze portal care se vor fabrica anul viitor., . Complex şi sugestiv prezentată, industria chimică a constituit pe toată perioada expoziţiei un puternic punct de atracţie. Intr-un pavilion special amenajat şi-au dat atunci întîlnire policlorura de vinii de la Borzeşti, suplexul de la Copşa Mică, polistirenul de la Combinatul de cauciuc sintetic din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, acetatul de vinii de la Rîşnov, toate obţinute printr-o valorificare superioară a gazelor naturale şi de rafinărie, pe căile spectaculoase ale petrochimiei. Printre aceste produse, figura în standuri şi unul realizat numai la scara laboratorului: polietilena. In vara aceasta, noul produs al petrochimiei româneşti a urcat scara fabricaţiei industriale. Faptele s-au petrecut la Brazi, la marele Combinat petrochimic. Marcînd acest eveniment inginerul șef TRAIAN VULPE, spunea în ziua de 21 iulie a.c. — Azi a început la Brazi să producă cea de-a 3-a linie tehnologică de polietilenă. O dată cu aceasta, noua și moderna fabrică din cadrul combinatului nostru a intrat în funcţiune cu întreaga capacitate. O adevărată uzină pe roate. Aşa caracterizau vizitatorii în urmă cu un an, locomotiva Diesel electrică produsă la „Electroputere“. Intre timp, magistralele de oţel ale patriei au fost împînzite cu asemenea „uzine“. Iar ca o confirmare a aprecierilor unanime, locomotivele produse la Craiova au început să fie exportate. Nu de mult familia locomotivelor de fabricaţie românească s-a îmbogăţit cu două tinere surori. Este vorba de locomotivele Diesel hidraulice de 350 şi 700 C.P. Despre acestea ne-a vorbit unul din cei ce participă la realizarea lor, VASILE HOBINCU, inginer şef al uzinelor „23 August“ din Capitală. „ Noile locomotive, fabricate în uzina noastră, vor contribui la modernizarea transporturilor feroviare, la înlocuirea în continuare a tracţiunii cu abur. Locomotivele Diesel hidraulice de 350 C.P. sunt destinate activităţii pe linii cu ecartament îngust, respectiv pentru şantierele de construcţii şi economia forestieră. Locomotivele de 709 C.P. se folosesc în special pentru manevre în gări şi triaje. Apartamente mobilate, machete ale unor cartiere întregi, ale unor oraşe şi uzine noi, materiale şi utilaje destinate construcţiilor de locuinţe şi obiectivelor industriale ocupau întreg pavilionul B şi o parte a pavilionului central. Multe din machetele admirate atunci le-am văzut apoi aevea în călătoriile noastre prin ţară. Iată noul oraş Motru, răsărit lîngă bazinul carbonifer cu acelaşi nume, hotelurile moderne din Bucureşti şi Braşov, orăşelul studenţesc din Grozăveşti, zeci şi zeci de obiective industriale unde hărnicia constructorilor şi-a spus din plin cuvîntul. Pentru ei s-au dat în folosinţă, în ultima vreme, noi unităţi de producere a materialelor de construcţie. La Bîrseşti, lîngă Tg. Jiu, se vor produce anual în prima etapă un milion de tone ciment. La Bucureşti, alături de Fabrica de radiatoare şi băi din fontă şi cea de obiecte sanitare din porţelan, a intrat recent în funcţiune Fabrica de armături neferoase şi echipament metalic. Pentru viitorul cincinal, constructorii au şi pus pietrele de temelie ale unor noi obiective. Au început lucrările de construire a Politehnicii din Capitală, se sapă fundaţiile noilor cartiere din Cluj, Reşiţa, Iaşi, Galaţi, s-a fixat locul viitoarelor şantiere. Pe drept cuvînt se poate spune că machetele expoziţiei au prins şi continuă să prindă viaţă. La una din benzile de lucru ale întreprinderii de pielărie „Flacăra Roşie“ din Capitală, distingem o figură cunoscută. Intr-adevăr, bsiuitoarea IULIANA PREDA a prezentat standul de încălţăminte din expoziţie. — Mi-a făcut plăcere să prezint încălţămintea expusă de fabrica noastră. Parcă văd şirurile nesfîrşite de vizitatori oprindu-se în fața standului. Mulţi mă întrebau cînd vor intra în producţie noile modele. Pe toţi i-am asigurat că acest lucru se va petrece cit de curînd. — Și? — Pentru o parte din modele, acest lucru a devenit realitate. Dar nu pentru toate... Cele aflate de la Iuliana Preda le-am completat cu cele văzute la atelierul de creaţie şi la alte benzi de lucru. Am admirat multe modele frumoase la creatori. Pe benzi însă se lucrau tot cele vechi, cunoscute de cumpărători încă de acum 5—6 ani. Unde trebuie căutate cauzele acestei situaţii ? Răspunsul vine ca un refren obsedant , organele comerciale nu contractează. Cam palid şi destul de des uzitat acest răspuns. De altfel, în timpul expoziţiei au avut loc numeroase întâlniri între reprezentanţii industriei uşoare şi ai comerţului tocmai pentru a urgenta ajungerea în magazine a produselor expuse. Roadele lor nu se simt încă în suficientă măsură. Discuţia începută la „Flacăra Roşie“, am continuat-o la o altă întreprindere bucureşteană : „Tînăra Gardă“. De data aceasta, interlocutoarea ne-a fost VICTORIA BUCUR, din atelierul de creaţie. „ Cite modele de tricotaje prezentate la expoziţie s-au contractat cu organele comerţului ? — Iniţial toate, însă nu toate au putut fi oferite. Din modelele expuse atunci, doar circa 80 la sută se produc, mai puţin cele cu fire metalice, mult apreciate de vizitatori, pentru care nu avem materie primă. In faţa unui asemenea răspuns, ne-am gîndit la o cerinţă bine cunoscută : atunci cînd prezinţi un model nou, nu omiţi să asiguri şi materia primă necesară. — Intre timp colecţia de modele s-a îmbogăţit ? — Desigur, am realizat şi prezentat la recentele contractări aproape 980 modele noi, întreprinderile producătoare de bunuri de larg consum au făcut şi ele progrese simţitoare pe linia lărgirii sortimentelor şi îmbunătăţirii calităţii. Noile sortimente de confecţii, de produse alimentare, obiecte de uz casnic etc. sunt astăzi folosite şi apreciate de vizitatorii de ieri, cumpărătorii de azi. Mai sunt însă sectoare, ca cel al încălţămintei, de pildă, care deşi a expus modele frumoase, prezenţa lor în magazine întîrzie, sau este aproape simbolică. Acestora vrem să le amintim obligaţiile pe care şi le-au asumat faţă de cei peste 4 000 000 de vizitatori ai expoziţiei, faţă de întreaga populaţie a ţării. TRIBUNA ECONOMICA • TRIBUNA ECONOMICĂ RECHTILNIRI PREZENTATORII Aşezat în mijlocul unor păduri seculare, Sighetul Marmaţiei este cunoscut ca un oraş al forestierilor. Şi astăzi, în industria lemnului este ocupată o mare parte a populaţiei, însă munca ei a urcat treptele tehnicii moderne. Iată, de altfel, ce ne spunea ing. ROMULUS CIUREA, directorul Combinatului de industrializare a lemnului din localitate. — In ajunul Congresului al IX-lea al P.C.R., aici, la Sighetul Marmaţiei, s-a inaugurat Combinatul de industrializare a lemnului. El va da o nouă valoare masei lemnoase, bogăţie care se găseşte din abundenţă în aceste locuri. Cînd a funcţionat expoziţia de anul trecut, aici se aflau constructorii. Astăzi, combinatul produce. Din Sighetul Marmaţiei vor porni anual 15 000 garnituri de mobilă, un milion de scaune şi însemnate cantităţi de placaj. Combinatul nostru, ca şi cel din Turnu Severin, intrat in funcţiune în aceeaşi perioadă, se alătură marii familii de C.I.L.-uri răspîndite astăzi pe tot cuprinsul ţării. Reîntîlniri cu ghizii marii expoziţii a economiei naţionale. A trecut abia un an şi fiecare dintre ei a putut să ne aducă noi veşti îmbucurătoare despre sectoarele lor de activitate. Adunate toate la un loc, într-un impunător mănunchi de înfăptuiri, avem o imagine concludentă a mersului mereu ascendent al economiei României socialiste. Dar aşa cum interlocutorii noştri ne-au vorbit despre realizările de pînă azi, ei s-au referit pe larg şi la drumul de viitor pe care întreaga ţară se pregăteşte să-l străbată. Acesta se numeşte noul plan cincinal căruia cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român i-a trasat liniile directoare, i-a stabilit obiectivele de atins. Pentru înfăptuirea lor, pas cu pas, întregul nostru popor face astăzi intense pregătiri în toate domeniile de activitate. Linia electrică de 400 KV Luduș-Slatina, înaintează pas cu pas Un nou lot de tractoare S-1300 este gata să părăsească uzina braşoveană încă o realizare a constructorilor de maşini agricole de la Uzinele „Semănătoarea“ , combina CJ-2 R pentru recoltat porumb Elegantă, suplă, puternică , locomotiva Diesel hidraulică de 700 C.P. x nr. 6493 I— 1.IX.1965 — pag. a 3-a „România liberă*