România Liberă, decembrie 1965 (Anul 23, nr. 6571-6597)

1965-12-01 / nr. 6571

r . „Reprezentanţi la Bucureşti sau baze de aprovizionare regionale? Numeroasele scrisori sosite la redacţie pe marginea articolului „Emisari la Bucureşti", apărut în ziarul nostru la 13 octombrie 1965, ne pun în faţă o problemă dificilă : aceea de a nu le putea reproduce pe toate şi deci de a oferi satisfacţie deplină semnatarilor lor. In rindurile de ţaţă, ne propunem sa spicuim opiniile formulate atit de conducerea unităţii cit şi de direcţia generală tutelară in legătură cu activitatea­­ reprezen­tanţelor în general şi îndeosebi a permanenţei întreprin­derii de construcţii siderurgice Hunedoara (I.C.S.H.). I.C.S.H.: „Problemele abor­date în articolul „Emisari la Bucureşti“ prezintă interes, ele referindu-se la un com­partiment important al acti­vităţii economice, acela al a­­provizionării tehnico-materi­ale. Reprezentanţele sau per­manenţele unor întreprinderi sunt rezultatul metodologiei actuale de aprovizionare, al posibilităţilor de proiectare şi execuţie, care nu asigură decalajul necesar între aceste faze; ele sunt impuse de spe­cificul activităţii de construc­ţii care are ca obiect lucrări, am putea zice, unicate a căror execuţie este condiţionată de un număr foarte mare de re­pere de materiale (mai ales de instalaţii), din care majo­ritatea nedirijate etc. Aces­te aspecte ale aprovizionării tehnico-materiale în cons­trucţii obligă întreprinderile de a folosi toate căile posibi­le pentru a asigura primirea materialelor la timp şi în or­dinea cerută de procesul de construcţii, pentru a preîn­­tîmpina neajunsuri care pot compromite execuţia lucrări­lor în termen“. Pentru considerentele de mai sus ca şi pentru altele, enumerate, aflăm din răspun­sul I.C.S.H. că... „întreprin­derile mari s-au fixat la so­luţia folosirii de dispeceri permanenţi, care economisesc cheltuielile de deplasare, de­­diurnă, cazare etc. ale dele­gaţilor. Experienţa noastră ne-a arătat că cea mai mare parte din problemele rezol­vate cu destulă operativitate prin aceste grupuri de dispe­ceri existente in Bucureşti nu s-ar fi putut soluţiona cu ace­eaşi operativitate numai pe bază de corespondenţă, co­menzi, contracte etc. şi deci realizarea sarcinilor de plan ar fi avut de suferit. Pe măsură ce greutăţile aprovi­zionării tehnico-materiale, a­­rătate sumar în scrisoare, vor fi lichidate, vom reduce personalul existent, urmărind ca în final să desfiinţăm in­tegral grupul de dispeceri fo­losit în Bucureşti“■ DIRECŢIA GENERALĂ DE LUCRĂRI DE CONSTRUC­ŢII ŞI MONTAJ DIN MINIS­TERUL INDUSTRIEI META­LURGICE NE COMUNICĂ. ..„apariţia articolului „Emisari la Bucureşti“ ne-a oferit din nou prilejul de a analiza mo­dul în care se desfăşoară ac­tivitatea grupurilor de dispe­ceri aparţinînd întreprinde­rilor subordonate direcţiei. Cu această ocazie am exami­nat atît lipsurile semnalate în activitatea grupului de dispe­ceri al I.C.S.H. cit şi alte de­ficienţe, semnalate în articol, care au pus în evidenţă situ­aţii ce nu pot fi tolerate“. Sîntem informaţi apoi că activitatea acestor reprezen­tanţe a format obiectul unor analize periodice ale Direcţiei generale lucrări de construc­ţii şi montaj din M.I.M., care a examinat şi posibilitatea renunţării la serviciile aces­tora, urmînd ca întreprinde­rile să-şi rezolve problemele aprovizionării prin delegaţi, de la caz la caz. „In etapa ac­tuală — se arată în scrisoare , menţinerea grupurilor de dispeceri în Bucureşti de că­tre marile întreprinderi este încă necesară şi justificată din punct de vedere eco­nomic“. Fără a contrazice cu nimic punctele de vedere enunţate, ne-am deplasat din nou la reprezentanţa din Bucureşti a I.C.S.H., în dorinţa de a cu­noaşte mai în amănunt acti­vitatea ei, eficienţa muncii desfăşurate de colectivul de aici. Zeci de dosare, doldora de adrese, corespondenţe etc., puse la punct cu o rigurozi­tate şi precizie de invidiat, vorbesc, prin graiul lor, de insistenţele, căutările, dru­murile bătute şi răzbătute pentru rezolvarea prevăzute­lor sau... neprevăzutelor în aprovizionare. în acest an, reprezentanţa I.C.S.H. a expediat la Hune­doara cca 1 600 de tone de materiale diferite. Au fost întocmite pînă în prezent 224 de procese verbale de ex­pediţie (fiecare presupune o încărcătură de 5 — 8 tone). Un palmares care ilustrează intr-un anume fel strădaniile ce se depun pentru acope­rirea unor goluri în aprovi­zionarea şantierelor hunedo­­rene. Dar să răsfoim cîteva pro­cese verbale pentru a cunoaş­te natura materialelor expe­diate. Se justifică întotdeau­na procurarea lor din Bucu­reşti, de la cca 500 km depăr­tare ? Dacă, intr-adevăr, pentru o bună parte din acestea, fur­nizorul se găseşte aici şi nu­mai aici, în capitala ţării, nu mai puţin adevărat este că, în lista materialelor ce se expe­diază spre Hunedoara se in­clud cu uşurinţă şi unele mă­runţişuri, ca : scaune, mănuşi de protecţie, farfurii, tesle, pensule şi multe altele, care satisfac comenzi de ordinul bucăţilor şi care ar putea fi procurate de la distanţe mult mai mici, din apropierea Hu­nedoarei şi deci cu transpor­turi mai puţin costisitoare. In plus, ne gîndim şi la al­te aspecte. Tendinţa aprovi­zionării cu orice fel de mare- CL. RADULESCU (Continuare în pag. a 4-a) Anul XXIII­­ nr. 6571 6 pagini 30 bani Miercuri 1 decembrie 1965 REDACŢIA Piaţa Scînteii. Telefon 17 SO 10. Administraţia 17 60 10. Interior 14 pp. Telex : 179 — Bucureşti Proletari din toate ţările, uniţi-vă! muia Ikra ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA Construcţiile comerciale, rudă săracă? Pagina a 4-a Corespondenţă din Paris de la Jean Moret Piaţa comună: Va avea loc „regăsirea“ de la Luxemburg ? Pagina a 6-a Pagina a 2-a Satut românesc contemporani Mioriţa transilvană pagina a 3­0 Scrisori de la cititori Fotó : MIHAI O uzină în miniatură Lemnul este socotit una din marile bogăţii naturale ale regiunii Bacău. Pentru valorificarea lui, în ultimii ani au fost construite numeroase fabrici şi combinate moderne. Cea mai tînără unitate de acest fel o constituie noul complex de industri­alizare a lemnului din Bacău. Am­plasat la Mărgineni, în zona indus­trială a oraşului, la vărsarea Bistri­ţei, el vine să întregească peisajul industrial al acestei vechi aşezări moldovene şi să contribuie la valo­rificarea superioară şi complexă a lemnului exploatat din vestiţii codri ai Neamţului. Prima unitate a complexului, Fabrica de mobilă, a intrat în func­ţiune la începutul anului acesta. In cele aproape 11 luni care au trecut de atunci, elegantele garnituri „Ilva“ produse aici au împodobit aparta­mentele multor mii de familii din întreaga ţară. Vădindu-şi hărnicia şi priceperea, colectivul acestei fa­brici a realizat şi trimis pînă acum unităţilor comerciale aproape 100 de garnituri de mobilă peste prevede­rile planului. La începutul celui de al doilea semestru, a fost dată în exploatare şi Fabrica de ferestre. Chiar din pri­mul trimestru de funcţionare, capa­citatea de producţie proiectată pen­tru această perioadă a fost cu mult depăşită. In curînd urmează să-şi înceapă activitatea şi cea de a treia unitate — Fabrica de uşi. Marea majoritate a maşinilor cu care sunt înzestrate aceste unităţi poartă pe ele marca întreprinderii mecanice din Roman. Caracteristicele tehnico­­economice ridicate le situează la ni­velul tehnicii mondiale. Agregatul C.P.C.-35, pe care-l vedeţi în imaginea de mai sus, se nu­mără printre cele mai noi şi mai de seamă realizări ale constructorilor de maşini-unelte de la Roman. Agre­gatul constituie o adevărată uzină în miniatură, cu ajutorul lui puţind fi efectuate nu mai puţin de 24 de operaţii diferite. El va fi folosit la prelucrarea complexă a panourilor de mobilă. La data cînd am vizitat fabrica, montajul agregatului era aproape terminat. Fotoreporterul nostru a înregis­trat pe peliculă momentul cînd ing. Vasile Pantilie, maistrul Vale­rian Lăcătuş şi­ mentorul Aurel Ştefănescu puneau la punct ultimele pregătiri în vederea începerii probe­lor de anduranţă. CONST.­AZOIŢII Se extinde termoficarea oraşului ORAŞUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ. — în ora­şul Gheorghe Gheorghiu-Dej se lucrează la extinderea re­ţelei de termoficare în vede­rea asigurării cu apă încălzită a noilor obiective social-cul­­turale , şi a locuinţelor aflate în construcţie. Un prim canal termic, lung de 2 960 m, va asigura încălzirea complexu­lui şcolar petrochimic şi a de­pozitelor O.C.L. în partea de est a oraşului. Cel de al doi­lea traseu, pe o lungime de 2 500 m, va permite termofi­carea Casei de cultură şi a hotelului ce se construiesc la capătul bulevardului Republi­cii, precum şi a blocurilor de locuinţe ce se înalţă în mi­­croraionul nr. 9. instalaţie automată pentru spălarea vehicolelor PLOIEŞTI (coresp. R. I.). La întreprinderea de transport Ploieşti, un colectiv condus de ing. Gh. Ionescu a reali­zat o instalaţie automată care în decurs de numai 3 minute execută spălarea vehiculelor destinate transportului public, ceea ce în intervalul a 24 de ore ridică la 480 numărul au­tobuzelor ce pot trece prin a­­cest veritabil „tunel baie“. Sistematizări de linii ferate BÎRLAD.­­ Un alt impor­tant nod de cale ferată din cuprinsul Direcţiei regionale C.F.R. Iaşi şi anume Bîrladul este supus acum unei vaste acţiuni de sistematizare şi modernizare. Această acţiune cuprinde, printre altele, dez­­­­voltarea liniilor de garaj şi de compunere-descompunere a trenurilor în măsură să sa­tisfacă traficul actual de per­soane şi marfă. De asemenea, este prevă­zută aici construcţia unei im­punătoare gări proiectată în­­tr-un stil arhitectonic mo­dern. La Combinatul petrochimic Ploieşti Fabrica de azot şi oxigen in probe tehnologice PLOIEŞTI (coresp. R. I.). La intersecţia drumurilor 12 şi 13, de pe platforma industrială a Brazilor a apărut o nouă fabri­că care de ieri a început pro­bele tehnologice în vederea intrării în funcţiune. Este vor­ba de fabrica de azot şi oxi­gen, a treia mare unitate a Combinatului petrochimic. în­zestrată cu utilaje de înalt nivel tehnic, noua fabrică va produce anual 16 milioane metri cubi azot şi 4,8 milioane metri cubi oxigen. Primul produs este destinat nevoilor interne, ale combinatului şi în primul rînd fabricii de oxid de etilenă şi glicoli, aflată şi ea la această dată în stadiul premergător începerii fabri­caţiei. Al doilea produs va fi transportat prin conductă la noua secţie de îmbuteliere. Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a ambasadorului Republicii Populare Mongole Marţi, 30 noiembrie 1965, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit în audienţă pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Mongole la Bucu­rești, Togood­in Ghenden, la cererea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o discuție prietenească. Primire la Consiliul de Stat Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, a pri­mit marţi la amiază pe Zulfi­­kar Ani Bhutto, ministrul a­­facerilor externe al Pakista­nului. La întrevedere, care a de­curs într-o atmosferă de cor­dialitate, au participat Gri­gore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, precum şi M. Shaf­­qat, ambasadorul Pakistanului la Bucureşti, şi funcţionari su­periori din Ministerul Afaceri­lor Externe pakistanez. (Ager­­pres). Primire la Consiliul de Miniştri Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socia­liste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi pe Zulfikar Ani Bhutto, ministrul afacerilor externe al Pakista­nului. La întrevedere, care a de­curs într-o atmosferă cordială, pakistanez, (Agerpres), au participat Corneliu Mănes­cu, ministrul afacerilor exter­ne, Eduard Mezincescu, ad­junct al ministrului, precum şi M. Sfiafqat, ambasadorul Pakistanului la Bucureşti şi funcţionari superiori din Mi­nisterul Afacerilor Externe Viitorul sezon estival tre­buie să se înscrie de pe acum în agenda edililor din staţiu­nile balneo-climaterice, să prilejuiască multiple pregă­tiri vizînd îndatoririle de bune gazde. Aceasta este o chezăşie, de timp, că toate a­­cele amănunte care pot con­cura la sporirea ospitalităţii vor putea fi prevăzute şi ma­terializate. 1965 a găsit şi a lăsat nerezolvate o seamă de probleme privind organizarea servirii celor ce vin în sta­ţiuni, probleme evidenţiate în special vara, în perioada de maximă afluenţă. Lipsa unui plan comun în realizarea o­­biectivelor prevăzute de di­verse foruri — Ministerul Comerţului Interior, între­prinderile economice balneo­climaterice, cooperaţia meşte­şugărească şi cea de consum — a unei conlucrări mai strînse între respectivele fo­ruri şi O.N.T. Carpaţi consti­tuie una dintre principalele cauze ale lacunelor constatate faţă de cerinţele actuale. Ast­fel, în timp ce turismul indi­vidual s-a extins considerabil, fapt previzibil fie şi numai cunoscîndu-se sporirea ci­frei excursioniştilor automo­­bilişti, reţeaua unităţilor care să răspundă solicitărilor spe­cifice acestei categorii de vi­zitatori n-a crescut decit în mică măsură. Formele de ser­vire rapidă (magazinele şi restaurantele cu autoservire), servirea la locurile de agre­ment, pe plajă etc. (tonete, chioşcuri şi altele) au avut o pondere nesatisfăcătoare chiar şi în unele staţiuni mari cum sunt cele de pe litoral, cum sunt Sinaia, Predeal şi altele, în sectorul de alimen­taţie publică gama de unităţi a rămas destul de săracă în raport cu diversitatea de pre­ferinţe şi necesităţi ale turiş­tilor şi ale celor veniţi la o­­dihnă. Sunt prea puţine uni­tăţile specializate — cu pro­fil lacto-vegetarian, de pen­siune, braserie etc. în unită­ţile existente, specificul local este îndeobşte palid repre­zentat, deşi ar constitui un punct de atracţie. întreprin­derile de hoteluri şi restau­rante au lăsat, spre exemplu, iniţiativa în acest sens nu­mai pe seama unităţilor de servire. Aşa se face că pe li­toral bucătăria românească, in­clusiv cea dobrogeană, a fost doar sporadic reprezentată, fapt remarcat şi de turiştii din alte ţări ce se aflau aici. Ar fi de dorit ca Ministerul Comerţului Interior, care a analizat respectivele deficien­ţe, să desemneze împreună cu O.N.T. Carpaţi, cu condu­cerile întreprinderilor econo­mice balneo-climaterice şi cu întreprinderile de hoteluri şi restaurante acele unităţi care pot fi adaptate unor aseme­nea cerinţe, pentru a se pu­tea trece la efectuarea pregă­tirilor concrete, instruirea cadrelor care vor efectua ser­virea, crearea unei ambianţe adecvate, asigurarea dotării. Vorbind despre prestările de servicii, trebuie spus că, în unele privinţe, rămînerile în urmă faţă de necesităţile cu­rente, deşi evidente, nu au dus nici ele la concretizarea măsurilor cuvenite. Este aşa­dar, momentul să le amintim acum, cînd tocmai se stabi­leşte planul pe 1966, în ma­joritatea staţiunilor, activităţi uzuale — spălarea lenjeriei, călcatul şi curăţatul hainelor etc. — nu se prestează ; în altele sunt deficitare, cum e cazul staţiunilor de pe litoral. UCECOM, industria locală trebuie să aibă în vedere a­­ceste carenţe. Insuficiente sunt în prezent şi spaţiile a­­menajate pentru parcarea maşinilor. Or, aşa cum subli­niam, numărul turiştilor au­­tomobilişti este în continuă creştere. Pe litoral, mai ales, întreţinerea, curăţarea şi repa­rarea autovehiculelor consti­tuie o problemă, în staţiuni nefuncţionlnd asemenea ser­ CORNELIA PREDA (Continuare în pag. 2­ a) în discuţie: Ospitalitatea staţiunilor DINCOLO DE CÎTEVA GREŞELI DE ORTOGRAFIE „Poesia „Călin“ (file din poveste) reia de la această poesie numai momentul regăsiri fetei restul este modificată“. (Din lucrarea scrisă la examenul de stat a ab­solventei V. N., Facultatea de Filologie­ a Insti­tutului Pedagogic de trei ani din Craiova, lu­crare care a primit nota 7 din partea examina­torului, conf. univ. B. Dumitrescu). Propoziţia aparţine în între­gime unei proaspete absolven­te a Institutului pedagogic de 3 ani din Craiova. Vor spune unii: „E o excep­ţie“. Să admitem că aşa stau lucrurile. Mai ales că am în­­tîlnit şi noi, sunt binecunoscuţi în regiunea Oltenia şi în di­ferite colţuri de ţară nume­roşi profesori la clasele V-VIII, absolvenţi ai institu­telor pedagogice care se pre­zintă, profesional, bine şi foarte bine. Dar de ce oare, mai există şi asemenea excep­ţii ? Iată-ne la Institutul pedago­gic de 3 ani din Craiova. Clă­dirii vechi i s-au adăugat con­strucţii noi, moderne în care se găsesc săli de cursuri, la­boratoare. 1 300 de studenţi studiază în cele 5 facultăţi, numărul absolvenţilor de pînă acum ai institutului ridicîn­­du-se şi el la 1 000. Institutul a dat ţării şi regiunii Oltenia sute de profesori pentru cla­sele V-VIII. Rectorul institutului, tovară­şul Neculce Popescu, ne dă, binevoitor, lămuririle cerute. Îl rugăm între altele să ne ofere posibilitatea să cunoaş­tem lucrările scrise la exame­­nul de stat, ale absolvenţilor la filologie. Tema: „Eminescu“ suficient de vastă şi complexă, dădea posibilitatea unei veri­ficări temeinice a cunoştinţelor candidaţilor. Şi intr-adevăr, multe lucrări se prezintă bine, dovedind însuşirea, înţelege­rea aprofundată de către auto­rii lor, a operei marelui nostru poet. Găsim însă şi unele lu­crări la un nivel scăzut, inad­misibil pentru un absolvent de institut. Sărăcie de idei şi de vocabular, alunecare spre un sociologism vulgar, con­fuzii, greşeli elementare de gramatică şi ortografie. Cali­ficativele însă sunt acordate cu o largheţe de loc potrivită dacă te gîndeşti că asemenea absolvenţi vor veni mîine să predea copiilor limba ro­mână (unii se şi află la cate­dră). îi amintim tovarăşului rector de cazul profesoarei Maria P. şi al altor doi profe­sori din regiune­a de astă dată absolvenţi ai Facultăţii de fizică şi chimie — Eufemia S. şi Mircea V., care se prezintă la fel de necorespunzător. — Sînt multe cauze care duc la o asemenea situaţie, ne răspunde d-sa. Una priveşte programa care îi supraîncarcă pe studenţi, a doua — activita­tea corpului nostru didactic şi în sfîrşit o cauză nu mai puţin importantă este slaba pregătire a unor absolvenţi ai liceului. Programa de învăţămînt apare într-adevăr ca o copie concentrată (în timp, dar nu şi în volum) a programei facul­tăţilor de filologie cu durata de 5 ani. Pe bună dreptate îşi pun unele cadre didactice de aici întrebarea dacă este po­sibilă însuşirea de către stu­dent în trei ani a aproximativ aceluiaşi volum de cunoştinţe pe care-l capătă studentul u­­niversităţii, în cinci ani. E limpede însă că nu este MINZU RADIAN (Continuare în pag. a 4-a) * Cu sarcinile de pian îndeplinite BUCUREŞTI. O telegramă sosită la redacţie ne infor­mează, în mod lapidar, urmă­toarele : „Muncitorii, tehni­cienii şi inginerii întreprin­derii Filatura Românească de bumbac din Bucureşti, însu­fleţiţi de sarcinile măreţe tra­sate de cel de al IX-lea Con­gres al partidului, anunţă realizarea planului valoric al producţiei globale şi de marfă pe întregul şesenat. în aceas­tă perioadă, întreprinderea a îndeplinit, lunar, trimestrial şi anual toţi indicatorii pre­văzuţi, producînd peste plan cantitatea de 733 000 kg fire pe care le-a pus la dispoziţia ţesătoriilor şi fabricilor de tricotaje“, CRAIOVA. De la Tr. Seve­rin şi Tg. Jiu, alte două co­lective şi-au anunţat prezen­ţa printre unităţile industria­le din regiune care au înde­plinit planul anual. La Tr. Se­verin, uzinele mecanice au produs luni cel de al 3 000 va­gon care a corespuns şi cu ultimul din planul pe acest an. Tot luni, petroliştii de la baza de carotaj din Tg. Jiu au raportat cu 33 de zile îna­inte de termen realizarea planului pe întregul an. BACĂU. Colectivele între­prinderilor forestiere Borca şi Dărmăneşti din regiunea Ba­cău şi-au îndeplinit sarcinile anuale de plan atit la produc­ţia globală, cit şi la producţia marfă. Succesele obţinute se datoresc folosirii judicioase a capacităţilor utilajelor şi me­canismelor de care dispun, extinderii organizării brigăzi­lor complexe cu plata în acord global, valorificării su­perioare a masei lemnoase. De la începutul anului şi pînă acum, forestierii din regiu­nea Bacău au dat peste plan mai mult de 40 000 m.c. de buşteni şi 6 000 m.c. de che­restea de brad, însemnate cantităţi de buşteni şi cheres­tea de foioase, precum şi alte produse a căror valoare­, se ridică la suma de 48 milioane de lei. Demn de reţinut este faptul că toate unităţile din cadrul D.R.E.F. Bacău şi-au realizat sarcinile ce le reveneau în planul sesenat cu mult înain­te de termen.

Next