România Liberă, decembrie 1965 (Anul 23, nr. 6571-6597)
1965-12-01 / nr. 6571
r . „Reprezentanţi la Bucureşti sau baze de aprovizionare regionale? Numeroasele scrisori sosite la redacţie pe marginea articolului „Emisari la Bucureşti", apărut în ziarul nostru la 13 octombrie 1965, ne pun în faţă o problemă dificilă : aceea de a nu le putea reproduce pe toate şi deci de a oferi satisfacţie deplină semnatarilor lor. In rindurile de ţaţă, ne propunem sa spicuim opiniile formulate atit de conducerea unităţii cit şi de direcţia generală tutelară in legătură cu activitatea reprezentanţelor în general şi îndeosebi a permanenţei întreprinderii de construcţii siderurgice Hunedoara (I.C.S.H.). I.C.S.H.: „Problemele abordate în articolul „Emisari la Bucureşti“ prezintă interes, ele referindu-se la un compartiment important al activităţii economice, acela al aprovizionării tehnico-materiale. Reprezentanţele sau permanenţele unor întreprinderi sunt rezultatul metodologiei actuale de aprovizionare, al posibilităţilor de proiectare şi execuţie, care nu asigură decalajul necesar între aceste faze; ele sunt impuse de specificul activităţii de construcţii care are ca obiect lucrări, am putea zice, unicate a căror execuţie este condiţionată de un număr foarte mare de repere de materiale (mai ales de instalaţii), din care majoritatea nedirijate etc. Aceste aspecte ale aprovizionării tehnico-materiale în construcţii obligă întreprinderile de a folosi toate căile posibile pentru a asigura primirea materialelor la timp şi în ordinea cerută de procesul de construcţii, pentru a preîntîmpina neajunsuri care pot compromite execuţia lucrărilor în termen“. Pentru considerentele de mai sus ca şi pentru altele, enumerate, aflăm din răspunsul I.C.S.H. că... „întreprinderile mari s-au fixat la soluţia folosirii de dispeceri permanenţi, care economisesc cheltuielile de deplasare, dediurnă, cazare etc. ale delegaţilor. Experienţa noastră ne-a arătat că cea mai mare parte din problemele rezolvate cu destulă operativitate prin aceste grupuri de dispeceri existente in Bucureşti nu s-ar fi putut soluţiona cu aceeaşi operativitate numai pe bază de corespondenţă, comenzi, contracte etc. şi deci realizarea sarcinilor de plan ar fi avut de suferit. Pe măsură ce greutăţile aprovizionării tehnico-materiale, arătate sumar în scrisoare, vor fi lichidate, vom reduce personalul existent, urmărind ca în final să desfiinţăm integral grupul de dispeceri folosit în Bucureşti“■ DIRECŢIA GENERALĂ DE LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII ŞI MONTAJ DIN MINISTERUL INDUSTRIEI METALURGICE NE COMUNICĂ. ..„apariţia articolului „Emisari la Bucureşti“ ne-a oferit din nou prilejul de a analiza modul în care se desfăşoară activitatea grupurilor de dispeceri aparţinînd întreprinderilor subordonate direcţiei. Cu această ocazie am examinat atît lipsurile semnalate în activitatea grupului de dispeceri al I.C.S.H. cit şi alte deficienţe, semnalate în articol, care au pus în evidenţă situaţii ce nu pot fi tolerate“. Sîntem informaţi apoi că activitatea acestor reprezentanţe a format obiectul unor analize periodice ale Direcţiei generale lucrări de construcţii şi montaj din M.I.M., care a examinat şi posibilitatea renunţării la serviciile acestora, urmînd ca întreprinderile să-şi rezolve problemele aprovizionării prin delegaţi, de la caz la caz. „In etapa actuală — se arată în scrisoare , menţinerea grupurilor de dispeceri în Bucureşti de către marile întreprinderi este încă necesară şi justificată din punct de vedere economic“. Fără a contrazice cu nimic punctele de vedere enunţate, ne-am deplasat din nou la reprezentanţa din Bucureşti a I.C.S.H., în dorinţa de a cunoaşte mai în amănunt activitatea ei, eficienţa muncii desfăşurate de colectivul de aici. Zeci de dosare, doldora de adrese, corespondenţe etc., puse la punct cu o rigurozitate şi precizie de invidiat, vorbesc, prin graiul lor, de insistenţele, căutările, drumurile bătute şi răzbătute pentru rezolvarea prevăzutelor sau... neprevăzutelor în aprovizionare. în acest an, reprezentanţa I.C.S.H. a expediat la Hunedoara cca 1 600 de tone de materiale diferite. Au fost întocmite pînă în prezent 224 de procese verbale de expediţie (fiecare presupune o încărcătură de 5 — 8 tone). Un palmares care ilustrează intr-un anume fel strădaniile ce se depun pentru acoperirea unor goluri în aprovizionarea şantierelor hunedorene. Dar să răsfoim cîteva procese verbale pentru a cunoaşte natura materialelor expediate. Se justifică întotdeauna procurarea lor din Bucureşti, de la cca 500 km depărtare ? Dacă, intr-adevăr, pentru o bună parte din acestea, furnizorul se găseşte aici şi numai aici, în capitala ţării, nu mai puţin adevărat este că, în lista materialelor ce se expediază spre Hunedoara se includ cu uşurinţă şi unele mărunţişuri, ca : scaune, mănuşi de protecţie, farfurii, tesle, pensule şi multe altele, care satisfac comenzi de ordinul bucăţilor şi care ar putea fi procurate de la distanţe mult mai mici, din apropierea Hunedoarei şi deci cu transporturi mai puţin costisitoare. In plus, ne gîndim şi la alte aspecte. Tendinţa aprovizionării cu orice fel de mare- CL. RADULESCU (Continuare în pag. a 4-a) Anul XXIII nr. 6571 6 pagini 30 bani Miercuri 1 decembrie 1965 REDACŢIA Piaţa Scînteii. Telefon 17 SO 10. Administraţia 17 60 10. Interior 14 pp. Telex : 179 — Bucureşti Proletari din toate ţările, uniţi-vă! muia Ikra ORGANUL SFATURILOR POPULARE DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA Construcţiile comerciale, rudă săracă? Pagina a 4-a Corespondenţă din Paris de la Jean Moret Piaţa comună: Va avea loc „regăsirea“ de la Luxemburg ? Pagina a 6-a Pagina a 2-a Satut românesc contemporani Mioriţa transilvană pagina a 30 Scrisori de la cititori Fotó : MIHAI O uzină în miniatură Lemnul este socotit una din marile bogăţii naturale ale regiunii Bacău. Pentru valorificarea lui, în ultimii ani au fost construite numeroase fabrici şi combinate moderne. Cea mai tînără unitate de acest fel o constituie noul complex de industrializare a lemnului din Bacău. Amplasat la Mărgineni, în zona industrială a oraşului, la vărsarea Bistriţei, el vine să întregească peisajul industrial al acestei vechi aşezări moldovene şi să contribuie la valorificarea superioară şi complexă a lemnului exploatat din vestiţii codri ai Neamţului. Prima unitate a complexului, Fabrica de mobilă, a intrat în funcţiune la începutul anului acesta. In cele aproape 11 luni care au trecut de atunci, elegantele garnituri „Ilva“ produse aici au împodobit apartamentele multor mii de familii din întreaga ţară. Vădindu-şi hărnicia şi priceperea, colectivul acestei fabrici a realizat şi trimis pînă acum unităţilor comerciale aproape 100 de garnituri de mobilă peste prevederile planului. La începutul celui de al doilea semestru, a fost dată în exploatare şi Fabrica de ferestre. Chiar din primul trimestru de funcţionare, capacitatea de producţie proiectată pentru această perioadă a fost cu mult depăşită. In curînd urmează să-şi înceapă activitatea şi cea de a treia unitate — Fabrica de uşi. Marea majoritate a maşinilor cu care sunt înzestrate aceste unităţi poartă pe ele marca întreprinderii mecanice din Roman. Caracteristicele tehnicoeconomice ridicate le situează la nivelul tehnicii mondiale. Agregatul C.P.C.-35, pe care-l vedeţi în imaginea de mai sus, se numără printre cele mai noi şi mai de seamă realizări ale constructorilor de maşini-unelte de la Roman. Agregatul constituie o adevărată uzină în miniatură, cu ajutorul lui puţind fi efectuate nu mai puţin de 24 de operaţii diferite. El va fi folosit la prelucrarea complexă a panourilor de mobilă. La data cînd am vizitat fabrica, montajul agregatului era aproape terminat. Fotoreporterul nostru a înregistrat pe peliculă momentul cînd ing. Vasile Pantilie, maistrul Valerian Lăcătuş şi mentorul Aurel Ştefănescu puneau la punct ultimele pregătiri în vederea începerii probelor de anduranţă. CONST.AZOIŢII Se extinde termoficarea oraşului ORAŞUL GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ. — în oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej se lucrează la extinderea reţelei de termoficare în vederea asigurării cu apă încălzită a noilor obiective social-culturale , şi a locuinţelor aflate în construcţie. Un prim canal termic, lung de 2 960 m, va asigura încălzirea complexului şcolar petrochimic şi a depozitelor O.C.L. în partea de est a oraşului. Cel de al doilea traseu, pe o lungime de 2 500 m, va permite termoficarea Casei de cultură şi a hotelului ce se construiesc la capătul bulevardului Republicii, precum şi a blocurilor de locuinţe ce se înalţă în microraionul nr. 9. instalaţie automată pentru spălarea vehicolelor PLOIEŞTI (coresp. R. I.). La întreprinderea de transport Ploieşti, un colectiv condus de ing. Gh. Ionescu a realizat o instalaţie automată care în decurs de numai 3 minute execută spălarea vehiculelor destinate transportului public, ceea ce în intervalul a 24 de ore ridică la 480 numărul autobuzelor ce pot trece prin acest veritabil „tunel baie“. Sistematizări de linii ferate BÎRLAD. Un alt important nod de cale ferată din cuprinsul Direcţiei regionale C.F.R. Iaşi şi anume Bîrladul este supus acum unei vaste acţiuni de sistematizare şi modernizare. Această acţiune cuprinde, printre altele, dezvoltarea liniilor de garaj şi de compunere-descompunere a trenurilor în măsură să satisfacă traficul actual de persoane şi marfă. De asemenea, este prevăzută aici construcţia unei impunătoare gări proiectată într-un stil arhitectonic modern. La Combinatul petrochimic Ploieşti Fabrica de azot şi oxigen in probe tehnologice PLOIEŞTI (coresp. R. I.). La intersecţia drumurilor 12 şi 13, de pe platforma industrială a Brazilor a apărut o nouă fabrică care de ieri a început probele tehnologice în vederea intrării în funcţiune. Este vorba de fabrica de azot şi oxigen, a treia mare unitate a Combinatului petrochimic. înzestrată cu utilaje de înalt nivel tehnic, noua fabrică va produce anual 16 milioane metri cubi azot şi 4,8 milioane metri cubi oxigen. Primul produs este destinat nevoilor interne, ale combinatului şi în primul rînd fabricii de oxid de etilenă şi glicoli, aflată şi ea la această dată în stadiul premergător începerii fabricaţiei. Al doilea produs va fi transportat prin conductă la noua secţie de îmbuteliere. Primirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu a ambasadorului Republicii Populare Mongole Marţi, 30 noiembrie 1965, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., a primit în audienţă pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Mongole la București, Togoodin Ghenden, la cererea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o discuție prietenească. Primire la Consiliul de Stat Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, a primit marţi la amiază pe Zulfikar Ani Bhutto, ministrul afacerilor externe al Pakistanului. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă de cordialitate, au participat Grigore Geamănu, secretarul Consiliului de Stat, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, precum şi M. Shafqat, ambasadorul Pakistanului la Bucureşti, şi funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Externe pakistanez. (Agerpres). Primire la Consiliul de Miniştri Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit marţi pe Zulfikar Ani Bhutto, ministrul afacerilor externe al Pakistanului. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, pakistanez, (Agerpres), au participat Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Eduard Mezincescu, adjunct al ministrului, precum şi M. Sfiafqat, ambasadorul Pakistanului la Bucureşti şi funcţionari superiori din Ministerul Afacerilor Externe Viitorul sezon estival trebuie să se înscrie de pe acum în agenda edililor din staţiunile balneo-climaterice, să prilejuiască multiple pregătiri vizînd îndatoririle de bune gazde. Aceasta este o chezăşie, de timp, că toate acele amănunte care pot concura la sporirea ospitalităţii vor putea fi prevăzute şi materializate. 1965 a găsit şi a lăsat nerezolvate o seamă de probleme privind organizarea servirii celor ce vin în staţiuni, probleme evidenţiate în special vara, în perioada de maximă afluenţă. Lipsa unui plan comun în realizarea obiectivelor prevăzute de diverse foruri — Ministerul Comerţului Interior, întreprinderile economice balneoclimaterice, cooperaţia meşteşugărească şi cea de consum — a unei conlucrări mai strînse între respectivele foruri şi O.N.T. Carpaţi constituie una dintre principalele cauze ale lacunelor constatate faţă de cerinţele actuale. Astfel, în timp ce turismul individual s-a extins considerabil, fapt previzibil fie şi numai cunoscîndu-se sporirea cifrei excursioniştilor automobilişti, reţeaua unităţilor care să răspundă solicitărilor specifice acestei categorii de vizitatori n-a crescut decit în mică măsură. Formele de servire rapidă (magazinele şi restaurantele cu autoservire), servirea la locurile de agrement, pe plajă etc. (tonete, chioşcuri şi altele) au avut o pondere nesatisfăcătoare chiar şi în unele staţiuni mari cum sunt cele de pe litoral, cum sunt Sinaia, Predeal şi altele, în sectorul de alimentaţie publică gama de unităţi a rămas destul de săracă în raport cu diversitatea de preferinţe şi necesităţi ale turiştilor şi ale celor veniţi la odihnă. Sunt prea puţine unităţile specializate — cu profil lacto-vegetarian, de pensiune, braserie etc. în unităţile existente, specificul local este îndeobşte palid reprezentat, deşi ar constitui un punct de atracţie. întreprinderile de hoteluri şi restaurante au lăsat, spre exemplu, iniţiativa în acest sens numai pe seama unităţilor de servire. Aşa se face că pe litoral bucătăria românească, inclusiv cea dobrogeană, a fost doar sporadic reprezentată, fapt remarcat şi de turiştii din alte ţări ce se aflau aici. Ar fi de dorit ca Ministerul Comerţului Interior, care a analizat respectivele deficienţe, să desemneze împreună cu O.N.T. Carpaţi, cu conducerile întreprinderilor economice balneo-climaterice şi cu întreprinderile de hoteluri şi restaurante acele unităţi care pot fi adaptate unor asemenea cerinţe, pentru a se putea trece la efectuarea pregătirilor concrete, instruirea cadrelor care vor efectua servirea, crearea unei ambianţe adecvate, asigurarea dotării. Vorbind despre prestările de servicii, trebuie spus că, în unele privinţe, rămînerile în urmă faţă de necesităţile curente, deşi evidente, nu au dus nici ele la concretizarea măsurilor cuvenite. Este aşadar, momentul să le amintim acum, cînd tocmai se stabileşte planul pe 1966, în majoritatea staţiunilor, activităţi uzuale — spălarea lenjeriei, călcatul şi curăţatul hainelor etc. — nu se prestează ; în altele sunt deficitare, cum e cazul staţiunilor de pe litoral. UCECOM, industria locală trebuie să aibă în vedere aceste carenţe. Insuficiente sunt în prezent şi spaţiile amenajate pentru parcarea maşinilor. Or, aşa cum subliniam, numărul turiştilor automobilişti este în continuă creştere. Pe litoral, mai ales, întreţinerea, curăţarea şi repararea autovehiculelor constituie o problemă, în staţiuni nefuncţionlnd asemenea ser CORNELIA PREDA (Continuare în pag. 2 a) în discuţie: Ospitalitatea staţiunilor DINCOLO DE CÎTEVA GREŞELI DE ORTOGRAFIE „Poesia „Călin“ (file din poveste) reia de la această poesie numai momentul regăsiri fetei restul este modificată“. (Din lucrarea scrisă la examenul de stat a absolventei V. N., Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de trei ani din Craiova, lucrare care a primit nota 7 din partea examinatorului, conf. univ. B. Dumitrescu). Propoziţia aparţine în întregime unei proaspete absolvente a Institutului pedagogic de 3 ani din Craiova. Vor spune unii: „E o excepţie“. Să admitem că aşa stau lucrurile. Mai ales că am întîlnit şi noi, sunt binecunoscuţi în regiunea Oltenia şi în diferite colţuri de ţară numeroşi profesori la clasele V-VIII, absolvenţi ai institutelor pedagogice care se prezintă, profesional, bine şi foarte bine. Dar de ce oare, mai există şi asemenea excepţii ? Iată-ne la Institutul pedagogic de 3 ani din Craiova. Clădirii vechi i s-au adăugat construcţii noi, moderne în care se găsesc săli de cursuri, laboratoare. 1 300 de studenţi studiază în cele 5 facultăţi, numărul absolvenţilor de pînă acum ai institutului ridicîndu-se şi el la 1 000. Institutul a dat ţării şi regiunii Oltenia sute de profesori pentru clasele V-VIII. Rectorul institutului, tovarăşul Neculce Popescu, ne dă, binevoitor, lămuririle cerute. Îl rugăm între altele să ne ofere posibilitatea să cunoaştem lucrările scrise la examenul de stat, ale absolvenţilor la filologie. Tema: „Eminescu“ suficient de vastă şi complexă, dădea posibilitatea unei verificări temeinice a cunoştinţelor candidaţilor. Şi intr-adevăr, multe lucrări se prezintă bine, dovedind însuşirea, înţelegerea aprofundată de către autorii lor, a operei marelui nostru poet. Găsim însă şi unele lucrări la un nivel scăzut, inadmisibil pentru un absolvent de institut. Sărăcie de idei şi de vocabular, alunecare spre un sociologism vulgar, confuzii, greşeli elementare de gramatică şi ortografie. Calificativele însă sunt acordate cu o largheţe de loc potrivită dacă te gîndeşti că asemenea absolvenţi vor veni mîine să predea copiilor limba română (unii se şi află la catedră). îi amintim tovarăşului rector de cazul profesoarei Maria P. şi al altor doi profesori din regiunea de astă dată absolvenţi ai Facultăţii de fizică şi chimie — Eufemia S. şi Mircea V., care se prezintă la fel de necorespunzător. — Sînt multe cauze care duc la o asemenea situaţie, ne răspunde d-sa. Una priveşte programa care îi supraîncarcă pe studenţi, a doua — activitatea corpului nostru didactic şi în sfîrşit o cauză nu mai puţin importantă este slaba pregătire a unor absolvenţi ai liceului. Programa de învăţămînt apare într-adevăr ca o copie concentrată (în timp, dar nu şi în volum) a programei facultăţilor de filologie cu durata de 5 ani. Pe bună dreptate îşi pun unele cadre didactice de aici întrebarea dacă este posibilă însuşirea de către student în trei ani a aproximativ aceluiaşi volum de cunoştinţe pe care-l capătă studentul universităţii, în cinci ani. E limpede însă că nu este MINZU RADIAN (Continuare în pag. a 4-a) * Cu sarcinile de pian îndeplinite BUCUREŞTI. O telegramă sosită la redacţie ne informează, în mod lapidar, următoarele : „Muncitorii, tehnicienii şi inginerii întreprinderii Filatura Românească de bumbac din Bucureşti, însufleţiţi de sarcinile măreţe trasate de cel de al IX-lea Congres al partidului, anunţă realizarea planului valoric al producţiei globale şi de marfă pe întregul şesenat. în această perioadă, întreprinderea a îndeplinit, lunar, trimestrial şi anual toţi indicatorii prevăzuţi, producînd peste plan cantitatea de 733 000 kg fire pe care le-a pus la dispoziţia ţesătoriilor şi fabricilor de tricotaje“, CRAIOVA. De la Tr. Severin şi Tg. Jiu, alte două colective şi-au anunţat prezenţa printre unităţile industriale din regiune care au îndeplinit planul anual. La Tr. Severin, uzinele mecanice au produs luni cel de al 3 000 vagon care a corespuns şi cu ultimul din planul pe acest an. Tot luni, petroliştii de la baza de carotaj din Tg. Jiu au raportat cu 33 de zile înainte de termen realizarea planului pe întregul an. BACĂU. Colectivele întreprinderilor forestiere Borca şi Dărmăneşti din regiunea Bacău şi-au îndeplinit sarcinile anuale de plan atit la producţia globală, cit şi la producţia marfă. Succesele obţinute se datoresc folosirii judicioase a capacităţilor utilajelor şi mecanismelor de care dispun, extinderii organizării brigăzilor complexe cu plata în acord global, valorificării superioare a masei lemnoase. De la începutul anului şi pînă acum, forestierii din regiunea Bacău au dat peste plan mai mult de 40 000 m.c. de buşteni şi 6 000 m.c. de cherestea de brad, însemnate cantităţi de buşteni şi cherestea de foioase, precum şi alte produse a căror valoare, se ridică la suma de 48 milioane de lei. Demn de reţinut este faptul că toate unităţile din cadrul D.R.E.F. Bacău şi-au realizat sarcinile ce le reveneau în planul sesenat cu mult înainte de termen.