România Liberă, ianuarie 1966 (Anul 24, nr. 6598-6622)

1966-01-03 / nr. 6598

9România liberă* m­osss - 3.1.1m ~ pag. a 2-a* e generozitate, se revarsă ca un uriaş fluviu din Capitala ţării pînă în ultimul cătun. Plugu­­şorul cu urări de fericire, dar şi cu înţepături acidulate, ră­vaşe cu rimă sprinţară ascun­se în plăcinta gustoasă, „sur­priza“ aşezată sub şerveţel, e­­rupţia voioasă a jerbelor de artificii, ghiduşia mesenilor şi cîte şi mai cîte nu epuizează nici pe departe gestul spiri­tual şi colectiv. In Bucureşti, cu prilejul re­­velioanelor organizate în ma­rile întreprinderi sau restau­rante, în apartamentele date de curînd în folosinţă din noi­le blocuri, care au găzduit pri­mii oaspeţi, gluma a fost gustată, alături de friptura de curcan şi de vinul ghiur­­ghiuliu. Firul de leuştean din zîmbetul postum al purcelului aţipit în mirodeniile din tavă, sau ochelarii cu dioptrii de... funingine, oferiţi în restau­rante pentru mesenii care ştiau că vor fi... păcăliţi, sînt numai cîteva crîmpeie din surprizele revelionului. Dia­logurile la... distanţă, organi­zate între restaurante, tombo­lele cu surprize şi pocnetele sticlelor de vin au desfăşurat acordurile acestor rapsodii de veselie. Un toast pentru surprizele gălăţenilor care în noaptea de Anul Nou au avut prilejul să sărbătorească, pentru prima oară, revelionul la cantina Nord. Corespondentul nostru LARION BASSERO ne-a transmis telefonic că pe i­­mensul platou s-a revărsat în noaptea aceasta o ghirlandă de lumini conturînd silueta nocturnă a construcţiilor Com­binatului siderurgic din ora­şul de la malul Dunării. Un toast pentru constructorii Ro­meo Andraşan, Ion Gheorghe, Arcadie Balint şi Octavian Visting care au sărbătorit şi ei pentru prima oară revelio­nul aici, după ce îl sărbători­seră ani la rînd pe şantierele de la Bicaz, Hunedoara, Săvi­­neşti şi Borzeşti. Un poet im­provizat la miezul nopţii din­tre meseni le-a dedicat un madrigal pentru pasiunea lor creatoare, care pune temelii de nobleţe umană atîtor noi împliniri. Nu-i uităm mici pe buciu­­maşii de la Nereju şi Paltin, aşezări pitoreşti de la poalele munţilor Vrancei, care au avut inventivitatea să înlocuiască solemnele şi ritmicele bătăi de gong ale ornicelor cu sune­tele prelungi ale buciumelor întinse spre zările noului an. Să ne imaginăm spectacolul a­­cesta fastuos şi emoţionant, cînd formaţii întregi de buciu­maşi au făcut să răsune la că­minele culturale, acolo unde erau adunaţi numeroşi lucră­tori forestieri şi ţărani coope­ratori, urări pentru rodnicia noului an. Despre asemenea surprize pline de gingăşie ne-a relatat la telefon şi corespondentul nostru din regiunea Suceava, PETRE SOLCAN. Mesenii din sala sporturilor din Lunca Su­­cevii au avut mulţi oaspeţi. Un grup de tineri artişti ai ansamblului „Ciprian Porum­­bescu“ au avut ideea să am­plifice tradiţiile din părţile Tudorei şi Dolhascăi şi au ve­nit cu dansul celor opt căluţi împodobiţi cu mărgele şi o­­glinzi. Poarta de intrare, din localul unde şi-au petrecut revelionul muncitori, tehni­cieni şi ingineri din Suceava a fost improvizată cu multă fantezie după modelul vechii cetăţi de scaun a Sucevii. Plugul de lemn autentic a fost găsit cu mare greu­tate de muncitorul Mihai Mu­raru, tocmai în comuna Adîn­­cata, unde un gospodar îl păs­tra ca o relicvă de muzeu. Iar plăvanul de la jug era împo­dobit cu o uriaşă cunună de brad în jurul grumazului, pli­nă de panglici. Colindătorii au venit după datina din bă­­trîni cu buhai, bice şi fluiere. La cabana din munţii Rarău s-au întîlnit turişti din regiu­nile Iaşi, Bacău, Cluj şi Su­ceava. Au petrecut atît de bine încît s-au hotărît să se întîlnească tot aici şi la anul. Surprize spirituale au fost da­rurile oferite la miezul nopţii, răvaşe şi cadouri cu tîlc, ne­­înscrise în program şi păstra­te în taină de fiecare grup tu­ristic în parte. Merită să toastăm pentru a­­ceastă fantezie inteligentă şi plină de spirit. Corespondentul nostru PE­TRE ZARNESCU ne-a relatat la telefon cum a fost salutată sosirea noului an la Constan­ţa şi pe întreg litoralul. Sire­nele a zeci de vapoare au ves­tit prin sunetul lor prelung miezul nopţii. Un toast pentru toastul plin de delicateţe al celor 420 de navigatori şi muncitori portuari, care îm­preună cu familiile lor au pe­trecut revelionul în sala mare a gării maritime. Ei au toas­tat cu emoţie pentru echipa­jele româneşti aflate la mii de mile depărtare şi pe calea un­delor au pornit sute de felici­tări. S-au gîndit şi atunci la tovarăşii lor aflaţi în largul mărilor şi oceanelor. In noap­tea de revelion echipajul va­sului „Reşiţa“ — primul mi­neralier intrat în dotarea flo­tei noastre comerciale — a ri­dicat la catarg tricolorul ro­mânesc şi a pornit în prima cursă din Japonia spre Cana­da. Cargoul „Dobrogea“ se afla în drum spre Extremul Orient şi marinarii au închi­nat la miezul nopţii un pahar de vin românesc, fredonînd cîntece de pe meleagurile noastre. De pe petrolierul „Praho­va“, care naviga în golful Biscaya, de pe nava „Oradea“ care în seara anului nou a ri­dicat ancora din portul Rot­terdam, de pe vasul „Piteşti" aflat în strîmtoarea Gibral­tar, de pe „Tulcea“ şi „Man­galia“, de pe toate celelalte­­ au fost recepţionate radiogra- 8 me de răspuns, în care echi- I­pajele mulţumeau celor din­­ patrie pentru urările primite.­­ Toate aceste veşti dragi, au­­ constituit poate cea mai fru­moasă surpriză pentru mese­nii care au petrecut revelionul în sala gării maritime din Constanţa. La Eforie Nord, unde au petrecut revelionul muncitorii de la Şantierul na­val Constanţa, surpriza s-a materializat într-un autentic Neptun (mai familiar decit zeul mărilor) care a transmis cuvenitele urări ţinînd în mîna dreaptă, în loc de tri­i­dent, o cupă de Murfatlar. ’’ Să nu uităm un toast pen­tru cei care au muncit cu ab­negaţie şi devotament în noaptea aceasta, pentru cei I care au lucrat în serviciile de­­ utilitate publică asigurînd I funcţionarea lor ireproşabilă- 1 Un toast din inimă pentru 8 cei care în această noapte se­­ dăruiau muncii, în acele­­ locuri unde lucrul nu conte- I neşte niciodată , la Hunedoa- E­ra, la Reşiţa, în centralele electrice şi de termoficare, pe căile de fier ale ţării, pre­tutindeni unde munca îi che­ma la datorie. Un toast pen­tru telefoniste, care cu ochii aţintiţi pe tabelele de comandă ale telefoanelor au făcut ca urările noastre să a­­jungă la cei dragi, un toast pentru cei care pînă seara tîrziu au asigurat deservirea cetăţenilor, pentru cei care alături de tovarăşii lor au a­­sigurat celor prezenţi la pe­treceri în localuri publice, condiţii excelente de revelion. Dar, vai au fost în noaptea aceasta şi unele... toasturi ne­rostite. Adică adresanţii nu erau... chiar la datorie. Aşa cum, cu toate eforturile de­puse, n-au reuşit totuşi să a­­sigure în mod suficient mij­loacele de locomoţie pentru transportul în comun. Sau pentru unii lucrători din pă­cate lipsiţi de imaginaţie de la unele unităţi ale industriei locale şi ale cooperaţiei meş­teşugăreşti care n-au ştiut să pună toată priceperea şi fan­tezia lor pentru confecţiona­rea acelor surprize atît de ne­cesare în noaptea de revelion. Unde au fost oare „bomboa­nele cu... muştar“, cutiile cu surprize inedite, pocnitorile de ţigări (ca să dăm numai cîteva exemple) care au fost lipsă la miile de mese. Deci să toastăm şi pentru mai multă inventivitate. Sînt gînduri de anticipaţie, pe care, prevăzători, le trecem de acum pe agenda celor che­maţi să asigure petrecerea spi­rituală şi reconfortantă a re­velionului. Un toast aşadar pentru ma­rea bucurie a noastră, a tutu­ror care am petrecut această noapte, plină de tonică voio­şie, gîndindu-ne la drumul măreţ deschis de către partid în faţa patriei noastre iubite, România socialistă. DUMITRU TABACU Revelion 1966 RAPSODII DE BUCURIE VOIE BUNĂ. OPTIMISM (Urmare din pag. I) Sala Uzinelor „Griviţa Roşie“ în noaptea de revelion In casa ţăranului cooperator Gheorghe Cioară din comuna Şeica Mică, raionul Mediaş s-a ciocnit un pahar pentru succesele anului trecut şi pentru cele ce vor urma Foto : AGERPRES Viitorii ingineri de la Institutul politehnic din Capitală au petrecut revelionul împre­ună la căminul din cartierul Grozăvești Foto ! ION p.ofovic; Foto : AGERPRES CARNET CULTURAL ULTIMUL PROGRAM AL ANULUI TRECUT, PRIMUL AL ACESTUI AN­ Utimul program al anului şi primul program al anului 1966 (ambele in noaptea revelionului) s-au desfăşurat la televiziune, ca de obicei, sub semnul unei mari concentrări de forţe ar­tistice. Scenografii televiziu­nii au creat un cadru atrăgă­tor care, deşi unic, a permis multe şi variate locuri de joc, vădind o din ce în ce mai bună folosire a posibilităţilor studioului. Regizorul şi opera­torii au dovedit, la rindul lor, o mai ingenioasă folosire a aparatelor de luat vederi, pla­nuri interesante şi artificii electronice amuzante, rezul­tate din stăpînirea mijloace­lor studioului. Cîteva secvenţe frumos filmate şi montate la masa de trucaj au arătat că lucrătorii televiziunii şi-au în­suşit o tehnică nouă creatoare de multiple şi variate posibi­lităţi. Un loc important în pro­gram l-au ocupat tradiţiile de Anul Nou, aşa cum du­rează ele în diferite regiuni ale ţării. In acest sens, găsim excelentă ideea de a filma la faţa locului felul optimist, plin de viaţă, în care primesc noul an locuitorii, satelor noastre. Aceste secvenţe au înfăţişat cu autenticitate bucuria oamenilor înscrisă in versurile colindelor, care cu­prind, alături de strofele ră­mase din bătrîni, numeroase referiri la viaţa nouă, din ce în ce mai frumoasă, de pe me­leagurile patriei. A fost o pa­radă bogată a obiceiurilor populare, a minunatelor cos­tume tradiţionale, a unui umor sănătos şi robust, caracteristic poporului nostru. Credem că nu exagerăm considerînd a­­ceastă parte drept cea mai re­uşită şi mai originală din toată desfăşurarea programu­lui. Desigur, un program atît de lung a cuprins şi momente care n-au mulţumit pe deplin. Este, astfel, cazul unora din momentele vesele, chiar cînd ele au fost interpretate de renumiţi actori de comedie. Aşa a fost „Bucătăria anecdo­telor“, în care un mare număr de „capete de afiş“ au debitat de preferinţă glume vechi. Chiar parodia la „Sfîntul“, de la care se aştepta mult, n-a dat de micul ecran decît parţial satisfacţie, dato­rită lungirii exagerate a poan­telor, dintre care unele, mai ales cea finală, au fost de un gust discutabil. Vorbind despre lungimi care au făcut să treneze pro­gramul, trebuie să ne referim şi la eşecul numărului cu te­lefonul care a blocat pur şi simplu ritmul întregului spec­tacol. Nu mai puţin trenantă a fost prezentarea cu foto­grafii şi altele de acelaşi gen. De asemenea, au atîrnat greu la desfăşurarea alertă a pro­gramului transmisiile din di­ferite localuri, unde, practic, nu s-au întimplat lucruri prea deosebite. Partea muzicală a fost sus­ţinută de cîţiva cîntăreţi din­tre cei mai cunoscuţi şi de cîţiva tineri care s-au con­sacrat în ultima vreme. S-au remarcat o execuţie curată şi o interpretare de ţinută, dar cu un repertoriu sărac în noutăţi. Evident, la un astfel de pnle­, trebuie să se folosească tot ce s-a creat mai bun in timpul anului, dar se cere totuşi şi ceva nou, original, care să-şi ia zborul de pe rampa de lansare a te­leviziunii. Din acest punct de vedere, mult mai izbutite au fost momentele de muzică populară, care au adus pe e­­cran cîntăreţi din diferite re­giuni, cu un repertoriu adesea nou şi, în orice caz, cu o in­terpretare foarte proaspătă. Dansul modern a fost bogat reprezentat, mai ales prin nu­mere de ansamblu bine puse la­ punct; au lipsit însă mo­mentele solistice valoroase, cu care televiziunea ne-a obiş­nuit în cadrul programelor sale din timpul anului. Cu aceasta, încheiem obser­vaţiile noastre cu privire la programul de revelion. El a fost urmărit de multe sute de mii, sau chiar de milioane de priviri, a căror judecată de va­loare contează mai mult de­cit rîndurile cronicarului. A­­cest imens public nu se poate să nu fi apreciat cum se cu­vine strădania colectivului televiziunii de a întreţine buna dispoziţie cu prilejul primirii noului an. Şi, cu si­guranţă, mulţi au închinat un gînd bun, pe deplin meritat, celor care, în acea noapte, conduceau complicatele apa­rate electronice şi nu mai puţin complicata muncă artis­tică, menite să ducă prin in­termediul televizorului, pînă în cele mai îndepărtate case, muzica, dansul şi cuvîntul de duh. Este ceea ce facem şi noi, urînd colectivului televi­ziunii multe succese concre­tizate prin emisii de bună ca­litate în anul care a început. MARIANA PIRVULESCU Tradiţie şi modernitate Expoziţiile: Costin Ioanid (pictură), Valeria Dobrescu şi Viorica Prodanoi (lucrări de artă in piele) şi Marcel Chirnoagă (gravură) T­rei expoziţii reprezentati­ve pentru arta noastră de azi, pentru varietatea pre­ocupărilor şi soluţiilor plastice, sunt deschise în momentul de faţă, în Capitală. Expoziţii care merită a fi cercetate cu atenţie in ceea ce au propriu şi sem­nificativ. Două dintre ele — cea de pic­tură şi desen a lui Costin Ioa­­nid şi cea cu lucrări de artă în piele a Valeriei Dobrescu şi Vioricăi Prodanof — ne arată o valoroasă folosire a spiritului folcloric, a învăţămintelor artei populare, iar a treia, cea de gravură în metal a lui Marcel Chirnoagă, dezvoltă, într-o vi­ziune foarte modernă, imensele posibilităţi ale graficei. în toa­te trei, se vădesc o gîndire mai adîncă, o cultură plastică au­tentică, un răspuns propriu şi inspirat dat cerinţelor vremii, în picturile şi desenele lui COSTIN IOANID (sălile din B-dul Magheru 20), ca şi în a­­celea, tot ale sale, în metal bă­tut şi în metal pe mozaic se a­­rată încă o dată ce imensă sursă de inspiraţie este folclo­rul nostru, cit de modern poa­te deveni modul de exprimare îndătinat la noi de către meşte­rii artelor populare. Nu este vorba de o reconstituire a ceea ce a fost, ci de folosirea unor permanente stilistice, specifice culturii noastre, pentru expri­marea realităţilor prezentului. Costin loanid înfăţişează mo­mente din viaţa contemporană, din munca şi bucuriile oame­nilor, folosind şi dezvoltînd lim­bajul mereu viu al folclorului, modalităţile de exprimare sin­tetică şi cu un plăcut aspect decorativ ale artei populare. El compune în funcţie de necesi­tăţile lui interioare, de mesaje­le pe care doreşte să le comu­nice şi, de aici, caracterul de prospeţime, autenticitate, puri­tate şi voioşie al viziunilor sale. Perechile de îndrăgostiţi şi de miri, înconjuraţi de arbori şi păsări, chipurile tinere ce cresc cu aceeaşi frumuseţe şi vigoare ca şi elementele natu­rii, tractoriştii mărind rodnicia pămîntului, ţărăncile în atitu­dini meditative sau visătoare, bătrînele şi tineretul de la ţară, prezentaţi cu portul lor fac parte parcă dintr-un fabulos basm, făcîndu-te să-i simţi oa­meni de azi şi totodată purtă­tori ai unor străvechi virtuţi. Este mult optimism, voioşie, meditaţie, legare de viaţă şi de natură, de tradiţia artistică a ţării în lucrările lui Costin loa­nid. Artistul foloseşte ritmicita­tea liniei, intensităţile şi trans­parenţele coloritului, o stilizare vie, cu accente şi variaţiuni im­puse de viziunea ansamblului, de psihologia personajelor, de calitatea tehnicilor uneori ule­iurile avînd din strălucirea zmalţului de pe ulcioare sau reliefări de nestemate. După o îndelungată exerci­tare a acestui limbaj modern şi tradiţional totodată, Ioanid a ajuns la un stil propriu, ce s-ar cere analizat mai temeinic de­cît o putem face în economia acestei cronici. Putem spune că, atît în uleiuri şi în desene cit şi în imaginile în metal pe mo­zaic ori în cele din metal bă­tut, el se diferenţiază acum da­torită unei concepţii personale, unor căutări şi soluţii proprii, în care decorativitatea compo­ziţiei serveşte valori spirituale, caracteristice lumii noastre de azi. Expoziţia de lucrări de artă în piele (sala din Calea Victo­riei 132) cuprinde panouri deco­rative, legături de cărţi, mape etc., datorite celor două expo­zante, cu îndelungată şi pri­cepută activitate, VALERIA DOBRESCU şi VIORICA PRO­DANOF. Sunt, împreună cu Ella Cancicov, fruntaşe în arta lu­crărilor în piele, atît de preţui­te în zilele noastre, cînd asistăm la o dezvoltare a tuturor arte­lor decorative. Expoziţia lor merită vizitată tocmai pentru că demonstrează ce minunate resurse de viziune şi compozi­ţie posedă folclorul şi arta populară de la noi şi cum pot fi duse mai departe în cu­prinsul vieţii contemporane. Menţionăm că amîndouă ex­pozantele folosesc variate pro­cedee — unele noi şi ingenioa­se — în tratarea decorativă a pielii, întrebuinţează tehnica reliefului mozaicat, asemănă­toare cu aceea a metalului bă­tut, gravează în adîncime, in­crustează pielea asemeni pie­trelor din mozaicuri, obţinînd uneori splendide efecte de co­lorit şi ritmicitate, de compozi­ţie sintetică, în adevăratul spi­rit decorativ, inspirat de arta populară , (scoarţe, broderii, crestături în lemn, ceramică, imagini pe sticlă) şi de marea-i virtute de a stiliza. Cele două panouri ale Valeriei Dobrescu Furci de tors şi Familia sînt tot atît de atrăgătoare cît un mozaic sau un vitraliu, viu co­lorate şi totuşi sobre, cu forme şi ritmuri reduse la esenţial. Reliefurile mozaicate pe piele albă sau pe alta olive, pentru albume de discuri, aduc ima­ginea Căluşarilor în variate in­terpretări. Pentru cărţi înfăţi­­şînd frumuseţile patriei, mo­numentele ei, operele ei de artă şi literatură de la Brân­­cuşi la Arghezi şi de la Emi­­nescu la Enescu, nelipsind nici cărţile de onoare, Viorica Prodanof a creat o bogată serie de coperţi în piele, intr-adevăr rezumînd, ca o emblemă, con­ţinutul sau atmosfera cărţilor, valorile lor spirituale. Intre mo­tivele decorative ale tartajelor şi cuprinsul cărţii există o corespondenţă reală, o străda­nie de a sugera sensul lor major. Dacă folclorul şi arta popu­lară inspiră rodnic pe mulţi dintre artiştii noştri de azi, pictori, sculptori şi artişti de­corativi, alte viziuni şi limbaje îmbogăţesc şi ele, tot atît de mult creaţiile contemporane. Graficianul MARCEL CHIR­NOAGĂ (Galeriile din B-dul Bălcescu colţ cu str. Oneşti) are o mare expoziţie, o expoziţie de maturitate artistică, în care şi-a intensificat şi îmbogăţit valoroasele sale manifestări de pînă acum, în vîrstă de trei­zeci şi cinci de ani, Chirnoagă se impune acum ca un viguros, subtil şi ingenios artist al gra­vurii în metal. Procedeelor teh­ne, care au vădite contribuţii personale, foarte iscusite, le co­respunde o imaginaţie bogată, o înclinaţie spre dramatism, umor, comentariu mai subtil. Expozantul, om de cultură şi trăind temeinic valenţele spi­rituale ale vremii sale, folo­seşte uneori dramatizarea, alte­ori evocarea de poem liric, al­teori fabula şi satira spre a co­menta munca oamenilor din uzi­ne şi de pe ogoare, a pescari­lor, pădurarilor şi vânătorilor, momentele de meditaţie şi odihnă, somnul şi visarea, fa­bulosul naturii, rămăşiţele pre­istoriei, precum, în alte ima­gini, demască exploatarea, fas­cismul, teroarea, făţărnicia, încă prezente în diferite părţi ale lumii. Unghiuri de vedere inedite, varietate de perspecti­ve compoziţionale, procedee de scenografie şi de film, aglome­rare de elemente sau, dimpo­trivă, simplificare ce monumen­talizează figurile umane sau elementele naturii, se succed în gravurile sale în alb şi ne­gru, cu subtile linii şi umbre sau colorate cu discreţie. Gama viziunilor sale, uneori candide, alteori răscolitoare prin dramatismul lor, uneori ode, alteori satire, este foarte variată şi dovedeşte o imagi­naţie bogată, o gîndire evo­luată, un simţământ poetic. To­tuşi, unele imagini ne par prea aglomerate şi mai greu lizibile, contrar altora mai sintetice, cu linii şi forme viguroase. Marcel Chirnoagă este, ală­turi de Octav Grigorescu, gra­ficianul cu cele mai bogate şi variate viziuni artistice, iar ca tehnică foloseşte ceea ce este mai nou, spre a-şi spune gîndu­­rile şi sentimentele proprii. Are nevoie de o limpezire şi o a­­dîncire şi mai mare, spre a fi un grafician de mare valoare, aşa cum se şi vesteşte de pe acum prin unele realizări. Petru Comarnescu CRONICA PLASTICĂ Memento 111 1 ' 11 ' J Pm "JJ LUNI LUNA I, TRIM. I Soarele răsare la 1 h .5?’ „ apune la 16 h 4B' — 3 + 362 3 IANUARIE I mb teajtre Troilus şi Cresida : Teatrul de Comedie (16.64.60), ora 20 ; Sonet pentru o păpuşă : Tea­trul „C. I. Nottara“, sala Magheru (15.93.02), ora 20 ; Doi Pe un balansoar : Teatrul Mic (14.70.81), ora 19,30 ; Priveşte înapoi cu mânie : Studioul In­stitutului de artă teatrală şi ci­nematografică „I. L. Caragiale“ (15.72.59), ora 20. cinema­tografe : Old Shatterhand : Patria (11.86.25), orele : 9 — 11,30 — 14 - 16,30 — 19 — 21,30 ; Ca­mera albă : Victoria (16.28.79), orele: 9,30 — 11,30 - 13,45 - 16 18,15 — 20,30; Feroviar (16.22.73), orele : 9,30 — 11,30 - 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Catifeaua nea­gră : Luceafărul (15.87.67), ore­­le: 9,30 — 11,30—13,45—16—18,15 — 20,30 ; Festival (15.63.84), ore­le : 10 — 12,15 — 14,30 — 13,45 — 19 — 21 ; Tatăl soldatului : Excelsior (18.10.88), orele : 10 — 12 — 14 — 16 - 18,15 - 20,30 ; Republica (11.03.72), orele : 10 _ 16 _ ÎS _ 17 _ 1Q _ 91 • Capitol (16.29.17), orele : 9,30 — 11,45 — 14 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Copiii îndrăzneți : Central (14.12.24), orele 9,30 — 11,45 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45 ; Amintiri din copilărie : Lumina (16.23.35), orele : 10 - 12 - 14 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Munca (21.50.97), orele : 16,30 — 18,30 — 20,30 ; Pacea (31.32.52), orele : 16 _ îs — 20 ; Fata lui Bube : Union (13.49.04), orele : 15,30 — 18 — 20,45 ; Miorița (14.27.14), orele : 9,45 — 12,30 — 15,15 — 18 — 20,45 ; în compania lui Max Linder : Doina (16.35.38), orele : 11,30 — 13,45 — 16 — 18.15 — 20,30 ; Dacia (16.26.10), orele : 9 — 15 în continuare 17 — 19 — 21.15 . Ultima ca­valcadă spre Santa Cruz : Giu­­rești (17.55.46), orele 14,30 — 16,30 — 18,30 — 20,30 ; Rahova (23.91.00), orele­ : 10,30 - 15 — 17 — 19 —, 21 ; îndrăznețul Pardaillan : Buzești (15.30.89), orele : 11 — 14,15 — 16,30 — 18.45 — 21 ; Ferentari (23.17.50), orele : 10 — 16 — 18,15 - 20,30; Judex : Crîngaşi (17.28.80), ore­le : 10,30 — 16 - 18,15 - 20,30 ; Unirea (17.10.21) orele : 16 —­­ 18,15 — 20,30 ; Dincolo de ba­rieră: Volga (II.91.26) orele 9,45 12 - 14,15 — 16 30 - 18,45— 21; Prima zi — Suita bănăţeană — Ştiaţi că... — Maeştrii artei circului — Prizonierul — Pla­netei albastre — Picioare uşoa­re — Aripi zburătoare — Me­ciul de fotbal : România — Portugalia — Nimic despre Ar­­himede : Timpuri Noi (15.68.10), orele : 10 — 21 în continuare ; Muncile lui Hercule : Grivița (17.08.58), orele : 10 - 12,15 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Arta (21.31.86), orele : 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 - 20,15 ; Floreasca (12.28.30), orele : 9,30 — 11,45 — 14 - 16,15 — 18,30 — 20,45 ; Expresul Paris—Mün­chen : Bucegi (17.05.47), orele: 10 - 12 — 14 — 16 — 18,15 — 20,30; Drumul sării (31.28.13), orele : 16 — 18 — 20 ; Colina : Tomis (21.49.46), orele : 10 — 12,30 — 15,30 — 18 - 20,30 ; Flamura (23.07.40), orele : 9,15 - 11,30 - 13,45 -- 16 - 13,15 — 20,30 ; Crede­ţi-mă oameni: Fla­căra (21.35.40), orele : 16 — 18 — 20 ; Moşilor (12.52.93), orele: 15,30 — 18 — 20,30 • Hatari : Vi­tan (21.39.82), orele : 11 — 16 — 19,15; Bocceluţa: Popular (35.15.17), orele : 10,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Furtună deasu­pra Asiei : Cosmos (35.19.15), orele : 16 — 18 — 20 ; A fost odată un moș şi o babă : Viito­rul (11.48.03), orele : 15,30 — 18 — 20,30 ; Femeia necunoscută : Colentina (35.07.09), orele: 15,30 — 18 — 20,30; De-aș fi Harap Alb : Progresul (23.94.10), orele: 15 — 17 — 19 — 21 ; Samba : Cotroceni (13.62.56), orele: 10 — 13,45 — 16,15 — 18,45 — 21,15 ; Oameni și drapele : Lira (31.71.71), orele : 15,30 — 19 ; Trageri în Stanislas : București (15.61.54), orele 9,15 — 11,30 — [^televiziune ~~| 19 : Jurnalul televiziunii (I) . 19.15 : Emisiune pentru copii ; 20 : Telecronica economică ; 20.15 : Colecţii şi colecţionari ; 21 : Trei tablouri pe săptămînă; 21.10 : Filmul „Căpitanul Lau­rent“ ; 22.35 : Jurnalul televi­ziunii (II). Sport. Buletin me­teorologic. 13,45 — 16,30 — 18,45 — 21 : Me­lodia (12.06.88), orele : 9,45 — 12 — 14,15 — 16,30 — 18,45 — 21 ; Modern (23.71.01), orele 10 - 12 — 14,15 — 16,30 — 18,45 — 21. cum va fi vremea Pentru zilele de 3, 4 şi 5 se inunţă următorul timp probabil : Vreme schimbătoare cu cerul tem­porar noros. Vor cădea precipitaţii locale, mai ales sub formă de ploaie. Vîntul va sufla slab pînă la potrivit din vest. Minimele vor fi cuprinse intre minus 5 şi plus 5 grade, iar maximele între minus 2 și plus 8 grade, local mai ridic­­­cate. Ceață locală.

Next