România Liberă, mai 1968 (Anul 26, nr. 7320-7343)
1968-05-04 / nr. 7320
r Dezbateri pe marginea proiectului noului Cod penal In apărarea persoanei şi demnităţii umane ! -„ Există tendinţa de a privi legislaţia penală mai cu seamă sub unghiul ei restrictiv, sancţionator, de a vedea în ea mai mult instrumentul prin care individul este împiedicat, sub sancţiunea închisorii, de a face ceea ce-i place, decit de a sesiza acele trăsături care exprimă umanismul ci, în bună măsură, această optică reprezintă o moştenire a orînduirii trecute, unde legea penală avea prin excelenţă rolul de zbir, de sugrumător al drepturilor şi libertăţii celor mulţi şi asupriţi. Proiectul codului penal al Republicii noastre, socialiste document de o incontestabilă valoare programatică cu privire la politica penală a statului socialist îndreptăţeşte o analiză şi sub o altă perspectivă. Expresie a unei orinduiri care a lichidat pentru totdeauna exploatarea şi asuprirea omului de către om, deschizind larg căile creaţiei şi ale valorificării personalităţii umane, proiectul noului cod penal poartă totodată pecetea strălucitoare a acelei filozofii militante a epocii noastre care promovează încrederea în puterile omului de a-şi croi un destin mai bun, în forţa sa de autoperfecţionare, în sentimentele şi virtuţile sale înalte, în victoria luptei pentru fericirea umanităţii. Respectul faţă de persoana şi demnitatea umană, preocuparea partidului de a dezvălui abuzurile şi ilegalităţile petrecute în trecut împletită cu grija ca asemenea lucruri să nu se mai poată nicicînd repeta, au reieşit cu pregnanţă şi din recentele lucrări ale Plenarei C.C. al P.C.R. „Socialismul trebuie să realizeze asemenea condiţii, spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită la adunarea activului de partid din Capitală, ca omul, stăpîn al mijloacelor de producţie, făuritor al tuturor valorilor materiale şi spirituale să fie intr-adevăr în centrul atenţiei, să aibă rolul principal în societate, să se bucure şi să beneficieze nestînjenit de drepturile şi libertăţile adevăratei democraţii socialiste — premisă fundamentală a înfloririi depline a personalităţii umane“. Cum se manifestă umanismul socialist în dispoziţiile proiectului de cod penal ? Mai întîi, acest caracter apare din însăşi structura proiectuca lege penală de bază menită să apere cuceririle revoluţionare ale poporului, orînduirea socială şi de stat, suveranitatea şi independenţa ţării, proprietatea socialistă, viaţa, sănătatea şi integritatea persoanei, proprietatea personală, sistemul economic socialist, autoritatea aparatului de stat, capacitatea de apărare a patriei şi alte valori. Se asigură astfel cadrul juridic în limitele căruia personalitatea umană se poate manifesta în plenitudinea ei şi la adăpost de orice acţiuni nocive. în al doilea rînd, umanismul socialist se vădeşte în atenţia pe care proiectul o acordă apărării persoanei umane sub diferitele ei laturi. Asupra acestui aspect îmi voiu permite să mă opresc mai îndeaproape. Astfel legea penală pedepseşte acele fapte de o gravitate excepţională, care stîrnesc pe bună dreptate mînia oricărui om cinstit cum ar fi uciderea unei persoane, sau faptele de lovire şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, chiar dacă nu au cauzat moartea celui vătămat. In acelaşi context de idei este sancţionată întreruperea cursului normal al sarcinii efectuată în alte condiţii decit cele legale. Demnitatea persoanei umane constituie o preocupare majoră a proiectului fiind sancţionate insulta şi calomnia. Sunt ocrotite, în cuprinsul proiectului şi exercitarea nestînjenită de cetăţeni a drepturilor electorale, precum şi activitatea în producţie în condiţiile unei depline securităţi. Nerespectarea disciplinei muncii în legătură cu tehnica securităţii, sau neasigurarea tehnicii securităţii în locuri periculoase sunt pedepsite de lege. In al treilea rînd, umanismul proiectului de cod penal se manifestă în sistemul de sancţiuni, de măsuri de siguranţă, măsuri de influenţare obştească, pe care le prevede, dînd posibilitatea unei individualităţi reale şi eficace a constrîngerii ce urmează să se aplice celui care a comis o acţiune antisocială. Statul socialist, porneşte de la premisa că toţi, infractorii se pot îndrepta iar măsurile de constrângere luate de organele sale izbutesc să acţioneze asupra conduitei celor recalcitranţi determinindu-i să păşească pe o cale cinstită. Dar pedeapsa, pentru a fi eficace, trebuie să fie bine individualizată, iar legea să permită o varietate de măsuri, cu ajutorul cărora să se realizeze această individualizare. Trebuie relevat, în această ordine de idei şi faptul că proiectul codului penal prevede o sferă mult mai redusă ca în trecut, de fapte sancţionate penal. Pornind de la transformările social-economice care s-au petrecut în anii regimului socialist, de la realizarea unităţii întregului popor în jurul partidului şi guvernului, proiectul a restrîns simţitor domeniul aplicării constrîngerii penale. Numeroase fapte considerate în trecut ca fapte penale nu au mai fost menţinute sau au fost trecute în rîndul contravenţiilor. Proiectul acordă o deosebită importanţă folosirii influenţei colectivităţii asupra celor care au încălcat legea. Sînt semnificative în acest sens pevederile despre înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere care atrage fie aplicarea unor măsuri de influenţare obştească, fie a unor sancţiuni administrative, sau dispoziţiile privind trimiterea unor cauze spre soluţionare consiliilor de judecată. în sfîrşit, umanismul proiectului de cod penal se reflectă şi în faptul că reduce simţitor limitele de pedeapsă la diferite infracţiuni, mărturie elocventă a trăiniciei orînduirii socialiste, a capacităţii sale de a îndrepta de infractori chiar într-un termen mai scurt decit în trecut. Statul socialist nu se poate lipsi de aplicarea constrîngerii de stat împotriva acelor elemente care nu se dovedesc receptive celeilalte măsuri de influenţare, însă el poate să dozeze cu chibzuinţă aceste măsuri, finind seama de ritmul perfecţionării relaţiilor sociale, de creşterea nivelului general al conştiinţei cetăţeneşti. Proiectul codului penal reprezintă o realizare însemnată nu numai a politicii penale a statului socialist, dar şi un succes evident al ştiinţei juridice din ţara noastră. Soluţiile proiectului sintetizează cu măestrie experienţa aromiei noastre ţări , a celorlalte ţări socialiste, precum şi altor ţări în privința tehnicii de redactare şi a rezolvării teoretice aduse unor probleme deosebit de dificile, în această materie. GEORGE ANTONIU judecător la Tribunalul Suprem „Tovarășul Costică joacă... Zorba" (Urmare din pag. 1) de săptămînă. Nu pot fi insă de acord cînd aceste petreceri se prelungesc pînă în zori, cînd un întreg bloc trebuie să afle despre invitația adresată unui oarecare tovarăș Costică — și onorată de altfel cu brio — să joace dansul lui Zorba grecul, invitaţie însoţită şi de îndemnul „mai cu ritm, măi frate, că doar n-ai mincat lăptuci". Chiotele se aud cale de o poştă, lampa din tavan tremură ca la un cutremur de gradul 6 şi cînd rogi pe vecinul de deasupra să se îndure de suferinţa ta, numai că nu te ia la bătaie“. Un grup de locatari din cartierul Pajurei semnalează că la depozitul de cherestea din preajmă cei de acolo au meteahna de a descărca materialele numai între orele 3 şi 5 dimineaţa, trezind din somn multă lume. „Un alt focar de gălăgie îl reprezintă restaurantul Pajura, la care soliştii cîntă pînă noaptea tirziu, chiar dacă nu au auditoriu. Iar cei cîţiva beţivi rămaşi urlă ca în junglă, chiar sub ferestrele noastre“. Cetăţenii de pe Bulevardul Dinicu Golescu, din preajma fabricii de bere se plîng, şi pe bună dreptate, de faptul că nu găsesc nici cea mai mică înţelegere din partea conducerii acestei întreprinderi, care a hotărît efectuarea unor operaţii de o stridenţă insuportabilă tocmai lingă blocurile de locuit. Există o dispoziţie a Comitetului executiv al fostului sfat popular al Capitalei, dispoziţie neabrogată pînă la această oră, care prevede sancţiuni împotriva tulburătorilor liniştei publice. Dacă există, de ce nu se şi aplică? Doar dispoziţiile n-au fost date pentru a rămîne îngropate între coperţile unui dosar. Aici, cred că trebuie să intervină cu toată autoritatea şi organele de ordine. Căci numai apelurile patetice la linişte nu sunt, după cum se vede, în măsură să redea cetăţenilor capitalei dreptul la odihnă binemeritată în ceasurile nopţii. ION MARGINEANU La Teatrul maghiar de stat din Tg. Mureș a fost pusă in scenă tragicomedia lui Örkény István „Tóték“. In fotografie aspect din spectacol. Foto : I. CAHANE Nu numai interpreţii sunt de vină Din multitudinea de discuţii care s-au dus şi se duc pe tema muzicii uşoare, mi se pare că se desprinde ca un punct nevralgic problema interpretării. Şi dacă în majoritatea luărilor de cuvint s-a spus ce nu au făcut şi ce nu fac interpreţii noştri, s-a spus foarte puţin ce trebuie să facă în mod concret şi mai ales ce trebuie să facem noi, de la compozitori şi pînă la instituţiile care se ocupă de difuzarea muzicii uşoare, teatrele, radio-ul, televiziunea, pentru ridicarea interpretării noastre la un nivel artistic corespunzător. Pentru că nu putem contesta valoarea şi mai ales posibilităţile încă neexplorate ale unui număr de solişti ai muzicii uşoare româneşti, de care în mod practic, nimeni nu s-a ocupat ca ei să devină interpreţi în sensul adevărat şi modern al cuvîntului. Scriind aceasta mă gindesc la mulţi tineri talentaţi, personalităţi distincte între interpreţii de muzică uşoară, ca Margareta Pîslaru, Anda Călugăreanu, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu, Jean Păunescu, Sergiu Cioiu, Denise Constantinescu, care şi-au cucerit popularitate în rîndurile publicului, lansînd nu o dată cîntece de mare succes. Aceştia, alături de generaţia mai vîrstnică ca Gică Petrescu, Gigi Marga, Doina Badea, Const. Drăghici, Niculae Niţescu, alături de interpreţi de genul lui Horia Moculescu, de actori-interpreţi cu apariţii sporadice ca Marcela Rusu, Colea Răutu, Fory Eterle sau Ion Dichiseanu, ne dau imaginea unui peisaj destul de variat al interpretării muzicii noastre uşoare. A desfiinţa dintr-o singură trăsătură de con, dei toate aceste potenţe existente înseamnă să negăm realităţi şi realizări. Da, este adevărat că mulţi dintre tinerii interpreţi nu fac eforturi serioase pentru a-şi îmbogăţi paleta interpretativă, pentru a-şi menţine popularitatea odată cucerită. In acelaşi timp însă, ce am cerut noi de la aceşti interpreţi ? Mai nimic — o voce cit de cit egală, curată, un fizic plăcut şi acceptarea oricărei melodii, chit că li se potrivea sau nu. Această din urmă cerinţă, care venea în aceeaşi măsură de la compozitori ca şi de la organizatorii concertelor sau emisiunilor (fenomenul s-a produs cel mai frecvent şi mai vizibil la festivalurile de la Mamaia), a întîrziat de multe ori fixarea personalităţii unor interpreţi, a determinat aproape întotdeauna studierea cu totul superficială a pieselor. S-a spus că mulţi dintre interpreţii vechilor generaţii s-au format şi s-au afirmat pe scenele teatrelor de revistă. Dar atunci fiecare cîntec era un „număr“ care era pregătit de interpret, orchestră şi regizor săptămîni şi luni de zile. E adevărat că era vorba în majoritate de cîntece de idei sau de şlagăre dezvoltate în adevărate tablouri muzicale. Astăzi, regizorul nu se mai ocupă de cîntăreţul de muzică uşoară, care are de altfel rar de interpretat piese de consistenţă, ce presupun un efort de interpretare. Nu este nici o explicaţie, nici o scuză, este o constatare, care ne obligă să afirmăm că teatrul nostru de revistă de azi pentru a deveni o şcoală de interpreţi trebuie să-şi revizuiască în primul rînd concepţia de reperto Aurel Giroveanu fiu muzical dar şi capacităţile regizorale. Lucrurile nu stau după părerea mea altfel nici în ceea ce priveşte emisiunile de televiziune. O emisiune cu adevărat valoroasă, de muzică uşoară, nu se poate face, aşa cum se face încă, în douăzeci şi patru de ore, interpreţii fiind chemaţi să cînte „ceea ce ştiu“, acompaniaţi de formaţii orchestrale cu care se întîlnesc pentru prima oară şi cu cite o singură repetiţie, fără să mai vorbim că, deseori, aceste formaţii nu au un stil şi o orchestraţie adecvată pieselor din repertoriul solistului. Problema regiei se pune aci cu aceeaşi ascuţime ca în teatrele de revistă, mai ales cînd este vorba de interpreţi tineri, cu o personalitate încă nu pe deplin formată şi care trebuie ajutaţi să şi-o găsească şi să şi-o păstreze. Desigur că atunci cînd e vorba de Jean Claude Pascal, misiunea regizorului de televiziune este de a găsi unghiul cel mai bun de filmare, dar atunci cînd e vorba de un tînăr interpret, mai e nevoie și de îndrumare regizorală calificată. Deci, nu putem, nu avem dreptul să lăsăm pregătirea pe mai departe a interpreţilor noştri de muzică uşoară, chiar a celor mai cunoscuţi, numai pe seama propriei lor iniţiative. Dar problema pregătirii interpreţilor pe care-i avem astăzi nu epuizează problema interpretării, pentru că mereu vin atraşi de muzica uşoară alţi şi alţi tineri. Ce vom face cu aceştia ? Vom continua să-i lansăm numai pentru un glas plăcut, numai pentru cele două piese pe care le-au învăţat aidoma după un disc? Vremea unor asemenea „bunăvoinţe“ mi se pare că a trecut definitiv. Cred că printre interpreţii muzicii uşoare nu se vor putea număra de acum înainte decit oameni cu reale aptitudini şi cu o pregătire serioasă, calificată, oameni care să gîndească şi să analizeze fiecare piesă, care să folosească în concerte, emisiuni reviste, toate mijloacele de expresie, de la glas pînă la mişcare, de la solfegiu la interpretare. Nu ştiu exact ce formulă de şcolarizare se va găsi pentru viitorii interpreţi de muzică uşoară. Iniţiativele de pînă acum sunt binevenite dar insuficiente, pentru că 45 de zile cut dura cursul de specializare înfiinţat de C.S.C.A. nu pot aduce prin forţa împrejurărilor, decit firave rezultate. Este nevoie după părerea mea de o mai îndelungată perioadă de studiu, de o şcoală în adevăratul înţeles al cuvîntului, nu de anexe pe lingă alte instituţii de artă. Este paradoxal, dar membrii orchestrelor au deseori studii superioare, în timp ce majoritatea soliştilor sunt în cel mai bun caz absolvenţi ai unor şcoli care nu au nici o contingenţă cu muzica uşoară. Este necesar ca o asemenea şcoală să dispună de regulamente didactice severe, ceea ce ne va da garanţia seriozităţii şi muncii celor care o vor absolvi. în felul acesta, tinerii noştri viitori interpreţi, instrumentişti sau vocali se vor dezvolta intr-o ambianţă creatoare, muzica uşoară românească neavînd decit de cîştigat în valoare şi răspîndire. n Bal mascat : Opera Română (16 48 20), ora 19,30; Contesa Maritza , Teatrul de operetă (14 80 11), ora 19,30 ; Martin Bormann , Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale", sala Studio (15 15 53), ora 19,30; Maria Stuart , Teatrul Naţional ,,I. L. Caragiale", sala Comedia (14 71 71), ora 19,30 ; Un Hamlet de provincie : Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20; Iulius Cezar : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra", sala din bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20; Sfîntul Mitică Blajinii : Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20; Baltagul: Teatrul Mic (15 65 88), ora 20 ; Lovitura : Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Magheru (15 93 02), ora 19.30 ; Cafeneaua cameleonilor : Teatrul ,,C. I. Nottara", sala Studio, ora 20 ; Hoţii : Teatrul ,,Barbu Delavrancea" (12 94 23), ora 20; Mangheriada : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 20 ; Război cu Troia nu se face: Studioul Institutului de artă teatrală şi cinematografică (15 72 59), ora 20 ; Adresanţii necu M - noscuţi : Teatrul ,,Ion Creangă" (12 85 56), ora 16 ; Papuciada : Tea- t trul ,,Ţăndărică" (15 23 77), ora 17; Punguţa cu doi bani : Teatrul ,,Ţăndărică", sala din str. Academiei, ora 17 ; Ca la Tănase : Teatrul ,,C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 ; Fantezii de primăvară : Circul de stat (11 01 20), ora 20 ; Concert simfonic : Ateneul Român, ora 20 ; Cu picioarele pe pămînt : Ansamblul artistic al Uniunii Generale a Sindicatelor (13 13 00), ora 20. SELECŢIA NOASTRĂ • 4 • — filme foarte bune • 4 — filme bune • — filme mediocre Fără nici o notaţie — film slab 4 # Răzbunarea haiducilor : Patria (11 86 25), orele 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15 ; Victoria (16 28 79), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Capitol — grădină, ora 19,30 ; Sala Palatului, ora 19,30 ; • Ea va rîde : Republica (11 03 72), orele 8,45 — 10,45 — 12,45 — 14,45 — 16,45 ; Festival (15 63 84), orele 8,45- 11,15 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Dinamo (11 03 72), ora 19,30 ;Expoziție — Piața Scînteii orele 19,30 ; Parcul Herăstrău, ora 19,30 ; • Sînt și eu numai o femeie : Capitol (16 29 17), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16,15 — 18,30 — 20.45 Grivița (17 08 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 . 44 El Dorado : Luceafărul (15 87 67), orele 8,30 — 11,30 — 14,30 — 17,30 — 20,30 ; Feroviar (16 22 73), orele 10 — 12,45 — 15,30 — 18,15 — 21 ; Excelsior (18 10 88), orele 9 — 1145 — 14,30 — 17,15 — 20 ; Melodia (12 06 88), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18 ,30 — 21 ; Modern (23 71 01) ,orele 9—11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Doina — grădină (16 35 38), ora 19,30; Arenele Libertății, ora 19,30 ; 4; • Pentru cîțiva dolari In plus : Arta-grădină (21 31 86), ora 19,30; Rahova — grădină (23 91 00), ora 20; Ciulești (17 55 46), orele 10— 15 — 17,45 — 20,30 ; Arta (21 31 86), orele 9 — 14 în continuare, 17 — 20,15 ; • Zile de vară : Bucureşti (15 61 54), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 — 18,45 — 21 • Viaţa în doi : Union (13 49 04), orele 15,30 — 20,30 , ora 18 Desene animate : • 4. 4 Haiducii: • • Răpirea fecioarelor : Lumina (16 23 35), orele 9 — 12,30 — 16 — 19,30 ; • 4 Tom și Jerry : Doina (16 35 38), orele 9— 10,30 — 12 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 • 4. Sfintul la pîndă : Lira (317171), orele 15,30 — 18 — 20,30; Vitan (21 39 82 (orele 15,30 — 18 — 20,30 , Lira grădină (317171), ora 19.30 ! 4 Blestemul rubinului negru : Dacia (16 26 10), orele 8,30 — 16,45 — în continuare, 19—21 ; Vitan — grădină (21 39 82), ora 19,30; 4 41 împuşcături pe portativ : Buzeşti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20.30 ; • 4 Căutaţi Idolul : Crîngaşi (17 38 81), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 4. Praştia de aur : Bucegi (17 05 47), orele 9—11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; 4. Eddie Chapman agent secret : Gloria (22 44 01), orele 9 — 11,45 — 14,30 — 18 — 20,30 ; Miorița (14 27 14), orele 9 — 11,45 — 14,30 — 17,30 — 20,30 ; 4. Valetul de pică : Unirea (17 10 21), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; Unirea — grădină, ora 20 ; • 4 Topkapi : Tomis (21 49 46), orele 9—16 in continuare, 18,30 — 21; Aurora (35 04 66), orele: 9,30 — 12 — 14,30 — 17 — 19,30 ; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Tomis — grădină, ora 19,30 ; Aurora — grădină, ora 20 ; • 4 O sută mu dalmaţieni : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 4 4 Hocus-pocus : Popular (35 15 17), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 4 4 Intoarce-te : Munca (21 50 97), orele 16 — 18,15 — 20,30 ; 4 4 Apă curativă : Moșilor (12 52 93), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 444 Am intilnit ţigani fericiţi : Cosmos (35 19 15), orele 14,30 — 16,30 — 18,30 — 20,30 1 4 4 Profesorul distrat : Viitorul (11 48 03), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 4 4 Leul african : Volga (11 91 26), orele 10—14 în continuare, 16,15 — 18,30 — 20,45 . 444 Eu, eu, eu... și ceilalți ? Floreasca (33 29 71), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; 4 Eroii de la Telemark : Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 4 Trei grăsuni : Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 4 4 Răpirea fecioarelor : Drumul Sării (3128 13), orele 15 — 17,30 — 20 ; Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20,15 1 4 4 4 O lume nebună, nebună, nebună : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 18 ; înfrățirea (17 31 64), orele 10 — 16 — 19,15 ; 4 4 Cu toată viteza, înainte : Cotroceni (13 62 56), orele 15,30 — 18 — 20,30 ; 4, 4 Gioconda fără surîs « Central (14 12 24), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; 4 4 Filme documentare: Timpuri Noi (15 61 10), orele 9—21 în continuare ; 4 Gentlemanul de Cocody Buzești — grădină (15 62 79), orele 19,30 ; 4 4 Capcana : Bucegi grădină (17 05 47), orele 19,30 ; 444 Tom Jones : Moșilor — grădină (12 52 93), orele 19,30 ; 4 O fată fericită : Progresul — grădină (23 94 10), ora 19,30 ; Cinemateca — O stea cad® din cer ; orele 10 — 12,30; 17,30 : Lumea copiilor ; 17,50 ? Fotbal : Ungaria — U.R.S.S. Transmisiune de la Budapesta ; 19,35 : Buletinul meteorologic. Publicitate ! 20 : Tele-enciclopedia ; 21 : Vom reveni... peste şase luni ; 21,10 : Film serial : Sfîntul ; 22 : Lumini şi sunete de odinioara . 22,45 : Invitatul nostru Jean Claude Pascal y 23 | Telejurnalul. TEATRE CINEMATOGRAFE TELEVIZIUNE UNA PE ZI de MATTY Ai consumat multe brînzeturi în ultimul timp. Sper că glumiţi, tov. doctor!?! t»r. 7320 — 4.V.1960 — pag. a 3-a „Románia libere•• CRONICA TEATRALĂ Spectacole sibiene „Ostatecul“ de Radu Stanca şi „Rosmersholm“ de H. Ibsen P rezentată în premieră pe scena teatrului din Sibiu, tragedia „Ostatecul“, piesă care marchează finalul scurtei cariere dramaturgice a lui Radu Stanca, este dincolo de fabulaţia istorică o metaforă poetică şi lucidă în acelaşi timp, ce traduce în imagini vii şi un limbaj colorat, plin de un lirism cald, teme şi idei general umane, de o actualitate foarte puternică. Responsabilitatea omului faţă de propriile acţiuni, care le antrenează prin consecinţe pe acelea ale semenilor săi, inutilitatea şi preţul jertfei umane în numele unor false şi eronate idealuri războinice, constituie elementele principale în jurul cărora se ţese metafora creată de dramaturg. In transpunerea scenică a textului, regia (Ariana Stoica) a „fugit“ — după cum mărturiseşte în programul de sală — „de şabloanele şi pompierismele superproducţiilor cu Vikingi sau fioroşi cu dinţi albi, bărbi stufoase şi muşchi colosali“ căzînd însă în extrema opusă Simplitatea şi sobrietatea se transformă în spectacol într-o demonstraţie aridă a ideilor textului, iar bogăţia plastică a replicii într-o rostire seacă, fără nuanţe, în aşa fel incit resursele poetice sunt abia ghicite. Tensiunea şi dramatismul interior al textului s-au convertit scenic într-o desfăşurare amplă de forţă fizică, atît în ţinuta şi mişcarea actorilor, violent retorică, precum şi în „declamarea“ textului. Interpreţii (în majoritate) se mişcă mult şi nejustificat, tonul vocii în permanenţă foarte ridicat, devenind obositor şi răminînd în ultimă instanţă exterior personajelor şi întregii atmosfere a textului. Marius Niţă (Abatics) şi Valeriu Paraschiv (Kleomede) sînt singurii care reuşesc să pătrundă in structura piesei şi a personajelor, întruchipînd scenic cu sensibilitate întreaga furie şi durere a unei tinereţi neînrăite încă, cel de al doilea interpret avînd în plus o deosebită plasticitate şi delicateţe a mişcării. Scenografia şi costumele (Florica Mălureanu) se definesc prin sobrietate şi economie de mijloace fără a cădea însă în simplism. ★ Spectatorul obişnuit cu acea atmosferă puţin cam idilică, de echilibru şi calm poetic al dramelor ibseniene este oarecum uimit în faţa versiunii scenice a piesei „Rosmersholm“ pe care o propune regizorul Aurel Manea. Regia s-a îndepărtat de reprezentarea tradiţională a pieselor dramaturgului norvegian, pătrunzînd în mecanismele psihice şi în resorturile cele mai ascunse ale comportamentelor personajelor, transferîndu-le din planul real într-un plan simbolic în care eroii devin idei purtătoare a stărilor psihologice şi a înlănţuirii lor cauzale. Limbajul scenic specific acestei reprezentaţii este compus din alternări lente, de violenţă şi incantaţie lirică, de cruzime şi poezie. Ritmul cînd încet, cînd accelerat al spectacolului, capătă aspectul desfăşurării unui ritual solemn în care teroarea spirituală se exprimă în termenii unei terori fizice, iar durerea fizică se amplifică prin consecinţele ei pe plan psihic. In faţa unei astfel de reprezentaţii, spectatorul este smuls din starea sa de pasivitate, fiind constrîns la o atitudine activă, fie de acceptare, fie de respingere, a imaginii scenice care i se înfăţişează. Situată într-un cadru scenografic adecvat (scenografia Maria Bodor) şi utilizînd un ecleraj cu tonuri de clar-obscur şi treceri continue de la straniu la poetic, spectacolul obligă în acelaşi timp la o nouă manieră de interpretare actoricească, în care accentul se pune atît pe recitarea propriu zisă a textului, cît mai ales pe expresia corporală a actorului. Din întreaga distribuţie, omogen construită se remarcă îndeosebi Adina Raţiu (Rebekka) şi Marius Niţă (Rosmer). Cu reuşitele şi nereuşitele sale inerente, spectacolul conceput în această manieră de Aurel Manea propune o formulă scenică interesantă. ANCA BRATEŞ Deliciu împotriv care 11 / n micul turneu cotidian prin librării şi anticariate o plăcere pe care nu mi-o refuz niciodată — nu am locuri pe care să le caut cu predilecţie, nepregetînd astfel să cercetez la rînd, atunci cînd am vreme, Librăria Mihail Sadoveanu şi Librăria Academiei, Librăria Universală şi Anticariatul din pasajul Kreţulescu. In cazul unui singur magazin de această specialitate eram silit să-mi înfring numeroase reticenţe, ori de cite ori simţeam tentaţia de a-i trece pragul : Anticariatul de pe strada Academiei. De ce ? Pentru că vânzătoarele de acolo nu-şi cunosc meseria sau nu sunt îndeajuns de serviabile, pentru că aranjamentul interior lasă de dorit, pentru că felul cum se pune in valoare marfa nu este destul de ingenios ? Dimpotrivă, vinzătoarele sunt cît se poate de amabile, spaţiul de desfacere aerisit, etalarea cărţilor făcută cu gust şi pricepere dar, ca să nu lungim vorba, vă voi spune că obiectul care m-a făcut multă vreme prizonierul unei ciudate inhibiţii este o bucată de carton, un banal anunţ scris de mină care invită cumpărătorii, în termeni foarte cuviincioşi de altfel, să depună la casă servietele şi cărţile cumpărate în altă parte. Mărturisesc că aveam sentimentul unei ofense adusă nu numai cumpărătorilor ci şi acelei instituţii distinse care este sau ar trebui să fie librăria pînă cînd, mai deunăzi, o discuţie cu personalul respectivului anticariat a avut darul să-mi trezească concluzii, neliniştitoare, de cu totul altă natură. Inscripţia cu pricina nu-i decit o modestă măsură de protecţie împotriva unei practici reprobabile care se cere combătută cu mijloace mult mai eficace şi mai drastice — furtul de cărţi. Numai la această unitate şi numai de către un singur infractor, in prezent deferit justiţiei, au fost sustrase cărţi în valoare de 700 lei. In cazul la care ne referim, dispariţia a- i va uni dicţionar de valoare, destul de greu de sesizat pînă la inventarul trimestrial a fost descoperită întimplător, volumul înstrăinat revenind... pe aceleaşi rafturi prin intermediul unităţii de achiziţii de ale cărei servicii uzase făptaşul ca să prefacă in monedă lichidă „prada“ unei lovituri de la care, de la bun început, nu aşteptase altceva decit un profit concret pecuniar. Vînzătoarele sunt gata să povestească oricărui cumpărător, vexat sau nu de cuprinsul respectivei inscripţii, alte cazuri analoage : o gospodină cumsecade prinsă asupra faptului, în timp ce introducea un sacoşă volume la un preţ derizoriu, un domn prezentabil strecurînd discret cărţile în nişte buzunare adinci, ca un ruksak, croite anume în căptuşeala pardesiului, tineri care „lucrează“ în grup distrăgînd atenţia personalului pentru a oferi coechipierului răgazul unei subtilizări precipitate. Simplă cleptomanie sau dorinţă de căpătuială, să-i zicem „culturală", ispita agonisirii pe gratis a unei biblioteci la preţul savuros al cîtorva senzaţii tari ? Nici una, nici alta, pentru că, atunci cînd nu e vorba de obţinerea frauduloasă şi nedemnă a unor sume de bani destinate micilor „distracţii" (una din vînzătoare afirmă că într-o conversaţie la care participau cîţiva tineri suspectaţi de asemenea îndeletniciri s-ar fi rostit cumintele „facem rost de-un coniac"), răufăcătorii descoperiţi sau rămaşi in anonimat înţeleg să-şi dea cinstea pe ruşine pentru nişte sume absolut modice, divulgîndu-şi astfel conştiinţa săvîrşirii faptului cu aerul că au făcut un lucru de nimic o şotie. In acelaşi anticariat de pe Academiei am, auzit vorbindu-se despre cinste profesională : „Nu vrem să fim găsite cu lipsuri. De multe ori suportăm noi costul cărţilor dispărute“... In numele comunităţii de înclinaţii, preocupări, afinităţi, suntem în drept şi noi, cei ce iubim cartea să revendicăm o asememenea cinste, împotriva celor ce întinează nobila distincţie a casei cărţilor, fie ea librărie, anticariat, bibliotecă. Şi pînă cînd vor dispărea cu totul asemenea specimene, puţine la număr de altfel — preţul apărării acestei demnităţi a cititorului onest va trebui să fie din păcate, un avertisment amabil înscris pe un carton sau poate, cu mai mult folos, grija şi disponibilitatea fiecăruia dintre noi, hotăriţi să nu tolerăm delictul împotriva cărţii. A obiectului şi a valorii spirituale pe care o reprezintă. BORIS BUZILA SĂLILE MUZEULUI DIN SATU MARE găzduiesc în aceste zile expoziţia „Portul popular din Ţara Oaşului“, aparţinînd etnografului amator din Negreşti, Ioniţă Gh. Andron. DOUĂ DISCURI „MIHAI EMINESCU“ deschid seria unor imprimări la care lucrează acum Editura didactică şi pedagogică împreună cu întreprinderea „Electrecord", care vor aduce în discotecile şcolare materiale deosebit de utile in predarea literaturii române. Sunt imprimate 20 de poezii: „Sara pe deal“, „Pe lingă plopii fără soţ“ — în lectura lui Mihail Sadoveanu — „Scrisoarea a III-a“ şi altele, în interpretarea actorilor G. Calboreanu, G. Ionescu-Gion, Matei Alexandru, Rodica Suciu, precum şi „Luceafărul", „Epigonii“, „Freamăt de codru", „Lacul". Seria va fi continuată cu discuri dedicate altor scriitori clasici: George Coşbuc, „Noapte de vară", „Nunta Zamfirei", „Duşmancele", „Moartea lui Fulger“, „Noi vrem pămînt" ; Octavian Goga : „Plugarii", „Noi“, „Oltul”, „Apostol“, „Dascălul“, „Dăscăliţa”, „Clăcaşii". TEATRUL DRAMATIC DIN BRAŞOV va prezenta în Capitală, la sala Palatului, astăzi şi miine, două spectacole cu piesa „Vis de secătură“ de Mircea Ştefănescu, în regia artistului poporului Sică Alexandrescu. LA RUSSE, ÎN R. P. BULGARIA, a fost deschisă „Expoziţia de pictură şi grafică românească". Expoziţia reuneşte peste o sută de lucrări ale unui număr de 50 de artişti plastici din ţara noastră. IN LIBRĂRII AU APĂRUT NOI LUCRĂRI : volumul de povestiri istorice intitulat „Hurmuzul jupîniţei“ de Dominic Stanca, „Clipe“ — versuri de Tiberiu Utan, romanul lui Apuleius „Măgarul de aur“, precum şi cărţile pentru copii: „Unde zboară fluturii“ de Mihai Comănici şi „Poveşti“ de Fraţii Grimm. SECŢIA DE DRAMĂ a Teatrului de Stat din Constanta a prezentat la 3 mai o premieră pe ţară cu piesa: „Diavolul apostol", de Lion Beuchtwanger, în regia lui Ion Maximilian.