România Liberă, iulie 1968 (Anul 26, nr. 7370-7395)

1968-07-02 / nr. 7370

• FOTBAL • FOTBAL • FOTBAL • FOTBAL • FOTBAL • Barajul fost nu a o simplă formalitate C­ând am ajuns la Timi­şoara, în dimineaţa inau­gurării barajul­ui pentru divizia A, am rămas pu­ţin descumpănit de lipsa de interes manifestată aici faţă de un turneu crucial pentru cele patru echipe, Crişul, Steagul roşu, Progresul şi Politehnica Galaţi, angajate în cele mai dramatice dispute din cariera lor. Noi, cei veniţi de la Bucureşti, aflasem cu multe zile în urmă că echipa din Oradea reprezintă o forţă,­­antrenorul Ilie Oană ne spu­sese : „Am jucat cu Crişul în Cupă şi numai eu ştiu cum am cîştigat cu 1-0“), ştiam că Politehnica este stăpînitâ de ambiţia de a readuce Ga­­laţiul printre oraşele cu echi­pe în prima divizie că, în fine, Progresul şi Steagul roşu nu se pot împăca nici în ruptul capului cu gîndul părăsirii diviziei. Motive su­ficiente, deci, pentru a aştep­ta cu multă curiozitate înce­perea turneului, a meciurilor pe care le consideram deschise oricăror rezultate. La Timi­şoara însă antrenorii şi jucă­torii întîlniţi în acea dumini­că pe stradă vînturau inva­riabil aceiaşi frază ! „Totul va fi o simplă formalitate. Echipele de A vor rămîne pe locurile lor iar cele de B se vor reîntoarce acasă aşa cum au venit“. Cîteva ore mai tîrziu, pe frumosul stadion „1 Mai", ale cărei tribune nu au fost încă pline de la darea sa în folo­sinţă şi, probabil, că nici nu vor fi pînă cînd fotbalul ti­mişorean nu se va impune din nou pe primul plan, aveam să fim martori la inaugurarea ce­lei mai infernale săptămîni fotbalistice. Crişul, cum se ştie, a cîştigat atunci meciul cu Progresul, şi din acel mo­ment au început lungile nopţi de insomnie. Bucureştenii şi-au văzut spulberate ş­ansele în numai 90 de minute, dar trei zile mai tîrziu, şi tot în 90 de minute, aveau să recîş­­tige dreptul de a mai spera, de a se considera încă prin­tre echipele de divizia A. în acea zi însă au fost definitiv contrazise părerile celor care spre divizia B. Numele aces­teia ne este cunoscut acum Steagul roşu Braşov, formaţie căreia cu mari riscuri i se pu­tea prevesti o asemenea soar­tă după primele două etape ale barajului, în ultimul meci însă braşovenii au capotat fă­ră drept de apel în faţa e­­chipei Progresul, învingătoare cu 3-0, rămasă astfel în pri­ma divizie în mod cu totul şi cu totul neaşteptat. Alături de Progresul s-a ca­lificat şi Crişul, echipă ce re­vine în divizia A după o ab­senţă de cîţiva ani. Aşa cum­ s-a prezentat la baraj avem curajul să afirmăm că echipa orădeană va aduce un suflu nou în primul campionat, cu condiţia ca ea să rămînă în actuala compoziţie şi ca jucă­torii săi să nu se contamineze de starea de blazare ce dom­neşte de multă vreme printre majoritatea fotbaliştilor noştri. Echipa din Oradea, învingă­susţineau că barajul va fi o­noare duminică cu 2-0, se va simplă formalitate, Crişul fă­­cînd pasul decisiv spre divi­zia A. Deci, una din vechile divizionare era sortită pieirii încă din acea după-amiază de miercuri, meciul lor de dumi­nică urmînd să decidă doar numele celei care va pleca remarca cu siguranţă graţie jocului său viguros, dar nu lipsit de tehnică şi gîndire tactică, angajamentului total al jucătorilor în acţiunile o­­fensive, element ce s a dove­dit decisiv în meciurile de la Timişoara. Pentru echipa Progresul se pun probleme foarte acute, dacă doreşte să evite în vii­tor tragica situaţie în care s-a aflat anul acesta. Noi nu pu­nem sub semnul îndoielii com­petenţa antrenorului princi­pal, Cornel Drăguşin El ne-a arătat că are unele idei bune, dar cu actualul lot nu va pu­tea face mare lucru, nici el şi nici altul. Va trebui să se despartă de unii jucători a­­junşi la sfîrşitul carierei spor­tive, chiar dacă despărţirea este grea, chiar dacă aceştia se cramponează de pulpana e­­chipei, afirmînd că sunt indis­pensabili, că fără ei nu se poate face nimic. Este necesa­ră o masivă infuzie de jucă­tori tineri, dornici de afirma­re, jucători care să fie capa­bili, prin prospeţimea lor, să facă faţă unui fotbal dinamic şi viguros. Tot duminică au luat sfîr­­şit şi meciurile de baraj pen­tru divizia B, care au asigu­rat promovarea echipelor Gaz metan Mediaş, A. S. Cugir, Metalul Turnu Severin, Pro­gresul Brăila, Chimia Rîmni­­cul Vîlcea şi Gloria Birlad. Odată cu consumarea acestor meciuri s-a încheiat stagiunea fotbalistică de primăvara-vară, prelungită mai mult ca oricînd în acest sezon. Ea se va re­deschide însă destul de repe­de, la 11 august, cînd sînt pro­gramate primele meciuri ofi­ciale ale diviziei A. Dar chiar pînă atunci vom mai avea pri­lejul să urmărim unele me­ciuri neoficiale, cele mai atrac­tive urmînd să ne fie asigu­rate de turneul organizat la Constanţa de clubul Farul, cu prilejul celei de-a zecea ani­versări a existenţei sale. ION BOCIOACA Tistelunge se înalţă şi trimite cu capul peste portarul Adamache. Este 1-0 pentru Progresul. Foto : PAUL ROMOSAN Lia Manoliu a reuşit alaltă­ieri la Osnabrück 57,98 m la aruncarea discului. Nou record naţional. Cu 101 centimetri peste recordul care i-a adus medalia olimpică de bronz la Tokio. Performanţa este aproa­pe orbitor de strălucitoare, în stare să estompeze licărul de luminare al unor alte rezultate ale atletismului nostru de per­formanţă, titrat, cum ar fi ace­lea consemnate, tot alaltăieri, pe foile de arbitraj la con­cursul internaţional Rapid Bucureşti — Lokomotiv Leip­zig : 11,1 la 100 m (Vosminschi de la C.A.U.), 50,7 la 400 m (Blaga de la Şcoala sportivă nr. 1), 7,26 m la lungime (Za­­haria de la Rapid), 60,92 m la suliţă (Peca de la Dinamo Bucureşti), 1,98 m­ la înălţime (Smen de la Rapid). Atît de mult ne bucură re­cordul Liei (record la o vîrstă... record: 36 de ani), încît nici nu mai avem resurse să ne în­tristăm de cifrele de pe sta­dionul Tineretului din Capi­tală. Recordul Liei, cu care a învins-o pe fosta deţinătoare a cifrei mondiale Liesel Wester­­man, este atît de frumos şi-i dă autoarei sale un aşa plus de siguranţă pentru participarea la a cincea Olimpiadă, încît nici nu putem băga de seamă că 1,98 m la înălţime înseamnă pentru cîştigătorul probei de la Bucureşti un nou şi promiţător record personal. Noua şi impresionanta con­firmare a Liei Manoliu izbu­tită la triunghiularul Olanda- R. F. a Germaniei-România, pune federaţia noastră de atle­tism într-o lumină atît de bună, încît nici nu ne miră că la meciul atletic de la Bucu­reşti nu a fost prezent nici unul din cei doi secretari generali adjuncţi ai F.R.A. I-am văzut pe rugbyştii Alexandru Teofi­­lovici (antrenor federal), Bom­­bonel Cosmănescu (antrenor la Steaua), Alexandru Penciu (maestru emerit al sportului), Constantin Cocor (fost interna­ţional, antrenor de juniori). Dar nu i-am văzut pe „atleţii“ Florian Laslău şi Alexandru Florescu (secretari generali ad­juncţi). L-am întrebat pe Co­cor de ce-i place atletismul, iar el mi-a răspuns : „Am fost rugbyst, dar la început am în­călţat pantofi cu cuie. Am pă­răsit atletismul cu marea pă­rere de rău că nu l-am pu­tut învinge pe asul de atunci al înălţimii: Pompiliu Stoi­­chiţescu!“ Nu ştiu ce păreri de rău asemănătoare ar avea­ ­­i „atleţii" noştri, care dacă nu primesc o sarcină precisă nu se dau peste cap ca să nu scape nevizionat un meci atletic in­ternaţional în ţară. Dacă ar fi fost de faţă poate i-ar fi ajutat pe organizatori să pună tabele de afişaj, să aibă un anemometru (chiar dacă la „sută“ nu era în primejdie re­cordul lui Zamfirescu). I-ar fi convins pe Vasile Sărucan, pe Mariana Goth şi mulţi alţi atleţi spectatori să se înscrie şi ei, chiar dacă nu sunt mem­bri ai clubului Rapid, potrivit vorbei: „Unde-a mers mia, poate să meargă şi suta !“. I-ar fi atras atenţia lui Siminoiu să fie mai modest după cîş­­tigarea cursei de 5 000 m, chiar dacă a reuşit acest lucru cu un tur de pistă înaintea celui de-al doilea clasat. Să fie a­­dică aşa ca şi rezultatul său: 15:01,2... Lia Manoliu a reuşit la Os­nabrück un excelent record naţional la aruncarea discului. Tot acolo a reuşit şi Ileana Si­­lai un excelent record naţio­nal , la 800 m — 2:02,5. Re­zultate care sunt o mană ce­rească pentru cei care se ocu­pă, sau ar trebui să se ocupe de bunul mers al atletismului. Dacă le adresăm felicitări atît de călduroase Liei Mano­liu şi Ilenei Silai, înseamnă că trebuie să-i scuzăm în întregi­me pe ceilalţi ? HORIA CRISTEA ■m. W ' llslllfll ■ smim *5 ^ Aspect din timpul cursei de 5 000 m. Numărul 214 —— Siminoiu — cîștigătorul probei. Foto : AUREL NEAGU S­trăbatem săp­­tămînile fără fotbalul de categorie oficială Pînă la IX august, data începerii edi­ţiei 1968/69 a cam­pionatului, echi­pele, antrenorii şi conducătorii sînt într-un „relache“ mai mult sau mai puţin real. Pentru că aceste zile sunt preţioase, în spe­cial pentru a treia categorie amintită, în vederea defini­tivării loturilor pentru noul cam­pionat. Cu sau fără un nou regu­lament de transferări, comple­tările de loturi trebuie să fie efectuate. Şi, în consecinţă, tatonările, discuţiile, propunerile sau refuzurile sunt în toi. Iată ce posibile, probabile sau... im­probabile schimbări de jucă­tori sau antrenori am cules pen­tru dv., pînă acum. Subliniem, e vorba de schimbări în pers­pectivă, pentru că definitivarea lor se va efectua abia spre sfîrșitul lunii, cînd se va fixa termenul limită al efectuării transferărilor. STEAUA va conta, după toate probabilităţile pe aportul lui Du­­mitriu III cu a cărui transferare se declară de acord şi clubul lui de pînă acum, A.S.A. Tg. Mureş. Se pare că la F.C. Argeş va juca fostul portar al Jiului, Ion Vasile, care a rămas o bună bucată de vreme pe tuşe (mai mult de jumătate din trecutul campionat). U.T.A., credincioasă unei mai vechi şi — cum se vede, destul de rodnice tradiţii — ţine să promoveze trei sau patru din­tre juniorii remarcabili ai for­maţiei recent cîştigătoare a campionatului : Atodires­ei, un moldovean ajuns pe meleagurile Aradului, Braşovschi, Bodea (care a mai jucat în prima e­­chipă). In schimb, Traian Po­­pescu, Weichelt şi Jak şi-au ex­primat dorinţa să plece de la clubul arădean. FARUL a comunicat despăr­ţirea de antrenorul V. Mărdă­rescu căruia — lu­cru destul de curios — cu două săptă­mîni în urmă îi a­­nunţase reînnoirea contractului. Ne a­­flăm în faţa unui nou „caz Ploeştea­­nu“? Succesorul lui Mărdărescu s-ar putea să fie fostul conducător tehnic al Universităţii Cra­iova, Robert Cos­­moc. în privinţa ju­cătorilor noi, con­­stănţenii doresc să realizeze transfe­rările lui Mocanu (Petrolul) şi Cojo­­caru (Politehnica Galaţi). Pen­tru Mocanu, Petrolul propune un schimb cu lanca, Tufan sau Sasu, aşa că discuţiile sunt în curs. Manolache ar dori să se reîntoarcă la Timişoara şi, de asemenea, pentru acest caz, Farul şi Politehnica discută. Antrenorul Ştefan Coidum, al cărui contract a expirat, va pă­răsi după toate probabilităţile pe JIUL, unde a desfăşurat o bună activitate. El va trece, se pare, la Universitatea Craiova, unde locul de antrenor principal — ca şi cel secund, de altfel­— este vacant. Echipa din Petroşani ar dori să-l aibă ca antrenor prin­cipal pe Titus Ozon, dar cunos­cutul nostru fost internaţional nu a comunicat încă răspunsul său. UNIVERSITATEA CLUJ, con­­tinuînd titularizarea jucătorilor tineri, speră să obţină dreptul de joc pentru centrul atacant Fane Tudor, a cărui suspendare expiră curînd. De asemenea, clu­jenii se află în tratative cu C.F.R. Timişoara pentru tran­sferarea lui Kalinin. RAPIDUL, în afara unor definitivări în lot a unora dintre jucătorii de la tineret, are în proiect obţi­nerea dreptului de joc pentru Seeoleanu. Sunt cîteva dintre posibilele noutăţi în loturile şi la condu­cerea echipelor de Divizia A. Care se vor realiza 7 Trebuie să aşteptăm, cum spuneam, sfîr­şitul acestei luni. VREMEA TRAN3- FE­­RÄ­­Rl-LQR... LUPTE • LUPTE • LUPTE • LUPTE • LUPTE • LUPTE Pe saltea... nu se doarme!. Nu de mult, la ultima re­petiţie olimpică a luptătorilor de greco-romane — europe­nele de la Văsteras (Suedia) — reprezentanţii ţării noastre, handicapaţi evident de absenţa unei pregătiri psihologice co­respunzătoare (şi, desigur, nu numai de aceasta) au capotat aproape în serie. Nici un titlu european, nici măcar o meda­lie şi o trecere — consternantă — de la locul 3 la 12 în ie­rarhia de pe continent. Ce ar fi trebuit să repre­zinte în cazul luptătorilor, o pregătire psihologică ? In primul rînd, înaintea fie­cărui meci, o analiză foarte a­­mănunţită a valorii adversaru­lui direct. Cunoaşterea carac­teristicilor fiecăruia dintre ad­versarii sportivilor români şi, paralel, înarmarea elevilor lor cu „antidoturile“ necesare ob­ţinerii victoriilor se impuneau ca nişte legi nescrise, ca nişte obligaţii elementare pentru an­trenori. După aceea, înainte de a urca pe saltea, ar fi fost ne­cesar ca sportivilor noştri să li se creeze un climat de luptă cit mai optimist, adesea ho­­tărîtor în obţinerea unor bune rezultate. Din tribuna presei instalată la Roklundahallen, am avut prilejul să fac com­paraţie între modul cum se comportau antrenorii sovietici, bulgari, suedezi sau turci cu sportivii pe care îi însoţeau pînă la saltea şi o serie de alţi antrenori. In primul caz, între sportivi şi antrenori se puteau distinge relaţii foarte amia­bile „trădate“ printr-un dia­log destins, prin încurajări, printr-o caldă strîngere de mină înainte de primul contact cu adversarii. După aceea, în timpul meciului, — chiar şi în cazul unor situaţii difi­cile, a unor greşeli tactice — sportivii erau lăsaţi să revină singuri pe linia de plutire sau cel mult,­­erau corectaţi prin indicaţii date pe un ton calm. In fine, în pauze, antrenorii căutau să restabilească echili­brul nervos al sportivilor lor, fie dîndu-le efectiv posibilita­tea să se odihnească, fie în­­treţinînd cu ei — subliniez — la modul cel mai potolit, scurte discuţii, un fel de analize­­fulger asupra comportării şi mai ales asupra felului cum vor trebui să abordeze lupta în continuare. In alte cazuri — din pă­cate, şi acela al sportivilor noştri — luptătorii au intrat pe saltea copleşiţi de impor­tanţa meciului, de valoarea adversarului. Iar antrenorii n-au ajutat cu nimic la crea­rea unei stări de spirit cit mai destinsă. La fel, în timpul me­ciului sau între reprize, niciun suport moral pentru luptăto­rul care urma să reia între­cerea. Iar pentru sportivii noş­tri, dezavantajaţi în unele o­­cazii de sorţi — Neguţ şi mai ales Martinescu , existenţa unui suport moral, prezenţa mai aproape a antrenorului, ar fi fost binevenită. Sigur, europenele pe deasu­pra rezultatelor puţin conclu­dente obţinute de luptătorii români, au însemnat o expe­rienţă. Ele au scos în relief faptul că s-a muncit mult, că antrenamentele au purtat pe­cetea seriozităţii şi a răspun­derii, un efort care şi în ca­zul sportivilor şi în acela al antrenorilor, merită a fi sub­liniat. Dar, la fel de bine pregătiţi s-au prezentat la acest ultim test olimpic şi mulţi dintre adversarii luptă­torilor noştri, fizic, tehnic şi tactic. Iar departajarea valo­rică s-a realizat adesea toc­mai prin intermediul acestui capitol, al pregătirii psiholo­gice. Nu contestăm calităţile an­trenorilor care răspund de lo­tul naţional de lupte greco-ro­mane. Aceiaşi antrenori care au condus pe sportivii noştri la Văsteraş au reuşit, de pildă, anul trecut, la Minsk, tot la europene, să ofere multe satisfacţii, chiar şi un titlu continental. (Şi nu este singu­rul exemplu care să ateste pri­ceperea antrenorilor de lupte). Dar, în pas cu cerinţele, cu tot ce apare nou în procesul de pregătire complexă a unui sportiv — nu este vorba nu­mai de lupte — antrenorul are obligaţia profesională (ele­mentară) de a se adapta aces­tor cerinţe, de a aplica tot ceea ce este util folosind experienţa altor specialişti, de a citi şi a se documenta. Un antrenor care lucrează în maniera uti­lizată de el ca sportiv, care se încorsetează într-un con­servatorism rigid, care nu manifestă o anumită mobi­litate în gîndire, în concepţie, nu va putea avea decit sa­tisfacţii temporare, succese­le sportivilor săi nu vor fi totdeauna sigure. In cazul lotului de lupte greco-romane, existenţa unei pregătiri psihologice adecvate, chiar şi pe parcursul celor trei luni care au mai rămas pînă la J.O., ar putea să însemne un mare pas înainte. Alături de celelalte laturi ale pregă­tirii ea ar fi în măsură să ne ofere perspectiva unor succese de prestigiu la cea mai mare confruntare sportivă a anului. Este ceea ce şi doresc iubitorii sportului de la noi. TIBERIU STAMA „Mănuşa litoralului“ Peste cîteva zile boxul îşi va muta ringul pe litoral, la Constanţa. Aici, în cocheta arenă „Olimpia“, cu o capa­citate de 3 000 de locuri, de-a lungul a 4 reuniuni care „ÎNTINDEŢI BENZILE“ DE TOATE, DIN LUMEA CURSELOR Pentru astăzi rubri­ca noastră işi propune să vă prezinte scurte constatări pe margi­nea alergărilor de trap de la Ploieşti şi rezul­tatele reuniunii de duminică. » Articolul 36 din regulamentul alergă­rilor prevede că inter­valul dintre probele de calificare trebuie să fie de cel puţin 10 zile pentru un cal de 2 ani Dar cîţiva dintre ei printre care Dona­ţia, Fruntaşa, Dora­­da au fugit în reu­niunile din 23 şi 30 iunie, deci numai la 7 zile o probă de alta. Nu ridicăm problema de dragul de a găsi ..nod în papură“ ci din principiu pentru respectarea strictă a regulamentului care fereşte mînjii de su­prasolicitare. • Răvaş este nu nu­mai unul dintre cei mai buni 2 ani, dar şi un mare amator de... zahăr. Pentru acest motiv, antrenorul său Tr. Marcu trebuie ca în fiecare dimineaţă să se ducă la grajd cu buzunarele pline spre a nu intra în „conflict“ cu răsfăţa­tul formaţiei sale, ca­­re-şi cere drepturile din momentul în ca­­re-i simte prezenţa. • La darea startu­lui sunt avantajaţi caii care pleacă de la ul­tima distanţă deoare­ce — de regulă — nu se mai întinde o ban­dă şi în spatele lor. In acest fel ei pleacă lansaţi, putîndu-şi crea un avantaj care de multe ori este hotă­­rîtor asupra locului ocupat în proba res­pectivă. Se impune punerea în condiţiuni egale de participare a concurenţilor dintr-o probă de calificare, deci absolut toţi caii să plece numai dintre benzi. • Izvin — unul din­tre favoriţii derbiului — este îngrijit de Pa­­raschiva Toderaş, o modestă şi harnică fe­meie care depune mul­tă pasiune în această muncă. • Cele 8 alergări disputate duminică s-au împărţit numai între 5 antrenori, de­oarece 3 dintre ei — Gh. Vasile, I. Oană şi I Toderaş — au pre­zentat cite 2 cîştigă­­tori, celelalte probe revenind lui Tr. Mar­cu şi S. Mihăilescu. CONSTANTIN DUMITRU MERIDIANE • „Cupa Italiei“ la fotbal ,a fost cîștigată la această ediţi de F.C. Torino care a totali­zat 9 puncte în clasamentu final, în ultimul meci Torino a dispus cu 2-0 de Internazio­­nale Milano. Bologna a învins cu 2-1 pe A.C. Milan. • Atletul român Şerban Cio­chină a avut o frumoasă com­portare in concursul interna­ţional disputat la München. Recordmanul României la tri­plu salt a obţinut victoria cu o performanţă de 16,50 m, cel mai bun rezultat al său din acest sezon. • La Arad s-a disputat timp­­ de două zile meciul internaţio- I nal de gimnastică dintre echi- I pele masculine ale României şi­­ Bulgariei. Gimnaştii români au obţinut victoria cu scorul final I de 556, 25-549,90 puncte. ÎI vom vedea şi la Constanţa pe Gîju (în stînga) la fel de dezlănţuit ca în imaginea de faţă? nr. 7370 — 2.VIII968 — pag. a 3-a „România liberă" Boxul îşi mută ringul pe plajă vor avea loc în aer liber între 5 şi 8 iulie, unii dintre cei mai apreciaţi reprezentanţi ai „nobilei arte“ din Suedia. Olanda, Ungaria, R.D. Ger­mană, R.F. a Germaniei. Iu­goslavia şi Bulgaria îşi vor măsura forţele cu „olimpicii“ noştri care vizează un loc în echipa naţională pentru tur­neul de la Ciudad de Mexico. Intîlnirile suscită un interes deosebit în rîndul amatorilor sportului cu mănuşi constăn­­ţeni, care vor avea şi ei cîţiva demni reprezentanţi în această competiţie în persoana lui D. Răgălie, Gh. Anton, O. Baciu Gh. Preda şi A. Iliescu. Din majoritatea declaraţiilor făcute de specialiştii străini care vor fi prezenţi la Cons­tanţa, se remarcă faptul că participanţii nu au venit ca turişti, pentru a înota în valu­rile Mării Negre sau a se bron­za, ci pentru a intra în pose­sia premiilor celei de-a doua ediţii a „Mănuşii litoralului“. Echipele care vor urca în rin­gul constănţean cuprind mul­te elemente consacrate ale „careului magic“. Vedeta echipei R.F. a Germaniei, este... turcul Yadigan. Da, turcul Yadigan, nu este nici o greşeală. El lucrează la o întreprindere din R F. a Ger­maniei, şi va evolua la Cons­tanţa cu dorinţa de a-şi re­înnoi victoria realizată nu de mult la Istambul în faţa lui Gruiescu. Numai că ieri, la antrenament, Gruiescu ne-a declarat că nu va scăpa oca­zia de a se revanşa în faţa bătăiosului turc, pe care tele­spectatorii l-au urmărit cu ocazia campionatelor europe­ne de la Roma. O dovadă că turneul se anunţă „tare“ o constituie şi faptul că echi­pele R.D. Germane, Suediei, Olandei, Iugoslaviei şi Unga­riei cuprind multe elemente care concurează pentru un loc la Ciudad de Mexico, în turneul de la Constanţa ţara noastră va fi reprezenta­tă de 20 de pugilişti, printre care remarcăm pe Gruiescu, Gîju, Moldovan, Covaci, Oltea­­nu, Cîmpeanu, Alexe şi Iancu. Ciucă, trăind emoţiile bacala­ureatului, este absent motivat. Mariuţan nu va participa de­oarece se află în sesiune de examene la I.C.F. Forul nostru a „mobilizat“ pentru acest turneu pe unii dintre cei mai apreciaţi cavaleri ai ringului în frunte cu Wolf (R.D. Ger­mană), Gullaty (Tunis), Ivano­­vici (Iugoslavia), C. Chiriac (România), M. Stănescu (România) şi alţii. Intr-unul din fotoliile de ring ale arenei „Olimpia" îl vom reîntîlni în fiecare seară pe dl. Harry Banks (Anglia), secretar al A.I.B.A., care ur­măreşte competiţia ca invitat al forului nostru. Dl. Banks, un vechi admirator al pugila­tului nostru, va lua cunoştinţă de primele măsuri pe care fo­rul nostru le-a iniţiat pentru a găzdui în cele mai bune con­diţii campionatele europene de box din 1969. PAUL OCHIALBI

Next