România Liberă, septembrie 1970 (Anul 28, nr. 8042-8067)

1970-09-16 / nr. 8055

„Románia liberó•* CE SPUNE ŞTIINŢA, CE SPUNE PRACTICA, CE SPUNE ACEST AN DESPRE GRIUL ANULUI VIITOR Veţi întilni pe parcursul an­chetei noastre mai multe exem­ple de producţii de grîu bogate la hectar. Şi invers. De obicei, cei din a doua categorie invocă acelaşi argument aparent salva­tor : „Anul n-a fost favorabil. Condiţiile climatice mai puţin prielnice etc. etc.“ Să fie oare de vină doar clima ? Cu­ adevăr există în această motivaţie ? — Nu se poate face ab­stracţie de condiţiile nepriel­nice ce au existat într-o serie de zone, în toamna trecu­tă, nici de excesul de umidita­te şi nici de inundaţiile care s-au produs astă-primăvară. Ele au avut, fără doar şi poate, o influenţă negativă destul de ma­re asupra producţiei de grîu­­■ ne spune ing. ION TOMA, se­cretar general in M.A.S. Nu tre­buie apoi să se uite nici un mo­ment că o însemnată parte din terenurile cultivate cu grîu la cooperativele agricole n-au pri­mit îngrăşăminte chimice.­­ Problema este cunoscută şi va fi, în anii viitori, rezolvată. "Ţinind seama de aceste condiţii, se poate totuşi afirma că pro­ducţia medie de grîu putea fi mai bună, dacă toate celelalte reguli agrotehnice se aplicau în complex, la timp şi de calitate. — Evident, dacă peste tot agrotehnica avansată se bucura de aceeaşi atenţie. Acolo unde tehnologia griului s-a a­­plicat cu discernămint, combi­­ţlele au avut ce aduna. Iată nu­Un timp s-a conturat şi, din păcate, s-a şi aplicat, o teorie­­metodă care astăzi explică într-o bună măsura aplatizarea curbei producţiei medii de grîu. Este vorba de MONOCULTURĂ (re­petarea culturii griului după grîu, ani în şir). In toamna trecută, păioasele, ca plante premergă­toare pentru grîu, au avut o pondere de circa 60 la sută la IAS şi aproape 50 la sută la co­operativele agricole. Este bună sau nu este bună această practi­că ? — Experienţele de la ICCPT FUNDUEEA — ne spune tov. ing. SIPOŞ GHEORGHE, şeful sec­ţiei agrotehnică — au arătat că monocultură de grîu a determi­nat, după zece ani, o apariţie ma­sivă a buruienilor, masa verde a acestora atingînd o greutate de 13 500 kg pe hectar ! In aseme­nea condiţii, producţia a scăzut şi au sporit seminţele de buru­ieni. Rotaţia griului pe 4 ani, pe un sol cernoziomic a asigurat însă 3 500 kg pe hectar (media pe 9 ani) faţă de 2 100 kg in monocultură care n-a beneficiat de îngrăşăminte chi­mice. Chiar şi în anii deosebit de mai cîteva exemple care arată că ascunderea unora după „parava­nul“ climei este de domeniul po­veştilor cu struţi. CAP COBA­­I­IN din judeţul Constanţa a obţinut in 1970 nu mai puţin de 3 500 kg grîu la hectar. CAP GURBANEŞTI din judeţul Ilfov a cules 3 400 kg grîu la hectar, dar unitatea vecină din Mostiş­­tea numai 1400 kg pe hectar. CAP STOICANEŞTI din jude­ţul Olt a recoltat şi ea 3 500 kg, dar alte unităţi apropiate au cu­les cu 500 — 1 000 kg boabe mai puţin pe hectar. Rezultă că „ar­gumentele“ bazate pe supralici­tarea climei nu rezistă la o ana­liză de fond. Cei ce au încercat să se ascundă sub acest paravan fragil arată, cu sau fără voia lor că n-au reuşit încă să-şi facă un aliat fidel şi permanent din agrotehnica avansată, încercăm să analizăm cauzele reale care au stat în spatele unor asemenea diferenţe de recoltă şi, totodată, să vedem în ce măsură sunt eliminate defi­cienţele începînd chiar din ceastă toamnă. favorabili griului, producţiile re­alizate în rotaţii scurte de 2—4 ani au fost cu 350—1 500 kg mai mari decit în cazul practicării monoculturii. — De ce totuşi în judeţe, mono­­cultura a căpătat o pondere mai mare ? Nu există oare posibili­tăţi de realizare a unei rotaţii mai bune a griului ? • — Erau, dar ea nu s-a reali­zat deoarece conducerile unor u­­nităţi agricole n-au organizat bine munca pentru recoltarea o­­Perativă a culturilor prăşitoare după care urma să se pună grîu. In aceste condiţii, vrind-nevrînd, o serie de cooperative agricole in special, au fost nevoite să apele­ze la terenurile arate în vară, pe care fusese cultivat tot grîu, bi­neînţeles cu concursul tacit al direcţiilor agricole judeţene. — Ce s-a întreprins pentru ca această practică să fie eliminată? — In lumina experienţelor fă­cute de cercetarea ştiinţifică, a practicii de pînă acum — ne spune ing. ION TOMA, secre­tar general în M.A.S. — s-a in­dicat ca începînd cu ciclul de producţie 1970—1971, griul să nu mai fie cultivat, după el însuşi mai mult decât doi ani. Ingi­nerii şefi din CAP, tehnologii din IAS au primit sarcina de a întocmi situaţii de amplasare ra­ţională a griului. Direcţiile a­­gricole controlează unitate cu unitate ca indicaţia dată să fie riguros respectată. Constatările noastre făcute pe teren arată însă că nu peste tot se respectă indicaţiile primite de inginerii şefi cu prilejul instruc­tajului care a avut loc la Bucu­reşti cu aproape o lună de zile în urmă, într-o serie de judeţe — Satu Mare, Maramureş, Si­biu, Constanţa, Brăila sau Buzău, bunăoară, culesul cartofilor, flo­rii soarelui sau porumbului de pe terenurile pe care urmea­ză să se pună grîu se desfăşoară anevoios, ceea ce poate duce la întîrzierea pregătirii terenurilor şi respectiv a semănatului. în a­­semenea condiţii unii vor fi­­din nou tentaţi să pună griul pe te­renurile arate în vară, dar care Statul a furnizat unităţilor a­­gricole în fiecare an zeci de mii de tone de sămînţă originală, de înaltă productivitate pentru în­mulţire. O cantitate suficientă pentru a se putea reînnoi, pe a­­ceastă cale, întregul necesar de sămînţă util unităţilor din în­treaga ţară. Şi totuşi, an de an, o serie de cooperative agricole au ajuns, la vremea semănatu­lui, fără a avea sămînţă de cali­tate, au pus chiar in sol boabe fără a ţine seanţa de calităţile biologice ale acestora. De ce s-a intimplat aşa ? — S-a subapreciat însemnata­­tea loturilor semincere — spu­nea ing. MACA­VEI TRAIAN, de la Direcţia seminţelor din M.A.S. Pentru o serie de specialişti a­­gricoli a fost mai comod să dea fuga la baze să-şi procure să­mînţă, decit să se ocupe de pro­ducerea seminţelor. Dar aici n-au găsit întotdeauna seminţe recunoscute, valoroase. Cit au „tras la cîntar“ aceste deficienţe ? Foarte mult ! In uni­tăţi din judeţul MEHEDINŢI, care în toamna trecută a folosit nu mai puţin de 27 la sută din necesar sămînţă fără o provenienţă cunoscută a recoltat o producţie de numai 800 kg pe hectar ! La CAP Stoi­­căneşti din judeţul Olt însă, un­de pe 100 hectare s-au folosit seminţe de înaltă productivitate (din soiul realizat la staţiunea din Caracal) producţia a fost, în 1970, de 4 000 kg pe hectar. Iată ce „minuni“ face sămînţa bună ! — Ce se face in acest dome­niu, pentru ca spicul să fie mai greu ? — Va fi modificat sistemul de producere a seminţelor — ne-a spus ing. VASILE VEDEANU, directorul general al direcţiei de cereale şi plante tehnice din M.A.S. Potrivit programului în­tocmit de minister, obţinerea se­minţelor va avea loc, începînd din această toamnă, în ferme specializate. — Dar pînă atunci ? — Pînă atunci, fiecare unitate, au fost cultivate ani în fir cu grîu. Se va produce astfel o... re­întoarcere la mult incriminata monocultură. Pentru ce-aţi mai fost la Bucureşti, la instruire, to­varăşi ingineri şefi ? Pentru a nu se mai repeta a­­semenea situaţii, este necesar ca specialiştii agricoli să înţeleagă că rolul lor nu este numai acela de a arăta cum se obţine o pro­ducţie mare ci şi de a organiza munca pentru realizarea aceste­ia. Evident, ei trebuie să fie serios, ajutaţi de către consiliile de conducere ale cooperativelor agricole în acţiunea de mobili­zare a cooperatorilor la strînge­­rea grabnică a recoltei de pe toate terenurile pe care urmea­ză să intre, peste puţină vreme, semănătorile.. Acolo unde s-a cuibărit delăsarea este absolut oportună intervenţia direcţiilor agricole şi respectiv a uniunilor cooperatiste judeţene pentru imediata ei eliminare, va continua să-şi asigure necesa­rii de sămînţă din producţia proprie. — Ce garanţii avem că situa­ţia nu se va repeta ca in 1970 — Sarcina de a crea toturi se­mincere nu mai e o problemă de ordin general, ca piuă acum. Fi­ecare tehnolog şef din I. A. şi respectiv fiecare inginer şef din CAP au obligaţia şi răspun­derea directă de înfiinţare îngrijire corectă a loturilor se­mincere de grîu. Acesta va fi u­nul din criteriile de apreciere muncii lor. Se mai pune însă o proble­mă. Actualele soiuri, cel puţin unele din ele, se dovedesc depă­şite. Au creat amelioratorii noi soiuri mai productive, care să le înlocuiască pe cele plafonate . Da, au fost create asemenea soiuri, confirmă prof. dr. NICHI­FOR CIAPOIU, şeful secţiei a­meliorarea plantelor de la Insti­tutul de cercetări pentru cultu­ra cerealelor şi plantelor tehni­ce de la Fundulea „EXCEL­SIOR“, „DACIA“, „FAVORIT“ „MOLDOVA“ „EOVENN 10 „LOVRIN 13“ şi „LOVRIN 231“ „CARACAL 277“, „TURDA 195/65“, sunt cîteva din soiurile intensive create. Producţiile sunt net superioare. „Excel­sior", bun mai ales pentru Dobrogea şi Bărăgan, dă o­ recol­tă de 3 500—4 000 kg. „Dacia" soi cu arie mai largă dă, în con­diţii de neirigare, 4 000—4 300 kg. „Favorit“ — soi bun pentru zona Banatului, Transilvaniei şi Moldovei dă 3 500 — 4 000 kg pe hectar iar soiul „Moldova" — convenabil pentru partea centra­lă a Moldovei, 3 500—3 800 kg pe hectar. — Au fost omologate aceste soiuri ? — Urmează ca omologarea să se facă în acest an — ne spune ing. TORJE DEZIDERIU, preşe­dintele Comisiei de încercare și omologare a soiurilor din M.A.S. — Este însă posibil ca încă din acest an să se însămînţeze o bu­nă suprafaţă cu asemenea se­minţe ? — Da. Există o cantitate de circa 7 000 tone din noul sorti­ment de soiuri, categorii supe­rioare, cu care se vor însămînţa circa 28 000 hectare. Sămînţa a intrat in posesia unor unităţi agricole, care o vor înmulţi şi apoi o vor difuza altor unităţi. Ceea ce se cere acum este, pe de o parte să se dezvolte pre­ocuparea staţiunilor de cercetări pentru asigurarea în continuare a unor seminţe originale cu ma­re valoare biologică, iar pe de al­tă parte să se realizeze, în fer­mele ce­ se specializează în pro­ducerea de seminţe, respectarea riguroasă a agrotehnicii specifi­ce, pentru obţinerea cât mai ra­pidă a unor producţii mari de seminţe din soiurile de înaltă productivitate care au fost create. Revenim însă din nou la pro­blema seminţelor care vor fi fo­losite în această toamnă. Se va evita total practica de a se pune in pămînt seminţe cu putere de germinaţie nesatisfăcătoare ? Toate unităţile agricole au sau pot să-şi procure prin schimb de la I.A.S., întreprinderile de va­lorificare a cerealelor sau „A­­grosem“ seminţe de mai bună­­ calitate,, din soiurile raionate e­­xistente. Menţionăm că, în sco­pul împrospătării stocului de se­minţe, s-au făcut din nou efor­turi financiare de către stat pen­tru procurarea unor cantităţi de seminţe din import. Trebuie făcută totuşi, o preci­zare. Şi în acest an, o serie de unităţi cooperatiste din judeţele HUNEDOARA, GALAŢI, BOTO­ŞANI şi altele n-au manifestat interesul maxim pentru condiţi­onarea propriilor stocuri de se­minţe şi pentru verificarea ca­lităţii lor la timp, la laboratoa­rele de analiză. De ce se mai în­­tîmplă şi acum asemenea încăl­cări ale indicaţiilor date de M.A.S. ? Fiindcă nu peste tot s-a înţeles că cea mai la înde­­mînă cale de sporire a produc­ţiei pe hectar este în primul rînd asigurarea unor seminţe de cea mai bună calitate. Şi fiindcă nici acum, direcţiile agricole n-au luat cu toată fermitatea măsuri de sancţionare a specialiştilor a­­gricoli, care au continuat să pri­vească cu o inadmisibilă super­ficialitate această problemă. Astăzi, punerea în sol a unor semințe cu valoare biologică în­doielnică nu mai poate fi consi­derată o greşeală oarecare, mi­noră. Orice perpetuare a practi­cilor de pînă acum provoacă pa­gube imense. Şi este just ca acei care le provoacă să suporte di­rect, personal, consecinţele ma­teriale ale nerespectării măsurii de a se însămînţa numai semin­ţe capabile să dea randamentele aşteptate. Pentru ciclul 1970—1971, MAS a elaborat tehnologii de cultivare a griului diferenţiate pe zone. Ele ţin seama de greşelile ante­rioare, de experienţa şi rezulta­tele dobîndite în unităţile agri­cole fruntaşe. Evident, asemenea tehnologii diferenţiate — care n-au existat pină acum — sunt foarte bine venite. Trebuie însă reţinut că nici acestea nu este bine să fie aplicate fără discer­­nămînt, fără o adaptare a lor la situaţia reală in care se află unităţile. Cei ce invocă numai CLIMA nu şi-au făcut un aliat fidel din AGROTEHNICA AVANSATĂ Cum este sămînţa, aşa va fi şi spicui! Monocultură sau rotaţie judicioasă ? Zile de vîrf. Toate forţele sunt acum angrenate la recoltări, pregătirea terenurilor pentru semănat, insilozarea furajelor etc. La C.A.P. ŞOLDANU, din judeţul Ilfov, însă, nu toţi caii-putere sunt în plin efort. Şapte din cele 26 tractoare ale secţiei de mecanizare nr. 15 au fost găsite ieri în stare de nefuncţionare ,­­ din cauza defecţiunilor tehnice iar trei (care între timp au fost deposedate de unele piese) din lipsă de tractorişti. Cunoaşte oare directorul I.M.A. Budeşti — tovarăşul Ion Ilinca — cît de „bine" e gospodă­rită aici capacitatea de lucru a tractoarelor . Funi : MIHAI POPESCU Prelucrarea cît mai timpurie a terenurilor de pe care au fost recoltate culturile de toamnă este o condiţie deosebit de importantă pentru obţinerea unor producţii superioare. Solul „aşezat" bine pînă la ceasul însămînţării permite o mai bună germinare a seminţelor, în clişeu . Se trage brazdă nouă pe terenurile recent eliberate de porumb la C.A.P. GRUIU, judeţul Ilfov! Foto : MIHAI POPESCU Şablon sau agrotehnică diferenţiată ? Orice curs de agrotehnică a­­rată că un spor de recoltă se obţine cînd terenul e bine fer­tilizat şi bine pregătit, cind gri­ul e pus în „strat ca de ceapă“, cind se asigură o densitate nor­mală de plante germinabile pe hectar, cind semănatul se face în cadrul epocii optime agrotehni­ce, etc. Acestea sunt reguli gene­ral valabile. Dar nu oricând şi oriunde la fel aplicabile. Aplica­rea şablon, nediferenţiată este profund dăunătoare. Şi totuşi, şablonul, lucrul în asalt, otova, fără discernămint a continuat şi în toamna trecută să-şi pună pe­cetea asupra producţiei de grîu. Fertilizarea, bunăoară, n-a a­­juns însă să fie efectuată cu a­­devărat ştiinţific. Un timp, apli­carea îngrăşămintelor chimice s-a realizat potrivit unei reco­mandări dată încă de pe vremea fostului Consiliu superior al a­­griculturii, care ţintea să asigu­re fiecărui hectar cîteva kilogra­me de substanţă activă. A fost vorba de aşa-zisa „fertilizare cu doze moderate“. Mai tîrziu s-a practicat un procedeu devenit „universal“, adică s-au aplicat, şi undine a fost cazul şi unde n-a prea fost, cam cite 200 kg super­­fosfat la hectar şi 100—150 kg a­­zotat la hectar. De ce aşa ? — N-a fost pusă la punct re­ţeaua de laboratoare judeţene pentru analize agrochimice, spu­nea ing. I. CHIRIAC din CAP Ilişeşti, judeţul Suceava, ca o scuză pentru recoltele mai slabe de grîu obţinute în 1970. E o realitate. Astăzi însă a­­ceastă lacună este lichidată. In toate judeţele au fost create la­boratoare care vor servi unităţi­le sub aspectul analizei chimi­ce a probelor de sol. Fiecare unitate va şti ce substanţe nu­tritive există în pămînt. Pe ba­za acestor analize se va putea calcula precis cite îngrăşăminte sînt necesare pentru obţinerea producţiei planificate la hectar. Va fi, desigur, una din căile de evitare a risipei de îngră­şăminte. Dar nu se va obţine mare lucru, dacă îngrăşăminte­­le vor fi date la întîmplare, ne­uniform, aşa cum au fost date, pînă acum, în unele locuri. — Aceasta implică un control atent de către specialiştii agri­coli pe teren — sublinia ing. Vasile Vedeanu, director gene­ral în M.A.S. Nesupravegherea mecanizatorilor a dus, în ciclul de producţie 1969—1970, la fer­tilizarea unor fişii şi la neferti­­lizarea altora. In spatele dozelor medii de îngrăşăminte prinse în scripte s-au administrat, in une­le locuri, cantităţi foarte mici de substanţe nutritive iar in altele, cantităţi foarte mari. Este o ri­sipă inadmisibilă, generată, du­pă părerea noastră, de scăparea de sub supraveghere a mecaniza­torilor de către specialiştii agri­coli din unităţile cooperatiste. Şablonul nu se observă insă numai în domeniul fertilizării te­renurilor. El este vizibil şi în alte domenii, în unele unităţi, de pildă. S-a încetăţenit practica de a se face arătura pentru grîu mai la suprafaţă şi cam la ace­eaşi adîncime, fără a se vedea că stratul arabil nu mai oferă griului cele mai bune condiţii de creştere. Direcţiile agricole n-au combătut asemenea fenomene. Din dorinţa de a ieşi bine în faţa forului de resort s-au făcut, trebuie spus deschis, concesii ale căror consecinţe le-am „recol­tat“ în această vară. Unii specialişti s-au învăţat să aştepte totul de la centru, inclu­siv şi cum anume să procedeze într-un caz mai particular. Deşi le-a fost dată „busola tehnică“, ei n-au reuşit încă să se orien­teze singuri, în mod corect. De pildă, în stabilirea epocii optime de semănat. Foarte mulţi au pri­vit acest „parametru“ ca fiind invariabil Or... — Este o mare greşeală să se considere epoca optimă ca fiind dată o dată pentru totdeauna, arăta dr. ing. TIBERIU MURE­­ŞAN, directorul ICCPT Fundu­lea, la instructajul cu inginerii şefi din cooperativele agricole. Această perioadă este variabilă, e în funcţie de condiţii, într-o toamnă în care solul e bine apro­vizionat cu apă, semănatul mai timpuriu este un mijloc de creş­tere a producţiei. Dar a se apli­ca şablon acest lucru, aşa cum s-a făcut în toamna trecută, cind in general a fost uscăciune, în­seamnă a perpetua o eroare ex­trem de costisitoare. Epoca opti­mă de semănat se consideră, după cum arată experienţa, cam între 1—15 octombrie în sud şi 25 septembrie — 10 octombrie în zona colinară şi de nord. Stabi­lirea exactă a momentului cind trebuie să înceapă semănatul es­te însă o sarcină a fiecărui spe­cialist. Pagina a 3-a — 16 septembrie 1970 Este nevoie de o prezenţă activă pe teren a tuturor specialiştilor agricoli Oricine adresează întrebarea : „Care este secretul celor 3 450 kg, obţinute la CAP 23 August, judeţul Constanţa“ primeşte din partea inginerului MIRCEA TA­­PIRDEA un răspuns ce poate fi rezumat în patru cuvinte : „Am aplicat corect agrotehnica“. Aşa se întîmplă aici, ca de altfel în toate unităţile care au obţinut recolte bune de grîu. Corect în­seamnă, de fapt, respectarea dis­ciplinei tehnologice. Nu putem însă să nu facem observaţia că, deşi se dau indi­caţii sau soluţii de la minister sau de la direcţiile agricole, ele nu se traduc peste tot, în viaţă, cu aceeaşi consecvenţă. Un con­trol efectuat pe teren a arătat că o serie de specialişti au conti­nuat să privească sporirea pro­ducţiei de grîu cu o inadmisibilă uşurinţă. Inginerul şef de la CAP IVEŞTI — Ciocan Mircea, inginerul şef Niţă Dumitru de la CAP FĂRŢĂNEŞTI, inginerul Aurel Berindei de la CAP BE­­REŞTI, toţi din judeţul Galaţi nu s-au ocupat, bunăoară, nici în acest an de condiţionarea la timp şi corespunzătoare a semin­ţelor. Alţi specialişti de la CAP GRĂDIŞTEA şi CLINCENI, ju­deţul Ilfov au fertilizat necores­punzător cu superfosfat o serie de terenuri destinate culturii griului, deşi unităţile au avut a­­semenea îngrăşăminte în stoc. La CAP LIVENI şi CAP RA­­DĂUŢI-PRUT, ambele din ju­deţul Botoşani, s-a întîrziat pre­gătirea corespunzătoare a unor terenuri, agronomii n-au ve­gheat ca mecanizatorii să reali­zeze alături de cea mai bună calitate. De ce se mai produc aseme­nea încălcări ale disciplinei în producţie ? Pentru că, pînă în acest an specialiştii agricoli din cooperativele agricole n-au avut răspundere directă pentru re­alizarea producţiei. Aceasta a fa­vorizat munca „la general“ fără eficienţă, a dus la scăderea sim­ţului de răspundere. — Marea majoritate a specia­liştilor agricoli — ne spune ing. ION TOMA, secretar general in MAS — înţeleg să-şi facă dato­ria aşa cum trebuie. Mai există însă unele excepţii şi ele apar tocmai din rîndul acelora care şi astăzi înţeleg să facă agricultu­ră dînd doar sfaturi, rămînind ca aplicarea să fie făcută de alţii, fără ca el măcar să fie de faţă. — Cadrul organizatoric nou creat permite însă să se ia mă­suri împotriva acelora care nu înţeleg încă să-şi modifice stilul perimat de a lucra de pînă a­­cum. — Aşa se şi procedează . — Exigenţa trebuie să se ma­nifeste pe toată filiera, de la minister şi pînă la ultima unitate. — Da. O eficientă conducere a agriculturii nu se poate face pe bază de adrese şi telefoane, din birouri, aşa cum s-a procedat, uneori, pînă acum. Este nevoie de o prezenţă activă pe teren a tuturor celor ce conduc agricul­tura. Numai astfel se va reuşi să se imprime în rîndul specialişti­lor agricoli şi a mecanizatorilor o înaltă disciplină, singura în mă­sură să permită introducerea consecventă a tehnologiilor a­­vansate. Cind fiecare va organi­za în mod exemplar munca şi va urm­ări zi de zi, ceas de ceas, mersul lucrărilor şi în deosebi calitatea lor, cind această treabă se va face nu doar cu prilejul recepţionării lucrărilor, cind de altfel este tardivă, atunci, în mod sigur, producţia medie de grîu va răsplăti din plin, prin bogăţia ei, hărnicia lucrătorilor de pe ogoare. Economia naţională este profund interesată în sporirea con­tinuă a producţiei de grîu. Pentru aceasta, statul asigură o bază tehnico-materială în continuă modernizare. Ceea ce se cere acum tuturor lucrătorilor de pe ogoare, şi cu deosebire fiecărui specialist agricol sau mecanizator este să acţioneze în aşa fel încît acest efort pe care ţara întreagă îl face, să-şi găsească rezultatul într-un spor cît mai substanţial de recoltă, începînd chiar cu primul an al viitorului cincinal. Anchetă realizată de Ing. V. STANCU

Next