România Liberă, septembrie 1970 (Anul 28, nr. 8042-8067)
1970-09-17 / nr. 8056
Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE STOCURILE SUPRANORMATIVE Cum se formează? Cum se lichidează? Din totalul imobilizărilor de fonduri în cadrul unităţilor aparţinînd Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, cea mai mare pondere (88 la sută) revine stocurilor supranormative. Materii prime şi materiale, producţie neterminată, produse finite, în valoare totală de aproape 1 miliard de lei, grevează de cîtva timp în mod substanţial bugetul întreprinderilor, influenţînd nefavorabil asupra rezultatelor şi indicatorilor lor economici. Pentru a afla care sunt cauzele care provoacă această situaţie nesatisfăcătoare şi a vedea felul cum se acţionează în direcţia micşorării fondurilor imobilizate, redîndu-le circuitului productiv al economiei naţionale, ne-am adresat tovarăşului C. CONSTANTINESCU, director adjunct al Direcţiei plan, finanţe, preţuri din M.I.C.M. — Ultima analiză, făcută la 31 iulie, privind nivelul stocurilor supranormative — ne-a spus interlocutorul nostru — a dovedit că — deşi comparativ cu perioadele anterioare s-au înregistrat scăderi — valorile respective se menţin totuşi la un nivel destul de ridicat. Dacă la sfîrşitul primului trimestru, stocurile supranormative de materii prime şi de materiale reprezentau un procent de 21,7 la sută, faţă de normativele în vigoare, la 30 iunie ele au scăzut la 14,5 la sută, ca la începutul lunii august să ajungă la numai 13,8 la sută. — Cu toate acestea, cele peste 700 milioane lei care au mai rămas nu sunt o cifră de neglijat... __ Este perfect adevărat şi, tocmai de aceea, atenţia noastră se îndreaptă spre depistarea cauzelor care au condus la imobilizarea acestor importante valori materiale. Se remarcă, în special, că mai mult de o treime din materiile prime și materialele nefolosite apar ca urmare a nerealizării unor sortimente din plan. Astfel, la Uzinele „23 August“ din București existau în stoc, la începutul acestui trimestru, materiale de circa 67 milioane lei, adunate în cursul anilor 1969 şi 1970 şi nefolosite ca urmare a nerealizării planului de producţie anul trecut la locomotivele hidraulice, întrucît nu se primiseră din import o serie de materiale. Trebuie să precizez însă că măsurile luate de conducerea uzinei au permis ca, în cursul lunii iulie, să se micşoreze stocul de supranormative necreditate cu peste 12 milioane lei. Nerealizarea sortimentelor planificate înseamnă, în alte cazuri, crearea unui stoc de producţie neterminată, produse pe care le întilnim rămase în diverse faze de fabricaţie. Aş aminti faptul că întîrzierea cu peste trei luni de zile a omologării prototipului pentru vagonul ZKZ la Uzina de vagoane din Tr. Severin, a împiedicat realizarea a 180 de vagoane din planul de producţie şi implicit formarea unui important stoc de produse. La F.M.U.A.B., circa jumătate din stocurile supranormative de producţie neterminată sunt formate din comenzi cu ciclul de fabricaţie depăşit, în special din cauza unor modificări pe parcurs la proiectele de execuţie (de exemplu, două comenzi lansate în fabricaţie în februarie şi, respectiv, iulie 1967, cu termene de execuţie în decembrie 1968, nu au fost nici pînă în prezent terminate !). — Ce părere aveţi, înisă, despre unele stocuri provocate de aprovizionarea în avans, pe care o practică unele uzine, avînd în vedere că valoarea acestor materiale reprezintă circa 30 la sută din totalul stocurilor ? — Desigur, situaţia ideală este de a se pune în acord planul de aprovizionare cu cei de producţie, dereglările survenite avînd ca efect atît blocarea unor importante valori la unele întreprinderi cît şi greutăţi în aprovizionarea altora. Cred însă că, la acest capitol, este necesară o analiză, de la caz la caz, întrucît pagubele aduse de o eventuală întrerupere a procesului de producţie în cazul unor întîrzieri în aprovizionare — şi din păcate trebuie să menţionez că astfel de întîrzieri se mai întîlnesc — sînt considerabil mai mari. Ceea ce trebuie înlăturat în special este practica aprovizionării peste necesar, fapt care a făcut ca la Centrala industrială de maşini şi materiale electrotehnice să existe materiale în valoare de 15,3 milioane lei, la Centrala industrială de electronică şi automatizări de circa 5,1 milioane lei etc. Aceste materiale vin de obicei ,,să îngroaşe“ stocul de materiale fără mişcare, care zac apoi ani întregi în magazii, după ce de multe ori s-au depus eforturi considerabile şi s-au făcut o serie de diligenţe la diverse foruri pentru aducerea lor.Sunt cunoscute o serie de exemple în această privinţă : mă refer la Uzina de vagoane din Tr. Severin, unde 4 600 kg de vopsea, cerută prin specificaţia întocmită de serviciul tehnolog şef, nu şi-a mai găsit utilizare, iar un număr de broaşte Welter, procurate din import, au rămas în stoc întrucît consumul stabilit era exagerat; la uzinele bucureştene „Griviţa Roşie“, circa 2 milioane de lei sunt stocuri formate ca urmare a aprovizionării pe bază de consumuri informative. Ce se face pentru ca şi asemenea materiale să-şi găsească beneficiarul, şi pentru ca în viitor să se evite situaţii similare ? — Un prim pas este preluarea în bazele D.G.A.D. pentru redistribuirea unora dintre materiale şi prezentarea listelor cu stocurile disponibile la ceilalţi coordonatori pe ansamblul economiei naţionale. S-au întocmit planuri de măsuri detaliate, pe feluri de materiale la fiecare întreprindere în parte, stabilindu-se concret măsura de lichidare ce urmează a se lua, termenele de aplicare și răspunderi personale pentru realizarea măsurilor propuse. S-a indicat întreprin-Ing. MARIAN DUMITRESCU (Continuare în pag. a 5-a) GIGACALORIILE VULCANULUI BUCUREŞTEAN O gamă largă de cazane de aburi şi apă caldă purtînd marca cunoscutei uzine bucureştene „Vulcan" sînt întîlnite astăzi în aproape toate coifurile ţării. Unul dintre cele mai moderne produse asimilate în ultima vreme la „Vulcan" este cazanul de 100 Gcal capabil să furnizeze un debit maxim de 2140 tone apă caldă pe oră la o presiune de 10—20 kg/ cm ². Construcţia şi performanţele sale tehnice, gradul înalt de automatizare şi funcţionare îl fac capabil să concureze cu produsele similare din străinătate. Imaginea de mai jos redă un aspect al ultimelor încercări făcute în uzină la un cazan de 100 Gcal înainte de a fi expediat beneficiarului Foto I GH. FILIPESCU EPOCĂ ŞI REFLECTARE Eugen Barbu Mi-este teamă că s-a uitat lucrul de nimic că arta nu este o modă. O să mi se spună că ea nu trebuie să rămină închistată în formele tradiţionale şi că, de la naşterea sa, este supusă prefacerii şi eu nu voi putea răspunde pentru că nu am ce să răspund. Cu siguranţă că şi funcţionalitatea ei a contribuit şi va mai contribui la mutaţiile de care a suferit şi va mai suferi, dar mi se pare că forma este un lucru şi conţinutul altceva. Asistăm de fapt, din cind în cînd, nu atît la înnoiri cit la agresiuni asupra gustului comun. Cineva se temea de posibilitatea ca toată lumea să facă artă văzînd în această disponibilitate de fapt moartea picturii, a poeziei şi a muzicii. Maşini electronice programate au răspuns în felul lor necesităţii de a crea mecanic senzaţii, dar ştim cu toţii că aveam de-a face cu simple imitaţii, că versul adevărat se naşte misterios din inspiraţie şi o gîndire perfect logică, chiar în cazurile cînd el priveşte ceea ce s-a numit uneori o suprarealitate. Vreau să zic că efortul de a farda simţirea, de a inventa la nesfîrşit numai de dragul de a inventa rămîn superfluu, fără eternitate. Arta nu explică nimic şi nici nu moralizează, ea este analiza spectrală a unor realităţi şi emoţionează, creează în om acea stare de extaz iscată de frumuseţea de care au nevoie pînă şi fiinţele cele mai puţin sensibile. Fără artă, sufletul nostru ar trăi într-un continuu amurg, între tenebrele, spaimele şi presimţirile negre animalice din care am fost scoşi odată cu condiţia de om. Iată de ce mi se pare cel puţin unilateral să ne gindim numai la partea umbrită a gîndirii noastre, la acel subconştient ce poate fi controlat numai cu eforturi deosebite. Poate intriga o artă a nebunilor, dacă o privim cu scopul de a organiza clinic şi poate fi interesantă ca mărturie a unor caractere tulburate, dar a ne propune să producem literatură, pictură sau muzică numai sub imperiul iresponsabilităţii mi se pare absurd cu toate că unii nebuni ar putea scoate strigăte de geniu. Nu cred în fotografierea realităţii şi în consecinţele bune născute din lecturi moralizatoare. Rousseau mă înduioşa cu cuvinte şi, pe urmă, am aflat că era un mare ticălos, iată deci că pînă şi cei răi pot să cutremure pe creduli şi din asta să se nască arta adevărată. Ideal este ceea ce a fost cîndva natură, scria undeva Hölderlin şi cred încă îndărătnic în utilitatea a ceea ce scriem şi povestim. A epata, asta o fac negustorii artei, dar a epata nu este egal cu a inova. Se simte nevoia de a zbura mereu mai sus peste ştachetele artificiale ale disciplinei cuvîntului sau penelului. Depinde numai încotro sab asta este foarte important. Un mare pictor spunea că știe imediat cînd un coleg este impostor printr-o metodă foarte simplă : îl punea să-i deseneze o mînă. Îmi este dat să citesc la întîmplare poeme şi fragmente de romane din ce în ce mai bizare. Văd în expoziţii diferite şuruburi şi pînze de sac cusute grosolan laolaltă, auăgşfceribile (Continuare în pag. a 2-a) Anul XXVIII nr. 8056 • Joi 17 septembrie 1970 • 6 pagini 30 bani Vrem să facem im test: „ Am 40°. Vine medical să mă vadă?“ Consult termometrul. 36 și 8 linii. Deci am temperatura normală. Dar eu vreau să am 40 de grade ! Nu realitate, bineînțeles. Imaginîndu-mi o maladie oarecare, hai să convenim împreună că aceasta este temperatura... testului din rubrica de astăzi. Deci, dacă am 40 de grade, trebuie negreşit să mă adresez unui medic de la circumscripţia cea mai apropiată. Am întocmit urgent, cu concursul amabil al cărţii de telefon, o listă cu zece policlinici, plus circumscripţiile medicale adiacente. Apoi, după un studiu îndelungat al ghidului Bucureştiului (trebuie să ai veleităţi de enigmist ca să te descurci între atîtea străzi cu nume „siameze", dar asta-i altă poveste !), am ataşat adresele cele mai apropiate de circumscripţiile în cauză. Ce se va întîmpla — mi-am zis — dacă mi se va spune că medicul vine imediat la domiciliul anunţat ? Atunci am să mulţumesc frumos la telefon, căci nu e cazul să pun oamenii pe drumuri şi am să destăinui mobilul real al acestei solicitări. Ba, mai mult decît atît, am să-l rog pe colegul linotipist să-mi facă rost de o literă mai mare (vă rog să mă iertaţi dar am rămas cu un tir de la testul „Cumpărăm sau facem rost ?") şi am să public exact promptele şi lăudabilele răspunsuri de la celălalt capăt al firului. Şi am început. Ora 18. Prima adresă : Circumscripţiile medicale reunite de pe strada Veseliei nr. 73. — Alo. Am 40 de grade şi îmi este foarte rău. Aş avea nevoie să vie un medic la mine acasă să mă vadă. VOCEA DE LA TELEFON : — Păi, de ce nu ne-aţi spus de dimineaţă, la ora 10, să vă programăm ? — Din motiv că dimineaţă eram bine sănătos şi nu ştiam că la ora 6 seara voi avea o temperatură aşa de mare. — Aşa ! Şi ce te doare pe dumneata ? Răspund cu o voce adecvată. — Spatele... Capul. — Nu e cazul — îmi răspunde ^ interlocutoarea plictisită. — Nu e cazul să mă doară ? — întreb eu nelămurit. Ar fi bine ! — Nu, tovarășe, nu e cazul să venim ! — Dar mie îmi este din ce în ce mai rău. Vă repet- Am 40 de grade. Urmează o pauză. — Și pe ce stradă stai matale ? — Pe aceeaşi stradă cu circumscripția. Adică pe strada Veseliei, dar la celălalt capăt. Nu ştiu cum s-a nimerit — dar afurisită coincidenţă — am aşadar 40 de grade pe strada... Veseliei ! — E greu să ne deplasăm pînă la dumneavoastră. — Dar sînt cîteva case. Şi aş veni eu dar nu pot să merg. — Adresează-te la „Salvare", la 06 — şi un pocnet sonor a întrerupt neobişnuitul dialog. Ei, aţi văzut ? încerc apoi la dispensarul „Pajura". Este ora 18 şi 25 de minute. Repet temperatura şi aştept replica : — Ce virstă aveţi ? — 40 de ani (spun eu ca să fie cifra simetrică cu febra). — Păi, la 40 de ani nu se moare din 40 de grade. Noi nu venim căci sîntem ocupaţi• Încercaţi la „Salvare". Mai fac încă opt numere de telefon şi, după aceea, trag o linie şi adun: 10+100. Adică din 10 circumscripţii solicitate între orele 18 şi 19, nici un medic nu s-a oferit să vie la domiciliu, deşi pînă la ora 8 seara, conform normelor stabilite de organele sanitare, sînt obligaţi să acorde asistenţa cuvenită. Mai ales cînd ai şi 40 de grade... întrucît toate răspunsurile au coincis cu 06, fac cu încredere numărul „Salvării". — Spuneţi că aveţi 40 de grade ? — Da, răspund cu gravitate. — Şi de ce nu vă adresaţi, dumneavoastră, circumscripţiei de cartier ? Este ora 7 şi un sfert şi ei sunt obligaţi să vie să vă trateze. — Dar ei nu vin — zic eu alarmat. M-au trimis la dumneavoastră. — Atunci, ce păzesc acolo de v-au trimis pe capul nostru ? — oftează vocea la telefon. — Eu nu știu ce păzesc, dar cine vine să mă vadă ? — Ei trebuie să vie. Sunt obligafi- Insistați în continuare ! Și cu asta, gata ! Parcă a DUMITRU TABACU (Continuare în pag. a 2-a) MENIREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU CU CAME Dini îjUVAŢAMENTUL ECONOMIC SUPERIOR ŞI Alţi ECONOMIŞTI Miercuri după-amiază, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a întîlnit la sediul C.C. al P.C.R., într-o consfătuire de lucru, cu cadre didactice şi de conducere din învăţămîntul superior economic şi alţi economişti din institute de cercetări, ministere şi mari întreprinderi. Au participat tovarăşii Manea Mănescu, Leonte Răutu, precum şi Mircea Manţa, ministrul învăţămintului. Cu acest prilej au fost analizate — în lumina Directivelor celui de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român — propuneri privind perfecţionarea invăţămîntului economic. Participanţii auînfăţişat realizările obţinute în ultimii ani în dezvoltarea învăţămîntului economic din ţara noastră, în pregătirea cadrelor de specialişti, precum şi sarcinile tot mai importante ce revin economistului în actualul stadiu de dezvoltare a economiei naţionale. Vorbitorii au relevat în acelaşi timp deficienţele care se manifestă în desfăşurarea învăţământului economic, au făcut propuneri pentru perfecţionarea lui in continuare. S-a subliniat necesitatea ca pregătirea studenţilor să fie mai mult legată de practică, să fie pus un accent sporit pe disciplinele moderne privind ştiinţa şi tehnica conducerii, organizarea producţiei şi a muncii, calculul economic, analiza şi prognoza economică, prospectarea pieţelor etc. S-au făcut totodată propuneri pentru împrospătarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor de specialitate prin reciclarea economiştilor, pentru perfecţionarea activităţii cadrelor didactice care lucrează in învăţămîntul economic. Luind cuvîntul la încheierea lucrărilor consfătuirii, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU a subliniat rolul crescînd al cadrelor didactice in formarea viitorilor economişti şi a dat indicaţii şi recomandări privind ridicarea pe o treaptă superioară a întregului proces de pregătire a specialiştilor din economie. Secretarul general al partidului a subliniat necesitatea pregătirii unor cadre cu o înaltă calificare profesională, capabile să dea soluţii optime problemelor complexe pe care le ridică producţia, întreaga viaţă economică a ţării, să lupte pentru înlăturarea a tot ceea ce urmnează mersul înainte, să fie promotoare consecvente ale noului, ale creşterii eficienţei economice în toate sectoarele, să se preocupe de punerea în valoare a tuturor rezervelor, să organizeze in bune condiţii activitatea întreprinderilor, a unităţilor de producţie în care lucrează. Vorbitorul a relevat, de asemenea, îndatoririle ce revin cadrelor didactice din învăţămîntul economic şi altor economişti în analizarea ştiinţifică a problemelor dezvoltării economiei noastre naţionale, în promovarea continuă a cercetării ştiinţifice economice, în concordanţă cu cerinţele mereu crescânde ale progresului societăţii româneşti. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi-a exprimat convingerea că măsurile ce vor fi adoptate în continuare, pe baza dezbaterilor, vor contribui la perfecţionarea învăţământului economic, la creşterea rolului şi aportului economiştilor în rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia societăţii socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. .,R.L.“ ÎNTREABĂ: Telegramele externe ne°au adus în lunile trecute, din diferite părţi de pe glob, veşti (revărsări in Filipine, ploi torenţiale în India) care de fiecare dată au solicitat în noi memoria primăverii acestui an 1970-AN CU CARACTER HIDROMETEOROIUCIC DEOSEBIT? Redactorul nostru LIA MĂRGĂRIT l-a rugat pe CONF. DR. ING. MIRCEA PODANI să răspundă la cîteva întrebări privind geneza acestor anomalii hidrometeorologice cuvinte, sursa energetică a acestor fenomene este activitatea nucleară din Soare. Această „stea variabilă“, cum îl numesc astronomii, emană energii enorme în spaţiul cosmic, din care o anumită cantitate revine Pămîntului. Astfel, energia primită intr-un minut de către un cm2 al suprafeţei terestre este egală cu 1,94 Calorii, cifră care poartă denumirea de constanta polară. Putem defini activitatea nucleară din soare ca o primă verigă în lanţul cauzal al fenomenelor pe care vrem să le explicăm. Energia solară pune în mişcare masele de aer, generînd circulaţia atmosferică şi implicit transporul apei din atmosferă. Circulaţia atmosferică apare ca un al doilea factor important în lanţul cauzal. Acesta este domeniul de cercetare al meteorologiei. Circulaţia atmosferică este aceea care determină în principal repartiţia precipitaţiilor pe suprafaţa globului terestru. La această repartiţie participă însă numeroşi alţi factori cum sunt relieful, radiaţiile calorice diferite, schimbul termic în plan şi pe verticală. Odată stabilită distribuţia precipitaţiilor, apare un nou factor, acela al formării scurgerii apelor intr-o zonă dată. Este domeniul hidrologiei. O nouă verigă a aceluiaşi lanţ cauzal definit anterior. In această fază intervin o multitudine de factori care pot avea influenţe hotărîtoare. Este cazul factorilor geologici, geografici, de vegetaţie, activitatea umană în domeniul hidrotehnic, agrotehnic şi silvicol. Această interferenţă a factorilor cauzali face ca, în faza actuală a cunoaşterii lor, să apelăm la legea numerelor mari, la teoria probabilităţii şi la calcule statistice pe şirurile de date de care dispunem. Desigur, noi nu considerăm întîmplătoare fenomenele hidrometeorologice respective ci numai mărimea lor la un moment dat. De exemplu, ştim cu certitudine că, în fiecare an, apar pe rîuri debite mari de primăvară dar valoarea acestora este o mărime întîmplătoare datorită, aşa cum (Continuare in pag. a 3-a) — Cum se explică aceste fenomene semnalate în diverse părţi ale globului ? — Factorul motor sau, cu alte i \ 1V* Mn«wi».'. FAPTE . * (TH p .• ,ff *** Şl OAMENI COPIII N-AU OBSERVAT NIMIC... Autobuzul s-a oprit. Şoferul Constantin Burlacu coboară. Şi-a scos din buzunar o batistă■ Nu ştie ce să facă cu ea. Este emoţionat. Din maşină coboară, gălăgioşi, copiii. Este prima zi de şcoală. Dau bineţe şoferului şi pleacă. Nimeni nu ştie nimic. Cînd erau în deal în drum spre Snagov... frîna n-a mai funcţionat o defecţiune neaşteptată. Şoferul transporta peste 20 de copii. Şi el are unul care azi merge la şcoală. Cotitura din vale, apoi iazul şi podul... Se trece intr-o viteză ameţitoare. Pasagerii de-o şchiopă discută Şoferul rememorează datele drumului şi acţionează cu calm. Pedala Irinei este apăsată în gol. Compresorul tace. Mai are de trecut un obstacol şi pericolul ar fi depăşit... Ca să poată opri maşina, i-ar trebui o mică pantă. O ia pe un drum lăturalnic. Micii călători sînt încîntaţi. Viteza creşte. Copacii dispar vertiginos. lată panta. Şoferul priveşte prin oglinda retrovizoare la micii călători. Douăzeci de vieţi atîrnă de un fir de păr. Copiii îi văd faţa congestionată. Miinile strînse bărbăteşte pe volan. De atîta încordare s-a făcut livid. „Nu, nu cred că au observat ceva" — îşi spunea în gînd omul. Maşina încetineşte. Şcoala se vede la cîţiva zeci de metri. In faţa ei profesorii şi colegii aşteaptă sosirea autobuzului. Maşina îşi domoleşte mersul. După cîteva momente opreşte. Copiii coboară. Alergînd spre școală. — La revedere, nene Burlacu. II salută din fugă. Şoferul zîmbește și-şi ascunde stînjenit batista. — N-au observat nimic. Mai bine... CONSTANTIN ZLIBUȚ