România Liberă, octombrie 1970 (Anul 28, nr. 8068-8094)
1970-10-20 / nr. 8084
Pagina a 2-a = 20 octombrie 1970,Románia liberó‘ Dacă am tot observat, cu o cicălitoare consecvenţă, care teatru şi-a deschis stagiunea cu o piesă românească,, şi care cu o piesă străină, nu mai putem uita să subliniem că Teatrul „C. I. Nottara“, avînd două săli, şi-a deschis-o pe a sa cu două piese româneşti, de actualitate şi inedite, şi să-i dorim, şi să ne dorim, ca aceasta să însemne un bun auspiciu, pentru întreaga sa activitate, pînă la vara viitoare ! Autorul de deschidere a „sălii mari“, Ion Omescu, s-a afirmat, ca dramaturg, în ultimii ani, printr-o trilogie istorică, ale cărei merite au forţat destul de repede porţile cîtorva teatre, cîştigînd, simultan, şi omologarea criticii — nu numai, şi nu în primul rînd, a celei dramatice — care a consemnat, totodată, cu sinceră preţuire, activitatea sa de poet, cuprinsă, pînă azi, într-o unică, dar mult promiţătoare, culegere. Dacă la aceasta adăugăm — ceea ce e mult mai bine cunoscut de către toată lumea — că Ion Omescu are în urma sa, vreun sfert de veac de remarcabilă activitate actoricească, şi că, de vreo cîţiva ani, o împleteşte cu activitatea de regizor, rezultă — fără a fi nevoie să aflăm mai multe — că ne găsim în faţa unei personalităţi polivalente, al cărei arc, cu care ţinteşte totdeauna sus, are multe corzi. Prea multe, poate, care, cînd vibrează în acelaşi timp, fac destul de dificilă identificarea, şi, cine ştie, chiar afirmarea, celei mai puternice. Pentru a ajunge, cu Rebelul, într-un oraş socialist al României de astăzi, drumul lui Omescu, fără să fi fost foarte lung, vine de departe, şi vine din urmă , tocmai de prin evul de mijloc, în care se desfăşoară întreaga trilogie istorică, mai sus amintită s Veac de iarnă — Săgetătorul — Anonimul. Saltul — de atunci, la azi — pune într-o lumină cu totul favorabilă dorinţa dramaturgului de a aborda direct lumea noastră socialistă, cu problemele ei actuale, şi pune, în aceeaşi lumină, sprijinul prompt pe care i l-a acordat Teatrul Nottara. Cine este „Rebelul“ şi ce e cu el ? Rebelul este, ca să zic aşa, doi rebeli, căci avem şi o „rebelă“ , doi tineri, doi adolescenţi, frate-soră (motivul fratesoră, sau motivul, „fraţi-inamici“, este foarte frecvent în dramele lui Omescu) — Dan şi Mimi, au fost abandonaţi, de mici copii, de către părinţi vicioşi şi iresponsabili. Pornit pe furtişaguri, Dan a fost internat într-o casă de corecţie pentru minori. Şi reeducat, mai ales, pe linia... literaturii şi poeziei, căci eliberat, după şase ani, nu pare prea legat de meseria de lăcătuş-mecanic, învăţată acolo, ştiindu-l, în schimb, pe din afară, pe Lucian Blaga, şi exprimîndu-se în torente de metafore, lirism şi spirit. E păcat că Mimi n-a ajuns, ca şi fratele său, într-o casă de corecţie, riscul de a deveni poetă şi filozoafă fiind mult mai puţin grav, decît trista realitate de a o vedea, la optsprezece ani, practicing, intens, meşteşugit şi prosper, prostituţia, sub emblema unei cariere de vagă, foarte vagă actriţă figurantă în reviste de mina a şaptea. Fată bună, în fond, Mimi are cultul, contractat pe calea publicitară, al marilor vedete internaţionale, suferă de mistică aurului, şi nutreşte convingerea cinicnaivă că desfrîul e calea necesară şi sigură pentru realizarea ambelor ţeluri. Dan a ieşit din casa de corecţie, cu psihologia întoarsă şi refractară obişnuită, însetat de iubire, dorinic de puritate, legislator de absolut, şi, evident, complexat de solitudine, de suspiciune, de persecuţie. Dan are însă o reprezentare anticipată a tuturor aspiraţiilor sale luminoase, şi aceasta e sora sa. Criza pe care o dezlănţuie în el descoperirea adevăratei imagini a acesteia e, natural, cumplită, şi ia forme din cele mai exorbitante : băiatul îşi abandonează munca ,se dă la beţie, o urmăreşte pe sora sa şi o fotografiază împreună cu pasagerii săi amanţi,, pe care apoi, dîndu-se drept reprezentant al miliţiei, înspăimîntîndu-i cu compromiţătoarele fotografii, îi împinge la sinucidere. Dar şi Mimi are un ideal dezinteresat, pur, iubit cu adevărat , pe Miki — un pezevenghi de ingineraş care, în timp ce se lasă întreţinut de ea, îi trage un banal, dar colosal chiur, însurîndu-se de chiverniseală, cu alta. Biata Mimi trebuie să constate prăbuşirea tuturor certitudinilor ei de intermediere a idealului prin prostituţie, datorită unui „porc“. In chiar momentul acestei triste revelaţii, Dan se găseşte in casa universitarului Gordan — intelectual obosit de cultură, pornit pe panta îmbătrînirii, tată de familie, dar înfruptat şi el, după scrupulele şi reticenţele morale de rigoare, la Mimi cea tînără* pe care vrea să-l împingă la sinucidere, ceea ce nu izbuteşte, deoarece Gordan îl dezarmează declarîndu-l pe loc „al doilea copil al său“. Primul, şi adevăratul, şcolăriţa Silvia, îl dezarmează la rindul său, atunci cînd Dan vrea să întoarcă arma ucigaşă împotriva sa însuşi, convingîndu-l că în lume sînt oameni buni, că viaţa poate fi frumoasă, şi că va fi iubit. Sub simbolul unui straniu peşte mediteraneean, solitar şi sălbatec în propria sa distrugere, al cărui nume rostit ştiinţific şi sigur de savanţii soţi Gordan, eu profan, nu ştiu dacă este mullus, sau nullus, barbatus — avem aci o dramă a dezadaptării, a unor periculoase şi reale ieşiri din orbita morală şi socială, a tinerilor, — dramă ca atare, foarte necesară, şi ,tot ca atare, izbutită. Analiza devierii, a rătăcirii celor doi fraţi in direcţii cu totul opuse, dar egal de periculoase, analiză realizată prin portret, este o reală reuşită scriitoricească Mimi este excelentă, plină de haz, de forţă, şi de autenticitate, in ciuda unei îngroşări caricaturale, care decide efectul, fără să umbrească veridicul. Dan, mai artificial, mai scris, are o poezie şi o putere de radiaţie, care atestă calităţile de creator ale lui Omescu. Ce se întîmplă, însă ? Vorbeam mai sus de dificila afirmare a corzii principale, în cazul omului care are prea multe corzi la arcul său. In Rebelul se manifestă cel mai mult calităţile poetului, în dauna dramaturgului şi a omului de teatru care este Omescu. Drama nu are suficientă acţiune, închegarea conflictului este numai un moment de veleitate interioară, repede stins, astfel că legătura dintre personaje şi grupuri de personaje, rămîne şi firavă şi arbitrară. Ce legătură dramatică există între cuplul Gordan şi cuplul Mimi-Dan,s-ar putea bănui şi argumenta, dar drama ca atare nu o afirmă şi nu o dezvoltă. Ce rost are o doctoriţă, care toată ziua repară clavicule şi femururi, în casa tinerei Mimi, ba chiar la uşa după care tînăra Mimi petrece cu amanţii săi ? Poet, Omescu a cedat tendinţei lirico-confesive, construindu-şi personajul principal dinăuntru, punînd, de altfel, în aproape fiecare dintre eroi ceva dinăuntrul său (vezi drama lui Gordan, între bibliotecă şi viaţă), portretizînd şi atmosferizind bine, dar oprindu-se aci. Poate că aceasta trebuie înţeles şi prin fireştile dificultăţi pe care le intîmpină scriitorul atunci cînd abordează, pentru prima oară, realitatea atît de complexă, atît de vastă, a actualităţii noastre. Desigur că în fondul cel mai vag al dramei avea să rămină tocmai afirmarea acestei realităţi, şi a ideilorforţă care o animă. A pune, de la prima scenă, în gura lui Gordon, îndemnul : „Colindă-ţi cetatea !“, şi la ultima scenă, în gura unei şcolăriţe somnoroase afirmaţia : „oamenii sunt buni“, parcă nu e chiar suficient. Ceea ce o dramă afirmă în mod fundamental, trebuie argumentat dramatic Dar nu e motiv de îngrijorare, ci, poate, de mulţumire, că Omescu iese din istoria trecutului pentru a intra in istoria prezentului. Cu marile şi multilateralele sale calităţi, ne va da cu siguranţă drame contemporane strălucite. Regia spectacolului este tot a autorului, şi noi suntem satisfăcuţi, căci aceasta corespunde unei vechi cereri a noastre : măcar dramaturgii în viaţă să-şi facă regia propriilor lor opere ! Pe deasupra, Omescu este regizor, şi al altora. Spectacolul său este foarte bun, sub pecete scriitoricească , buna construire a portretului individual ,accent pe elementul psihologic, valorificare a cuvîntului, a sugestiei poetice, demnitate intelectuală. Unele accente surprind, şi ar trebui reconsiderate. Am să dau un singur exemplu : relaţiile Dan Mimi, frate-soră, iau uneori o alură tulbure, care porneşte, poate, chiar din text, dar pe care spectacolul le dilată într-un mod nebănuit. Sînt şi stîngăcii de regie, pe care regizorul de meserie ie poate nota cu un surîs sarcastic. N-are importanţă, sunt tocmai cele care se pot repara mai uşor (de pildă, simultaneitatea de acţiuni a ultimei scene), şi a căror reparaţie stă la indemnia oricui. Omescu şi-a constituit o bună distribuţie, şi a condus-o bine. Să începem, pe firul importanţei dramatice a rolurilor, cu Emil Trossu, interpretul lui Dan. Actorul a progresat rapid, în ultimii doi ani, trebuie s-o remarcăm cu bucurie, şi în rolul „rebelului“ a fost întru totul convingător ,cu toate că putea fi, desigur, in anumite scene, mai puţin delirant, mai puţin retoric, — dar asta e o treabă intre el și regizor. Pe Mimi a interpretat-o, cu un nerv excelent, cu un aplomb nedesminţit, cu haz complex. Melania Cire, scăzînd numai în ultima scenă. Constantin Brezeanu, în rolul profesorului Gordan, a utilizat foarte bine distinsa sa răceală, făcînd din ea o mască intelectuală a unor frămîntări cărora le-a dat toată fineţea necesară. In rolul şcolăriţei Silvia, am văzut-o pe Aimée Iacobescu, foarte la locul său, foarte, cum se spune, drăguţică şi cuminţică. In rolul soţiei Gordan, Eugenia Marian a trebuit să simuleze orbirea iminentă, poate pentru a citi, mai greu şi mai rar, un şir de replici absolut egale, fără rădăcini în dramă. Cristina Tacoi, in rolul doctoriţei, o o cruce grea, purtată foarte greu. Teatrul „C. I. Nottara“ „REBELUL“ de Ion Omescu Radu Popescu brewasTmxmaT • A 25-A ANIVERSARE a Naţiunilor Unite a fost marcată in judeţul Maramureş prin organizarea la Baia Mare de către Filiala judeţeană a filateliştilor a unei expoziţii care cuprinde seriile complete de mărci poştale emise de Administraţia O.FT.U. • TEATRUL DE STAT PLOIEŞTI a prezentat zilele trecute in premieră piesa ..O familie îndoliată“ de Branislav Nusici în renin lui On. Saizescu. Decoruri: Florica Mălureanu, costume: Zagorica Stoianovic de la studioul Avala — film din Belgrad. DIN SALA „ARTA" DIN DEVA a avut loc aseară un concert dat de Filarmonica de Stat din Arad. Este primul spectacol al stagiunii permanente pe care o inaugurează filarmonica amintită la Deva. DIN INIŢIATIVA Muzeului de Artă din Tg. Mureş, în localitate s-a deschis expoziţia retrospectivă Vida Arpad (1884— 1915), reprezentant de seamnă al şcolii tirgumureşene de pictură. IN SALOANELE Muzeului Bruckenthal din Sibiu s-a deschis expoziţia retrospectivă Arthur Coulin, organizată cu prilejul comemorării a 100 de ani de la naşterea artistului. «IN CADRUL săpăturilor arheologice din localitatea Sudiţi, judeţul Buzău a fost descoperit un cuptor de formă circulară folosit pentru topirea minereului de fier. Studiind ceramica găsită în apropiere, specialiştii apreciază că acest cuptor datează din secolul 4—S .e.n Această descoperire arheologică vine să susţină ideea continuităţii unor aşezări stabile în această zonă, cu toate vicisitudinile cauzate de năvălirea popoarelor migratoare. • IN CADRUL manifestărilor cultural-artistice prilejuite de festivalul „Tezaur prahovean“, manifestare dedicată apropiatei aniversări a semicentenarului Partidului Comunist Român — la căminul cultural din Nucşoara, comuna Poseşti, a avut loc simpozionul cu tema :,Pagini de monografie-Nucşoara 1970“. • LA PETROŞANI s-a inaugurat filiala societăţii numismatice române, prima de acest gen din ţară. Ea constituie o nouă formă de activitate ştiinţifică in Valea Jiului. • LUNI s-a înapoiat din Republica Socialistă Cehoslovacă ansamblul artistic ,,Doina", al armatei, care a făcut un turneu in această ţară, ca răspuns la turneul întreprins anul trecut în România, de ansamblul artistic militar ,din Bratislava. DON CARLOS: Opera Romtână (16 18 20), ora 19,30; FANNY: Teatrul National ,,1,L Caragiale", sala Comedia ,14 71 71), ora 20; LEONCE SI LENA: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala din bel. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20; PURICELE IN URECHE: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20; BĂRBAȚI FARA NEVESTE: Teatrul „C.I. Nottara”, sala Magheru (15 92 02), ora 19,20; NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI: Teatrul C.I. Nottara", sala Studio, ora 20; TANGO LA NISA: Teatrul Ciulesti (18 04 85), orele 10,30; SEARA LITERARĂ — PREZENTAREA CARTII ,,FIGURI LITERARE" de M. I.A.:-Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), orele 18; SE CAUTA UN MINCINOS: Teatrul de revista si comedie „IonVasilescu" (12 27 45), ora 19.30; COMOARA DIN INSULA PIRATILOR. Teatrul , Ion Creanga" (12 85 56), ora. 16; DIVERTISMENT '70; Studioul „Casandra" al Institutului de teatru (15 72 59), ora 20; GULIVER IN ŢARA PĂPUŞILOR: Teatrul„Ţăndărică", sala Victoria (15 23 77), ora 17, LA GRĂDINA CĂRĂBUŞ: Teatrul , C. Tănse", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30; NU AVEŢI UN CAP IN PLUS ?: Teatrul de revistă „Fantasio“ Constanta, la Teatrul de Operetă, ora 19,30. SUNETUL MUZICII: Patria (11 86 25), orele 9 — 12,45 — 16,30 — 20,15; 100 DE CARABINE: București (15 61 54), orele 8 — 10 — 12,15 — 14,30 — 16,45 — 19 — 21,15; Excelsior (18 10 881, orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Gloria (22 44 01) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Tomis (21 49 46), orele 9 *— 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18 — 20,15; DE ŞAPTE ori ŞAPTE: Luceafărul (15 87 67) orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 -13,30 — 21; Festival (15 63 84), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21* Favorit (3106 15), orele 10 — 12 30 — 15,30 — 18 — 20,30; MN ARŞIŢA NOPŢII: Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 10,45 — 13,45 — 16 — 18,30; Feroviar (16 22 73), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45; Modern (23 71 01), orele 11,30 — 13,45 — 16— 18,30 — 20,45; OMUL RAS IN CAP: Capitol, ora 21. VA PLACE BRAHMS t: Victoria (16 29 17), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21. IMPOSTORII: Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 _ 16 — 18.15 — 20,30; NOILE AVENTURI ALE RĂZBUNĂTORILOR: Lumina (16 23 35), orele 9,30 — 14,45 — in continuare — 1? — 19 — 21; FRUMOASA VARVARA: Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — 16; BLOW-UP: Doina, orele 18,15 — 20,30; PROGRAM PENTRU COPII: Doina, ora 10; HATARII: Timpuri Noi (15 61 10), firele 9,30 — 16 — în continuare; PROGRAM DE DOCUMENTARE IN PREMIERĂ: Timpuri Noi, orele 19 — 20,45 PATRICIA SI MUZICA: Griviţa (17 08 58), orele 10,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 — 20; JANDARMUL SE ÎNSOARĂ: Înfrăţirea intre popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45 — 20; MAYERLING, (ambele serii): Buzeşti (15 62 79), orele 15,30 — 19; Volga (11 91 26), orele 15,30 — 19; Moşilor (12 52 93), orele 17 — 20,15; FLACĂRA OLIMPICĂ: Moşilor, ora 16 DEGETUL DE PIER: Dacia (16 26 10), orele 8,45 *— 20,30 în continuare; Progresul (23 94 10), orele 15,30 — 18 — 20; HIBERNATUS: Bucegi (17 05 47), orele 10 — 16 — 18,15 — 20,30; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 18 — 20,30; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30; Flamura (23 67 40), orele 11 — 16 — 18,15 — 20,30; NUMAI MORTUL VA RĂSPUNDE: Unirea (17 10 21), ora 15,30; STRĂINII: Unirea, orele 18 — 20; AURUL: Lira (31 71 71), ora 15,30; Rahova (23 91 00), ora 15,30; VIA MALA: Lira, orele 18 — 20; INTILNIREA: Rahova, orele 18 — 20,30; Flacăra (21 35 40), orele 16 — 18 — 20; AMBUSCADA: Drumul Sării (31 28 13), ora 14,30; DRAGOSTE ŞI VITEZĂ: Drumul Sirii, orele 16,30 — 18,30 — 20,30; Munca (21 50 97), orele 16 — 18 — Ml PĂSĂRILE: Ciuleşti (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20,30; Mioriţa (14 27 14), orele 10 — 12,15 — 15 — 17,30 — 20; PETRECEREA: Cotroceni (13 62 56), orele 15,30 — 17,45 — 20; CUM SE REUŞESTE IN DRAGOSTE: Viitorul (11 48 03), orele 18 — 20; CANARUL ŞI VISCOLUL: Viitorul, ora 16; ULTIMUL DRUM: Popular (35 15 17), ora 15,30; A TRĂI PENTRU A TRĂI: Popular, orele 18 — 20,15; FRUNZA DE VIŢA: Vitan (21 39 82), orele 15,30 — 18 — 20,15; CLIPA DIN LIBERTATE: Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 __ 20; MOARA CU NOROC: Pacea (31 32 52), orele 15 — 16 — 18 — 20; ALFA — ROMEO ȘI JULIETA: Gingasi (17 38 81) orele 16 — 18 __ 20 TĂCEREA BĂRBAȚILOR: Cosmos (35 19 15), orele 15,30 — 18 — 20,15; Cinemateca — sala Union (13 49 04), OMUL DIN RIO, orele 10_ 12 — 14,15 — 16,30; RĂSUNA VALEA, ora 18,45; GREVA, ora 21; mm................................ TELEVIZIU 18: Microavanpremiera; 18,05: Copiii cîntă; 18,45: Actualitatea în economie; 19,20: 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici; 19,30: Telejurnalul; 20: Reflector; 20,15: Seară de teatru. ,,Iertarea" de Ioan Băieşu; 21,50: Prim plan. Compozitorul Filaret Barbu; 22,20: Divertisment muzical pe teme folclorice româneşti cu Orchestra Electrecord; 22,40: Telejurnalul. TS.ATRE3 ZILELE FILMULUI DIN MAROC Gala de deschidere a Zilelor filmului din Maroc a prezentat publicului tînăra cinematografie prin intermediul a patru scurtmetraje. Primul film proiectat, „Maroc 70“, s-a dovedit a fi un curat şi îngrijit lucrat documentar industrial. Lupta omului cu deşertul, înfruntarea dintre civilizaţie şi primitivismul tradiţionalist al trecutelor epoci, pătrunderea mecanizării şi retragerea nesfirşitelor întinderi de nisip în favoarea formelor îndrăzneţe ale arhitectonicii moderne s-au derulat pe ecran într-un cuprinzător periplu, fiecare nouă imagine fiind susţinută de comentariu. Poate tocmai din cauza amplitudinii şi a unei exagerate căutări de claritate, detaliile plastice necesare unui ritm mai strîns au fost omise, comentariile au fost prea explicite. Alte două filme, purtînd amîndouă aceeaşi semnătură, au conturat, în schimb, remarcabila individualitate cinematografică a regizorului Rabdelaziz Ramdani, în „Ziua cea mare de la Imichli“ — film cu subiect etnografic — uimesc delicateţea şi discreţia în evidenţierea detaliilor şi o anume căldură, disimulată sub neutralitatea inerentă notaţiei documentaristice. Insecvenţa filmată pe viu la sărbătoarea logodnicilor, fiecare gest aparent oarecare, integrat în ansamblul ritualului, capătă, datorită măiastrei mînuiri a aparatului de filmat, un ciudat mister. Acelaşi mister al tradiţiei ce se cuvine respectată, străbate şi in „Pescarii din Assafi“. De mii de ani, locuitorii portului Assafi trăiesc din pescuit. In fiecare dimineaţă, se aşează pe malul mării şi îi smulg cu trudă, îndeminare şi înţeleaptă răbdare hrana lor cea de toate zilele. Şi de mii de ani, marea continuă să rămină darnică. Mîini muncite, năvoade sîngerii in lumina răsăritului de soare, peştişori parcă de argint, se perindă calm prin cadru, alcătuind un frumos poem în imagini. Primul contact cu tînăra cinematografie marocană, dovedind varietate tematică şi acurateţă profesională ne Îndreptăţeşte să-i urmărim cu încredere evoluţia ulterioară. ÉVA HAVAS Expoziţia de sistematizarea municipiului Bucureşti Ieri, în localul Institutului de arhitectură s-a deschis expoziţia de sistematizare a municipiului Bucureşti. Prin intermediul planşelor, machetelor, al graficelor şi diagramelor, vizitatorii pot urmări dezvoltarea Bucureştiului în următorul cincinal şi în perioada de perspectivă, pînă în anii 1980—1990. In viitorii ani, Bucureştiul se va dezvolta de-a lungul elementelor sale naturale — Colentina, care va fi integral asanată şi cornişa de sud a luncii Dîmboviţa. Se va desfăşura în continuare dezvoltarea marilor cartiere Titan, Drumul Taberei, Berceni Sud, Bdul, Armata Poporului, Şoseaua Colentina şi se va reconstrui treptat zona centrală. In proiectul de dezvoltare a oraşului o pondere importantă revine amplasării noilor obiective industriale. In sfîrşit, expoziţia prezintă locurile de agrement şi recreare care vor ocupa o mare pondere în suprafaţa oraşului. La festivitatea de deschidere au luat parte tovarăşul Dumitru Popa, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, primarul general al Capitalei, numeroşi ingineri constructori, arhitecţi şi proiectanţi. . Expoziţia poate fi vizitată zilnic, începînd din ziua de 20 octombrie, între orele 10—13 şi 17—20. CĂRŢI NOI IN EDITURA POLITICĂ Gall Ernő : Idealul Prometeic. ÎN EDITURA ACADEMIEI I. C. Gulian : Hegel sau Filozofia crizei. L. Lörinez : Democraţia burgheză (Orientări contemporane). Aurelian I. Popescu: Cîntece bătrîneşti din Oltenia, (vol. II) C. Velican şi D. Velican : Organizarea macromoleculară a ţesutului conjunctiv. Tratat de fitopatologie agricolă (vol. III) Sub redacţia E. Rădulescu şi C. Rafailă. Ce este şi cumva Comisia pentru EDUCAŢIA PERMANENTĂ (Urmare din pag. 1) fost de altfel numit preşedinte al comisiei. In repetate rinduri, secretarul general al Comitetului Central al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a arătat importanţa ei. Şi, de curînd, la 1 octombrie, cu ocazia deschiderii anului universitar a spus că tot omul trebuie să înveţe de la 6 la 60 de ani şi chiar peste. — Şi pînă acum au existat diferite forme de educaţie pentru adulţi. Mă gindesc la ateneele populare, la casele de cultură, la Universităţile populare, etc. In ultimii ani, au fost create cursuri postuniversitare, cursuri de perfecţionare in diferite domenii. Ce aduce nou sau prin ce se diferenţiază acţiunile comisiei nou create ? — La şedinţa de constituire, de simbătă 17 octombrie, şi care a fost, totodată, şi prima şedinţă de lucru, ministrul învăţămîntului, Mircea Maliţa, a arătat rostul şi intenţiile Ministerului în această privinţă. Şi-au expus şi alţi membri ai comisiei — au fost numiţi 60 — punctul de vedere asupra modalităţilor de lucru. Bineînţeles, am vorbit şi eu. Această „educaţie permanentă“ diferă de vechile mijloace printr-o caracteristică practică şi printr-una teoretică. Vom începe cu cea dinţii, fără ca să se înţeleagă prin aceasta că dăm mai multă preţuire rostului practic decit rostului omenesc al problemei. Tehnica actuală se schimbă neînchipuit de repede. Să ne gindim la tehnica de vîrf, cum e, de exemplu, tehnica calculatoarelor electronice. Se ştie că un calculator electronic are un timp de uzură morală de 4—5 ani. După 4—5 ani, el ar trebui să fie înlocuit cu un calculator mai perfecţionat. Este uşor să te gîndeşti că după 4—5 ani putem cumpăra sau fabrica noi un calculator mai perfecţionat, dar nu trebuie uitat faptul că şi oamenii care lucrează la calculator trebuie să fie pregătiţi să ştie să lucreze la viitorul calculator chiar din momentul în care acesta va fi instalat. Chid ai un timp de lucru de 4—5 ani, o pierdere de numai cîteva luni e deosebit de importantă. Bineînţeles, nu toate industriile au un timp de reînnoire atit de scurt, dar timpul de reînnoire e destul de scurt, ca omul care lucrează să fie obligat să se reînnoiască destul de repede. Să ne gindim la faptul că un profesor de învăţămint mediu, de exemplu, un profesor de matematică, poate fi întrebat de elevii săi asupra a o grămadă de probleme pe care n-ar fi avut cum să le înveţe atunci cînd el a urmat facultatea, în urmă cu 20 de ani. Pentru că nu se puneau atunci. De exemplu, el poate fi întrebat despre calculatoarele electronice, despre limbajele de programare, despre unele nume curioase pe care copiii le pot învăţa anume ca să afle dacă profesorul lor le ştie. Despre Algol şi Fortran, despre Cobol şi Assembler, despre circuite integrate şi circuite imprimate, despre programare liniară şi programare dinamică şi cite şi mai cite. Pentru ca profesorul de şcoală elementară sau de învăţămînt de cultură generală să nu se pună într-o postură dificilă faţă de elevii săi, el trebuie să ştie măcar atîta cit există în presa cotidiană şi în revistele de popularizare, poate ceva mai mult. De asemenea, problema se pune pentru muncitorii de toate categoriile dar tot atit de mult pentru funcţionarii de birou. In al doilea rînd, să nu uităm că dorinţa de a acorda tuturor cetăţenilor drepturi egale, nu poate fi în întregime realizată, decît dacă reuşim ca fiecare dintre ei să-şi dezvolte aptitudinile, numai in cazul în care au început să le aibă la virsta normală de şcolarizare, ci şi dacă au apărut mai tîrziu. Ne dăm cu toţii seama că un elev care nu a fost bine pregătit în primele clase, este într-o situaţie inferioară celui care a avut o asemenea pregătire. Motivele mai slabei pregătiri pot fi independente de elev, poate profesorul a fost mai slab, mediul familial n-a fost bun, starea sănătăţii a fost mai proastă sau copilul s-a dezvoltat mai încet. Şi poartă şi astăzi pecetea de „repetent in clasa I“, lucru de care nu mai e vinovat la 20, 30 sau 50 de ani. Se vede de aci cit de variată e problematica de care comisia pentru educaţia permanentă se ocupă. Ceea ce sperie de obicei pe toată lumea este efortul care se cere pentru a învăţa. Oamenii se întreabă „cină ?“ „cum ?“, „cine plăteşte acest timp?“, „cui îi foloseşte ?“... — Prima dificultate de care suntem conştienţi că ne vom izbi este aceea de a face să se înţeleagă că timpul întrebuinţat pentru perfecţionare — indiferent dacă e vorba de un muncitor necalificat sau director de întreprindere, e un timp cheltuit în favoarea întreprinderii. O fabrică ai cărei lucrători sau ingineri sau personal de conducere nu e îndestul de bine informat, poate să dea un randament cu 20—30% sub cel îngăduit de echipamentul tehnic. O fabrică nu va putea produce la nivelul optim dacă are doar un bun echipament tehnic. Ea are nevoie şi de priceperea celor care utilizează acest echipament. — Aşadar, şi pe teren economic, este nevoie de a face operaţia simultană , in structuri şi in mentalităţi. — Şi deci , dacă fabrica introduce in preţul de cost şi costul învăţatului, acest preţ de cost, departe de a fi mai ridicat, el va fi mai mic. Trebuie să ne dăm seama că numai prin ridicarea calificării profesionale a tuturor celor ce lucrează se poate obţine o ridicare a productivităţii muncii şi deci a bunei stări materiale a întregului popor. Noi nu trebuie să plătim prostiile altora. — Care sunt modalităţile ? — Evident, formele educaţiei permanente trebuie să fie foarte variate şi iarăşi e de la sine înţeles că ne vom ghidi la cele mai puţin costisitoare. — Cred că va fi nevoie de mulţi profesori. Avem suficienţi ? — Nu e greu să ne dăm seama că în această educaţie permanentă intră un număr mare de milioane de locuitori ai ţării. Conştienţi de această dificultate va trebui să procedăm cu multă grijă. Nici numărul de profesori necesari nu-l avem încă gata, nici localuri, nici căminuri. Avem însă o cantitate mare de entuziasm şi perseverenţă. Odată ce problema e pusă, vom continua pînă cînd se va obţine o rezolvare a situaţiei. Din comisie fac parte oameni din foarte variate locuri. Bineînţeles, profesorii şi pedagogii nu au fost evitaţi. De asemenea, vrem să profităm de experienţa celor ce au dus în diferite ministere o muncă asemănătoare. Facultatea de medicină a început de multă vreme acele stagii de perfecţionare pentru medici. C.E.P.E.C.A. duce de mai mulţi ani muncă de reciclare a cadrelor de conducere din întreprinderi, invăţîndu-i să folosească calc'Ulnirele electronice. Experienţa ei ne va fi foarte preţioasă. Pentru învăţămîntul mediu există o instituţie de perfecţionare a pregătirii cadrelor didactice. Diferite institute ştiinţifice ţin cursuri de vară. Există case de cultură în multe sate. Toate acestea constituie un capital pe care sperăm că vom şti Să nu-1 lăsăm să lîncezească. In ce priveşte forma lecţiilor, ea va fi, de asemenea, diferită de cea obişnuită în învăţământul liceal şi universitar (poate şi în acest învăţământ forma actuală va fi perfecţionată). In special, va trebui Să facem uz de mijloacele de comunicaţie cu un public larg — radioul, televiziunea, presa de largă răspîndire. — Urarea pe care v-o fac la acest început, e bineînțeles maximă , rezultate , pe măsura entuziasmului dv. . Manifestări in ţară cu prilejul implinirii a 50 de ani de la greva generală din România Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la greva generală din 1920, în diferite localităţi ale ţării au avut loc, în ultimele zile, manifestări consacrate acestui eveniment. La Casa de cultură a sindicatelor din CRAIOVA a fost organizată o adunare, în cadrul căreia Ion Zăvăleanu, prim-secretar al Comitetului municipal Craiova al P.C.R, a vorbit despre locul grevei generale din 1920, în lupta pentru crearea Partidului Comunist Român. De asemenea, la cinematograful „Tineretului“ din localitate a avut loc un simpozion dedicat aceluiaşi eveniment. Manifestări similare au avut loc la căminele culturale din Leu, Bechet, Castranova, Amărăştii de Jos şi în alte localităţi din judeţul Dolj. ★ Arhivele statului şi Biblioteca municipală din CONSTANŢA au deschis luni expoziţia documentară „50 de ani de la greva generală din octombrie 1920“. Pe lingă numeroasele publicaţii, referitoare la evenimentele din 1920, sunt expuse peste 70 de fotocopii şi documente originale, care atestă starea de nemulţumire generală a clasei muncitoare din România de acum o jumătate de secol, manifestată printr-un puternic avînt revoluţionar. Mare parte din exponate ilustrează acţiunile ceferiştilor, muncitorilor portuari şi din alte întreprinderi şi instituţii din Dobrogea, conduse de Partidul Socialist din România. Pe o hartă a Dobrogei sunt însemnate locurile unde cu 50 de ani în urmă au fost declarate greve şi acţiuni de protest : Constanţa, Cernavodă, Tulcea, Isaccea, Sulina şi altele. A apărut GREVA GENERALA DIN ROMANIA — OCTOMBRIE 1920, lucrare monografică, editată de Institutul de studii istorice și social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., cu prilejul sărbătoririi semicentenarului acestui eveniment. CUM VA FI VREMEA Pentru zilele de 21, 22 şi 23 octombrie se anunţă următorul timp probabil Vremea va continua să se încălzească în prima parte a intervalului în jumătatea de nord-est a ţării. Ca urmare a unui nou transport de aer rece de origină polară, vremea se va răci, mai întîi în Maramureş, Crişana, Banat, apoi şi în celelalte regiuni. Vor cădea ploi temporare în nordul ţării şi locale în rest. In regiunea de deal şi de munte lapoviţă şi ninsoare. Scăderea de temperatură se va resimţi mai accentuat în nordul ţării. Minimele vor fi cuprinse între minus 3 şi plus grade, iar maximele între 6 şi 16 grade, mai ridicate în sud-estul ţării. Productivitatea muncii - rodul bunei organizări a producţiei (Urmare din pag. lndustria judeţului Sibiu peste 3,9 miliarde de lei, fiind mărită simţitor valoarea fondurilor fixe şi deci gradul de dotare tehnică a întreprinderilor. Or, analizînd producţia globală ce revine pe un leu fonduri fixe constatăm o dinamică încă nesatisfăcătoare. Ba mai mult, chiar la unele Întreprinderi ca „Mecanica“-Sibiu, „Tîrnava" — Mediaş, Combinatul textil din Cisnădie, producţia specifică pe fonduri fixe are chiar o tendinţă de descreştere între 1965-1970. Acest lucru se datoreşte şi faptului că în volumul total de investiţii, valoarea construcţiilor are o pondere prea mare, de peste 52 la sută în dauna înzestrării tehnice de care depinde nivelul productivităţii muncii. Aşa stînd lucrurile, ne-am propus ca în cincinalul următor să acţionăm astfel incit ponderea construcţiilor în volumul investiţiilor să scadă cu 17 la sută în comparaţie cu etapa precedentă. Rezerve mari mai avem în direcţia utilizării maşinilor, a capacităţii de producţie a timpului de lucră. La întreprinderile constructoare de maşini, indicele de utilizare a agregatelor — comparativ cu nivelul mediu realizat în 1969 — prezintă o anumită creştere dar faţă de cel obţinut în trimestrul IV al anului trecut are o tendinţă de scădere. Fenomenul se aplică prin volumul de timp neutilizat ce reprezintă 26 la sută din fondul maxim disponibil la maşinile de bază şi de 41,5 la sută la cele din secţiile auxiliare. De reţinut că numai opririle accidentale au reprezentat în medie 2110 ore pe maşină-unealtă, echivalentul a circa 12 zile lucrătoare în două schimburi. Să ne oprim puţin asupra folosirii capacităţilor de producţie, pîrghie de seamă pentru creşterea productivităţii muncii. La şapte întreprinderi analizate de comisia economi,că s-au găsit peste 14 000 m.p. capacităţi nefolosite in scopuri productive. Un exemplu concludent care scoate în evidenţă şi optica necorespunzătoare din partea ministerului de resort în stabilirea investiţiilor ni-i oferă Uzina „Carbosin“ din Copşa Mică. Aci,din cei aproape 10 000 m.p. spaţii industriale, destinaţi iniţial pentru fabricarea negrului de fum, 3 228 m.p. se folosesc în prezent ca spaţii de depozitare. Alţi 5 000 m.p. se preconizează a se amenaja pentru magazii, căci instalaţia de granulare a negrului de fum se prevede a fi folosită abia la sfîrşitul anului 1971. Spaţii nefolosite raţional în scopuri productive s-au identificat şi la „Vitrometan" — Mediaş, la Uzinele textile — Cisnădie, la „13 Decembrie" — Sibiu şi în alte unităţi din judeţul nostru. Ca să nu mai spun despre lipsa de corelare care există în unele cazuri între investiţie şi dotare, ceea ce determină o productivitate scăzută. La Uzina de piese Auto — Sibiu, bunăoară o hală modernă de 7 000 m.p. terminată în 1969, nici pînă în prezent nu e utilizată. Pentru o altă hală, cu termen de punere în funcţiune în trimestrul IV/1970, utilajele celor 12 linii tehnologice sunt contractate în proporţie doar de 40 m/p, unele cu termene de livrare pînă la sfîrşitul anului viitor. Evident, construirea de spaţii în care nu se realizează apoi nici un fel de producţie, influenţează negativ nu numai productivitatea muncii, dar afectează grav eficienţa întregii activităţi economice. După părerea mea ministerele trebuie să gîndească mai profund asupra acestor probleme. Acestea sunt deci o parte din rezervele existente. Am ţinut să le enumăr pe acestea deoarece ele fac obiectul preocupărilor noastre imediate, fiind hotărîţi să iniţiem noi acţiuni in vederea ridicării întregii activităţi industriale din judeţul nostru la parametrii ceruţi de sarcinile multiple şi complexe ale cincinalului în pragul căruia ne aflăm.