România Liberă, octombrie 1970 (Anul 28, nr. 8068-8094)
1970-10-01 / nr. 8068
Dacă evenimentul n-ar fi fost atît de tragic, aş fi reconstituit secundă cu secundă ce s-a întîmplat. Dar doi din cei care se aflau atunci în casă, azi nu mai sunt. Era în dimineaţa primei zile a anului acestuia, la orele zece şi treizeci de minute. In Piteşti, pe strada Craiovei, în blocul nr. 5, în apartamentul 4, o femeie întorcea butonul televizorului. A fost ultimul ei gest simplu, omenesc, din gama atâtor deprinderi ce alcătuiesc existenţa noastră. După trei zile murea iar după alte şase zile murea şi fiul ei Olimpiu, de nouă ani. A întors butonul televizorului şi a urmat o explozie care s-a auzit în tot orașul. Gazele pătrunse în subsolul blocului, la scara C,, s-au strecurat în apartamentul nr. 4 și a fost de ajuns o simplă întoarcere a butonului televizorului. Cum a dovedit ulterior expertiza tehnică, o conductă s-a fisurat pentru că n-a fost izolată după încălzirea ei cu aparatul de sudură în vederea îndoirii pentru a-i da o formă verticală. Gazele au pătruns în subsol prin orificiul cablului electric. Apartamentul a luat foc și locatarii blocului și ai blocurilor vecine au sărit să ajute. Au venit pompierii. Nu trecuseră decit douăzeci şi cinci de minute de la explozie, cind s-a petrecut o greşeală gravă de intervenţie şi a urmat a doua explozie, cu mult mai violentă, care a distrus opt apartamente de pe scară, aruncînd planşeele şi boltind tavanele. Au fost răniţi mulţi dintre cei veniţi să dea o mină de ajutor, iar unul dintre ei, Iulian Tudorache, şi-a pierdut chiar viaţa în urma rănirii. Suflul exploziei a trîntit la pămint, tot ce a intîlnit în cale. La patruzeci de metri, geamurile unui magazin au fost făcute ţăndări. Explozia s-a resimţit pînă la a treia scară. Unde a provocat distrugerea unei încăperi. Lista vinovaţilor a fost alcătuită repede şi erau destui : constructorul — pentru extrem de grave neglijenţe şi abateri de la normele tehnice în executarea instalaţiilor de gaze ; întreprinderea de distribuire a gazelor — pentru nesocotirea atribuţiilor sale : întreprinderea care are în exploatare blocul şi care a tolerat ca subsolul tehnic să fie plin cu apă provenită din canalele de scurgere şi care degaja un miros asemănător cu cel al gazelor, făcînd ca infiltrarea acestora să nu fie simţită ; asociaţia de locatari — pentru toleranţa pe care a dovedit-o faţă de neajunsurile condamnabile in gospodărirea imobilului ; vinovaţii — pentru eroarea tehnică din cursul intervenţiei, care a provocat cea de a doua explozie... Aceasta ar fi numai lista celor care au avut o răspundere nemijlocită. La unul singur dintre vinovaţi — constructorul — nouă oameni, şapte dintre ei ingineri, doi fiind chiar specialişti in instalaţii, poartă intr-un grad sau altul răspunderea celor intîmplate, ca o consecinţă, in primul rînd, a modului inadmisibil cum s-a executat instalaţia de gaze. Au trecut nouă luni de zile de la tragicul accident. Cine a răspuns dintre atiţia vinovaţi şi in ce fel a răspuns ? Oricit ar fi de uluitor, dar trebuie s-o spunem de la început , n-a răspuns nimeni. Au fost găsiţi doi acari Păun, însă pare că pînă la urmă vor fi şi ei scoşi din cauză şi se va alerga după al treilea. N-a fost atins nimeni nici cu o floare, nici un leu nu s-a clintit din buzunarul nimănui, deşi statuia cheltuit pînă acum, doar pentru refacerea blocului şi revizuirea instalaţiei de gaze la douăzeci şi patru de blocuri, 83.578 lei şi, respectiv, 343.284 lei. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru care am întreprins ancheta. Umbra acarului Păun a întîrziat prea mult asupra tragicului accident de la Piteşti, este timpul să se destrame ceaţa şi vinovaţii să răspundă cu toţii. Să dăm cuvîntul faptelor, aşa cum au rezultat din constatările anchetei ziarului. Ancheta judiciară a decurs greoi, aproape fără nici un sprijin din partea trustului de construcţii şi a altor întreprinderi implicate în acest caz. După cum mărturisesc reprezentanţii procuraturii, n-au putut fi găsite nici toate actele necesare din perioada construirii blocului, anul 1965, pentru că au fost pur şi simplu sustrase. Sau n-au mai fost găsite, s-au pierdut, ca să folosim cuvintele celor care au fost solicitaţi să le pună la dispoziţia anchetei. Organele de anchetă au restrîns învinuirea penală la doi oameni, conform concepţiei că trebuie să răspundă penal doar executanţii direcţi ai lucrărilor de instalaţii, adică maistrul şi şeful de echipă. Să nu supunem deocamdată criticii această concepţie, fie şi pentru motivul că procuratura a fost singurul organ care s-a zbătut totuşi să elucideze cauzele exploziei din strada Craiovei, reuşind să pună in evidenţă cu destulă exactitate în ce au constat defecţiunile de ordin tehnic, încălcarea normelor de construcţie, neglijenţele, chiar dacă în stabilirea nominală a vinovaţilor n-a făcut, decit jumătate de pas. Cei doi trimişi în judecată sunt maistrul principal Constantin Andrei şi şeful de echipă Barbu Şerbănescu. O contra-expertiză, survenită în cursul procesului, susţine că n-au executat decit parţial lucrarea, predînd-o altcuiva. Barbu Şerbănescu a mărturisit în instanţă că-i de profesie contabil şi nu instalator. Să lăsăm însă instanţa să se pronunţe, la data cînd are loc ancheta ziarului fiind tocmai gata judecata, urmînd să aibă loc pronunţarea. Vorbind cu directorul trustului de construcţii Argeş, ing. Gh. Băiaşu. Blocul din strada Craiovei a fost construit de grupul de şantiere nr. 1 al trustului. Actualul director lucra pe atunci in cadrul grupului de şantiere nr. 2, deci nu avea o legătură directă, poate fi intru totul obiectiv. Pentru începutul discuţiei : Cine anume din cadrul trustului a fost tras la răspundere şi în ce fel ? Directorul este puţin descumpănit : — Cum adică ? In ce fel să răspundă ? Instanţa încă nu s-a pronunţat. Sînt trimişi în judecată, după cîte ştiu, trei... Nu trei, ci numai doi, dar să renunţăm la retuşarea amănuntelor. Directorul n-are de altfel certitudinea datei cînd s-a produs explozia, așa că detaliile nu mai contează. — Da, este adevărat, am primit o hirtie de la procuratură, însă pe cale administrativă nu putem stabili nici un fel de răspundere. Cu atît mai puţin, una materială. — Refacerea blocului, ca să vorbim doar despre asta, a costat optzeci şi trei de mii de lei. Cine-i plăteşte ? — Vinovaţii. Cum va stabili justiţia. Dacă ne-ar lipsi nouă din cont vreo sumă, am putea s-o imputăm, dar nu ne lipseşte... Mi-amintesc şi acum cu cită satisfacţie, după vreo jumătate de oră de la terminarea convorbirii cu directorul, în timp ce avea loc una similară cu inginerul şef, a venit inginerul Gh. Băiaşu să-mi comunice că suma de optzeci şi trei de mii de lei a fost decontată de întreprinderea de locuinţe şi construcţii . — A fost plătită suma. Nu ne lipseşte nici un leu. Pe ce bază să stabilim răspunderea materială ? Dar să ne întoarcem la convorbire acolo de unde am lăsat-o. — Credeţi că cei trimişi in judecată sînt singurii vinovaţi sau răspunderea penală ar trebui să fie mult extinsă ? Directorul a făcut o pauză, s-a gîndit, apoi a răspuns. De altfel, toată discuţia a fost cu pauze lungi, stînjenitoare. Cînd lipseau amănuntele de cunoaştere a cazului şi pauza risca să se prelungească prea mult, i le furnizam cu bunăvoinţă. — După regulamentul CSCAS, răspunderea nu poate urea mai sus de inginerul Marinescu... Inginerul Marinescu, specialist în instalaţii, răspundea de acest sector în cadrul grupului de şantiere. Vasăzică, ar mai răspunde Marinescu şi eventual dirigintele de şantier şi, se înţelege, toţi cei de la întreprinderea care distribuie gazul metan. In ce-i priveşte pe cei din urmă, trustul este absolut de acord să răspundă. Ca să încheiem capitolul răspunderilor, întreb : — Pină la data aceasta, a primit cineva vreo sancţiune de vreun fel, fie şi o simplă mustrare scrisă, pentru modul cum au fost executate instalaţiile de gaze ? — Nu, n-a fost sancţionat nimeni. Am aşteptat să se pronunţe justiţia. Procuratura a cerut trustului să stabilească răspunderea materială, trustul aşteaptă ca justiţia să hotărască şi pină atunci toate sunt cum au fost, deşi au trecut aproape nouă luni de zile. N-a fost nevoie de sancţiuni pentru că nu-i nimeni vinovat sau de ce ? Să vedem ce părere are directorul trustului despre felul cum s-a executat instalaţia de gaze . — S-au cordus 7—8 greşeli. Regulamentul este făcut să prevină o catastrofă de pe urma unei singure greşeli datorată constructorului. Nu mai este făcut şi pentru neglijenţa celui care exploatează instalaţia... Să recapitulăm greşelile, pe cele esenţiale : conducta a fost îngropată la o adîncime de două ori mai mare decit cea prevăzută, s-au executat lucrări de sudură şi conducta n-a mai fost izolată cu bitum, în jurul conductei a lipsit patul protector care să înlesnească evacuarea nepericuloasă a eventualelor gaze scăpate prin fisurarea conductei, nu s-au executat răsuflătorile cerute, iar pedeasupra tuturor acestor greşeli, la aşa zisa sistematizare verticală a şantierului, buldozerele au trecut fără milă şi au masacrat tot ce au întilnit in cale în perimetrul unde se afla conducta blocului nr. 5 din strada Craiovei. Să mai amintim că întreprinderea de gaze n-a participat la recepţie, că dirigintele de şantier a lipsit şi el, că nu s-a făcut în decurs de cinci ani nici un control al instalaţiilor, că răsuflătorile, care trebuie verificate zilnic. in tot acest timp nu s-a remarcat nici măcar că lipsesc ? A înşirui toate lipsurile şi a le diseca, ar însemna a acoperi tot spaţiul acestei anchete. Omitem din discuţie neajunsurile în executarea instalaţiilor constatate abia cu prilejul reviziei şi refacerii tuturor branşamentelor de la blocurile din Piteşti. „ Am găsit cabluri electrice, mărturiseşte directorul, suprapuse pur şi simplu conductelor de gaz din birou la inginerul şef Ion Burlacu. în 1965, actualul inginer şef al trustului ocupa funcţia de inginer şef al grupului de şantiere care a construit blocul, interlocutorul este inexplicabil morocănos, stăpînit de o supărare nemărturisită. — Dacă se face o sudură la o ţeava, ce, poate să se ştie pînă sus ? ne spune inginerul şef, întinzînd un fel de notă de plată. De fapt este o adresă către comitetul executiv al consiliului popular judeţean, care este rugat să vadă ce face cu suma de peste trei sute douăzeci de mii de lei, cheltuită cu refacerea branşamentelor şi schimbarea traseului conductei la un număr de 24 de blocuri. înţeleg sensul este un argument al măsurilor luate după explozie. — Cine credeţi totuşi că este vinovat ? — Mi-i greu să fac aprecieri. E o treabă încurcată. Va greşi şi tribunalul... — încurcată rău, intervine un salariat al trustului aflat de faţă. O să se găsească cineva să tragă ponoasele... Consilierul juridic al trustului, Al. Bănică, are explicaţii Păun? teoretizate Intr-un grad mai înalt : — Procurorul are o teorie filozofică : cauza principală şi condiţiile. Noi sîntem cauza, restul sînt condiţii, întreprinderea de gaze, întreprinderea de locuinţe şi construcţii, asociaţia de locatari... Condiţiile lui sunt cauze, toţi trebuie să răspundă nu numai noi. Argumentează rînd pe rînd cine şi de ce trebuie să răspundă. Mai ales de ce trebuie să răspundă întreprinderea de gospodărie comunală, care se ocupă de distribuirea gazelor naturale. Vasile Grigoriu, consilier juridic la întreprinderea de gospodărie comunală : Noi am figurat la proces ca parte civilă. Ni se cuvin şase sute de lei cheltuiţi pentru branşament, încearcă să ne bage şi pe noi. Principalul vinovat este responsabilul blocului , n-a anunţat că ies gaze. A sosit şi aici o adresă a procuraturii, trimisă la data de 21 mai, prin care se cere tragerea la răspundere, pe linie administrativă, a celor vinovaţi. Ca şi în adresa primită la trust, cauzele exploziei sunt arătate în detaliu, aşa cum au rezultat la expertiza tehnică, deci cu posibilitatea de a se vedea cine şi de ce poartă vina. La 29 mai, directorul a pus o rezoluţie către inginerul şef iar inginerul şef a aşternut şi el două rezoluţii către servicii. Să se prelucreze, să se facă propuneri, să se vadă, să se dreagă... — Ce s-a ales pină la urmă ’ •Îl întrebăm pe consilierul juridic, la care s-a oprit, după patru luni, adresa. — Am luat legătura cu procuratura. Măsura nu este aşa urgentă... La întreprinderea de locuinţe şi construcţii, cea care a decontat plata refacerii blocului, problema răspunderii nu s-a pus în nici un fel şi vrem să aflăm doar ce a determinat decontarea sumei către trustul de construcţii, dar nici acest lucru nu-l putem stabili, deşi avem concursul contabilului şef, al şefului serviciului de contabilitate şi al cîtorva funcţionari. — Cit ar fi trebuit să dureze refacerea blocului ? — Păi, judecind după valoarea de optzeci şi trei de mii de lei, cam o lună de zile, o lună şi ceva. A fost gata abia după opt luni şi jumătate şi nu-i dat în folosinţă nici acum. Douăzeci de apartamente stau neocupate. Directorul trustului era de părere că atît trebuie să dureze cit a durat. — Cum să nu dureze, ne declară Marin Olteanu, maistru mecanic la Textila Găvana, președintele comitetului de bloc, cum să nu dureze, dacă trimeteau cîte doi-trei oameni să lucreze ? Cei care au trecut pe aici au avut o atitudine batjocoritoare. Au făcut o revizie a gazelor şi suma de peste trei mii de lei au dispus să fie plătită de locatarii celor două scări rămase întregi. De abia după ce aceştia au protestat, dispoziţia a fost anulată. S-au săpat gropi în preajma blocului, cu prilejul verificărilor şi au rămas neastupate. Au trebuit să repare locatarii neglijenţa. Subsolul tehnic este şi acum plin cu apă de canal.... Să te mai miri atunci că doar cu o săptămînă înaintea exploziei o sesizare cu privire la proasta funcţionare a gazelor n-a fost cercetată cu pricepere şi groaznicul accident nu a fost înlăturat ? Să trecem la ultimul interlocutor, sărind cu bună ştiinţă pe mulţi alţii, inclusiv cetăţeni de pe stradă, care s-au dovedit, în totalitatea cazurilor, mai buni cunoscători ai cauzelor şi răspunderilor ce revin decit conducătorii unor întreprinderi. Sîntem în biroul vicepreşedintelui comitetului executiv al consiliului popular judeţean Argeş, tovarăşul inginer Ion Ionescu, care răspunde de problemele de construcţii şi de gospodăria comunală. Ii expunem ancheta aşa cum a decurs. " — Cunosc cazul foarte bine. Am făcut un raport într-o şedinţă a comitetului executiv. Am fost interpelat şi într-o sesiune. Intr-adevăr, comitetul executiv judeţean a luat măsuri foarte amănunţite ca în viitor să fie evitate orice abateri de la cerinţele tehnice în efectuarea lucrărilor de instalaţii. Decizia sa din 14 martie a.c. cu privire la proiectarea, avizarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor şi reţelelor de gaze naturale conţine toate precizările necesare pentru respectarea cu stricteţe a normativelor într-un sector atît de important al lucrărilor de construcţii. Pe baza aceleiaşi decizii s-a întreprins verificarea instalaţiilor de gaze la toate blocurile din cuprin- sul municipiului. Dar stabilirea răspunderilor ? îl întrebăm pe tovarăşul vicepreşedinte. — Odată lămurită chestiunea pe linie de justiţie, noi venim cu măsuri. In mod treptat îi înlocuim. I-am sancţionat pentru nerespectarea a ceea ce am hotărît pentru înlăturarea urmărilor. l-am sancţionat pentru faptul că nu au tras concluzii, nu pentru accident. — Ce se va întîmpla cu sumele cheltuite pentru refacerea blocului, revizia branşamentelor? — Le vom aşeza pe toate cu grijă, nu rămîn aşa cum au fost plătite... Am părăsit şi biroul vicepreşedintelui cu un sentiment de insatisfacţie. Nici aici concepţia despre răspundere în cazul exploziei de la blocul din strada Craiovei nu are prea mare claritate. Ca să nu mai vorbim de măsurile ce ar fi trebuit să urmeze. ★ A existat oare acarul Păun ? Da, a existat. Dar încercarea de a reedita cazul lui la Piteşti n-are sorţi de izbîndâ, oricît de mult s-ar fi alterat simţul de răspundere şi judecata unor conducători de întreprinderi vinovate pentru producerea unui accident care a costat trei vieţi omeneşti, rănirea unor oameni şi mari cheltuieli materiale. Opinia publică locală aşteaptă adevăratele măsuri de pedepsire a vinovaţilor şi nu căutarea de acar Păun. Ceea ce credem că nu va întîrzia prea mult. P. SOLCAN A existat oare acarul „Románia libera" „R. L“ ÎNTREABĂ CREŞTEREA IMPORTANTĂ A VOLUMULUI TRANSPORTURILOR AUTO CONDUCE LA NECESITATEA DEZVOLTĂRII ŞI MODERNIZĂRII REŢELEI RUTIERE PENTRU A SATISFACE ÎN MOD CORESPUNZĂTOR CERINŢELE ACTIVITĂŢII ECONOMICE ŞI SOCIALE Ce magistrale rutiere au in vedere constructorii de drumuri? Perspectiva creşterii în continuare a traficului auto în următorii ani, impune noi măsuri pentru accelerarea ritmului de îmbunătăţire a condiţiilor de circulaţie pe reţeaua noastră rutieră, cunoscut fiind faptul că influenţa stării drumului şi în special a suprafeţei sale de rulaj, asupra cheltuielilor de transport este foarte importantă. Studiile întreprinse pe această linie, au scos în evidenţă necesitatea începerii, încă din acest cincinal, a unor magistrale rutiere, acţiunea urmînd să se continue şi să se amplifice în anii următori pe baza cercetării volumului şi curenţilor de trafic. In primii ani ai noului cincinal se vor încheia lucrările primei autostrăzi drin ţara noastră dintre Bucureşti şi Piteşti, lucrare a cărei primă cale de circulaţie a fost dată în funcţiune la începutul anului 1970. Această magistrală, situată in afara localităţilor şi care va fi formată din două căi de circulaţie unidirecţionale a cite 7,50 metri lăţime fiecare, separate printr-o zonă mediană verde de 4 metri şi prevăzută cu două benzi laterale de staţionare a cîte 3,50 m, va asigura pentru traficul auto condiţii sporite de confort şi viteză. Pentru asigurarea circulaţiei locale din zonele limitrofe cu autostrada, sunt în curs de execuţie 16 pasaje denivelate şi două noduri rutiere dotate cu elementele necesare pentru siguranţa circulaţiei. După cum au fost informaţi şi cititorii „României libere“, lucrările la podul rutier peste Dunăre de la Giurgeni-Vadu I Oii au intrat într-o etapă finală, podul urmînd a fi dat în exploatare la sfîrşitul acestui an. Punerea lui în funcţiune va înlătura una din principalele greutăţi ce se întîmpină, în special în timpul verii, în circulaţia spre şi de la litoral. Podul este prevăzut cu patru benzi de circulaţie şi trotuare, este complet iluminat şi constructorii speră că în afara asigurării trecerii Dunării, vor oferi o surpriză plăcută, o lucrare demnă de admirat pentru călătorii din ţară şi din străinătate. In continuarea acţiunii de asigurare a unei legături rutiere cu litoralul, corespunzătoare traficului, în cursul următorului cincinal va fi pus în funcţiune primul fir al autostrăzii Bucureşti-Slobozia-Pod Dunăre. Pentru a se putea desfăşura viteze mari în condiţii de siguranţă a circulaţiei, autostrada nu va La întrebarea adresată de redactorul nostru TUDOR GHEORGHIU ne răspunde ing. Vasile Bumbacea adjunct al şefului Departamentului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene traversa nici o localitate şi încă de la construcţia primului fir, la intersecţii!# cu alte drumuri şi cu calea ferată vor fi prevăzute pasaje denivelate Paralel cu construirea a noi magistrale rutiere de mare capacitate, în perioada anilor 1971—1975 se va continua şi se va încheia în linii mari, modernizarea şi reconstrucţia actualei reţele de drumuri naţionale. Modernizările, şi reconstrucţiile de drumuri propuse a se executa în cincinalul ce urmează, vor asigura legături mai scurte şi mai rapide între diferitele centre economice ale ţării şi in acelaşi timp vor pune in evidenţă noi zone de recreaţie, creînd condiţii favorabile pentru dezvoltarea în continuare a turismului. Se pot aminti astfel o serie de artere rutiere care traversează lanţul Carpaţilor răsăriteni cum ar fi : Bistriţa-Mureşenii Bîrgăului-Vatra Dornei, traseu ce va realiza legătura între nordul Transilvaniei şi partea de nord a Moldovei, cunoscută prin frumuseţea şi monumentele sale istorice de însemnătate deosebită ; artera Pătîrlagele-întorsura Buzăului- Prejmer va asigura una din cele mai directe legături între Transilvania şi litoralul Mării Negre, fiind în acelaşi timp unul din traseele ce străbate o regiune de o rară frumuseţe. Nu pot fi trecute cu vederea nici alte drumuri naţionale care vor fi modernizate în noul cincinal, fiecare avînd importanţa sa economică şi contribuţia sa la dezvoltarea turismului. De reţinut dintre acestea traseele Vălenii de Munte-Bratocea-Braşov, Vatra Dornei-Poiarna Teiului şi de aici cu legaturi modernizate spre Tg. -Neamţ, Bicaz şi spre Topliţa, Tîrgovişte Fieni-Sinaia şi altele. De menţionat că o dată cu modernizarea drumurilor naţionale Corabia-Tr. Măgurele- Zimnicea şi Olteniţa-Giurgiu, se asigură o arteră de intensă circulaţie de-a lungul traseului Dunării de la Porţile de Fier la Feteşti. In totalitate, în anii 1971—1975 se vor moderniza peste 1 600 km, în aşa fel incit la sfîrşitul cincinalului următor drumurile modernizate să reprezinte circa 96 la sută din reţeaua drumurilor naţionale. Drumurile rămase nemodernizate, sunt artere de mică importanţă şi cu circulaţie redusă. Consider că este important să scot de asemenea în evidenţă şi alte lucrări prevăzute în planul noului cincinal, lucrări menite să asigure preluarea sporului de trafic pe anumite porţiuni de drum, sau să permită o circulaţie fluentă. Este prevăzută astfel lărgirea unor trasee de penetrare în Bucureşti, cum ar fi artera dinspre Urziceni pe o lungime de 12 km (Bucureşti- Afumaţi) şi artera dinspre Alexandria pe o lungime de 12 km (Bucureşti-Pod Argeş). Pe litoral se va continua lărgirea drumului naţional la patru benzi de circulaţie între Tuzla şi Mangalia. Cu acestea consider că — într-o primă etapă — vor exista posibilităţi de preluare în condiţii bune a traficului rutier din perioada sezonului de la Constanţa la Mangalia. Pentru înlăturarea staţionării autovehiculelor la pasajele de nivel cu calea ferată, se vor realiza pasaje denivelate în lungime totală de 2 500 metri. Pe baza studiilor întocmite a fost prevăzută construcţia pasajelor de pe drumurile cele mai importante şi de pe drumurile europene, la care s-au constatat cele mai mari staţionări. Printre acestea menţionăm pasajele de pe arterele de penetraţie în Bucureşti (de pe şoseaua spre Urziceni la încrucişarea cu linia ferată spre Constanţa şi linia ferată de centură), pasajul de pe şoseaua spre Alexandria, la încrucişarea cu linia ferată spre Giurgiu şi altele. De asemenea s-a prevăzut realizarea unor pasaje denivelate la Tg. Jiu pe şoseaua Tg. Jiu-Rm. Vîlcea, la Filiaşi pe şoseaua Craiova-Tr. Severin, la Ovidiu pe şoseaua Giurgeni-Constanţa etc. Consider că aducerea la îndeplinire a măsurilor cuprinse în prevederile noului plan cincinal, la care se adaugă realizările obţinute pînă în prezent, vor contribui în mai mare măsură la dezvoltarea transporturilor rutiere, la sporirea vitezei de circulaţie, la asigurarea unui confort sporit şi la o creştere a gradului de siguranţă a circulaţiei pentru toţi participanţii la trafic. CALITATEA ARĂTURILOR, O CHESTIUNE Toamna a intrat deplin în drepturile ei. O spune şi calendarul — ne aflăm doar la 1 octombrie — o demonstrează şi condiţiile meteorologice. Stadiul executării lucrărilor agricole de sezon ? Din ultima situaţie centralizată la Ministerul Agriculturii şi Silviculturii reiese că în această săptămînă s-a lucrat cu mai mult spor la recoltarea culturilor tîrzii, la pregătirea terenului şi la semănat. Pînă la 29 septembrie, în cooperativele agricole de producţie s-au recoltat 25 la sută din suprafeţele cultivate cu porumb, 87 la sută cu floarea-soarelui, 17 la sută din cele ocupate cu sfecla de zahăr. Pe zi ce trece, epoca optimă de executare a insămînţărilor - termenul limită este fixat In jurul datei de 20—25 octombrie — se reduce. Pînă în prezent In unităţile agricole socialiste s-au însăminţat cu culturi de toamnă peste 300 000 ha. Insămînţarea griului Intr-un ritm mai viu este frmată în multe unităţi agricole din nord şi zona colinară (unde lucrarea trebuie încheiată mai devreme decit în restul ţării) de faptul, că pregătirea terenului este rămasă în urmă. Nu peste tot s-a înţeles că pregătirea terenului şi ■nsăniintalul trebuie să se facă în condiţii agrotehnice superioare. Străbătînd ogoarele cooperativei agricole din BARCANEȘTI-PRAHOVA, fotoreporterul nostru, Mihai Popescu, n-a putut rămîne indiferent la faptul că aici semănatul se face aşa cum este bine să se facă. Deşi vremea secetoasă nu i-a ocolit nici pe ei mecanizatorii de aici prin executarea arăturilor la adîncimea cea mai potrivită, prin discuirea repetată şi folosirea tăvălugilor, au reuşit să mărunţească solul, creînd un bun pat germinativ. Acum, după semănat, folosirea tăvălugului ajută seminţele să vină cit mai bine în contact cu solul, (fotografia din stînga sus). La fel se procedează şl In alte cooperative agricole cum este cea din RACACIUNI—BACĂU unde corespondentul nostru a reţinut faptul că, aici, la pregătirea terenului s-a executat — în comparaţie cu campania trecută — o lucrare In plus deosebit de eficientă : tăvălugirea, în agregat cu cuplul de grape reglabile. Nici la cooperativa agricolă din FARAOANI nu s-a admis să se treacă la semănate pînă ce patul germinativ n-a fost de calitate corespunzătoare. Dar, din păcate nu se manifestă peste tot aceeași grijă pentru calitatea arăturii. In raidul nostru prin judeţul PRAHOVA, ne-am oprit la o unitate vecină cu cooperativa din Bărcăneşti. La CORLĂTEŞTI, Ing. FLORICA TUDORACHE, preşedintele unităţii ne anunţă că mîine începe semănatul. Foarte bine. Dar clnd am vizitat tarlaua unde urma să se execute această lucrare nu ne-a venit să credem că este posibil ca „Intr-un clmp de meteoriţi“ să se intre cu semănătoarea, (aşa cum se vede şi în fotografia din stingă jos). Prezenţa bolovanilor — ca urmare a pregătirii necorespunzătoare a terenului — nu a fost însă sesizată nici de conducerea unităţii, dar nici de delegatul direcţiei agricole judeţene. Se încurajează oare aici — In goană după un număr cit mai mare de hectare realizate — lucrul de mlntuială ? Este adevărat că In multe locuri din lipsa de precipitaţii, pămtntul se ară greu. Dar aceasta nu poate constitui un argument pentru executarea unor lucrări de slabă calitate pentru că există suficiente posibilităţi (exemplele pozitive confirmă întru totul) ca terenul să fie pregătit în bune condiţii agrotehnice. CONTROLUL ORGANELOR AGRICOLE JUDEŢENE IN ACEASTĂ PRIVINŢĂ TREBUIE SĂ FIE MAI EFICIENT. LA OBIECT. In nici o unitate agricolă nu se justifică rabatul la calitatea arăturilor. Ing. TH. MARCAROV MARIUS GEORGESCU TOMA DUDAU Pagina a 3-a «— 1 octombrie 1970 Fotó : MIHAI POPESCU