România Liberă, octombrie 1970 (Anul 28, nr. 8068-8094)

1970-10-01 / nr. 8068

D­acă evenimentul n-ar fi fost atît de tragic, aş fi reconstituit secundă cu se­cundă ce s-a întîmplat. Dar doi din cei care se aflau atunci în casă, azi nu mai sunt. Era în di­mineaţa primei zile a anului a­cestuia, la orele zece şi treizeci de minute. In Piteşti, pe strada Craiovei, în blocul nr. 5, în apartamentul 4, o femeie întor­cea butonul televizorului. A fost ultimul ei gest simplu, omenesc, din gama atâtor deprinderi ce al­cătuiesc existenţa noastră. După trei zile murea iar după alte şase zile murea şi fiul ei Olimpiu, de nouă ani. A întors butonul televizorului şi a urmat o explozie care s-a auzit în tot orașul. Gazele pă­trunse în subsolul blocului, la scara C,, s-au strecurat în apar­tamentul nr. 4 și a fost de ajuns o simplă întoarcere a butonului televizorului. Cum a dovedit ulterior expertiza tehnică, o con­ductă s-a fisurat pentru că n-a fost izolată după încălzirea ei cu aparatul de sudură în ve­derea îndoirii pentru a-i da o formă verticală. Gazele au pă­truns în subsol prin orificiul cablului electric. Apartamentul a luat foc și locatarii blocului și ai blocurilor vecine au sărit să ajute. Au venit pompierii. Nu trecuseră decit douăzeci şi cinci de minute de la explozie, cind s-a petrecut o greşeală gravă de intervenţie şi a urmat a doua explozie, cu mult mai violentă, care a distrus opt apartamente de pe scară, aruncînd planşeele şi boltind tavanele. Au fost ră­niţi mulţi dintre cei veniţi să dea o mină de­­ ajutor, iar unul dintre ei, Iulian Tudorache, şi-a pierdut chiar viaţa în urma ră­nirii. Suflul exploziei a trîntit la pămint, tot ce a intîlnit în cale. La patruzeci de metri, geamurile unui magazin au fost făcute ţăndări. Explozia s-a resimţit pînă la a treia scară. Unde a provocat distrugerea unei încă­peri. Lista vinovaţilor a fost alcă­tuită repede şi erau destui : constructorul — pentru extrem de grave neglijenţe şi abateri de la normele tehnice în execu­tarea instalaţiilor de gaze ; în­treprinderea de distribuire a gazelor — pentru nesocotirea atribuţiilor sale : întreprinderea care are în exploatare blocul şi care a tolerat ca subsolul tehnic să fie plin cu apă provenită din canalele de scurgere şi care de­gaja un miros asemănător cu cel al gazelor, făcînd ca infiltrarea acestora să nu fie simţită ; aso­ciaţia de locatari — pentru to­leranţa pe care a dovedit-o faţă de neajunsurile condamnabile in gospodărirea imobilului ; vinova­ţii — pentru eroarea tehnică din cursul intervenţiei, care a pro­vocat cea de a doua explozie... Aceasta ar fi numai lista celor care au avut o răspundere ne­mijlocită. La unul singur dintre vinovaţi — constructorul — nouă oameni, şapte dintre ei ingineri, doi fiind chiar specialişti in in­stalaţii, poartă intr-un grad sau altul răspunderea celor intîm­­plate, ca o consecinţă, in pri­mul rînd, a modului inadmisibil cum s-a executat instalaţia de gaze. Au trecut nouă luni de zile de la tragicul accident. Cine a răs­puns dintre atiţia vinovaţi şi in ce fel a răspuns ? Oricit ar fi de uluitor, dar trebuie s-o spu­nem de la început , n-a răspuns nimeni. Au fost găsiţi doi acari Păun, însă pare că pînă la urmă vor fi şi ei scoşi din cauză şi se va alerga după al treilea. N-a fost atins nimeni nici cu o floa­re, nici un leu nu s-a clintit din buzunarul nimănui, deşi statuia cheltuit pînă acum, doar pentru refacerea blocului şi revizuirea instalaţiei de gaze la douăzeci şi patru de blocuri, 83.578 lei şi, respectiv, 343.284 lei. Acesta este, de altfel, şi mo­tivul pentru care am întreprins ancheta. Umbra acarului Păun a întîrziat prea mult asupra tra­gicului accident de la Piteşti, este timpul să se destrame ceaţa şi vinovaţii să răspundă cu toţii. Să dăm cuvîntul faptelor, aşa cum au rezultat din constatările anchetei ziarului. Ancheta judiciară a decurs greoi, aproape fără nici un spri­jin din partea trustului de cons­trucţii şi a altor întreprinderi implicate în acest caz. După cum mărturisesc reprezentanţii procu­raturii, n-au putut fi găsite nici toate actele necesare din perioa­da construirii blocului, anul 1965, pentru că au­ fost pur şi simplu sustrase. Sau n-au mai fost gă­site, s-au pierdut, ca să folosim cuvintele celor care au fost so­licitaţi să le pună la dispoziţia anchetei. Organele de anchetă au restrîns învinuirea penală la doi oameni, conform concepţiei că trebuie să răspundă penal doar executanţii direcţi ai lucră­rilor de instalaţii, adică maistrul şi şeful de echipă. Să nu supu­nem deocamdată criticii această concepţie, fie şi pentru motivul că procuratura a fost singurul organ care s-a zbătut totuşi să elucideze cauzele exploziei din strada Craiovei, reuşind să pună in evidenţă cu destulă exactitate în ce au constat defecţiunile de ordin tehnic, încălcarea norme­lor de construcţie, neglijenţele, chiar dacă în stabilirea nominală a vinovaţilor n-a făcut, decit ju­mătate de pas. Cei doi trimişi în judecată sunt maistrul principal Constantin Andrei şi şeful de echipă Barbu Şerbănescu. O contra-expertiză, survenită în cursul procesului, susţine că n-au executat decit parţial lu­crarea, predînd-o altcuiva. Bar­­bu Şerbănescu a mărturisit în instanţă că-i de profesie conta­bil şi nu instalator. Să lăsăm însă instanţa să se pronunţe, la data cînd are loc ancheta ziaru­lui fiind tocmai gata judecata, urmînd să aibă loc pronunţarea. Vorbind cu directorul trustu­lui de construcţii Argeş, ing. Gh. Băiaşu. Blocul din strada Craio­vei a fost construit de grupul de şantiere nr. 1 al trustului. Ac­tualul director lucra pe atunci in cadrul grupului de şantiere nr. 2, deci nu avea o legătură directă, poate fi intru totul o­­biectiv. Pentru începutul discu­ţiei : Cine anume din cadrul trustului a fost tras la răspun­dere şi în ce fel ? Directorul este puţin descumpănit : — Cum adică ? In ce fel să răspundă ? Instanţa încă nu s-a pronunţat. Sînt trimişi în jude­cată, după cîte ştiu, trei... Nu trei, ci numai doi, dar să renunţăm la retuşarea amănun­telor. Directorul n-are de altfel certitudinea datei cînd s-a pro­dus explozia, așa că detaliile nu mai contează. — Da, este adevărat, am pri­mit o h­irtie de la procuratură, însă pe cale administrativă nu putem stabili nici un fel de răs­pundere. Cu atît mai puţin, una materială. — Refacerea blocului, ca să vorbim doar despre asta, a costat optzeci şi trei de mii de lei. Cine-i plăteşte ? — Vinovaţii. Cum va stabili justiţia. Dacă ne-ar lipsi nouă din cont vreo sumă, am putea s-o imputăm, dar nu ne lipseşte... Mi-amintesc şi acum cu cită satisfacţie, după vreo jumătate de oră de la terminarea con­vorbirii cu directorul, în timp ce avea loc una similară cu inginerul şef, a venit inginerul Gh. Băiaşu să-mi comunice că suma de optzeci şi trei de mii de lei a fost­ decontată de în­treprinderea de locuinţe şi construcţii . — A fost plătită suma. Nu ne lipseşte nici un leu. Pe ce bază să stabilim răspunderea materială ? Dar să ne întoarcem la con­vorbire acolo de unde am lă­sat-o. — Credeţi că ce­i trimişi in judecată sînt singurii vinovaţi sau răspunderea penală ar trebui să fie mult extinsă ? Directorul a făcut o pauză, s-a gîndit, apoi a răspuns. De altfel, toată discuţia a fost cu pauze lungi, stînjenitoare. Cînd lipseau amănuntele de cunoaş­tere a cazului şi pauza risca să se prelungească prea mult, i le furnizam cu bunăvoinţă. — După regulamentul CSCAS, răspunderea nu poate urea mai sus de inginerul Marinescu... Inginerul Marinescu, specialist în instalaţii, răspundea de acest sector în cadrul grupului de şan­tiere. Vasăzică, ar mai răspunde Marinescu şi eventual dirigintele de şantier şi, se înţelege, toţi cei de la întreprinderea care distri­buie gazul metan. In ce-i priveş­te pe cei din urmă, trustul este absolut de acord să răspundă. Ca să încheiem capitolul răs­punderilor, întreb : — Pină la data aceasta, a pri­mit cineva vreo sancţiune de vreun fel, fie şi o simplă mus­trare scrisă, pentru modul cum au fost executate instalaţiile de gaze ? — Nu, n-a fost sancţionat nimeni. Am aşteptat să se pro­nunţe justiţia. Procuratura a cerut trustului să stabilească răspunderea ma­terială, trustul aşteaptă ca jus­tiţia să hotărască şi pină atunci toate sunt cum au fost, deşi au trecut aproape nouă luni de zile. N-a fost nevoie de sancţiuni pentru că nu-i nimeni vinovat sau de ce ? Să vedem ce părere are directorul trustului despre felul cum s-a executat instalaţia de gaze . — S-au cordu­s 7—8 greşeli. Regulamentul este făcut să pre­vină o catastrofă de pe urma unei singure greşeli datorată constructorului. Nu mai este fă­cut şi pentru neglijenţa celui care exploatează instalaţia... Să recapitulăm greşelile, pe cele esenţiale : conducta a fost îngropată la o adîncime de două ori mai mare decit cea prevă­zută, s-au executat lucrări de sudură şi conducta n-a mai fost izolată cu bitum, în jurul con­ductei a lipsit patul protector care să înlesnească evacuarea nepericuloasă a eventualelor gaze scăpate prin fisurarea con­ductei, nu s-au executat răsu­­flătorile cerute, iar pe­­deasupra tuturor acestor greşeli, la aşa zisa sistematizare verticală a şantierului, buldozerele au tre­cut fără milă şi au masacrat tot ce au întilnit in cale în perime­trul unde se afla conducta blo­cului nr. 5 din strada Craiovei. Să mai amintim că întreprin­derea de gaze n-a participat la recepţie, că dirigintele de şantier a lipsit şi el, că nu s-a făcut în decurs de cinci ani nici un con­trol al instalaţiilor, că răsuflăto­­rile, care trebuie verificate zil­nic. in tot acest timp nu s-a re­marcat nici măcar că lipsesc ? A înşirui toate lipsurile şi a le di­­s­eca, ar însemna a acoperi tot spaţiul acestei anchete. Omitem din discuţie neajunsurile în exe­cutarea instalaţiilor constatate abia cu prilejul reviziei şi refa­cerii tuturor branşamentelor de la blocurile din Piteşti. „ Am găsit cabluri electrice, mărturiseşte directorul, supra­puse pur şi simplu conductelor de gaz d­in birou la inginerul şef Ion Burlacu. în 1965, actualul ingi­ner şef al trustului ocupa funcţia de inginer şef al grupului de şantiere care a construit blocul, interlocutorul este inexplicabil morocănos, stăpînit de o supăra­re nemărturisită. — Dacă se face o sudură la o ţeava, ce, poate să se ştie pînă sus ? ne spune inginerul şef, în­­tinzînd un fel de notă de plată. De fapt este o adresă către co­mitetul executiv al consiliului popular judeţean, care este ru­gat să vadă ce face cu suma de peste trei sute douăzeci de mii de lei, cheltuită cu refacerea branşamentelor şi schimbarea traseului conductei la un număr de 24 de blocuri. înţeleg sensul este un argument al măsurilor luate după explozie. — Cine credeţi totuşi că este vinovat ? — Mi-i greu să fac aprecieri. E o treabă încurcată. Va greşi şi tribunalul... — încurcată rău, intervine un salariat al trustului aflat de faţă. O să se găsească cineva să tragă ponoasele... Consilierul juridic al trustu­lui, Al. Bănică, are explicaţii Păun? teoretizate Intr-un grad mai înalt : — Procurorul are o teorie fi­lozofică : cauza principală şi condiţiile. Noi sîntem cauza, restul sînt condiţii, întreprin­derea de gaze, întreprinderea de locuinţe şi construcţii, asocia­ţia de locatari... Condiţiile lui sunt cauze, toţi trebuie să răs­pundă nu numai noi. Argumentează rînd pe rînd cine şi de ce trebuie să răspun­dă. Mai ales de ce trebuie să răspundă întreprinderea de gospodărie comunală, care se o­­cupă de distribuirea gazelor na­turale. Vasile Grigoriu, consilier ju­ridic la întreprinderea de gos­podărie comunală : Noi am fi­gurat la proces ca parte civilă. Ni se cuvin şase sute de lei cheltuiţi pentru branşament, în­cearcă să ne bage şi pe noi. Principalul vinovat este respon­sabilul blocului , n-a anunţat că ies gaze. A sosit şi aici o adresă a pro­curaturii, trimisă la data de 21 mai, prin care se cere tragerea la răspundere, pe linie administra­tivă, a celor vinovaţi. Ca şi în a­­dresa primită la trust, cauzele ex­ploziei sunt arătate în detaliu, aşa cum au rezultat la expertiza teh­nică, deci cu posibilitatea de a se vedea cine şi de ce poartă vi­na. La 29 mai, directorul a pus o rezoluţie către inginerul şef iar inginerul şef a aşternut şi el două rezoluţii către servicii. Să se prelucreze, să se facă pro­puneri, să se vadă, să se drea­gă... — Ce s-a ales pină la urmă ’ •Îl întrebăm pe consilierul ju­ridic, la care s-a oprit, după patru luni, adresa. — Am luat legătura cu procu­ratura. Măsura nu este aşa ur­gentă... La întreprinderea de locuinţe şi construcţii, cea care a de­contat plata refacerii blocului, problema răspunderii nu s-a pus în nici un fel şi vrem să aflăm doar ce a determinat deconta­rea sumei către trustul de cons­trucţii, dar nici acest lucru nu-l putem stabili, deşi avem concur­sul contabilului şef, al şefului serviciului de contabilitate şi al cîtorva funcţionari. — Cit ar fi trebuit să dure­ze refacerea blocului ? — Păi, judecind după valoarea de optzeci şi trei de mii de lei, cam o lună de zile, o lună şi ceva. A fost gata abia după opt luni şi jumătate şi nu-i dat în folo­sinţă nici acum. Douăzeci de a­­partamente stau neocupate. Di­rectorul trustului era de părere că atît trebuie să dureze cit a durat. — Cum să nu dureze, ne de­clară Marin Olteanu, maistru mecanic la Textila Găvana, președintele comitetului de bloc, cum să nu dureze, dacă trime­teau cîte doi-trei oameni să lu­creze ? Cei care au trecut pe aici au avut o atitudine batjocoritoare. Au făcut o revizie a gazelor şi suma de peste trei mii de lei au dispus să fie plătită de lo­catarii celor două scări rămase întregi. De abia după ce aceştia au protestat, dispoziţia a fost a­­nulată. S-au săpat gropi în preajma blocului, cu prilejul verificărilor şi au rămas neas­tupate. Au trebuit să repare lo­catarii neglijenţa. Subsolul teh­nic este şi acum plin cu apă de canal.... Să te mai miri atunci că doar cu o săptămînă înaintea explo­ziei o sesizare cu privire la proasta funcţionare a gazelor n-a fost cercetată cu pricepere şi groaznicul accident nu a fost înlăturat ? Să trecem la ultimul interlo­cutor, sărind cu bună ştiinţă pe mulţi alţii, inclusiv cetăţeni de pe stradă, care s-au dovedit, în totalitatea cazurilor, mai buni cunoscători ai cauzelor şi răs­punderilor ce revin decit con­ducătorii unor întreprinderi. Sîntem în biroul vicepreşedin­telui comitetului executiv al consiliului popular judeţean Argeş, tovarăşul inginer Ion Ionescu, care răspunde de pro­blemele de construcţii şi de gospodăria comunală. Ii expu­nem ancheta aşa cum a decurs. " — Cunosc cazul foarte bi­ne. Am făcut un raport într-o şedinţă a comitetului executiv. Am fost interpelat şi într-o se­siune. Intr-adevăr, comitetul exe­cutiv judeţean a luat măsuri foarte amănunţite ca în viitor să fie evitate orice abateri de la cerinţele tehnice în efectu­area lucrărilor de instalaţii. De­cizia sa din 14 martie a.c. cu privire la proiectarea, avizarea, execuţia şi exploatarea instala­ţiilor şi reţelelor de gaze na­turale conţine toate precizările necesare pentru­ respectarea cu stricteţe a normativelor într-un sector atît de important al lu­crărilor de construcţii. Pe baza aceleiaşi decizii s-a întreprins verificarea instalaţiilor de gaze la toate blocurile din cuprin-­ sul municipiului. Dar stabilirea răspunderilor ? îl întrebăm pe tovarăşul vice­preşedinte. — Odată lămurită chestiunea pe linie de justiţie, noi venim cu măsuri. In mod treptat îi înlocuim. I-am sancţionat pen­tru nerespectarea a ceea ce am hotărît pentru înlăturarea ur­mărilor. l-am sancţionat pentru faptul că nu au tras concluzii, nu pentru accident. — Ce se va întîmpla cu su­mele cheltuite pentru refacerea blocului, revizia branşamentelor? — Le vom aşeza pe toate cu grijă, nu rămîn aşa cum au fost plătite... Am părăsit şi biroul vicepre­şedintelui cu un sentiment de insatisfacţie. Nici aici concepţia despre răspundere în cazul exploziei de la blocul din strada Craiovei nu are prea mare cla­ritate. Ca să nu mai vorbim de măsurile ce ar fi trebuit să ur­meze. ★ A existat oare acarul Păun ? Da, a existat. Dar încercarea de a reedita cazul lui la Pi­teşti n-are sorţi de izbîndâ, ori­­cît de mult s-ar fi alterat sim­ţul de răspundere şi judecata unor conducători de între­prinderi vinovate pentru pro­ducerea unui accident care a costat trei vieţi omeneşti, ră­nirea unor oameni şi mari chel­tuieli materiale. Opinia publică locală aşteaptă adevăratele mă­suri de pedepsire a vinovaţilor şi nu căutarea de acar Păun. Ceea ce credem că nu va întîrzia prea mult. P. SOLCAN A existat oare acarul „Románia libera" „R. L“ ÎNTREABĂ CREŞTEREA IMPORTANTĂ A VOLUMULUI TRANSPORTU­RILOR AUTO CONDUCE LA NECESITATEA DEZVOLTĂRII ŞI MODERNIZĂRII REŢELEI RUTIERE PENTRU A SATISFACE ÎN MOD CORESPUNZĂTOR CERINŢELE ACTIVITĂŢII ECO­NOMICE ŞI SOCIALE Ce magistrale rutiere au in vedere constructorii de drumuri? Perspectiva creşterii în conti­nuare a traficului auto în urmă­torii ani, impune noi măsuri pentru accelerarea ritmului de îmbunătăţire a condiţiilor de circulaţie pe reţeaua noastră rutieră, cunoscut fiind faptul că influenţa stării drumului şi în special a suprafeţei sale de ru­laj, asupra cheltuielilor de transport este foarte importan­tă. Studiile întreprinse pe a­­ceastă linie, au scos în evidenţă necesitatea începerii, încă din acest cincinal, a unor magistra­le rutiere, acţiunea urmînd să se continue şi să se amplifice în anii următori pe baza cercetării volumului şi curenţilor de tra­fic. In primii ani ai noului cinci­nal se vor încheia lucrările pri­mei autostrăzi drin ţara noastră dintre Bucureşti şi Piteşti, lu­crare a cărei primă cale de cir­culaţie a fost dată în funcţiune la începutul anului 1970. Această magistrală, situată in afara lo­calităţilor şi care va fi formată din două căi de circulaţie uni­direcţionale a cite 7,50 metri lă­ţime fiecare, separate printr-o zonă mediană verde de 4 me­tri şi prevăzută cu două benzi laterale de staţionare a cîte 3,50 m, va asigura pentru trafi­cul auto condiţii sporite de con­fort şi viteză. Pentru asigura­rea circulaţiei locale din zonele limitrofe cu autostrada, sunt în curs de execuţie 16 pasaje de­nivelate şi două noduri rutiere dotate cu elementele necesare pentru siguranţa circulaţiei. După cum au fost informaţi şi cititorii „României libere“, lu­crările la podul rutier peste Du­năre de la Giurgeni-Vadu I Oii au intrat într-o etapă finală, podul urmînd a fi dat în ex­ploatare la sf­îrşitul acestui an. Punerea lui în funcţiune va înlătura una din principalele greutăţi ce se întîmpină, în special în timpul verii, în cir­culaţia spre şi de la litoral. Podul este prevăzut cu patru benzi de circulaţie şi trotuare, este complet iluminat şi con­structorii speră că în afara a­­sigurării trecerii Dunării, vor oferi o surpriză plăcută, o lu­crare demnă de admirat pentru călătorii din ţară şi din străi­nătate. In continuarea acţiunii de asigurare a unei legături rutiere cu litoralul, corespunzătoare traficului, în cursul următorului cincinal va fi pus în funcţiune primul fir al autostrăzii Bucu­­reşti-Slobozia-Pod Dunăre. Pen­tru a se putea desfăşura viteze mari în condiţii de siguranţă a circulaţiei, autostrada nu va La întrebarea adresată de redactorul nostru TUDOR GHEORGHIU ne răspunde ing. Vasile Bumbacea adjunct al şefului Departamentului Transporturilor Auto, Navale şi Aeriene traversa nici o localitate şi­ încă de la construcţia primului fir, la intersecţii!# cu alte drumuri şi cu calea ferată vor fi prevă­zute pasaje denivelate Paralel cu construirea a noi magistrale rutiere de mare ca­pacitate, în perioada anilor 1971—1975 se va continua şi se va încheia în linii mari, moder­nizarea şi reconstrucţia actua­lei reţele de drumuri naţionale. Modernizările, şi reconstrucţiile de drumuri propuse a se exe­cuta în cincinalul ce urmează, vor asigura legături mai scurte şi mai rapide între diferitele centre economice ale ţării şi in acelaşi timp vor pune in eviden­ţă noi zone de recreaţie, creînd condiţii favorabile pentru dez­voltarea în continuare a turis­mului. Se pot aminti astfel o serie de artere rutiere care tra­versează lanţul Carpaţilor răsă­­riteni cum ar fi : Bistriţa-Mure­­şenii Bîrgăului-Vatra Dornei, traseu ce va realiza legătura între nordul Transilvaniei şi partea de nord a Moldovei, cu­noscută prin frumuseţea şi mo­numentele sale istorice de în­semnătate deosebită ; artera Pă­­tîrlagele-întorsura Buzăului- Prejmer va asigura una din cele mai directe legături între Tran­silvania şi litoralul Mării Negre, fiind în acelaşi timp unul din traseele ce străbate o regiune de o rară frumuseţe. Nu pot fi trecute cu vederea nici alte drumuri naţionale care vor fi modernizate în noul cin­cinal, fiecare avînd importanţa sa economică şi contribuţia sa la dezvoltarea turismului. De reţinut dintre acestea traseele Vălenii de Munte-Bratocea-Bra­­şov, Vatra Dornei-Poiarna Teiu­lui şi de aici cu legaturi moder­nizate spre Tg. -Neamţ, Bicaz şi spre Topliţa, Tîrgovişte Fieni-Si­­naia şi altele. De menţionat că o dată cu modernizarea drumurilor naţionale Corabia-Tr. Măgurele- Zimnicea şi Olteniţa­-Giurgiu, se asigură o arteră de intensă cir­culaţie de-a lungul traseului Dunării de la Porţile de Fier la Feteşti. In totalitate, în anii 1971—1975 se vor moderniza peste 1 600 km, în aşa fel incit la sfîrşitul cin­cinalului următor drumurile modernizate să reprezinte circa 96 la sută din reţeaua drumuri­lor naţionale. Drumurile rămase nemodernizate, sunt artere de mică importanţă şi cu circula­ţie redusă. Consider că este important să scot de asemenea în evidenţă şi alte lucrări prevăzute în planul noului cincinal, lucrări menite să asigure preluarea sporului de trafic pe anumite porţiuni de drum, sau să permită o circula­ţie fluentă. Este prevăzută ast­fel lărgirea unor trasee de pe­netrare în Bucureşti, cum ar fi artera dinspre Urziceni pe o lungime de 12 km (Bucureşti- Afumaţi) şi artera dinspre A­­lexandria pe o lungime de 12 km (Bucureşti-Pod Argeş). Pe litoral se va continua lărgi­rea drumului naţional la patru benzi de circulaţie între Tu­zla şi Mangalia. Cu acestea consider că — într-o primă etapă — vor exista posibilităţi de preluare în condiţii bune a traficului ru­tier din perioada sezonului de la Constanţa la Mangalia. Pentru înlăturarea staţionării autovehiculelor la pasajele de nivel cu calea ferată, se vor rea­liza pasaje denivelate în lun­gime totală de 2 500 metri. Pe baza studiilor întocmite a fost prevăzută construcţia pasajelor de pe drumurile cele mai im­portante şi de pe drumurile eu­ropene, la care s-au constatat cele mai mari staţionări. Prin­tre acestea menţionăm pasajele de pe arterele de penetraţie în Bucureşti (de pe şoseaua spre Urziceni la încrucişarea cu linia ferată spre Constanţa şi linia ferată de centură), pasajul de pe şoseaua spre Alexandria, la încrucişarea cu linia ferată spre Giurgiu şi altele. De asemenea s-a prevăzut realizarea unor pa­saje denivelate la Tg. Jiu pe şoseaua Tg. Jiu-Rm. Vîlcea, la Filiaşi pe şoseaua Craiova-Tr. Severin, la Ovidiu pe şoseaua Giurgeni-Constanţa etc. Consider că aducerea la înde­plinire a măsurilor cuprinse în prevederile noului plan cincinal, la care se adaugă realizările obţinute pînă în prezent, vor contribui în mai mare măsură la dezvoltarea transporturilor rutiere, la sporirea vitezei de circulaţie, la asigurarea unui confort sporit şi la o creştere a gradului de siguranţă a circu­laţiei pentru toţi participanţii la trafic. CALITATEA ARĂTURILOR, O CHESTIUNE T­oamna a intrat­ deplin în drepturile ei. O spune şi calendarul — ne aflăm doar la 1 octombrie — o de­monstrează şi condiţiile mete­orologice. Stadiul executării lu­crărilor agricole de sezon ? Din ultima situaţie centralizată la Ministerul Agriculturii şi Silvi­culturii reiese că în această săptămînă s-a lucrat cu mai mult spor la recoltarea culturi­lor tîrzii, la pregătirea terenu­lui şi la semănat. Pînă la 29 septembrie, în coo­perativele agricole de producţie s-au recoltat 25 la sută din su­prafeţele cultivate cu porumb, 87 la sută cu floarea-soarelui, 17 la sută din cele ocupate cu sfecla de zahăr. Pe zi ce trece, epoca opti­mă de executare a insămînţă­­rilor - termenul limită este fi­xat In jurul datei de 20—25 oc­tombrie — se reduce. Pînă în prezent In unităţile agricole so­cialiste s-au însăminţat cu cul­turi de toamnă peste 300 000 ha. Insămînţarea griului Intr-un ritm mai viu este frm­ată în multe unităţi agricole din nord şi zona colinară (unde lucrarea trebuie încheiată mai devreme decit în restul ţării) de faptul, că pregătirea terenului este rămasă în urmă. Nu peste tot s-a înţeles că pregătirea terenului şi ■nsăniintalul trebuie să se facă în condiţii agrotehnice supe­rioare. Străbătînd ogoarele coopera­tivei agricole din BAR­CA­­NEȘTI-PRAHOVA, fotorepor­terul nostru, Mihai Popescu, n-a putut rămîne indiferent la faptul că aici semănatul se face aşa cum este bine să se facă. Deşi vremea secetoasă nu i-a o­­colit nici pe ei mecanizatorii de aici prin executarea arăturilor la adîncimea cea mai potrivită, prin discuirea repetată şi folo­sirea tăvălugilor, au reuşit să mărunţească solul, creînd un bun pat germinativ. Acum, du­pă semănat, folosirea tăvălugu­lui ajută seminţele să vină cit mai bine în contact cu solul, (fotografia din stînga sus). La fel se procedează şl In alte cooperative agricole cum este cea din RACACIUNI—BACĂU unde corespondentul nostru a reţinut faptul că, aici, la pre­gătirea terenului s-a executat — în comparaţie cu campania tre­cută — o lucrare In plus deo­sebit de eficientă : tăvălugirea, în agregat cu cuplul de grape reglabile. Nici la cooperativa a­­gricolă din FARAOANI nu s-a admis să se treacă la semănat­e pînă ce patul germinativ n-a fost de calitate corespunzătoare. Dar, din păcate nu se manifestă peste tot aceeași grijă pentru calitatea arăturii. In raidul nostru prin judeţul PRAHOVA, ne-am oprit la o unitate vecină cu cooperativa din Bărcăneşti. La CORLĂTEŞTI, Ing. FLORI­­CA TUDORACHE, preşedin­tele unităţii ne anunţă că mîine începe semănatul. Foarte bine. Dar clnd am vizitat tarlaua un­de urma să se execute această lucrare nu ne-a venit să cre­dem că este posibil ca „Intr-un clmp de meteoriţi“ să se intre cu semănătoarea, (aşa cum se vede şi în fotografia din stingă jos). Prezenţa bolovanilor — ca urmare a pregătirii necores­punzătoare a terenului — nu a fost însă sesizată nici de con­ducerea unităţii, dar nici de delegatul direcţiei agricole ju­deţene. Se încurajează oare aici — In goană după un număr cit mai mare de hectare realizate — lucrul de mlntuială ? Este adevărat că In multe locuri din lipsa de precipitaţii, pămtntul se ară greu. Dar a­­ceasta nu poate constitui un argument pentru executarea unor lucrări de slabă calitate pentru că există suficiente po­sibilităţi (exemplele pozitive confirmă întru totul) ca terenul să fie pregătit în bune condiţii agrotehnice. CONTROLUL OR­GANELOR AGRICOLE JUDE­ŢENE IN ACEASTĂ PRIVIN­ŢĂ TREBUIE SĂ FIE MAI E­­FICIENT. LA OBIECT. In nici o unitate agricolă nu se justi­fică rabatul la calitatea arătu­rilor. Ing. TH. MARCAROV MARIUS GEORGESCU TOMA DUDAU Pagina a 3-a «— 1 octombrie 1970 Fotó : MIHAI POPESCU

Next