România Liberă, noiembrie 1970 (Anul 28, nr. 8095-8119)

1970-11-25 / nr. 8115

•Pagina a 2-a —*■ 25 noiembrie 1970-„Romania libera• Urbanizarea in România** U­rbanizarea reprezintă una din marile realităţi ale vie­ţii noastre sociale, un fe­nomen dinamic, rapid, viu, plin de interes pentru cercetător. O serie de catedre universitare şi institute de cercetări şi-au pro­pus şi au realizat studii valo­roase pentru procesul de urbani­zare ce are loc în ţara noastră, de asemenea pentru nivelul de maturitate metodologică atins de sociologia noastră de teren. Intre aceste lucrări, un loc im­portant îl ocupă cercetările efec­tuate sub conducerea ştiinţifică a prof. univ. Miron Constanti­­nescu, desfăşurate în diferite re­giuni ale ţării cu scopul de a surprinde fazele esenţiale ale urbanizării. Lucrarea „Procesul de urbani­zare în România — zona Bra­şovului“ (recent apărută în Edi­tura politică) este ultima cerce­tare din această serie. Ea se re­feră la treapta superioară de ur­banizare şi are un mare grad de semnificaţie pentru multe oraşe ale ţării aflate la un nivel si­milar de evoluţie. In conţinutul ei apar idei, analize, poziţii me­todologice şi rezultate experi­mentale, care merită toată aten­ţia, datorită caracterului lor ine­dit şi mai ales al interesului real pe care îl reprezintă implica­ţiile de ordin practic. O primă demonstraţie impor­tantă realizată de această lu­crare este adîncirea înţelesului noţiunii de urbanizare. Dincolo de aspectele economice, tehnice, edilitare etc., procesul de urba­nizare ne apare, astfel, nu nu­mai ca o simplă trecere de la rural la urban, de la agrar la in­dustrial, de la sat la oraş, ci şi ca un fenomen uman grandios. Schimbări de statuturi şi ro­luri, de mentalităţi, concepţii şi atitudini, restructurări sociale, profesionale şi morale mai mult sau mai puţin profunde, adap­tări şi readaptări etc. Departe de a se desfăşura lin, acest proces prezintă multe as­pecte contradictorii, asincroni­­tăţi, evoluţii parţiale, rezistenţe, trăiri puternice, uneori drama­tice, un noian de reacţii, de o bogăţie uluitoare, pe care numai omul este în stare să le dezvol-*) PROCESUL DE URBANI­­ZARE IN ROMANIA — ZONA BRASOV (Editura Politică 1970) Coordonatori Miron Constanti­­nescu, Tiberiu Bogdan, Mihai Cernea și Petru Cristea. Dr. Radu Nicolae­te. Venit din alt mediu, trans­plantat pe o perioadă de timp în genere nelimitată, persoana din cămin sau din bloc, omul ca­­re-şi schimbă profesia şi locuinţa începe seria unor prefaceri al că­ror capăt îl ştim cu precizie, dar care din această cauză nu sunt mai puţin cruciale şi mai puţin tulburătoare pentru cei ce le su­portă. Mai ales în partea a treia a cărţii sunt prinşi cu multă fi­neţe paşii „pe jumătate“ făcuţi spre oraş de noii locuitori ai blocului, evoluţiile asimetrice, destinul fiecărui obiect şi situa­ţii ce­ caracterizează urbanizarea, încep­înd cu înzestrarea tehnică a apartamentelor şi terminînd cu educaţia copiilor. A doua mare contribuţie a căr­ţii ni se pare a fi raportarea ca­drului subiectiv-uman la cel o­­biectiv, adică la condiţiile mate­riale şi de conducere (în sensul grijii faţă de om, al interesului pentru dirijarea psihosocială a zecilor de mii de oameni cu­prinşi în „vîrtejul“ urbanizării), în care se realizează acest pro­ces. Din acest punct de vedere, lucrarea se remarcă printr-o va­loare critică remarcabilă. Problemele social-umane ri­dicate de urbanizare, complexi­tatea lor crescîndă, impune, aşa cum se exprimă unul din autorii lucrării, „studierea şi rezolva­rea lor ştiinţifică". O astfel de sarcină nu o poate rezolva con­cret economistul, tehnicianul, în general specialistul nesociolog, căci aria fenomenelor implicate ţin de specialitatea ultimului. Sociologul uzinal, sociologul in­dustrial, specialistul în relaţii umane trebuie să-şi facă apa­riţia. A treia categorie de probleme pe care le s­electăm din cuprin­sul cărţii se referă la specificul socialist al urbanizării. Mai ales în ultima parte a cărţii, pe baza unei documentări bibliografice temeinice, se analizează raportul dintre general şi specific. Aşa, de exemplu, restrîngerea spa­ţială nu ţine de sistemul socio­economic, ci de aspectele demo­grafice, de soluţiile care sînt la indemînă în faza actuală a dez­voltării tehnicii. La fel, sistemul de servire, comodităţile de tot felul se înscriu pe aceeaşi linie a realizărilor actuale ale tehni­cii construirii blocurilor. Din această pricină, se înţelege că cel puţin o parte din consecin­ţele umane vor fi şi ele univer­sale : tendinţa la sedentarism, utilizarea la maximum a interio­rului, limitări ale orizontului vi­zual, solicitare mai intensă a auzului etc. Dar elementele spe­cifice nu lipsesc. In condiţiile so­cietăţii noastre, în zona Braşo­vului integrarea socială a lo­cuitorilor într-un nou cartier se realizează relativ rapid, fenome­nele de cooperare dintre indivizi sunt ample, iar imitarea exem­plelor pozitive de viaţă şi com­portare, stimulată. In general, urbanizarea în condiţiile socie­tăţii noastre uniformizează, o­­mogenizează, în sensul bun al cuvîntului : servire superioară, apartament tip, o seamă de po­sibilităţi şi cerinţe standard, a căror satisfacere determină fi­zionomia orăşanului de azi şi de mîine­ din ţara noastră. Ea per­mite, în acelaşi timp, diferen­ţieri determinate într-o mai mare măsură de individualita­tea fiecăruia, de gusturi şi o­­pinii, ceea ce este esenţial pen­tru înţelegerea problemelor noi pe care le pune servirea în con­diţiile de oraş. Aşadar, unele aspecte ale ur­banizării în general se repetă sau prezintă analogii, apar însă şi fenomene noi. Din păcate, tocmai aceste aspecte sunt pe alocuri insuficient punctate în partea I şi a II-a a lucrării, ex­plicabile prin faza de experi­mentare. Sub raport metodologic, lu­crarea se caracterizează prin cîteva idei directoare clare : in­tegrare profesională şi integrare umană, relaţia uzină — cămin — bloc — cartier — oraş etc. Teh­nicile de lucru utilizate sunt cele curente azi în sociologie. In realizarea lor practică apar insă minusuri. In final, nu ne rămine decit să subliniem încă o dată valoa­rea şi implicaţiile practice direc­te ale lucrării. Nu putem să încheiem fără a face observaţia că actuala şcoală a marxiştilor sociologi din ţara noastră, depăşind limitele şco­lii gustiene, îşi îndreaptă pri­virile spre oraş, industrie şi ur­banizare, decelînd din prezent calea care duce­­spre viitor. RECENZIEI Memoria afectivăCASA LUCHIAN O­ amenii de ştiinţă au izbutit, se pare, să demonstreze nanura chimică a memoriei ome­neşti. Dar dincolo de chi­mismul pur, strict, există în fiecare dintre noi ceva in­finit mai subtil, mai greu de detectat şi de stabilit: memoria afectivă. De aceea ne şi propunem să spriji­nim — prin aceste rînduri şi altele care vor urma — operaţiunea de identificare şi conservare a mărturiilor de ordin spiritual, ascunse intre zidurile unor case fie că sînt sau nu declarate monument istoric, muzeu etc. Am revăzut zilele trecu­te, pentru a cita oară, casa lui Luchian din plin cen­trul Bucureştilor (str Men­deleev nr . 29). Ca şi in urmă cu trei—patru ani, cind a fost salvată de la demolare tot datorită intervenţiei, de ultim moment, a presei, fa­ţada clădirii e ciuruită par­că de schije, o parte a ten­cuielii a căzut de mult, o fi­sură gravă pîndeşte într-un colţ.. Pe perete, aceeaşi pla­că de odinioară, amintind trecătorilor prea grăbiţi că aici a trăit a suferit şi a murit neînţeles, Ştefan Lu­chian. Peste pragul casei a­­cesteia au păşit mulţi oa­meni de seamă ai culturii româneşti, şi poate că-i des­tul să-i amintesc pe Geor­ge Enescu şi Tudor Arghezi. Arghezi însuşi mărturiseşte că-l vizita pe Luchian ,,des în casa lui marcată astăzi cu o placă de marmură de cimitir“ şi că pictorul, pe care l-a găsit într-una din zile zguduit, dar însufleţit, şi cu ochii lui frumoşi în­­necaţi în lacrimi, i-a poves­tit că noaptea venise la el o umbră cu pelerină, şi după ce s-a strecurat în casă pe uşa larg deschisă, umbra a scos de sub pelerină o vioa­ră şi i-a cîntat vreme înde­lungată, o muzică parcă din altă lume. Apoi, umbra a rostit doar atît: — Iartă-mă, te rog, sînt George Enescu. Nu și-au putut strînge mîinile — adaugă Arghezi — deoarece mîinile lui Lu­chian nu mai mişcau de un an. Aşadar, pereţii aceştia cu tapetul lor, distrus as­tăzi, au asistat cîndva, în tăcerea lor înţeleaptă, la scena descrisă mai înainte, la „darul discret făcut unui artist părăsit“. Şi aceeaşi pereţi au fost martorii muţi ai oribilei maşinaţii din 1916, cînd pe Luchian, „răs­tignit de aproape zece ani de paralizie“, au venit să-l aresteze aşa cum era, în pat, pentru... excrocherie artistică. Te întrebi dacă nu cumva zidurile, mai sen­sibile, n-au crăpat pe loc de ruşine (de fapt, fisurile ţin încă de la cutremuri însă de atunci nimeni n-a catadic­sit să dreagă fundamental casa, doar nepoata maes­trului — pictoriţa Laura Cocea — a mai făcut unele reparaţii presante, minime). După cum ni se relatează, acum un an, Comitetul pentru Cultură şi Artă (care se ocupa pe atunci de casele memoriale — dar a­­tenţie ! casa respectivă nu are, în fond, regim de casă memorială) a hotărît repa­rarea ei ; la faţa locului a venit chiar un binevoitor arhitect care, constatînd că aceasta aparţine moştenito­rilor legali ai pictorului, a stabilit că lucrarea nu se poate face. Cu alte cuvin­te, casa Luchian nu ne apar­ţine — într-un sens mai larg, major — nouă, tutu­ror, ci unei persoanei două, şi cu asta gata, timpul şi in­temperiile n-au decit s-o risipească in cele patru vîn­­turi... Tristă mentalitate, în care nu-i deloc greu să des­cifrezi ecourile unui tip de birocraţie şi înţelegere în­gustă a lucrurilor, pe care le speram de mult decedate şi adine îngropate. Şi to­tuşi... Casa Luchian se ma­cină, lent, încă în picioare. Nepoata pictorului preci­zează c-ar fi aflat, cu totul întîmplător (nu deţine nici un act) că, în sfîrşit, casa ar fi fost încorporată în ca­tegoria monumentelor isto­rice (pe faţadă însă, nici un însemn vizibil, şi, mai a- Ies, starea deplorabilă în care se află nu-i de natură să-ţi liniştească spiritul). Am întîlnit în Bucureşti nenumăraţi arbori purtînd inscripţia vizibilă. ..Arbo­re ocrotit“. Oare un aseme­nea „arbore“ masiv, funda­mental, cu rădăcinile pro­fund înfipte în solul conşti­inţei naţionale, să nu meri­te, măcar, un tratament i­­dentic ? ! Nu este neapărat vorba despre transformarea, pes­te noapte, a tuturor caselor de acest tip în muzee, case memoriale, etc., ci de ga­ranţia categorică a conser­vării lor, pentru că, să fie limpede, orice casă, cită vreme stă pe verticală, me­rită un „tratament" ome­nesc, o îngrijire capabilă să-i păstreze valoarea ma­terială. Iar atunci cînd, pe lingă valoarea materială a construcţiei propriu-zise, pereţii mai închid intrînşii şi valori inestimabile, de ordin spiritual, care ţin de istorie şi suflet — cum este cazul casei Luchian — o­­bligaţia conservării devine înzecită, înmiită, deoarece ea şi altele, asemănătoarei depun treptat, în noi, pro­vizii neasemuit de preţioa­se, combustibilul unor tră­iri vitale. In locul oricăror noi an­gajamente (acum trei—pa­tru ani, cineva care avea calitatea respectivă promi­tea, la faţa locului, promp­ta renovare a casei Lu­chian) sau replici autocriti­ce, suntem­ încredinţaţi că acei care vor trece zilele vi­itoare pe strada­­Mendeleev ar fi pe de-a întregul mul­ţumiţi, dac-ar vedea faţada casei de la numărul 29, îmbrăcată în schele. Vom consemna, realmente satis­făcuţi, elementarul gest. Mihai Stoian ** CINEMATOGRAFE FANTASME( Patria ill 86 25) ore­le 9,30 — 12.15 - 15 — 17 45 — 20,30 ; Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 10.30 — 12,45 -­ 15 — 17,15 ; ZONA ÎNCHISA­­ Capitol, orele 19 — 21. OMUL DIN SIERRA : Luceafărul (15 87 67) orele 8 — 10. 15 — 12,30 14.45 — 17 — 19,15 — 21,30 ; Fes­tival (15 63 84) orele 8,45 — 11 — 13.30 — 16 - 18,30 — 21 . RĂZBUNAREA SF1NTULUI­­ Bucu­rești (15 61 54) orele 8,45 — 11,15 — 13.45 — 16,15 — 18.45 — 21 ; Favo­rit (31 06 15) orele 9,30 — 11.30 — 13.45 — 16 - 18,15 — 20,30 ; Vic­toria (16 28 79) orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 - 18,30 — 20,45. KING KONG EVADEAZĂ : Feroviar (16 28 79) orele 8.45 — 11 — 13,30 — 16 - 18 30 — 21 I Excelsior (18 10 88) orele 9.15 — 11,30 - 13,45 — 16 — 18,15 — 20.30 i Melodia (12 06 88) orele 9 - 11 15 13.30 __ 16 - 11.30 — 20,45; Sala Pala­tului, orele 17,15 — 20.15 ; SOARELE ALB AL PUSTIULUI s Central (14 12 24) orele 9,15 - 11.30 — 13.45 — 16 — 18.15 — 20,30 i UNGHIUL DE CĂDERE : Lumina (16 23 35) orele 9,30 — 15,45 în con­tinuare . DEPARTE DE LUMEA DEZLĂNȚUI­TĂ : Bucegi (17 05 47). orele 10 — 16 — 19,15; Floreasca (33 29 71). orele 10 - 16 — 19,30 , 30 DE CARABINE : Flacăra (21 35 40) orele 10.30 — 15.30 — 18 — 20.15 . IN ARŞIŢA NOPŢII : Doina (16 35 38) orele 11.30 — 13.45 — 16 — 18.15 - 20.30, Ciulești (17 55 46) orele 15.30 — 18 — 20.30 , Drumul Sării (31 23 13) orele 17 45 20.15-CANARUL $I VISCOLUL : Drumul Sării, ora 15 30 . PROGRAM PENTRU COPII • Doina ora 10 , TARZAN OMUL JUNGLEI , Fiul lui Tarzan . Timpuri Noi (15 61 10) orele 9.30 — 16.30 în continuare * Program de documentare orele 19.30 — 21 în continuare CĂLUGĂRIȚĂ DIN MONZA , Gri­vita (17 nrl 58) orele 9­­ 11 13 — 16 18 15 20 30; Miorița (14 27 14) orele 9 11 15­­ 13.30 16­­ 18 15 20.30 BIN­ECU­VI­NT­AREA­­ Aurora (35 04 661 orele 12 — *5 — 17.45 — 20.30 , BHUVAN SHOMB r Aurora, ora 9 GREŞEALA REGELUI i înfrăţirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 » IN UMBRA COLŢULUI : înfrăţirea între popoare, orele 17,45 — 20 » CADAVRUL VIU i Buzeşti (15 62 79), ora 19,15 . FELDMAREŞALA i Buzeşti, orele 15 — 17 CICLUL DE FILME .AVENTURILE LUI FANTOMASm . Dacia (16 26 10), orele 8,30 — 19,30. în continuare. MY FAIR LADY: Unirea (17 10 21), ora 19,30. MĂSURA RISCULUI : Unirea orele 14,30 - 16,30. DE ȘAPTE ORI ȘAPTE: Volga (11 91 26), orele 10 — 12 — 14 — 16 18,15 - 20,30. Lira (31 71 71)- orele 15.30 - 18 - 20,15. PANTOMAS CONTRA SCOTLAND G YARD : Ferentari (23 1? 50) orele 15.30 - 17.45 — 20 . SENTINTA : Cotroceni (13 62 56) orele 15 30 - 17.45 —20. INTILNIREA : Viitorul (11 48 03) orele 15.30 - 18 -20,15. SECHESTRU DE PERSOANA : Glo­ria (22 44 01) orele 9-11,15 -13.30 - 16 - 18,15 - 20,30 . Tomis (21 49 46) orele 9 — 15 în continua­re 18 - 20,15. SPLENDOARE IN IARBA­­ Moși­lor (12 52 93) orele 15.30 — 18 — 20.15 . STRĂINII­­ Popular (35 15 17), orele 15.30 — 18 — 20.30­­ Vitan (21 39 82) orele 15.30 — 18 — 20.15. MAYERLING : Munca (21 50 97), orele 16 — 19. SOARELE VAGABONZILOR­­ Cos­mos (35 19 15), orele 15.30 — 18 — 20.15 ULTIMUL MOHICAN : Arta (21 31 86) orele 15,30 — 18 — 20.15 Progresul (23 94 10). orele 15,30 — 18 — 20.15 HIBERNATUS : ' Rahova (23 91 0\)). orele 16 — 18 — 20. MEDICUL DE LA ASIGURĂRI : Flamura (23 07 40) orele 10 — 12,15 — 16 - 18 15 — 20.30. CICLUL DE FILME ,LEGENDA ȘI ISTORIE* Modern (23 71 01) orele 9 — 1115 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30. O PĂRERE DEOSEBITA • Pacea (31 32 52) orele 15,45 - 18 - 20 CASTELUL CONDAMNAȚILOR •• Crîngași (17 38 81) orele 16 — 18 — 20 Cinemateca Sala Union 113 49 041 DOMNIȘOARA SE AMUZĂ, orele 9 — 10,30 - 12,30 - 14,30 ; SERE­NADA, orele 16,30 — 18,45­­ PĂLĂ­RIA FLORENTINA, ora 21. Teatru sau film? Iată o problemă care se pune, cel puţin virtual, fiecărui regi­zor atunci cînd adaptează pen­tru televiziune o piesă de tea­tru. Se poate răspunde că este o falsă problemă şi că, un bun spectacol, filmat cuminte, poate transmite telespectatorului vir­tuţile textului dramatic atunci cînd ele există. In acest sens argumente sînt destule, mă gîn­­desc mai cu seamă la spectaco­lele Comediei Franceze care, nu numai în scopuri didactice, în­sumează repertoriul clasic. Jo­cul actorilor şi minunatele ca­denţe ale lui Racine, de pildă, rezolvă totul de la sine. Şi totuşi. A avea in mină apa­ratul de filmat, a dispune de mijloacele unui studiou de tele­viziune şi a te rezuma numai la atît nu mai mulţumeşte pe ni­meni. Iată de ce, după acest cam prea lung preambul, vrem să salutăm iniţiativa studioului nostru care a încredinţat unui regizor de film, e vorba de Geo Saizescu, sarcina adaptării unui valoros text dramatic : „Ciuta" lui Victor Ion Popa. Am subli­niat de film pentru că, din punctul de vedere care ne inte­resează, televiziunea este în pri­mul rînd film. Geo Saizescu n-a făcut din acest spectacol un film, el a folosit mijloacele a­­cestuia doar pe alocuri, punc­­tînd desfăşurarea acţiunii cu plăcuţe metafore cinematografi­ce, el a subliniat uneori osten­tativ că e vorba de teatru ; el a ştiut atunci cînd a trebuit să se detaşeze de partea uşor melo­dramatică a textului, oferind lă­udabilei iniţiative de a apela la această piesă a lui Victor Ion Popa o valoroasă formulă regi­zorală. Ce a mai ştiut Geo Saizescu ? El a ştiut să aleagă actorii sau aproape toţi actorii. Nineta Gus­ti, Fory Etterle, Ştefan Mihăi­­lescu Brăila, Emil Hossu, Mari­ana Mihuţ au vorbat făcîndu-ne să vibrăm. Un spectacol bun. Aşteptăm ca asemenea spectacole să devină tradiţionale. Cu atît mai mult cu cît e vor­ba de valorificarea repertoriu­lui românesc modern. ION DRAGANOIU Spiritul de răspundere butuci“ - „pe a­desea. Sunt depistate de­­ către organele miliţiei, că el circulind pe drumurile publice, autovehicule care nu sunt în cea mai perfectă stare tehnică. Şi nu de puţine ori, neglijenţele in întreţinerea autovehiculelor au fost cau­zele unor grave accidente. Este, desigur, vina serviciilor de întreţinere care-şi asumă răspunderea să lase în circu­laţie maşini defecte. Dar nu numai a lur­iin perioada 1 ianuarie—1 octombrie 1970, la un singur tip de autobuze TV, s-a înre­gistrat un număr de 1 603 autobuze-zile imobilizate, in poziţia , lipsă de piese“ , ne scrie tovarăşul inginer NIS­­TOR RĂCNEA, şeful servi­ciului de întreţinere şi repa­raţii de la întreprinderea de transporturi auto din Sucea­va. Situaţia relatată de tov. Răcnea este „împănată“ cu­ cifre revelatoare privind ma­şinile aflate „pe butuci“ din lipsa pieselor de schimb. Cele mai deficitare sunt grupurile diferenţiale, arborii cardanici, grupurile conice, punţile de spate. Din această cauză, in întreprindere mai există trei maşini aflate în reparaţie încă de anul trecut (!) Instantaneul fotografic de sus surprins de cititorul nos­tru ilustrează „preocuparea“ întreprinderilor producătoare de piese de schimb şi chiar a ministerului­ de resort, pentru buna întreţinere a parcului de autovehicule. Cazul nu este singular. Din Capitală ne-a parvenit alt do­cument fotografic in temă. Iată, mai jos o imagine a ci­mitirului“ de motoare de la Autobaza Eilaret, surprinsă de cititorul nostru D. IO­­NESCU. In timp ce morma­nul pieselor scoase din uz crește vertiginos, zilnic, la această autobază, aproximativ 150 autovehicule „trag pe dreapta“, din cauza lipsei pie­selor de schimb Imobilizarea sub cerul liber a zeci și zeci de autovehicule de tot felul in așteptarea­ pie­selor de schimb, nu este o problemă exclusivă a între­prinderilor de transport. Lip­sa pieselor de schimb auto se traduce în zeci de ore întir­­ziere la lucru, în tone de mărfuri neexpediate la timp la destinaţie, se repercutează negativ asupra rentabilităţii, eficienţei economice cît mai ridicate a multor întreprin­deri. Cu atît mai mult se cere urgentată intervenţia organe­lor în drept in scopul curmă­rii acestei situaţii dăunătoa­re economiei in ansamblul ei. • REMARCABILA iniţiativă a Muzeului de artă din Craiova, face cunoscut publicului vizita­tor colecţiile sale pe genuri de artă plastică. Pe lingă sălile „Brăncuşi“ şi „Ţuculescu“ a că­ror permanenţă a fost statornici­tă, zilele acestea a fost deschisă aici o expoziţie de grafică. A­­ceasta cuprinde lucrări de Teo­dor Aman, Carol Popp de Szat­­mary, Ştefan Popescu, Luchian, Jean Al. Steriadi, Th. Pallady, Jiquide, C. Baba, Ţuculescu şi alţii. • CU OCAZIA unor săpături efectuate în zona fabricii de că­rămizi din Sighişoara a fost des­coperit un valoros depozit de o­­biecte dacice din fier şi cupru , căldări, seceri, un vas de bronz cu trei picioare farfurii de ara­mă, ete­rn PE LINGĂ cele patru uni­versităţi populare care funcţio­nează la oraşe, in cuprinsul ju­deţului Bacău şi-au deschis cursurile şi 13 universităţi săteşti. In zilele următoare, vor începe să funcţioneze şi universităţile săteşti din comunele Nicolae Bălcescu şi Mînăstirea Caşin. Cele 43 de cursuri ale universi­tăţilor (istorie, medicină, astro­nomie, ştiinţele naturii, pedago­gie, etc.) sunt frecventate de a­­proape 2 000 de cursanţi. In ca­drul universităţii săteşti din Oi­­tuz funcţionează şi un curs prac­tic de pomicultură iar la Dărmă­­neşti a luat fiinţă in acest an un curs practic de agricultură şi unul de limbă franceză. • IN SCOPUL valorificării ştiinţifice a portului popular şi a altor creaţii artistice materiale din Ţara de Sus, în oraşul Gura Humorului, situat pe frumosul traseu turistic Suceava—Vatra Dornei, s-a deschis recent — com­plet reamenajat — muzeul etno­grafic, înfiinţat în 1958, muzeul dispune în prezent de aproape 5 000 de exponate şi diverse ma­teriale documentare expuse în 11 săli. Aici se află frumoasele cos­tume de port popular din Buco­vina, numeroase obiecte din lemn şi os, broderii, covoare, etc. care prin originalitatea şi valoa­rea lor artistică, au adus an de an numeroşi vizitatori. Numai anul acesta muzeul a fost vizitat de peste 12 000 de turişti, din care o mare parte din diverse țări ale lumii. BOEMA , Opera Română (16 48 20), ora 19,30 . SECRETUL LUI MARCO POLO: Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30 ; REGELE LEAR : Teatrul National „I.L. Caragiale" — Sala Comedia (14 /1 71), ora 20 şi O FE­MEIE CU BANI, sala Studio (15 15 53), ora 20 ; VIRAJ PERICULOS : Tea­trul „Lucia Sturdza Bulandra (14 60 60), ora 20, la Casa de Cultură a Secto­rului 2 şi GLUGA PE OCHI, în sala Studio (12 44 16), ora 20 i PĂRINŢI TERIBILI : Teatrul de Stat din Pe­troşani, ora 20, în sala Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra" , ARCA BUNEI SPERANŢE .-­ Teatrul de Co­medie (16 64 60), ora 20 i DOI PE UN BALANSOAR : Teatrul Mic (15 65 88), ora 20 , CIND LUNA E ALBASTRA Teatrul „C.I. Nottara" (15 93 02), ora 19,30 si CERCUL MORŢII, ora 20, In sala Studio, OMUL CARE A VĂZUT MOARTEA : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 19,30 , FETELE DIDINEI : Tea­trul de revistă şi comedie „Ion Va­­silescu" (12 27 45) ora 19,30 , COCO­­ŞELUL NEASCULTĂTOR : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 16 , LA GRĂDINA CĂRĂBUŞ .­ Teatrul ,,C. Tănase", sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 şi SONATUL LUNII, In sala Victoria (15 04 18), ora 19,30 , GULI­­VER IN TARA PĂPUŞILOR : Tea­trul Ţăndărică — sala din calea Vic­toriei (15 23 77), ora 17 si ,STROP DE ROUĂ BROTACELUL, in sala din str. Academiei (16 14 92), ora 17 , STAR CIRCUS ‘70, Circul „Globus" (11 01 20), ora 19,30 , V, ’ -y\\ ’— h iiii ^»M»W»»^ TEI­EVIZWNE 18: Caruselul năzdrăvan. 18,30: Ca­binetul economic TV ? 19,10: Tragerea concursului Pronoexpres : 19,20: 1001 de seri Emishine pentru cei mic­i . 19,30 : Telejurnalul , 20 : Tele-cine­­mateca. Hotarul Întunericului, 22 : Posta TV, 22,15: Cadran internatio­nal, 22 50 Tplpiornilloc. Pentru zilele de 26, 27 şi 28 no­iembrie se anunţă următorul timp probabil Vremea se menţine rela­tiv rece în prima parte a intervaluu­lui, apoi se va încălzi treptat ince­pînd din sud-vestul tării. C­erul va fi mai mult noros in a doua parte a intervalului cind in .„.rui tări vor cădea ploi slabe, în rest precipitaţii izolate Temperaturile minime vor fi cuprinse intre minus 5 si plus 5 grade, iar maximele intre 5 si 15 gra­­de. Televizor cu taxă de intrare O metodă de încasări cu totul şi cu totul ori­ginală se află în curs de experimentare la cămi­nul cultural din satul Gre­ci, comuna Schitu, judeţul Olt. Ce şi-au zis cei de a­­ici, dacă la teatru se plă­teşte bilet, la cinemato­graf şi la alte spectacole, de asemenea, de ce nu s-ar percepe taxe de intrare şi celor care vor să vizioneze la căminul cultural emisi­unile de televiziune ? Şi,­­ uite, aşa, în baza acestei proprii deducţii — pentru că o altă bază, legală, nu există — telespectatorii din Greci sunt acum puşi să plătească la intrare un bi­let tip cinema. In felul a­­cesta sunt şi încasări, se zi­ce că e şi activitate... — numai legalitatea lipseşte! Aşa că trebuie să se tragă urgent cortina peste aceas­tă „inovaţie“, iar cei care s-au dat astfel în spectacol să încaseze drepturile de „autor“ care li se cuvin. huliţa nu a mai avut loc D­upă ce a ispăşit nu mai puţin de şapte condamnări pentru fals în acte publice, uzur­pare de funcţii etc., Ale­xandru S. Septimiu, origi­nar de prin părţile judeţu­lui Dolj, s-a îmbarcat în­tr-un tren şi a poposit la Cluj. Aici şi-a găsit o gaz­dă care i-a oferit o came­ră mobilată. O dată insta­lat, domnul „inginer“ -­ căci aşa se prezentase l­a început să vorbească gaz­dei despre intenţiile sale „serioase“ în vederea înte­meierii unui cămin fericit. Şi, după puţin timp, el a convins pe fosta sa gazdă şi noua lui logodnică să vîndă proprietatea şi, îm­preună, să-şi construiască o casă mai mare. Dar, pu­­nînd mina pe banii rezul­taţi din vînzarea casei, vii­torul soţ a dispărut. Aşa se face că nunta proiecta­tă nu s-a mai oficiat — în schimb se va oficia alta, specială, pentru domnul „inginer“... Pădurea a fost salvată !A­­e apropia miezul­­ nopţii cînd, deasupra pădurii Pipirig din vestiţii codri ai Neamţului, au ţîşnit spre înălţimi pri­mele limbi de foc. Incendi­ul, care izbucnise într-un parchet de doborîturi de vînt în curs de exploatare, luase proporţii şi amenin­ţa nu numai depozitul de material lemnos fasonat, dar şi un masiv de răşi­­noase din apropiere. S-a dat alarma şi, în scurtă vreme, au început să so­sească sute de cetăţeni din Vînători, Tîrgu Neamţ, Pi­pirig şi din celelalte loca­lităţi învecinate. Înarmaţi cu lopeţi, topoare, căngi, cazmale, oamenii au făcut de trei ori benzi izolatoare în jurul porţiunii cuprinse de pîrjol şi tot de atîtea ori flăcările le-au răpus. Dar oamenii nu s-au des­curajat. In ajutorul lor ve­neau mereu alte forţe — muncitori de la exploatări­le forestiere vecine, elevi ai şcolii de şoferi din Bicaz, pompierii din oraşele apro­piate. Şi după şase ore de luptă cu flăcările, incendiul a fost, în sfirşit, localizat, iar pădurea salvată datorită muncii pline de abnegaţie a oamenilor. POLIFONIA UNOR FAPTE DIVERSE (Urmare din pag. 1) rile portului au fost vizitate de o altă echipă­­a construc­torilor noştri, veniţi să sta­bilească modalităţile de e­­fectuare a unor lucrări în colaborare, de cînd colabo­rarea specialiştilor români este căutată. Ceaţa se rosto­golea peste Elba, ştergind contururile digurilor, însă ochii inginerilor şi tehnicie­nilor români, antrenaţi in­tr-o temeinică ucenicie, ză­reau precis ceea ce urma să fie dres şi înnoit prin efor­tul lor. Seara, la o masă din Rathauskeller, un restau­rant cu vechi tradiţii din pivniţa clădiri Primăriei, a cărei frumuseţe hieratică iţi dă intuiţia glorioasei istorii a Ligii hanseatice, un ziarist vest-german făcea, cu o sin­ceritate cursivă, elogiul con­structorilor români, intîlniţi de el la München, unde se bucură, datorită rapidităţii, calităţii şi preciziei muncii lor, de cea mai­ vie admira­ţie. In Gara de Vest a Vienei, între două trenuri interna­ţionale cu destinaţii opuse, o familie de turişti belgieni cerea cu stăruinţă, de­ la vinzătoarea unuia din chioşcurile alimentare aflate in hol, struguri româneşti. Numai cînd li s-a arătat e­­ticheta de pe lădiţă şi au respirat fulgul de parfum al ciorchinilor dobrogeni, călă­torii au plecat incintaţi, cu toate sacoşele pline, către vagonul de Ostanda ce-i a­­dăsta la peron... Toate aceste momente di­ferite ca loc şi importanţă, se constituie într-un ritm unic, faptul divers prefăcîn­­du-se intr-o polifonie, din care auzul atent desluşeşte o nouă acustică mondială, in cele mai variate locuri şi pături, in ce priveşte Româ­nia, căreia timpul îi va da perspectivă, ca şi valorificării înfăptuirilor noastre viitoare. UNA PE ZI d© MATTY — Nu, n-a înebunit ! Nevastă-sa i-a născut ieri un băiat și de bucurie, azi respectă gramajul : Face cinste !...

Next