România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)

1971-11-02 / nr. 8406

* UNA PE ZI de MATTY — Ai văzut ce coadă era la „Scala" ? Eu zic că de miine să lărgim sortimentul : aducem și noi floare de cactus !... Pagina a 2-a — 2 noiembrie 1971 TEATRUL, O ŞCOALĂ A­E PENTRU TINARA GENERAŢIE Prin natura lui, fenomenul teatral nu poate fi secţionat pe categorii sociale şi nu cred că există o autentică dramaturgie destinată anume ţăranilor, Sau anume muncitorilor, sau anu­me femeilor. „Bolnavul închipu­it“ nu este o piesă pentru me­dici, „Ţesătorii“ lui Hauptman nu veste o piesă pentru texti­­lişti, după cum nici ,,Năpasta“ lui Caragiale, deşi acţiunea se petrece la ţară, nu este o pie­să pentru săteni. Marea dra­maturgie e scrisă pentru toată lumea, ea trebuie să-i intere­seze pe toţi oamenii, să-i îm­bogăţească sufleteşte pe toţi spectatorii. , S-ar părea că dramaturgia pentru copii face excepţie, de­oarece se adresează unui pu­blic foarte special, aflat pe o anumită treaptă de înţelegere. De aici, însă — după cum vom căuta să arătăm in rindurile de mai jos — nu trebuie trase concluzii pripite, care să ducă la menţinerea sa in sfera unei problematici mărunte, sau la limitarea procedeelor sale artis­tice. Preocuparea de a crea un repertoriu cu adresă precisă pentru preşcolari, pentru şco­larii mici şi pentru şcolarii din clasele superioare s-a ivit, in primul rind, din raţiu­ni pedagogice. Nu este in a­­ceasta absolut nimic peiorativ. Arta scenică nu s-a sfiit ni­ciodată să-şi proclame în mod deschis misiunea educativă. Dacă interesul faţă de crearea unui teatru de înaltă calitate pentru copii creşte astăzi pe toate meridianele, posibilităţile şi rezultatele diferă mult de la o ţară la alta. In România, tea­trul de copii cunoaşte o înflori­,­re fără precedent. „Ţăndărică“ a devenit celebru în lumea în­treagă, iar unele spectacole pentru copii ale Teatrului ,,Ion Creangă“ sau ale Teatru­lui tineretului din Piatra Neamţ s-au bucurat de un ma­re succes în turnee sau la Fes­tivaluri internaţionale. Asemenea succese se datorea­ză în mod vădit­ încurajării şi sprijinului acordat de statul şi societatea socialistă mişcării teatrale destinate copiilor şi tineretului. Formarea­­ celor mai tineri spectatori constituie la noi o problemă obştească de prim ordin. Nu întimplător, se­cretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a ocupat pe larg, în Expune­rea sa la consfătuirea activului de partid din domeniul ideolo­giei şi al activităţii politice şi cultural-educative, de proble­mele educaţiei tinerei genera­ţii, subliniind că de cultivarea spiritului revoluţionar, a dra­gostei pentru muncă, a patri­otismului şi internaţionalismu­lui în rindurile tineretului de­pinde „viitorul societăţii, al naţiunii noastre socialiste“. Pornind de la această răspun­dere majoră, trebuie să con­statăm că teatrul pentru copii e încă departe de a-şi îndeplini sa­tisfăcător menirea. In deose­bi, dramaturgia originală e incă foarte săracă în acest domeniu, iar uneori nimereşte alături de ţintă. Copiii, după cum se ştie, sunt un public extrem de generos. La anii primului contact cu scena, ei sunt gata să participe din toată inima şi cu tot entuziasmul la păţaniile unui şoricel sau ale unui ursuleţ, manifestindu-şi deschis în gura mare, sentimen­tele, simpatiile sau adversităţi­le. Ei sunt dispuşi să creadă fără rezerve că tot ceea ce se petrece sub luminile reflectoa­relor este adevărat. Să nu pu­nem această disponibilitate pe seama naivităţii puerile ; copiii, chiar cei mici, ştiu foarte bine că au în faţa lor păpuşi de pistă sau actori travestiţi. O ştiu la fel de bine cum ştiu spectatorii maturi că interpreţii nu-şi trăiesc pe scenă viaţa lor proprie, ci rostesc replici în­văţate pe dinafară. Şi totuşi, copiii, mai spontan decit ma­turii, doresc să­­ uite şi uită că se află intr-o sală de spectacole, accep­tă cu bucurie convenţia care le este propusă, in măsura in care ea constituie universul autentic al copilăriei. Această acceptare voioasă a unui „ce-ar fi dacă" este, in fond condi­ţia sublimă a teatrului, baza co­municării efective dintre scenă şi sală. Dacă ia vîrsta pubertăţii această credinţă nemăsurată in adevărul scenic începe uneori să se destrame, nu este cituşi de puţin din pricina că tinărul spectator ar descoperi dintr-o dată natura convenţională a teatrului. Este, desigur, virsta cind spiritul critic devine foar­te activ. Dar spiritul critic nu l-ar împiedica pe adolescent să accepte la fel de sincer ca şi in prima copilărie limbajul teatral. Dimpotrivă, limbajul teatral, este de multe ori acela care se trădează pe sine. Tea­trul nu a învăţat să vorbească şcolarului şi adolescentului cu aceeaşi francheţe şi prospeţime, cu aceeaşi putere de convinge­re cu care i se adresa p­e vre­mea grădiniţei. In tonul adoptat se strecoară note false. Cel care vorbeşte şi cel care ascultă nu se mai întilnesc, întotdeauna pe o platformă comună. Textele, in multe cazuri, se căznesc să evoce o lume presupusă a fi cea de adolescent, dar publicul res­pectiv rămine indiferent. A vorbi copiilor pe limba lor nu inseamnă a mima un jargon pueril. Cu atît mai mult, copiii aflaţi în pragul adolescenţei do­resc să fie luaţi în serios. Să nu uităm că astăzi copilul, de la o virstă fragedă, ştie ce este o ra­chetă cosmică, este la curent cu marile preocupări economice ale poporului nostru, urmăreşte în presă şi la televizor evenimente­le politice de pe­ continente în­depărtate. Cunoştinţele sale sunt incomparabil mai vaste decit ale generaţiilor anterioare. In stagiunea trecută, Teatrul „Ion Creangă“ a înființat un cerc de mici prieteni ai artei scenice denumit „ghioceii teatrului“. Am luat parte la o întîlnire, în ca­drul căreia membrii acestui ce­rc au vorbit despre ceea ce ii in­teresează în spectacolele ce le sunt oferite. Nu vreau să simpli­fic la rîndul meu, extrăgînd din sugestiile lor recomandări su­mare pentru dramaturgi. Merită să reţinem, după părerea mea, optica sub care privesc teatrul aceşti şcolari, exponenţi poate mai îndrăzneţi şi mai personali în exprimarea opiniilor, ai gus­turilor şi necesităţilor artistice ale colegilor lor. Enunţînd citeva teme pe care ar fi dorit să le vadă oglindite pe scenă. ..ghioceii teatrului“ s-au referit la aspectele însem­nate ale educaţiei morale şi civi­ce. Ei au vorbit despre pasiunea ştiinţei, a cunoaşterii, dar şi des­pre dramele ce se consumă în mijlocul unei familii dezbinate , au vorbit despre nevoia de co­municare, de prietenie, şi-au ex­primat admiraţia pentru eroii cu­rajoşi, întreprinzători dar au ci­tat şi necazurile unor colegi pe care dădăceala şi răsfăţul ii ti­morează şi ii însingurează, în loc­ să-i îndemne la autocontrol la o disciplină conştientă. Mi-am dat seama că in faţa acestor ado­lescenţi în devenire pot fi trata­te, cu tact şi decenţă, dar fără edulcorări, probleme din cele mai delicate ale existenţei inti­me, ale dragostei, ale relaţiilor de afecţiune între oameni. Şi fără îndoială, responsabilităţile individului faţă de societate tre­buie să le fie înfăţişate cu toată gravitatea pe care ei o solicită. Din acest punct de vedere, tea­trul poate constitui cu adevărat o completare indispensabilă a e­­ducaţiei şcolare, deoarece şcoala este menită să dea norme gene­­ral-valabile, pe cind, înţelegerea sentimentelor, raporturilor şi comportărilor omeneşti nu se poate limita la reţete şi scheme, ci pretinde experienţe particula­re, multilaterale, analizate cu fi­neţe şi profunzime. Teatrul este şi el o şcoală, o şcoală a caracterelor, deşi mij­loacele sale se deosebesc funda­mental de cele ale activităţii di­dactice. Procesul de instruire şcolară presupune transmiterea unor cunoştinţe gata acumulate şi a unor rezolvări dinainte existente. Educaţia artistică îl pregăteşte pe micul spectator să gâsească în mod independent so­luţia unor situaţii de viaţă ine­dite. Şcoala este domeniul repe­tabilului. Teatrul, dimpotrivă, exclude reproducerea unor ca­zuri absolut identice între ele. Capacitatea de a generaliza de­curge aici din pregnanţa con­flictelor şi a personajelor indivi­duale. Am ţinut să reamintesc aceste principii elementare, de­oarece în teatrul pentru copii şi tineret, din teama de a nu în­­timpina dificultăţi de receptare, se ajunge uneori la reluarea mo­notonă a unor clişee care păs­trează extrem de puţin din spon­taneitatea şi imprevizibilul vie­ţii. Dar schemele inventate sunt ineficiente, copiii nu cred în­­tr-însele şi vraja teatrului se destramă pentru ei. A subapre­cia exigenţa şi puterea de înţele­gere a copiilor, a adolescenţilor, e o gravă eroare. Din păcate, mulţi autori cred că ceea ce le solicită teatrul pen­tru copii şi tineret s-ar rezuma la dramatizarea unor întimplări străvechi cu zîne şi pitici, cu pi­­sicuţe şi cu maimuţele. Aseme­nea obiective nu înaripează prea mult imaginaţia scriitorilor — şi iată că apare un hiatus îngrijo­rător : dramaturgia pentru şco­larii mari e aproape inexistentă. Să fim bine înţeleşi. Nu sub­apreciem basmul sau fabula cu animale, ele au dat d in literatura română — ca şi in cea universală — veritabile capodopere dar, prin suprasolicitarea acestor ge­nuri şi ignorarea realităţii ime­diate, se ajunge în cele din urmă la cantonarea creaţiei într-o te­matică minoră comodă. Confuzia provine in mare măsură din ne­cunoaşterea cerinţelor. Dacă cei mai buni dramaturgi ai noştri ar cerceta cu atenţie lumea pu­bertăţii şi a adolescenţei, cu si­guranţă că ar găsi acolo surse de inspiraţie din cele mai pasio­nante. Un pas concret, deosebit de util, ar fi acela de a înlesni contacte mai frecvente şi mai a­­propiate intre scriitorii de tea­tru şi spectatorii adolescenţi. Participarea la discuţii foarte sincere cu tineretul şcolar ar a­­vea darul să înlăture multe pre­judecăţi şi ar aduce dramaturgi­lor adevărate revelaţii. Să recunoaştem deschis că mi­siunea nobilă de a scrie şi juca teatru pentru copii nu se bucu­ră încă de atenţia şi stima cu­venită în lumea artistică. Pre­­luînd butada unui mare scriitor, care afirma că pentru copii tre­buie scris la fel ca şi pentru oa­menii mari, dar mai bine, aş spu­ne că teatrul pentru copii şi ti­neret are nevoie de forţele cele mai bune din timpul literaturii şi al artei interpretative. Numai aşa se pot obţine rezultate sa­tisfăcătoare. Am văzut recent, la „Ţăndărică“, „Ninigra şi Ali­­gra“, un spectacol fermecător. Textul este semnat de Nina Cas­­sian, regia de Margareta Nicu­­lescu, scenografia de Ella Cono­­vici şi Dan Nemţeanu, muzica de Anatol Vieru. Păpuşile însufle­ţite de mînuitori atît de cunos­cuţi ca Florentina Lenkisch, Jus­tin Grad, Simion Valeriu, Brîn­­duşa Silvestru sau Costel Popo­­vici, împrumută vocile unor ac­tori ca Mariana Mihuţ, Nelly Ste­­rian, Olga Tudorache sau Tom­a Caragiu. Cite alte spectacole pentru copii, chiar şi în teatre­le dramatice specializate, întru­nesc la rampă un asemenea bu­chet de talente ? Foarte puţine. Iar critica, la rindul ei, uită ade­sea să le recenzeze. Şi e păcat. Pentru că numai o artă de înaltă valoare estetică poate constitui, în acelaşi timp, un ghid de comportare clar şi fără echivoc după cum o irm­pu­­ne grija pentru „viitorul naţiunii noastre socialiste“. Andrei Băleanu » FESTIVALUL FILMULUI SOVIETIC UNCHIUL VANIA Pentru acest cineast de mare talent, care este Andrei Mihal­­kov-Koncialovski (cititorii tre­buie să-i reţină numele, deoarece nutresc convingerea că ne va mai prilejui mari bucurii cinemato­grafice), parcă n-ar fi existat ni­ciodată îndelunga şi controver­sata dispută asupra modalităţilor de ecranizare a textului teatral. Nici u­n moment nu-l interesea­ză (şi ciudat, nici nu i se poate reproşa aceasta) să transforme virtuţile dramaturgiei in virtuţi filmice. Dreptunghiul ecranului este aproape deschidere de scenă, de fapt, apare ca un spaţiu care închide ferm, apasă şi dezvăluie, drama. Ce fascinează în ecrani­zarea piesei cehoviene nu este lectura cinematografică a textu­lui, ci, aş îndrăzni să spun, lec­tura simplă, teatrală. Este o ci­tire în profunzime, despicare pînă la infima nuanţă, fără ve­leitatea demonstraţiei de origina­litate, dar cu dorinţa vizibilă de a nu pierde nimic din esenţe. Eforturile lui Mihalkov-Kon­­cialovski de a ne duce la desco­perirea detaliată a lumii ceho­­ciene, pare a se confunda cu pro­pria aspiraţie spre înţelegere. Amestecat printre personaje, cău­­tîndu-le sufletul cu aparatul dis­cret şi totuşi necruţător, el ră­mine in acelaşi timp spectatorul unui dezastru. De aceea şi momentele acute capătă o intensitate cu aspect de criză. Din amărăciune şi resem­nare se ridică cumplit şi dure­ros strigătul. Are intensitatea protestului, insă durata crizei. Introspecţia chinuită a eternului veleitar Vania, ca şi cea a lui Astrov, este pusă sub semnul de­rizoriului. Astfel se explică şi pregenericul. In contextul tra­gediei umanităţii, suferinţele a­­cestor eroi sunt atinse de umbra grotescului, pe deplin tragic, to­tuşi grotesc. Şi Smokt­unovski, interpret de geniu, suferă cu un­chiul Vania absurditatea existen­ţei sale, îi înţelege sensibilităţile, ratarea şi capacitatea de dăruire, îl urmează in iubire şi in ură, dar totodată măsoară continuu proporţiile dezastrului cu etalon contemporan. Compasiunea noas­tră, şi implicit a sa, faţă de dra­ma existenţelor cehoviene se păstrează sub controlul lucidi­tăţii. Pe drumul trăirilor intîlnim o delimitare nouă, efectuată de fiancealovski după mişcarea in­terioară. Domnia sentimentelor asupra raţiunii este exprimată în imagini virate în sepia, în timp ce existenţa diurnă, cuprinzind chiar şi izbucniri, dar păstrate to­tuşi in cadrul comandamentelor trăirii nedureroase şi comunica­bile, vor apărea cojor. Lumea in­terioară, zvicnind, înlătură culoa­rea, sparge aparenţele echilibre, dezgoleşte sufletele. Sinceritatea faţă de sine capătă culoarea în­tunecată a durerii. FLORICA ICHIM­ EI SPORT • SPORT • SPORT • SPORT DIVIZIA A DE FOTBAL In cabine, după minutul 90 Etapa a noua a campionatului de fotbal a fost, cu o singură excepție, extrem de echilibrată, după cum se poate vedea din simpla lectură a rezultatelor consemnate: Rapid — Politehni­ca 1 — 0; Sport Club Bacău — Steaua 1 — 0; Dinamo — U.T.A. 1-1; Crişul - C.F.R. Cluj 1— 0 ; Farul — Jiul 1—0 ; Uni­versitatea Cluj 1 — F C. Argeş 2— 1 ; Universitatea Craiova — Steagul roşu 1—0 ; A.S. Ar­mata Tg. Mureş — Petrolul 3—0. Deci, victorii la limită, în afara aceleia de la Tg. Mureş, a echi­pelor gazdă, şi un singur punct cucerit în deplasare. Etapa a confirmat, din nou, forma deosebită a echipei ară­­dene care a reuşit să rămână neînvinsă de la începutul cam­pionatului cu toate că a avut de suportat, de astă dată, replica campionilor şi încă pe te­renul acestora. Meciurile de sâmbătă şi duminică ne-au adus şi alte citeva noutăţi ce merită a fi reţinute. Este vorba de primul eşec al echipei Steaua şi de primul succes al fotbaliştilor din Oradea, realizat nu acasă ci pe un teren neutru, la Cărei, şi de faptul că rezultatele aces­tei etape au plasat pe primele trei locuri ale clasamentului echipe provinciale. Este des­tul de dificil de anticipat vii­torul acestor echipe dar, cel puţin pentru o perioadă de timp, prezenţa lor în frun­tea clasamentului transmite campionatului un interes apar­te şi un echilibru generator de ambiţii sporite în rindurile tuturor echipelor. Motiv în plus de a aştepta cu multă curiozitate desfăşurarea viitoarelor etape de campionat care, privite prin prisma clasa­mentului de­ azi, promit dispute deosebit de interesante. Credem ca un cuvînt decisiv va avea de spus în ultimele şase etape ale turului pregătirea fizică a ju­cătorilor, nevoiţi, datorită pro­gramului foarte aglomerat, să susţină o suită de meciuri la in­tervale de timp foarte scurte şi, totodată, să evolueze (se poate anticipa) pe terenuri grele şi in condiţii atmosferice nu tocmai favorabile. Etapa a noua ne-a interesat in mod deosebit deoarece ea a fost ultima din campionatul nostru intern înaintea unor di-­ ficile confruntări ce urmează­ a fi susţinute de fotbaliştii români pe plan internaţional. Mîine cele patru echipe româneşti aflate în cupele europene, U.T.A., Dinamo, Rapid şi Stea­ua, vor încerca să-şi asigure calificarea în turul al treilea al competiţiilor în care sunt anga­jate. De fapt, această tentativă are sorţi de izbindă doar în ca­zul a numai trei dintre echipele amintite mai sus, Dinamo pre­­zentîndu-se cu şansele anulate de eşecul categoric suferit la Bucureşti. U.T.A., Steaua şi Ra­pid, in schimb, au de partea lor largi posibilităţi de a intra în turul următor al competiţiilor, graţie bunelor comportări şi re­zultate obţinute în confruntă­rile susţinute­ în deplasare. Nu­trim speranţa calificării lor, chiar dacă în ultima etapă de campionat Steaua şi Rapid, mai ales, nu s-au comportat satisfă­cător. Le ştim insă capabile de a depăşi nivelul unui joc me­diocru în condiţiile unor con­fruntări de o asemenea impor­tanţă, ne-au dovedit-o cu alte prilejuri şi sperăm să ne-o do­vedească şi mîine. Noi le dorim succes ! Şi acum să pătrundem din nou prin cabinele echipelor după minutul 90. Boc — a devenit mai greu să cîştigi pe teren propriu decit în deplasare. Iată, astăzi, fiul s-a betonat, a „bubuit“­ mingile cit mai departe de careu şi era gata-gata să-şi atingă scopul, scor alb, fără să însemne că l-ar fi şi meritat“. în tabăra Jiului, decepţie firească. Jucă­torii stau cu capetele plecate şi murmură : „un minut... un mi­nut...“. Unul dintre conducăto­rii echipei, tov. Carpineţ, de­­plinge marea ocazie ratată de Stoian în ultimele cinci minute şi, cu gîndul la clasament, cla­tină din cap : „De-acum, începe să se cam simtă nevoia de puncte...“. Mircea Dridea explică Proaspătul antrenor secund al petroliştilor explică în citeva cuvinte cauzele înfrîngerii : „Echipa noastră este, cu mici excepţii, foarte tînără. Este o echipă de moral. După primirea primului gol s-a descumpănit şi nu şi-a mai găsit cadenţa. Este imposibil să învingi atita timp cit eviţi angajamentul fi­zic cu adversarul. Linia defen­sivă lipsită de serviciile lui Mo­­canu, accidentat, a făcut multe greşeli iar Bădin, în loc să-şi vadă de joc şi-a apostrofat­ în permanenţă coechipierii. „L-am întîlnit, în cabina echipei sale, şi pe Tiberiu Bone, şi l-am gă­sit mulţumit de victoria echipei dar şi supărat din cauza lui Mureşan pe care l-a reţinut pe banca rezervelor deoarece în sapt­amina aceasta nu s-a pre­gătit corespunzător. Oare să fi uitat Mureșan atît de repede necazurile prin care a trecut ?. „Repriza" cea mai autentică Ne-am aflat, la Cărei, aproape de următoarea scenă, petrecută imediat după primele 45 de mi­nute . Moldovan, cel care ra­tase penaltiul, părăsea terenul cu capul plecat. în întîmpinarea lui a ieşit însă antrenorul Şte­fan Coidum, imbărbătîndu-1, spunîndu­-i că i se poate întîm­­pla oricui. Poate că din acest gest al antrenorului şi-a tras forţa in finalul partidei, tinărul Moldovan, coautor la golul vic­toriei semnat de Moţ, in minu­tul 88. A fost rîndul lui Moldo­­van să-şi sărute antrenorul, după meci, acolo în cabina Cri­­şului. Un frumos gest al recu­noştinţei, care vine să demon­streze faptul că adesea „re­priza“ cea mai autentică are loc după minutul 90... Grupajul a fost realizat cu concursul colaboratorilor noş­tri RADU URZICE­ANU, EFTI­­MIE IONESCU, GH. NICO­­LAESCU, GH. NERTEA și al redactorului nostru sportiv, ION BOCIOACĂ E bună şi zăpada! Pe „gazonul alb“, de la Craio­va, gros de aproape 30 de centi­metri, echipele Universitatea şi Steagul roşu au trecut o dublă probă, in afară de aceea specific fotbalistică : lupta cu troienele de zăpadă, cu menţinerea echi­librului, cu un frig care te pă­trunde pînă la oase. Dar, în ciuda dificultăţilor, formaţiile au trecut cu bine obstacolele. Ce spuneau, după meci în ca­bine, în faţa unei ceşti cu ceai fierbinte, doi dintre „eroii“ jo­cului ? Ţarălungă : „N-aş fi crezut ca printre mormanele de zăpadă să realizăm, cu contribuţia însem­nată a partenerilor noştri, un meci aşa de spectaculos. E bună şi zăpada, uneori, la fotbal Adamache : „M-am­ zbătut cit şi cum am putut pentru un re­zultat de egalitate, alături de băieţi care au luptat enorm. Ce folos ! A apărut Pîrvu la corne­rul acela şi n-am avut ce să mai fac“. Mai greu acasă decit în deplasare La cabina Farului, bună dis­poziţie ponderată. Antrenorul Robert Cosmoc apreciază pu­terea de luptă a elevilor săi, care n-au încetat să creadă în victorie până în ultimul minut. „In divizia A , declară Cos­ • TURNEUL internaţional feminin de Şah de la Halle (R. D. Germană) s-a incheiat cu victoria­ maestrei sovietice Liubov Kristof, care a totali­zat 8 puncte din­ 11 posibile. O comportare bună a avut la a­­cest turneu maestra româncă Gertrude Baumstark, care a ocupat locul doi cu 7,5 puncte. In ultimele două runde, Ger­trude Ba­umstark a remizat cu Novarra, şi respectiv cu Kris­tol. ■ • AU LUaT sfârşit între­cerile turneului internaţional de box de la Minsk. Cu ex­cepţia cat. cocoş, unde a cîşti­­gat polonezul Jar Krampa, la celelalte categorii (9) victorii a revenit pugiliştilor sovietici (nu s-au disputat meciuri la cat. mijlocie). Boxerul român C. Bumb (semiuşoară) a pri­mit medalia de bronz. « CONTINUÎNDU-ŞI TUR­NEUL în ţara noastră, echipa braziliană de fotbal Bonsucce­­so Rio de Janeiro a jucat ieri pe stadionul „23 August“ din Bacău cu formaţia locală Sport Club Bacău. Meciul s-a încheiat la egalitate: 0-0. • PESTE 700 DE ATLEŢI ŞI ATLETE din Bucureşti, Si­biu, Braşov, Constanţa, Plo­ieşti, Timişoara, Arad etc., ca­lificaţi în cadrul etapelor de zonă, şi-au disputat la Sibiu titlurile de campioni republi­cani la cros pe anul 1971. La seniori (pe distanţa de 10 000 m) titlul de campion al Româ­niei a fost cucerit de Nicolae Mustaţă (Dinamo Bucureşti). Proba senioarelor (2 000 m) s-a încheiat cu victoria atletei Maria Lincă (Metalul Bucu­rești). • BOXERUL JAPONEZ Koichi Wajima este noul cam­pion mondial la cat. „mijlocie­­mică“. In gala desfăşurată la Tokio, în prezenţa a peste 15 000 de spectatori, el l-a în­vins la puncte, după 15 repri­ze, pe italianul Carmelo Bossi, fostul deţinător al centurii. Decizia a fost pronunţată cu 2-1. MÎINE, LA RADIO ŞI TELEVIZIUNE Milne este o zi încărcată pentru amatorii de fotbal, prilejuită de meciurile ce le vor susţine echipele noastre de club în competiţiile europene. Prin intermediul radioului şi al televiziunii ne vom afla in miezul acestor dispute. Dar, să vă comunicăm programul, aşa cum ne-a fost el transmis de secţiile sportive ale radiodifuziunii şi televiziunii. Mai întii programul transmisiilor radiofonice : de la orele 14,30 aspecte de la meciurile Steaua—C.F. Barcelona şi U.T.A.— Zaglebie Walbrzych , de la orele 19,30 repriza secundă a meciului Legia Varșovia—Rapid iar de la orele 22,30 partea a doua a intilnirii F­ei­jenoord—Dinamo. Televiziunea are in program următoarele transmisii : de la orele 14,30 transmite în direct meciul U.T.A.—Zaglebie ; de la orele 16,30 filmul meciului Steaua—F.C. Barcelona ; de la orele 18,30 in direct meciul Legia—Rapid. UNDE ARDEA BALTA... (Urmare din pag. 1) m-am îndurat să las pe nimeni să ia un cocean. Și a doua zi apa era pînă la moțul porumbu­lui... — Anul ăsta cum e ? — Avem locuri, așa cam de vreo 50 de hectare, unde am scos și 10 mii de kilograme boa­be la hectar. Altele... o să vă lă­murească tovarășu­’ brigadier Floricel, uite că ne iese inain­­te... Oprim. Oamenii sar toţi jos, îşi întind masa pe grămezile de pănuşi. Alături, două depănuşă­­toare înalte aşteaptă în margi­nea unui munte de porumb cu­les. Brigadierul e mai tiner, ii cheamă Florea Steopoaia şi a terminat şcoala medie horticolă în 1953. E ardelean, din Sîn­­georz-Băi, dar din ’59 a venit la ferma de aici şi n-a mai plecat. După ce ne salutăm, ii strigă pe un băiat de vreo 18 ani şi-i ara­tă un carnet. — Ei ?! — face. — Aţi cîştigat... zice puştiul şi observ acum că seamănă cu Bel­mondo. — Pariasem că-s rutierist. T-am adus carnetul să vadă, mi-am luat examenul In ’58 fiindcă mi-a plăcut și mecanica, nu numai agricultura. — Și ce vă mai place ? — Îmi plac muncile mecaniza­te, cu mașinile. — Păi... — Știu. Tot aia. Mie mi-ar mai place destule lucruri, da’ nu-i timp. Cu fetița mea, e intr-a doua, stau de vorbă o dată pe săptamma, duminică după-amiază. Asta-i agricultura. Ești în campanie tot timpul... — Da’ iarna ? — V-a zis cineva că iarna stăm ? E destul de lucru. Avem aici vreo 1 360 hectare din care 1 156 ha arabil, și culturi dife­rite : sfeclă sămînţă, rapiță, griu, orz, soia, porumb, sfeclă butaşi... Gîndiţi-vă, avnd să stai ? Mergem pe lingă muntele de porumb. îmi desface un ştiule­te , frumos,­­plin cu boabe înde­sate. — Asta-i hibrid-405, cel mai bun în condiţiile noastre. Ştiaţi că orice porumb are întotdeau­na rindurile de boabe în nu­măr cu sol ? Nu. Nu ştiam. Număr 16 rîn­­duri. — Şi Ce nu vă place ? — îl întreb. — Iar nu-i timp să vi le spun pe toate. Numai veniţi încoace... Şi mă duce peste nişte canale, intr-un loc de porumb necules. Scund, pină la briu, şi nici ati­ta. Iau un ştiulete : boabe puţi­ne, rare, ştiuletele pe jumătatea celui pe care l-am văzut înainte — Hibrid simplu 330. Anul ăsta ni l-au dat, dar eu nu ştiu pentru ce ni l-au mai dat... Aşa-i peste tot, pe o sută de hectare. Şi-am auzit că nicăieri n-a dat rezultate. Nu mi-a plă­cut nici cînd într-o noapte a dat o piatră hoţeşte şi ne-a bă­tut sfecla şi răpită... Făceam planul cu 150 la sută. Şi nu-mi place omul leneş — încheie, brusc. — Nea Gogu îşi laudă braga­­direnii şi bujorenii... — Are dreptate... Unii mun­cesc, alţii cintă. — Şi ce nu vă mai place ? — Iscoditor mai sinteţi ! Nu-mi place că n-am destule remorci să asigur cstedoiurile... — Combinele.­.. CT2-R - și-mi arată în depărtare cinci „girafe“ alunecînd în lanul de porumb. — Da' de ce n-aţi cules mai repede ? — Au fost ploile. Bune pentru însămînțări, dar ne-au întârziat. Fiecare lucru e bun și rău... Mă Pling acum de remorci și fie tractoare, dar cînd am început aveam doar vreo două tractoare în toată suprafaţa asta... Mai tirziu, cînd soarele se ri­dicase bine pe cer, am plecat cu şareta să vadă toate locurile. Cimpuri cu nume : Privlac, Chelbaşu — fiindcă a fost pădu­re acolo şi aşa il chema pe pă­durar, Alexandria — fiindcă a­­tunci cind desţeleneau locurile le sosiseră tractoare noi de la Alexandria... In drum, brigadie­rul controlează semănăturile, îmi arată unele locuri în care incă desecarea nu s-a terminat, urcăm digul, şi mă lasă să pri­vesc o pădure de plopi înalţi, aplecaţi cu toţii spre gurile Du­nării. — Aşa de tare vine apa pri­măvara... Cind ne intoarcem mai găsim un munte lingă depănuşătoare, porumb curat, scînteietor. De undeva, mă strigă nea Gogu, îl zăresc cocoţat pe o maşină, cu cămaşa desfăcută pe piept şi mânecile suflecate, brobonat, de sudoare. — Cum e cu fardul, tovarăşu’ ziarist ? Şi-acum ştiu. Fiindcă îmi spu­sese şi fiindcă văd. Spusese : „Să nu te prindă­­ dimineaţa-n pat. P-ormă, că-i soare, că-i ploaie, că-i vint, să fii în cim­­pie. Şi seara să-ţi întindă ne­vasta o oală cu vin. Da’ să fie oală smălţuită şi vinul să joace în ea“. Nu-i mai pot răspunde. Stau acum de vorbă cu şeful fermei inginerul Mircea Dumitrescu, un tinăr melancolic, cuvîntînd sfios cu toată lumea. E de un an aici, a absolvit în Bucureşti, în 1967. Soţia şi copiii (şi scriu „copiii“, pentru că îl aşteaptă acum pe al doilea) sunt în A­­lexandria. Uneori, nici duminica nu mai poate ajunge acolo. — Asta-i agricultura... — îmi spune, la fel de sfios, ca o scuză. Şi în timp ce-i ascult explica­ţiile, privesc spre oamenii care foiesc cu rosturile lor intre cei doi munţi de porumb, şi-mi pare rău că de-acolo de sus, nea Gogu nu mă întreabă ca dimi­neaţă : „Cum e cu agricultura, tovarăşu’ ziarist ?“ Fiindcă a­­cum ştiu : mă uit la tinărul in­giner şi-l ascult. Îmi amintesc de brigadierul Floricel care s-a amestecat printre oameni sau i-aş putea răspunde chiar cu vorbele lui : „Să ai dragoste de treabă şi să te doară inima de pămînt“. Dar nici unul dintre ei nu stau acuma să mă întrebe asta. Fiindcă n-au timp. Fiecare cu rosturile lui, atent la ceea ce face, la ceea ce a învățat de a­­tîta timp, în vreme ce soar­ele acestei toamne binecuvîntate le luminează pe chipuri cel mai frumos fard pe care l-am vă­zut. ,România liberă EXCURSII DE­ REVELION La filialele Oficiului de tu­rism Bucureşti din Calea Victo­riei 100 şi Bd. Republicii 68 au fost puse în vînzare locuri pen­tru excursii organizate cu pri­lejul Revelionului 1971—1972. Excursiile in ţară se fac cu au­tocarul şi cu trenul şi au du­rata intre 2 zile şi jumătate şi 4 zile. Costul excursiei (care se achită în rate) este de la 250 lei la 600 lei, în funcţie de locali­tate şi de gradul de Confort a­­sigurat. Petrecerea Revelionului intr-un cadru­ adecvat, cu pre­zentarea unor programe artis­tice, a unor concursuri sportive şi jocuri de cabană etc. se va face în următoarele­­ localităţi : Sibiu, Cozia, Govora, Timiş, Slănic Prahova, Pucioasa, Tuş­­nad, Slănic Moldova, Piatra Neamţ, Hanul Agapia, Eforie Nord (Hotel Europa), Motelul Bucium — Iaşi şi la diferite ca­bane din masivul Bucegi. Ofi­ciul Bucureşti oferă posibilita­tea oficiilor judeţene de a or­ganiza excursii pentru petrece­rea Revelionului în Capitală, la braseria Union şi restaurantul Victoria. Se primesc înscrieri şi pentru excursii cu petrecerea Revelio­nului în diferite oraşe de peste hotare : Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Chişinău, Praga, Budapesta, Berlin, Sofia şi Var­şovia. MEMENTO MY FAIR LADY : Teatrul cfc( Ope­retă (Hra'11), ani 19,30) IUBIRE PENTRU IUBIRE : Teatrul „Lucia Sturdza bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20 ;DOMNIȘOARA DE BELIE-ISLE : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" în sala Teatrului Mic, ora 20 ; CHER ANTOINE : Teatrul „C. I. Nottara", sala Magheru (15 93 02), ora 19.30 ; GEAMANDURA : Teatrul Giu­ Iesti (12­04 95),­ ora 19.30 ! VRĂJI­TOAREA : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19.30; SICILIANA : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19.30 ; N-A FOST IN ZADAR : Tea­trul „Ion Creangă" (1285 56), ora 9.30 ; ELEFANTELUL CURIOS : Tea­trul „Ţăndărică", sala Victoria (15 23 77), ora 15. CARTEA CU APO­­LODOR : Teatrul „Ţăndărică", sala Academiei (16 1­4 92), ora 17 . RECI­TAL DE LIEDURI : Sora mica a Pala­­tului, ora 20. ELIBERAREA (seria I şi II) : Capita I (16 29 17), orele 10,15 - 14,30 - 19. ELIBERAREA (seria a lll-a) : Pa­­tria (11 86 25), orele 10 - 13 - 16,30 - 20. VINOVATUL ESTE ÎN CASA : Fes­tival (15 63 84), orele 9 - 11,15 13,30 - 16 - 18,30 - 21 ; Excelsior (18 10 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 CASTANELE SUNT BUNE : Luceafă­rul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 ; București (15 61 54), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 - 18,45 - 21. LAMPA LUI ALADIN : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,15 - 16,15 în con­­tinuare. FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi, orele 18,30 - 20,15 în continua­­re. PE DONUL LINISTIT (seria I și II) : Lumina (16 23 35), orele 9-21 în continuare. VOI SARI DIN NOU PESTE BĂL­TOACE ■ Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 - 20,15. MOTODRAMA : Flamura (23 07 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 CROMWELL­­ Bucegi (17 05 47), o­­rele 16 — 19,15 ; Doina (16 35 38),­­ orele 11,30 - 16 - 19,30. La ora 10 PROGRAM PENTRU COPII. ASEDIUL: Ferentari (23 17 50), ore­le 15,30 - 17,45 - 20. RITMURI SPANIOLE : Favorit (31 06 15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16-18,15 - 20,30; Victoria (16 28 79), orele 8,45 - 11 - 13,15 - 15,30 -18 - 20,30 ;■ Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 -20,45. AȘTEPTAREA: Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 17,45 — 20. N-AM CÎNTAT NICIODATĂ PENTRU TATA: Gloria (22 44 01), orele 9 -11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 Tomis (21 49 46) orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30. FRAȚII : Munco (21 50 97), orele 16 — 18 — 20, FLOAREA DE CACTUS : Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 -16,15 - 18,45 — 21,15 . Feroviar (16 22 73), orele 9 - 11,15 - 13,30 -16 - 18,30 - 20,45 . Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20,30. ROMANTICII : Drumul Sării (31 28 13) orele 15,30 - 17,45 - 20. STEAUA DE TINICHEA : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30,­ Aurora 135 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 20,15. TIMPUL BERZELOR : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 - 18­­ 20,15. AEROPORTUL: Central (14 12 24), orele 9,15 - 12,30 - 15,45 - 19,15 . Volga (119126), orele 9 - 12,15 - 15,45 - 19,15. SERATA: Ciulești (1755 46), orele 15,30 - 17,45 - 20. FLOAREA SOARELLUI : Progresul (23 94 10), orele 15,30 - 18 -­­20,15. POVESTIRILE LUI HOFFMAN : Ra­hova (23 91,00), orele 15,30 - 18 -20,30. TICK .. TICK... TICK t Mioriţa (14 27 14), orele 10 - 12,30 - 15 -17.30 - 20 CERMEN : Laromet (Bd. Bucureşti Noi 166), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. OMUL ORCHESTRA : Moşilor (12 52 93), orele 15,30 - 17,45 - 20. BRIGADA DIVERSE ÎN ALERTA : Crîngaşi (17 38 81), orele 15,30 -­ 18 - 20,15. START LA MOSTENIRE • Unirea (17 10 21), orele 15,30 - 18 - 20,15. SAPTAMINA NEBUNILOR : Viito­rul (11 48 03), orele 16 - 18 - 20. DUPĂ VULPE: Vitan (21 39 82), o­­rele 15,30 - 17,45 - 20. CORTUL ROŞU: Pocea (31 32 52), orele 16 - 19. ARTICOLUL 420 : Buzeşti (15 63 79), orele 9,15 - 12,30 - 15,45 - 19,15. SECRETUL PLANETEI MAIMUŢELOR : Floreasca (33 29 71), orele 15,45 - 18 - 20,15. HELLO DOLLY : Lira (31 71 71), ore­le 15,30 - 19. Arta (21 31 86), orele 16 - 19,30. O FLOARE ŞI DOI GRĂDINARI : înfrăţirea între popoare (17 3164) o­­rele 9,30 - 15,45 - 19. Cinemateca - sala Union (13 49 04): OTHELO, orele 10 - 12 — 14 15 — 16,30 - 18,45 . AM FOST TINERI ora 21. MARŢI 2 NOIEMBRIE Programul I 18 : Revista literara TV ; 18.10 : ,,Tn satul lui Ion" —film documentar; 18.30: Toate pînzele sus ! ; 19 : in atenţia o­­piniei publice. Noile reglementări pri­vind încadrarea şi­­ promovarea la muncă a personalului ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnalul. Cincina­lul în acţiune ; 20 : Reportaj T.V. ; 20.20 : Un virtuoz al naiului : Gheor­­ghe Zamfir ; 20.35 : Seară de teatru : ,,Puterea" de Aurel Mihale, în distri­buţie •. Silviu Stănculescu, Ernest Mofteî, Amzy Pelea, Mihai Mereuţă, Marga Anghelescu, Matei Alexandru, Aurel Cioranu şi alţii . 22 . Spectacol de varietăţi cu surorile Kessler, Dome­nico Modugno, Lara Saint Paul, Betty Curtis, Peppino di Capri ; 22.30 : Iniţiative de aur — Micii coo­peratori din Vâlcea ; 22.50 : Telejur­nalul. Programul II 20.00 : Tineri interpreţi. Soprana Maria Slătinaru ; 20.25 : Desene ani­mate ; 20.35 : Universitaria ; 20.50 : Blocnotes de Eugen Mândrie ; 21.05 : Buletin de ştiri ; 21.10 : Cărţi şi idei ; 21.35 : Şlagăre şi interpreţi de pre­tutindeni ; 21.50 : Film serial : Oa­meni în luptă (VII). 1 *­|

Next