România Liberă, noiembrie 1971 (Anul 29, nr. 8406-8430)
1971-11-02 / nr. 8406
* UNA PE ZI de MATTY — Ai văzut ce coadă era la „Scala" ? Eu zic că de miine să lărgim sortimentul : aducem și noi floare de cactus !... Pagina a 2-a — 2 noiembrie 1971 TEATRUL, O ŞCOALĂ AE PENTRU TINARA GENERAŢIE Prin natura lui, fenomenul teatral nu poate fi secţionat pe categorii sociale şi nu cred că există o autentică dramaturgie destinată anume ţăranilor, Sau anume muncitorilor, sau anume femeilor. „Bolnavul închipuit“ nu este o piesă pentru medici, „Ţesătorii“ lui Hauptman nu veste o piesă pentru textilişti, după cum nici ,,Năpasta“ lui Caragiale, deşi acţiunea se petrece la ţară, nu este o piesă pentru săteni. Marea dramaturgie e scrisă pentru toată lumea, ea trebuie să-i intereseze pe toţi oamenii, să-i îmbogăţească sufleteşte pe toţi spectatorii. , S-ar părea că dramaturgia pentru copii face excepţie, deoarece se adresează unui public foarte special, aflat pe o anumită treaptă de înţelegere. De aici, însă — după cum vom căuta să arătăm in rindurile de mai jos — nu trebuie trase concluzii pripite, care să ducă la menţinerea sa in sfera unei problematici mărunte, sau la limitarea procedeelor sale artistice. Preocuparea de a crea un repertoriu cu adresă precisă pentru preşcolari, pentru şcolarii mici şi pentru şcolarii din clasele superioare s-a ivit, in primul rind, din raţiuni pedagogice. Nu este in aceasta absolut nimic peiorativ. Arta scenică nu s-a sfiit niciodată să-şi proclame în mod deschis misiunea educativă. Dacă interesul faţă de crearea unui teatru de înaltă calitate pentru copii creşte astăzi pe toate meridianele, posibilităţile şi rezultatele diferă mult de la o ţară la alta. In România, teatrul de copii cunoaşte o înflori,re fără precedent. „Ţăndărică“ a devenit celebru în lumea întreagă, iar unele spectacole pentru copii ale Teatrului ,,Ion Creangă“ sau ale Teatrului tineretului din Piatra Neamţ s-au bucurat de un mare succes în turnee sau la Festivaluri internaţionale. Asemenea succese se datorează în mod vădit încurajării şi sprijinului acordat de statul şi societatea socialistă mişcării teatrale destinate copiilor şi tineretului. Formarea celor mai tineri spectatori constituie la noi o problemă obştească de prim ordin. Nu întimplător, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, s-a ocupat pe larg, în Expunerea sa la consfătuirea activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative, de problemele educaţiei tinerei generaţii, subliniind că de cultivarea spiritului revoluţionar, a dragostei pentru muncă, a patriotismului şi internaţionalismului în rindurile tineretului depinde „viitorul societăţii, al naţiunii noastre socialiste“. Pornind de la această răspundere majoră, trebuie să constatăm că teatrul pentru copii e încă departe de a-şi îndeplini satisfăcător menirea. In deosebi, dramaturgia originală e incă foarte săracă în acest domeniu, iar uneori nimereşte alături de ţintă. Copiii, după cum se ştie, sunt un public extrem de generos. La anii primului contact cu scena, ei sunt gata să participe din toată inima şi cu tot entuziasmul la păţaniile unui şoricel sau ale unui ursuleţ, manifestindu-şi deschis în gura mare, sentimentele, simpatiile sau adversităţile. Ei sunt dispuşi să creadă fără rezerve că tot ceea ce se petrece sub luminile reflectoarelor este adevărat. Să nu punem această disponibilitate pe seama naivităţii puerile ; copiii, chiar cei mici, ştiu foarte bine că au în faţa lor păpuşi de pistă sau actori travestiţi. O ştiu la fel de bine cum ştiu spectatorii maturi că interpreţii nu-şi trăiesc pe scenă viaţa lor proprie, ci rostesc replici învăţate pe dinafară. Şi totuşi, copiii, mai spontan decit maturii, doresc să uite şi uită că se află intr-o sală de spectacole, acceptă cu bucurie convenţia care le este propusă, in măsura in care ea constituie universul autentic al copilăriei. Această acceptare voioasă a unui „ce-ar fi dacă" este, in fond condiţia sublimă a teatrului, baza comunicării efective dintre scenă şi sală. Dacă ia vîrsta pubertăţii această credinţă nemăsurată in adevărul scenic începe uneori să se destrame, nu este cituşi de puţin din pricina că tinărul spectator ar descoperi dintr-o dată natura convenţională a teatrului. Este, desigur, virsta cind spiritul critic devine foarte activ. Dar spiritul critic nu l-ar împiedica pe adolescent să accepte la fel de sincer ca şi in prima copilărie limbajul teatral. Dimpotrivă, limbajul teatral, este de multe ori acela care se trădează pe sine. Teatrul nu a învăţat să vorbească şcolarului şi adolescentului cu aceeaşi francheţe şi prospeţime, cu aceeaşi putere de convingere cu care i se adresa pe vremea grădiniţei. In tonul adoptat se strecoară note false. Cel care vorbeşte şi cel care ascultă nu se mai întilnesc, întotdeauna pe o platformă comună. Textele, in multe cazuri, se căznesc să evoce o lume presupusă a fi cea de adolescent, dar publicul respectiv rămine indiferent. A vorbi copiilor pe limba lor nu inseamnă a mima un jargon pueril. Cu atît mai mult, copiii aflaţi în pragul adolescenţei doresc să fie luaţi în serios. Să nu uităm că astăzi copilul, de la o virstă fragedă, ştie ce este o rachetă cosmică, este la curent cu marile preocupări economice ale poporului nostru, urmăreşte în presă şi la televizor evenimentele politice de pe continente îndepărtate. Cunoştinţele sale sunt incomparabil mai vaste decit ale generaţiilor anterioare. In stagiunea trecută, Teatrul „Ion Creangă“ a înființat un cerc de mici prieteni ai artei scenice denumit „ghioceii teatrului“. Am luat parte la o întîlnire, în cadrul căreia membrii acestui cerc au vorbit despre ceea ce ii interesează în spectacolele ce le sunt oferite. Nu vreau să simplific la rîndul meu, extrăgînd din sugestiile lor recomandări sumare pentru dramaturgi. Merită să reţinem, după părerea mea, optica sub care privesc teatrul aceşti şcolari, exponenţi poate mai îndrăzneţi şi mai personali în exprimarea opiniilor, ai gusturilor şi necesităţilor artistice ale colegilor lor. Enunţînd citeva teme pe care ar fi dorit să le vadă oglindite pe scenă. ..ghioceii teatrului“ s-au referit la aspectele însemnate ale educaţiei morale şi civice. Ei au vorbit despre pasiunea ştiinţei, a cunoaşterii, dar şi despre dramele ce se consumă în mijlocul unei familii dezbinate , au vorbit despre nevoia de comunicare, de prietenie, şi-au exprimat admiraţia pentru eroii curajoşi, întreprinzători dar au citat şi necazurile unor colegi pe care dădăceala şi răsfăţul ii timorează şi ii însingurează, în loc să-i îndemne la autocontrol la o disciplină conştientă. Mi-am dat seama că in faţa acestor adolescenţi în devenire pot fi tratate, cu tact şi decenţă, dar fără edulcorări, probleme din cele mai delicate ale existenţei intime, ale dragostei, ale relaţiilor de afecţiune între oameni. Şi fără îndoială, responsabilităţile individului faţă de societate trebuie să le fie înfăţişate cu toată gravitatea pe care ei o solicită. Din acest punct de vedere, teatrul poate constitui cu adevărat o completare indispensabilă a educaţiei şcolare, deoarece şcoala este menită să dea norme general-valabile, pe cind, înţelegerea sentimentelor, raporturilor şi comportărilor omeneşti nu se poate limita la reţete şi scheme, ci pretinde experienţe particulare, multilaterale, analizate cu fineţe şi profunzime. Teatrul este şi el o şcoală, o şcoală a caracterelor, deşi mijloacele sale se deosebesc fundamental de cele ale activităţii didactice. Procesul de instruire şcolară presupune transmiterea unor cunoştinţe gata acumulate şi a unor rezolvări dinainte existente. Educaţia artistică îl pregăteşte pe micul spectator să gâsească în mod independent soluţia unor situaţii de viaţă inedite. Şcoala este domeniul repetabilului. Teatrul, dimpotrivă, exclude reproducerea unor cazuri absolut identice între ele. Capacitatea de a generaliza decurge aici din pregnanţa conflictelor şi a personajelor individuale. Am ţinut să reamintesc aceste principii elementare, deoarece în teatrul pentru copii şi tineret, din teama de a nu întimpina dificultăţi de receptare, se ajunge uneori la reluarea monotonă a unor clişee care păstrează extrem de puţin din spontaneitatea şi imprevizibilul vieţii. Dar schemele inventate sunt ineficiente, copiii nu cred într-însele şi vraja teatrului se destramă pentru ei. A subaprecia exigenţa şi puterea de înţelegere a copiilor, a adolescenţilor, e o gravă eroare. Din păcate, mulţi autori cred că ceea ce le solicită teatrul pentru copii şi tineret s-ar rezuma la dramatizarea unor întimplări străvechi cu zîne şi pitici, cu pisicuţe şi cu maimuţele. Asemenea obiective nu înaripează prea mult imaginaţia scriitorilor — şi iată că apare un hiatus îngrijorător : dramaturgia pentru şcolarii mari e aproape inexistentă. Să fim bine înţeleşi. Nu subapreciem basmul sau fabula cu animale, ele au dat d in literatura română — ca şi in cea universală — veritabile capodopere dar, prin suprasolicitarea acestor genuri şi ignorarea realităţii imediate, se ajunge în cele din urmă la cantonarea creaţiei într-o tematică minoră comodă. Confuzia provine in mare măsură din necunoaşterea cerinţelor. Dacă cei mai buni dramaturgi ai noştri ar cerceta cu atenţie lumea pubertăţii şi a adolescenţei, cu siguranţă că ar găsi acolo surse de inspiraţie din cele mai pasionante. Un pas concret, deosebit de util, ar fi acela de a înlesni contacte mai frecvente şi mai apropiate intre scriitorii de teatru şi spectatorii adolescenţi. Participarea la discuţii foarte sincere cu tineretul şcolar ar avea darul să înlăture multe prejudecăţi şi ar aduce dramaturgilor adevărate revelaţii. Să recunoaştem deschis că misiunea nobilă de a scrie şi juca teatru pentru copii nu se bucură încă de atenţia şi stima cuvenită în lumea artistică. Preluînd butada unui mare scriitor, care afirma că pentru copii trebuie scris la fel ca şi pentru oamenii mari, dar mai bine, aş spune că teatrul pentru copii şi tineret are nevoie de forţele cele mai bune din timpul literaturii şi al artei interpretative. Numai aşa se pot obţine rezultate satisfăcătoare. Am văzut recent, la „Ţăndărică“, „Ninigra şi Aligra“, un spectacol fermecător. Textul este semnat de Nina Cassian, regia de Margareta Niculescu, scenografia de Ella Conovici şi Dan Nemţeanu, muzica de Anatol Vieru. Păpuşile însufleţite de mînuitori atît de cunoscuţi ca Florentina Lenkisch, Justin Grad, Simion Valeriu, Brînduşa Silvestru sau Costel Popovici, împrumută vocile unor actori ca Mariana Mihuţ, Nelly Sterian, Olga Tudorache sau Toma Caragiu. Cite alte spectacole pentru copii, chiar şi în teatrele dramatice specializate, întrunesc la rampă un asemenea buchet de talente ? Foarte puţine. Iar critica, la rindul ei, uită adesea să le recenzeze. Şi e păcat. Pentru că numai o artă de înaltă valoare estetică poate constitui, în acelaşi timp, un ghid de comportare clar şi fără echivoc după cum o irmpune grija pentru „viitorul naţiunii noastre socialiste“. Andrei Băleanu » FESTIVALUL FILMULUI SOVIETIC UNCHIUL VANIA Pentru acest cineast de mare talent, care este Andrei Mihalkov-Koncialovski (cititorii trebuie să-i reţină numele, deoarece nutresc convingerea că ne va mai prilejui mari bucurii cinematografice), parcă n-ar fi existat niciodată îndelunga şi controversata dispută asupra modalităţilor de ecranizare a textului teatral. Nici un moment nu-l interesează (şi ciudat, nici nu i se poate reproşa aceasta) să transforme virtuţile dramaturgiei in virtuţi filmice. Dreptunghiul ecranului este aproape deschidere de scenă, de fapt, apare ca un spaţiu care închide ferm, apasă şi dezvăluie, drama. Ce fascinează în ecranizarea piesei cehoviene nu este lectura cinematografică a textului, ci, aş îndrăzni să spun, lectura simplă, teatrală. Este o citire în profunzime, despicare pînă la infima nuanţă, fără veleitatea demonstraţiei de originalitate, dar cu dorinţa vizibilă de a nu pierde nimic din esenţe. Eforturile lui Mihalkov-Koncialovski de a ne duce la descoperirea detaliată a lumii cehociene, pare a se confunda cu propria aspiraţie spre înţelegere. Amestecat printre personaje, căutîndu-le sufletul cu aparatul discret şi totuşi necruţător, el rămine in acelaşi timp spectatorul unui dezastru. De aceea şi momentele acute capătă o intensitate cu aspect de criză. Din amărăciune şi resemnare se ridică cumplit şi dureros strigătul. Are intensitatea protestului, insă durata crizei. Introspecţia chinuită a eternului veleitar Vania, ca şi cea a lui Astrov, este pusă sub semnul derizoriului. Astfel se explică şi pregenericul. In contextul tragediei umanităţii, suferinţele acestor eroi sunt atinse de umbra grotescului, pe deplin tragic, totuşi grotesc. Şi Smoktunovski, interpret de geniu, suferă cu unchiul Vania absurditatea existenţei sale, îi înţelege sensibilităţile, ratarea şi capacitatea de dăruire, îl urmează in iubire şi in ură, dar totodată măsoară continuu proporţiile dezastrului cu etalon contemporan. Compasiunea noastră, şi implicit a sa, faţă de drama existenţelor cehoviene se păstrează sub controlul lucidităţii. Pe drumul trăirilor intîlnim o delimitare nouă, efectuată de fiancealovski după mişcarea interioară. Domnia sentimentelor asupra raţiunii este exprimată în imagini virate în sepia, în timp ce existenţa diurnă, cuprinzind chiar şi izbucniri, dar păstrate totuşi in cadrul comandamentelor trăirii nedureroase şi comunicabile, vor apărea cojor. Lumea interioară, zvicnind, înlătură culoarea, sparge aparenţele echilibre, dezgoleşte sufletele. Sinceritatea faţă de sine capătă culoarea întunecată a durerii. FLORICA ICHIM EI SPORT • SPORT • SPORT • SPORT DIVIZIA A DE FOTBAL In cabine, după minutul 90 Etapa a noua a campionatului de fotbal a fost, cu o singură excepție, extrem de echilibrată, după cum se poate vedea din simpla lectură a rezultatelor consemnate: Rapid — Politehnica 1 — 0; Sport Club Bacău — Steaua 1 — 0; Dinamo — U.T.A. 1-1; Crişul - C.F.R. Cluj 1— 0 ; Farul — Jiul 1—0 ; Universitatea Cluj 1 — F C. Argeş 2— 1 ; Universitatea Craiova — Steagul roşu 1—0 ; A.S. Armata Tg. Mureş — Petrolul 3—0. Deci, victorii la limită, în afara aceleia de la Tg. Mureş, a echipelor gazdă, şi un singur punct cucerit în deplasare. Etapa a confirmat, din nou, forma deosebită a echipei arădene care a reuşit să rămână neînvinsă de la începutul campionatului cu toate că a avut de suportat, de astă dată, replica campionilor şi încă pe terenul acestora. Meciurile de sâmbătă şi duminică ne-au adus şi alte citeva noutăţi ce merită a fi reţinute. Este vorba de primul eşec al echipei Steaua şi de primul succes al fotbaliştilor din Oradea, realizat nu acasă ci pe un teren neutru, la Cărei, şi de faptul că rezultatele acestei etape au plasat pe primele trei locuri ale clasamentului echipe provinciale. Este destul de dificil de anticipat viitorul acestor echipe dar, cel puţin pentru o perioadă de timp, prezenţa lor în fruntea clasamentului transmite campionatului un interes aparte şi un echilibru generator de ambiţii sporite în rindurile tuturor echipelor. Motiv în plus de a aştepta cu multă curiozitate desfăşurarea viitoarelor etape de campionat care, privite prin prisma clasamentului de azi, promit dispute deosebit de interesante. Credem ca un cuvînt decisiv va avea de spus în ultimele şase etape ale turului pregătirea fizică a jucătorilor, nevoiţi, datorită programului foarte aglomerat, să susţină o suită de meciuri la intervale de timp foarte scurte şi, totodată, să evolueze (se poate anticipa) pe terenuri grele şi in condiţii atmosferice nu tocmai favorabile. Etapa a noua ne-a interesat in mod deosebit deoarece ea a fost ultima din campionatul nostru intern înaintea unor di- ficile confruntări ce urmează a fi susţinute de fotbaliştii români pe plan internaţional. Mîine cele patru echipe româneşti aflate în cupele europene, U.T.A., Dinamo, Rapid şi Steaua, vor încerca să-şi asigure calificarea în turul al treilea al competiţiilor în care sunt angajate. De fapt, această tentativă are sorţi de izbindă doar în cazul a numai trei dintre echipele amintite mai sus, Dinamo prezentîndu-se cu şansele anulate de eşecul categoric suferit la Bucureşti. U.T.A., Steaua şi Rapid, in schimb, au de partea lor largi posibilităţi de a intra în turul următor al competiţiilor, graţie bunelor comportări şi rezultate obţinute în confruntările susţinute în deplasare. Nutrim speranţa calificării lor, chiar dacă în ultima etapă de campionat Steaua şi Rapid, mai ales, nu s-au comportat satisfăcător. Le ştim insă capabile de a depăşi nivelul unui joc mediocru în condiţiile unor confruntări de o asemenea importanţă, ne-au dovedit-o cu alte prilejuri şi sperăm să ne-o dovedească şi mîine. Noi le dorim succes ! Şi acum să pătrundem din nou prin cabinele echipelor după minutul 90. Boc — a devenit mai greu să cîştigi pe teren propriu decit în deplasare. Iată, astăzi, fiul s-a betonat, a „bubuit“ mingile cit mai departe de careu şi era gata-gata să-şi atingă scopul, scor alb, fără să însemne că l-ar fi şi meritat“. în tabăra Jiului, decepţie firească. Jucătorii stau cu capetele plecate şi murmură : „un minut... un minut...“. Unul dintre conducătorii echipei, tov. Carpineţ, deplinge marea ocazie ratată de Stoian în ultimele cinci minute şi, cu gîndul la clasament, clatină din cap : „De-acum, începe să se cam simtă nevoia de puncte...“. Mircea Dridea explică Proaspătul antrenor secund al petroliştilor explică în citeva cuvinte cauzele înfrîngerii : „Echipa noastră este, cu mici excepţii, foarte tînără. Este o echipă de moral. După primirea primului gol s-a descumpănit şi nu şi-a mai găsit cadenţa. Este imposibil să învingi atita timp cit eviţi angajamentul fizic cu adversarul. Linia defensivă lipsită de serviciile lui Mocanu, accidentat, a făcut multe greşeli iar Bădin, în loc să-şi vadă de joc şi-a apostrofat în permanenţă coechipierii. „L-am întîlnit, în cabina echipei sale, şi pe Tiberiu Bone, şi l-am găsit mulţumit de victoria echipei dar şi supărat din cauza lui Mureşan pe care l-a reţinut pe banca rezervelor deoarece în saptamina aceasta nu s-a pregătit corespunzător. Oare să fi uitat Mureșan atît de repede necazurile prin care a trecut ?. „Repriza" cea mai autentică Ne-am aflat, la Cărei, aproape de următoarea scenă, petrecută imediat după primele 45 de minute . Moldovan, cel care ratase penaltiul, părăsea terenul cu capul plecat. în întîmpinarea lui a ieşit însă antrenorul Ştefan Coidum, imbărbătîndu-1, spunîndu-i că i se poate întîmpla oricui. Poate că din acest gest al antrenorului şi-a tras forţa in finalul partidei, tinărul Moldovan, coautor la golul victoriei semnat de Moţ, in minutul 88. A fost rîndul lui Moldovan să-şi sărute antrenorul, după meci, acolo în cabina Crişului. Un frumos gest al recunoştinţei, care vine să demonstreze faptul că adesea „repriza“ cea mai autentică are loc după minutul 90... Grupajul a fost realizat cu concursul colaboratorilor noştri RADU URZICEANU, EFTIMIE IONESCU, GH. NICOLAESCU, GH. NERTEA și al redactorului nostru sportiv, ION BOCIOACĂ E bună şi zăpada! Pe „gazonul alb“, de la Craiova, gros de aproape 30 de centimetri, echipele Universitatea şi Steagul roşu au trecut o dublă probă, in afară de aceea specific fotbalistică : lupta cu troienele de zăpadă, cu menţinerea echilibrului, cu un frig care te pătrunde pînă la oase. Dar, în ciuda dificultăţilor, formaţiile au trecut cu bine obstacolele. Ce spuneau, după meci în cabine, în faţa unei ceşti cu ceai fierbinte, doi dintre „eroii“ jocului ? Ţarălungă : „N-aş fi crezut ca printre mormanele de zăpadă să realizăm, cu contribuţia însemnată a partenerilor noştri, un meci aşa de spectaculos. E bună şi zăpada, uneori, la fotbal Adamache : „M-am zbătut cit şi cum am putut pentru un rezultat de egalitate, alături de băieţi care au luptat enorm. Ce folos ! A apărut Pîrvu la cornerul acela şi n-am avut ce să mai fac“. Mai greu acasă decit în deplasare La cabina Farului, bună dispoziţie ponderată. Antrenorul Robert Cosmoc apreciază puterea de luptă a elevilor săi, care n-au încetat să creadă în victorie până în ultimul minut. „In divizia A , declară Cos • TURNEUL internaţional feminin de Şah de la Halle (R. D. Germană) s-a incheiat cu victoria maestrei sovietice Liubov Kristof, care a totalizat 8 puncte din 11 posibile. O comportare bună a avut la acest turneu maestra româncă Gertrude Baumstark, care a ocupat locul doi cu 7,5 puncte. In ultimele două runde, Gertrude Baumstark a remizat cu Novarra, şi respectiv cu Kristol. ■ • AU LUaT sfârşit întrecerile turneului internaţional de box de la Minsk. Cu excepţia cat. cocoş, unde a cîştigat polonezul Jar Krampa, la celelalte categorii (9) victorii a revenit pugiliştilor sovietici (nu s-au disputat meciuri la cat. mijlocie). Boxerul român C. Bumb (semiuşoară) a primit medalia de bronz. « CONTINUÎNDU-ŞI TURNEUL în ţara noastră, echipa braziliană de fotbal Bonsucceso Rio de Janeiro a jucat ieri pe stadionul „23 August“ din Bacău cu formaţia locală Sport Club Bacău. Meciul s-a încheiat la egalitate: 0-0. • PESTE 700 DE ATLEŢI ŞI ATLETE din Bucureşti, Sibiu, Braşov, Constanţa, Ploieşti, Timişoara, Arad etc., calificaţi în cadrul etapelor de zonă, şi-au disputat la Sibiu titlurile de campioni republicani la cros pe anul 1971. La seniori (pe distanţa de 10 000 m) titlul de campion al României a fost cucerit de Nicolae Mustaţă (Dinamo Bucureşti). Proba senioarelor (2 000 m) s-a încheiat cu victoria atletei Maria Lincă (Metalul București). • BOXERUL JAPONEZ Koichi Wajima este noul campion mondial la cat. „mijlociemică“. In gala desfăşurată la Tokio, în prezenţa a peste 15 000 de spectatori, el l-a învins la puncte, după 15 reprize, pe italianul Carmelo Bossi, fostul deţinător al centurii. Decizia a fost pronunţată cu 2-1. MÎINE, LA RADIO ŞI TELEVIZIUNE Milne este o zi încărcată pentru amatorii de fotbal, prilejuită de meciurile ce le vor susţine echipele noastre de club în competiţiile europene. Prin intermediul radioului şi al televiziunii ne vom afla in miezul acestor dispute. Dar, să vă comunicăm programul, aşa cum ne-a fost el transmis de secţiile sportive ale radiodifuziunii şi televiziunii. Mai întii programul transmisiilor radiofonice : de la orele 14,30 aspecte de la meciurile Steaua—C.F. Barcelona şi U.T.A.— Zaglebie Walbrzych , de la orele 19,30 repriza secundă a meciului Legia Varșovia—Rapid iar de la orele 22,30 partea a doua a intilnirii Feijenoord—Dinamo. Televiziunea are in program următoarele transmisii : de la orele 14,30 transmite în direct meciul U.T.A.—Zaglebie ; de la orele 16,30 filmul meciului Steaua—F.C. Barcelona ; de la orele 18,30 in direct meciul Legia—Rapid. UNDE ARDEA BALTA... (Urmare din pag. 1) m-am îndurat să las pe nimeni să ia un cocean. Și a doua zi apa era pînă la moțul porumbului... — Anul ăsta cum e ? — Avem locuri, așa cam de vreo 50 de hectare, unde am scos și 10 mii de kilograme boabe la hectar. Altele... o să vă lămurească tovarășu’ brigadier Floricel, uite că ne iese inainte... Oprim. Oamenii sar toţi jos, îşi întind masa pe grămezile de pănuşi. Alături, două depănuşătoare înalte aşteaptă în marginea unui munte de porumb cules. Brigadierul e mai tiner, ii cheamă Florea Steopoaia şi a terminat şcoala medie horticolă în 1953. E ardelean, din Sîngeorz-Băi, dar din ’59 a venit la ferma de aici şi n-a mai plecat. După ce ne salutăm, ii strigă pe un băiat de vreo 18 ani şi-i arată un carnet. — Ei ?! — face. — Aţi cîştigat... zice puştiul şi observ acum că seamănă cu Belmondo. — Pariasem că-s rutierist. T-am adus carnetul să vadă, mi-am luat examenul In ’58 fiindcă mi-a plăcut și mecanica, nu numai agricultura. — Și ce vă mai place ? — Îmi plac muncile mecanizate, cu mașinile. — Păi... — Știu. Tot aia. Mie mi-ar mai place destule lucruri, da’ nu-i timp. Cu fetița mea, e intr-a doua, stau de vorbă o dată pe săptamma, duminică după-amiază. Asta-i agricultura. Ești în campanie tot timpul... — Da’ iarna ? — V-a zis cineva că iarna stăm ? E destul de lucru. Avem aici vreo 1 360 hectare din care 1 156 ha arabil, și culturi diferite : sfeclă sămînţă, rapiță, griu, orz, soia, porumb, sfeclă butaşi... Gîndiţi-vă, avnd să stai ? Mergem pe lingă muntele de porumb. îmi desface un ştiulete , frumos,plin cu boabe îndesate. — Asta-i hibrid-405, cel mai bun în condiţiile noastre. Ştiaţi că orice porumb are întotdeauna rindurile de boabe în număr cu sol ? Nu. Nu ştiam. Număr 16 rînduri. — Şi Ce nu vă place ? — îl întreb. — Iar nu-i timp să vi le spun pe toate. Numai veniţi încoace... Şi mă duce peste nişte canale, intr-un loc de porumb necules. Scund, pină la briu, şi nici atita. Iau un ştiulete : boabe puţine, rare, ştiuletele pe jumătatea celui pe care l-am văzut înainte — Hibrid simplu 330. Anul ăsta ni l-au dat, dar eu nu ştiu pentru ce ni l-au mai dat... Aşa-i peste tot, pe o sută de hectare. Şi-am auzit că nicăieri n-a dat rezultate. Nu mi-a plăcut nici cînd într-o noapte a dat o piatră hoţeşte şi ne-a bătut sfecla şi răpită... Făceam planul cu 150 la sută. Şi nu-mi place omul leneş — încheie, brusc. — Nea Gogu îşi laudă bragadirenii şi bujorenii... — Are dreptate... Unii muncesc, alţii cintă. — Şi ce nu vă mai place ? — Iscoditor mai sinteţi ! Nu-mi place că n-am destule remorci să asigur cstedoiurile... — Combinele... CT2-R - și-mi arată în depărtare cinci „girafe“ alunecînd în lanul de porumb. — Da' de ce n-aţi cules mai repede ? — Au fost ploile. Bune pentru însămînțări, dar ne-au întârziat. Fiecare lucru e bun și rău... Mă Pling acum de remorci și fie tractoare, dar cînd am început aveam doar vreo două tractoare în toată suprafaţa asta... Mai tirziu, cînd soarele se ridicase bine pe cer, am plecat cu şareta să vadă toate locurile. Cimpuri cu nume : Privlac, Chelbaşu — fiindcă a fost pădure acolo şi aşa il chema pe pădurar, Alexandria — fiindcă atunci cind desţeleneau locurile le sosiseră tractoare noi de la Alexandria... In drum, brigadierul controlează semănăturile, îmi arată unele locuri în care incă desecarea nu s-a terminat, urcăm digul, şi mă lasă să privesc o pădure de plopi înalţi, aplecaţi cu toţii spre gurile Dunării. — Aşa de tare vine apa primăvara... Cind ne intoarcem mai găsim un munte lingă depănuşătoare, porumb curat, scînteietor. De undeva, mă strigă nea Gogu, îl zăresc cocoţat pe o maşină, cu cămaşa desfăcută pe piept şi mânecile suflecate, brobonat, de sudoare. — Cum e cu fardul, tovarăşu’ ziarist ? Şi-acum ştiu. Fiindcă îmi spusese şi fiindcă văd. Spusese : „Să nu te prindă dimineaţa-n pat. P-ormă, că-i soare, că-i ploaie, că-i vint, să fii în cimpie. Şi seara să-ţi întindă nevasta o oală cu vin. Da’ să fie oală smălţuită şi vinul să joace în ea“. Nu-i mai pot răspunde. Stau acum de vorbă cu şeful fermei inginerul Mircea Dumitrescu, un tinăr melancolic, cuvîntînd sfios cu toată lumea. E de un an aici, a absolvit în Bucureşti, în 1967. Soţia şi copiii (şi scriu „copiii“, pentru că îl aşteaptă acum pe al doilea) sunt în Alexandria. Uneori, nici duminica nu mai poate ajunge acolo. — Asta-i agricultura... — îmi spune, la fel de sfios, ca o scuză. Şi în timp ce-i ascult explicaţiile, privesc spre oamenii care foiesc cu rosturile lor intre cei doi munţi de porumb, şi-mi pare rău că de-acolo de sus, nea Gogu nu mă întreabă ca dimineaţă : „Cum e cu agricultura, tovarăşu’ ziarist ?“ Fiindcă acum ştiu : mă uit la tinărul inginer şi-l ascult. Îmi amintesc de brigadierul Floricel care s-a amestecat printre oameni sau i-aş putea răspunde chiar cu vorbele lui : „Să ai dragoste de treabă şi să te doară inima de pămînt“. Dar nici unul dintre ei nu stau acuma să mă întrebe asta. Fiindcă n-au timp. Fiecare cu rosturile lui, atent la ceea ce face, la ceea ce a învățat de atîta timp, în vreme ce soarele acestei toamne binecuvîntate le luminează pe chipuri cel mai frumos fard pe care l-am văzut. ,România liberă EXCURSII DE REVELION La filialele Oficiului de turism Bucureşti din Calea Victoriei 100 şi Bd. Republicii 68 au fost puse în vînzare locuri pentru excursii organizate cu prilejul Revelionului 1971—1972. Excursiile in ţară se fac cu autocarul şi cu trenul şi au durata intre 2 zile şi jumătate şi 4 zile. Costul excursiei (care se achită în rate) este de la 250 lei la 600 lei, în funcţie de localitate şi de gradul de Confort asigurat. Petrecerea Revelionului intr-un cadru adecvat, cu prezentarea unor programe artistice, a unor concursuri sportive şi jocuri de cabană etc. se va face în următoarele localităţi : Sibiu, Cozia, Govora, Timiş, Slănic Prahova, Pucioasa, Tuşnad, Slănic Moldova, Piatra Neamţ, Hanul Agapia, Eforie Nord (Hotel Europa), Motelul Bucium — Iaşi şi la diferite cabane din masivul Bucegi. Oficiul Bucureşti oferă posibilitatea oficiilor judeţene de a organiza excursii pentru petrecerea Revelionului în Capitală, la braseria Union şi restaurantul Victoria. Se primesc înscrieri şi pentru excursii cu petrecerea Revelionului în diferite oraşe de peste hotare : Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Chişinău, Praga, Budapesta, Berlin, Sofia şi Varşovia. MEMENTO MY FAIR LADY : Teatrul cfc( Operetă (Hra'11), ani 19,30) IUBIRE PENTRU IUBIRE : Teatrul „Lucia Sturdza bulandra", sala Studio (12 44 16), ora 20 ;DOMNIȘOARA DE BELIE-ISLE : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" în sala Teatrului Mic, ora 20 ; CHER ANTOINE : Teatrul „C. I. Nottara", sala Magheru (15 93 02), ora 19.30 ; GEAMANDURA : Teatrul Giu Iesti (1204 95), ora 19.30 ! VRĂJITOAREA : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19.30; SICILIANA : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19.30 ; N-A FOST IN ZADAR : Teatrul „Ion Creangă" (1285 56), ora 9.30 ; ELEFANTELUL CURIOS : Teatrul „Ţăndărică", sala Victoria (15 23 77), ora 15. CARTEA CU APOLODOR : Teatrul „Ţăndărică", sala Academiei (16 14 92), ora 17 . RECITAL DE LIEDURI : Sora mica a Palatului, ora 20. ELIBERAREA (seria I şi II) : Capita I (16 29 17), orele 10,15 - 14,30 - 19. ELIBERAREA (seria a lll-a) : Patria (11 86 25), orele 10 - 13 - 16,30 - 20. VINOVATUL ESTE ÎN CASA : Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 13,30 - 16 - 18,30 - 21 ; Excelsior (18 10 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45 CASTANELE SUNT BUNE : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 21 ; București (15 61 54), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16,30 - 18,45 - 21. LAMPA LUI ALADIN : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,15 - 16,15 în continuare. FILME DOCUMENTARE : Timpuri Noi, orele 18,30 - 20,15 în continuare. PE DONUL LINISTIT (seria I și II) : Lumina (16 23 35), orele 9-21 în continuare. VOI SARI DIN NOU PESTE BĂLTOACE ■ Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 - 20,15. MOTODRAMA : Flamura (23 07 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 CROMWELL Bucegi (17 05 47), orele 16 — 19,15 ; Doina (16 35 38), orele 11,30 - 16 - 19,30. La ora 10 PROGRAM PENTRU COPII. ASEDIUL: Ferentari (23 17 50), orele 15,30 - 17,45 - 20. RITMURI SPANIOLE : Favorit (31 06 15), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16-18,15 - 20,30; Victoria (16 28 79), orele 8,45 - 11 - 13,15 - 15,30 -18 - 20,30 ;■ Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 -20,45. AȘTEPTAREA: Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 17,45 — 20. N-AM CÎNTAT NICIODATĂ PENTRU TATA: Gloria (22 44 01), orele 9 -11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 Tomis (21 49 46) orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30. FRAȚII : Munco (21 50 97), orele 16 — 18 — 20, FLOAREA DE CACTUS : Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 -16,15 - 18,45 — 21,15 . Feroviar (16 22 73), orele 9 - 11,15 - 13,30 -16 - 18,30 - 20,45 . Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20,30. ROMANTICII : Drumul Sării (31 28 13) orele 15,30 - 17,45 - 20. STEAUA DE TINICHEA : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30, Aurora 135 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 20,15. TIMPUL BERZELOR : Cosmos (35 19 15), orele 15,30 - 18 20,15. AEROPORTUL: Central (14 12 24), orele 9,15 - 12,30 - 15,45 - 19,15 . Volga (119126), orele 9 - 12,15 - 15,45 - 19,15. SERATA: Ciulești (1755 46), orele 15,30 - 17,45 - 20. FLOAREA SOARELLUI : Progresul (23 94 10), orele 15,30 - 18 -20,15. POVESTIRILE LUI HOFFMAN : Rahova (23 91,00), orele 15,30 - 18 -20,30. TICK .. TICK... TICK t Mioriţa (14 27 14), orele 10 - 12,30 - 15 -17.30 - 20 CERMEN : Laromet (Bd. Bucureşti Noi 166), orele 15,30 - 17,30 - 19,30. OMUL ORCHESTRA : Moşilor (12 52 93), orele 15,30 - 17,45 - 20. BRIGADA DIVERSE ÎN ALERTA : Crîngaşi (17 38 81), orele 15,30 - 18 - 20,15. START LA MOSTENIRE • Unirea (17 10 21), orele 15,30 - 18 - 20,15. SAPTAMINA NEBUNILOR : Viitorul (11 48 03), orele 16 - 18 - 20. DUPĂ VULPE: Vitan (21 39 82), orele 15,30 - 17,45 - 20. CORTUL ROŞU: Pocea (31 32 52), orele 16 - 19. ARTICOLUL 420 : Buzeşti (15 63 79), orele 9,15 - 12,30 - 15,45 - 19,15. SECRETUL PLANETEI MAIMUŢELOR : Floreasca (33 29 71), orele 15,45 - 18 - 20,15. HELLO DOLLY : Lira (31 71 71), orele 15,30 - 19. Arta (21 31 86), orele 16 - 19,30. O FLOARE ŞI DOI GRĂDINARI : înfrăţirea între popoare (17 3164) orele 9,30 - 15,45 - 19. Cinemateca - sala Union (13 49 04): OTHELO, orele 10 - 12 — 14 15 — 16,30 - 18,45 . AM FOST TINERI ora 21. MARŢI 2 NOIEMBRIE Programul I 18 : Revista literara TV ; 18.10 : ,,Tn satul lui Ion" —film documentar; 18.30: Toate pînzele sus ! ; 19 : in atenţia opiniei publice. Noile reglementări privind încadrarea şi promovarea la muncă a personalului ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnalul. Cincinalul în acţiune ; 20 : Reportaj T.V. ; 20.20 : Un virtuoz al naiului : Gheorghe Zamfir ; 20.35 : Seară de teatru : ,,Puterea" de Aurel Mihale, în distribuţie •. Silviu Stănculescu, Ernest Mofteî, Amzy Pelea, Mihai Mereuţă, Marga Anghelescu, Matei Alexandru, Aurel Cioranu şi alţii . 22 . Spectacol de varietăţi cu surorile Kessler, Domenico Modugno, Lara Saint Paul, Betty Curtis, Peppino di Capri ; 22.30 : Iniţiative de aur — Micii cooperatori din Vâlcea ; 22.50 : Telejurnalul. Programul II 20.00 : Tineri interpreţi. Soprana Maria Slătinaru ; 20.25 : Desene animate ; 20.35 : Universitaria ; 20.50 : Blocnotes de Eugen Mândrie ; 21.05 : Buletin de ştiri ; 21.10 : Cărţi şi idei ; 21.35 : Şlagăre şi interpreţi de pretutindeni ; 21.50 : Film serial : Oameni în luptă (VII). 1 *|