România Liberă, decembrie 1971 (Anul 29, nr. 8431-8457)

1971-12-08 / nr. 8437

Pagina a 2-a — 8 decembrie 1971 n Teatrul Naţional „V. Alecsandri" din Iaşi FlNTlNA BLANDUZIEI DE VASILE ALECSANDRI Readucerea pe cîteva scene, după o prea îndelungată absen­ţă, a piesei Fintîna Blanduziei, în anul cînd se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Alecsan­­dri, constituie nu numai un act pios, ci şi un important gest de resuscitare a unor permanenţe spirituale şi a unor atitudini de elevaţie etică, promovind un mesaj generos de iubire şi în­credere in viitor, de nobilă a­­preciere a tinereţii sufleteşti, a libertăţii şi a sensului superior al artei ca expresie a umanu­lui şi servind umanităţii. Pe scena de la Iaşi, care poartă chiar numele marelui ctitor al teatrului românesc, această pie­să care a fost, decenii de-a rân­­dul, veritabilă şcoală pentru ac­tori, nu mai fusese reprezen­tată de 53 de ani. Or, cine nu se apleacă asupra ultimelor lu­crări ale lui Alecsandri , Des­pot Vodă şi mai ales Fintina Blanduziei şi Ovidiu, cel puţin cu aceeaşi atentă curiozitate, cu acelaşi spirit persuasiv cu care a fost îmbrăţişată creaţia sa in domeniul comicului, riscă să ig­nore aspecte şi sensuri defini­torii ale lui Alecsandri-omul şi artistul de factură clasică. Artistul pornea, in fond, cu instinct sigur, de la o stare su­fletească şi urmărea nu o fres­că a epocii romane, ci expresia unei atitudini în faţa artei şi în faţa vieţii, a credinţei în idealurile libertăţii şi ale uma­nei generozităţi afective care îşi avea originea intr-un imbold sufletesc propriu. Prin parale­lismul intre Horaţiu-poetul la­tin şi autor, un paralelism dis­cret, adus la diapazonul trăirii comune a sensurilor adine u­­m­­ane ale artei, piesa are şi o semnificaţie măcar în parte au­tobiografică. În rest, este o pa­rabolă a perenităţii creaţiei, prin care artistul se dovedea, în pofida minuţioasei veridici­tăţi istorice, modern în proce­dare O piesă scrisă în versuri pune totdeauna probleme dificile in­terpretării. Trebuie biruită, in orice caz, impresia de artificia­litate pe care o aduc cezurile şi rimele, topica specifică şi, în cazul de faţă, unele particulari­tăţi de vocabular care dau cu­loare textului. Dar dacă obsta­colul versurilor trebuie învins, întrebarea care se pune şi de al cărei răspuns poate atirua concepţia asupra spectacolului este : de ce a fost nevoie de versuri ? Răspunsul nostru şi, de fapt, răspunsul pe care-l a­­testă spectacolul de la Iaşi re­gizat de Nic. Moldovanu este­­ pentru a ne îndepărta de prozais­mul nepriincios elevaţiei gindu­­lui şi sentimentelor puse in omor frat­al mişcare de autor. S-a dovedit că textul acesta, scris în ver­suri ce au şi o uşoară patină de epocă, posedă virtuţi de ge­neralizare artistică şi, în acelaşi timp, capacitatea de a crea in suflete focare de iradiere ale unor valori permanente, de o certă valabilitate educativă. Din această perspectivă se poate considera realizarea regizorală a lui Nic. Moldovanu şi unitara prezenţă a interpreţilor drept un experiment intors de la elemen­tele exterioare, adăugate din a­­fară, conform unei semnificaţii sau unor ambiţii supraadăugate, parodistice de cele mai multe ori, spre interior, adică spre sensurile adinei ale piesei, spre adevărul lor, potrivit cu adevă­rul trăit şi simţit de autor. Con­cret, punctul acesta de vedere s-a realizat prin subliniata a­­tenţie arătată redării textului. Există valori care se ţin ascun­se faţă de cei ce nu le caută sau nu ştiu să le caute. Minu­ţioasa analiză a versului, şi nu numai ca tehnică, dar şi ca re­verberaţie emoţională, a con­dus, pe tot parcursul, la gene­rarea unor trăiri care se trans­mit şi a unor situaţii care des­făşoară gradat credinţa poetu­lui în libertate, omenie şi înal­ta preţuire arătată de el artei. Echipa de interpreţi — şi se poate vorbi efectiv de un spirit de echipă — s-a apropiat cu în­credere şi dăruire de rolurile create de poet şi, in cadrul ar­monios şi de gust gindit de sce­nograful Traian­ Niţescu, s-a să­­vîrşit tainica investire a ver­bului lui Alecsandri cu puterea de a mişca inimile şi minţile privitorilor de azi. Avem de remarcat interpre­tarea supravegheată, rotunjită, bogat nuanţată şi emoţionantă adesea (de pildă, în rostirea odei din actul II) a lui Ion Schimbischi (Horaţiu), partici­parea la spectacol a unei echipe mature, de prestigiu : George Popovici, Ion Lascăr, Ştefan Dăncinescu, artişti emeriţi, pri­mii doi sunt dublaţi la­ alte spec­tacole, ca o expresie a preluării tradiţiei de la o generaţie la alta, de Marcel Finchelescu, şi Saul Taişler, perfect, integraţi ansamblului, în Galus. Valen­tin Tonescu are ocazia să-şi pu­nă în valoare resursele sensibi­lităţii şi ale plasticii, în timp ce Domniţa Mărculescu, în Getta se apropie cu piozitate de um­brele marilor înaintaşe în acest rol, dovedind o excepţională putere de a se dărui şi de a-şi disciplina mijloacele expresive. Carmen Barbu o joacă pe Noora cu toate atributele pe care tex­tul i le presupune, fiind o pre­zenţă de­ţinută, ţinînd cumpăna înţelepciunii şi cochetăriei de­­gajate. G. Macovei in Scaur, re­alizează, cred, un pas înainte în cariera sa actoricească, refuzând scheme şi şabloane de efect fa­cil, în sfir.şit. Al. Breban (Giut­­to) şi V. Bobu (Hebro) aduc reuşite pete de culoare în inter­pretare. Spectacolul dovedeşte, în esenţă, că rictusul sceptic, poanta persiflantă, nu este tot­deauna justificată mai ales când e afişată ostentativ şi anticipat, în cazul spectacolelor care transmit un mesaj uman per­manent. E permanenţa năzuită de însuşi Horaţiu şi exprimată prin cuvintele : „Non omnis moriar“ (nu voi muri de tot). N. BARBU // ZARA DOLUHANOVA Iată, fără îndoială, una din cele mai mari artiste ale cin­­tului din vremea noastră, veche cunoştinţă a publicului românesc, ea realizează perfor­manţa foarte rară a veşnicei prospeţimi. Fiecare recital al ei Înseamnă un eveniment, pentru că ilustra mezzosoprană sovie­tică nu cintă niciodată din ru­tină ■ sau obişnuinţă, ci tinde continuu să se autodepăşească şi să adaoge vibraţii noi imaginii de frumuseţe deplină ce se leagă de contribuţiile ei interpretative. În plus, trecerea anilor pare să nu o atingă ; am regăsit-o, de astă dată, din nou aceeaşi şi din nou alta. Silueta ei este la fel de mindră şi maiestuoasă în acelaşi timp, iar voc­ea, tot atit de glo­rioasă ca înainte, pare capabilă de mlădieri şi mai subtile, de nuanţe şi mai adine omeneşti. Duluhanova are darul transfi­gurării muzicii pe care o pre­zintă, în sensul că respectul textului şi al stilului se aliază totdeauna cu o anume ardere in­tensă, cu o forţă de convingere personală, ce rezultă din conto­pirea totală cu înţelesul fiecărui cintec in parte. . Melodia capătă depănată de glasul ei, cu acel timbru inimitabil — catifelat, plin parcă de savorile şi mire­smele orientale — o concreteţe aproape vizuală. Pasionată — tandră, melancolică, duioasă — sau grandioasă in sugerarea ten­siunii epice, care îi este la fel de apropiată, cîntăreaţa ne apare animată de o forţă creatoare, in­tim înrudită cu cea a compozi­torului însuşi. Romanţa, liedul, cintecul nu par învăţate şi apoi re­produse, ci recreate, cu elanul cel dinţii. Este o virtute pe care o aflăm rare­ori prezentă la un grad atit de înalt în vremea noastră, cînd activitatea intensă şi epuizantă a marilor interpreţi, de-a lungul a nesfirşite turnee, CRONICA MUZICALĂ se întimplă să le diminueze această capacitate de comuni­care incandescentă cu sensibili­­tatea, mereu însetată, a publi­cului. De astă dată, Zara Doluha­­nova şi-a ales un program alcă­tuit cu precădere din muzică clasică rusă, cinteze armeneşti şi unele lucrări contemporane so­vietice. Romanţele de Glinka, Ceaikovski şi Rahmaninov au fost redate cu specificul lor par­fum romantic, dar in acelaşi timp cu o nobleţe a sentimentu­lui ce excludea orice dulceaţă de prisos şi mergea doar către esenţa cea mai pură a lirismu­lui. Generozitatea melodică apă­rea totdeauna dublată de o ştiin­ţă aparte a spunerii versului pe muzică — apanaj al celor mai mari interpreţi actuali ai minia­turilor vocale — care împrumuta un contur propriu şi parcă nou cunoscutelor romanţe­­— de pil­dă Ţii minte clipa minunată de Glinka, In iureşul balului de Ceaikovski —). Pe de altă parte, în piesele contemporane (— 15 băieţi şi Frunzele de Ta­­riverdnev —), Doluhanova îşi însuşeşte mijloacele unei vorbiri cîntate deosebit de expresive şi cu virtuţi de plasticitate înnoi­toare. Programul scris al recitalului sra încheiat cu ciclul de Cîntece de la tară de Francisc Poulenc, în care verva plină de fantezie si umor a maestrului francez a fost intuită cu o justețe entuzi­­asmantă. Supriza cea mai mare ne-a fost insă rezervată’ pentru suplimente. Una din ariile paiu­lui din Nunta lui Figaro de Mo­zart și celebra arie Vissi (Tarte din Tosca de Puccini — repre­­zent­ind un repertoriu abordat, se pare, mai de curind de către Doluhanova, ne-au arătat în ce măsură un mare interpret poate sugera, doar cu resursele sale, un întreg univers. într-o clipă, cîntăreața trăia, concentrat, pa­siunea unei întregi opere - or­chestră, lumini, decoruri nu-şi făceau simţite lipsa, pentru că forţa emoţională a redării era, prin ea însăşi, întreagă. O seară de artă vocală de neuitat ! La pian, Doluhanova a fost însoţită de buna pianistă Nina Svetlanova. ALFRED HOFFMAN UNA PE ZI de MATTY — Ce vrei ?... Dacă nu pot uita cum a lobat setul 2 ? Năstase în La treizeci de metri sub nivelul apei Barajul Firiza din Baia Mare. O echipă de maiştri militari şi ostaşi, conduşi de căpitanul de rangul III Ionel Tomba din Mangalia, împreună cu specia­lişti şi muncitori din cadrul centralei minereurilor nefe­roase din localitate au efectuat, în timp record, o reparaţie di­ficilă­ — unică în felul ei — la o adîncime de 30 metri sub ni­velul apei. La una din instala­ţiile principale din corpul bara­jului se produsese o defecţiune care periclita alimentarea cu apă a oraşului şi în special func­ţionarea staţiilor de flotare a minereurilor neferoase. Patru comunişti — Constantin Feştila, Aurel Resednic, Mihai Vasiliu şi Toma Chiselev — au înfrun­tat timpul nefavorabil şi adin­­cim­ile pămîntului, coborind in ochiul lacului. Minutele s-au făcut ore, iar orele zile, timp în care — depăşind dificultăţile tehnice deosebite şi deplasării sub apă piese de dimensiuni uriaşe — cei patru scafandri (lăcătuş, montori şi mecanici) au realizat o operaţie ce părea imposibilă : secţionarea prin su­dură a conductei, evacuarea ce­lei defecte şi montarea unei vane noi. Tenacitatea, pricepe­rea şi curajul cu care a lucrat această echipă de comunişti au făcut ca, intr-un timp scurt şi cu minimum de cheltuieli, să fie repus in funcţiune acest esen­ţial punct de alimentare cu apă industrială şi potabilă a muni­cipiului Baia Mare. O dovadă în plus că imposibilul nu există pentru oameni adevăraţi ! (R. PICIU - coresp. R. 1.1. Au devenit pionieri la 104 m. în subteran In subteranele hidrocentralei de pe Argeş a avut loc, de cu­­rind, un eveniment deosebit de emoţionant : elevii din clasa a II-a a Şcolii generale nr. 3 din Curtea de Argeş, conduşi de în­văţătoarea Gabriela Erfulescu şi profesoara Dana Ungurelu, s-au aflat pentru prima dată la 104 m. adincime in vecinătatea uriaşelor turbine ale hidrocen­tralei hidroelectrice. Emoţiile nu veneau însă din faptul că pentru prima dată nişte pri­chindei se aflau atit de aproa­pe de coloşii producători de electricitate, ci pentru că vizi­ta lor avea un caracter sărbă­toresc ; aici, în cetatea luminii, in subteran, intr-un cadru deve­nit pe moment festin, cei mici au fost primiţi în rândurile orga­nizaţiei de pionieri. Primele cravate ale pionierilor au fost legate de către inginerul Ni­colae Badea, directorul I.C.H.­­Curtea de Argeş, iar noul de­taşament format aici a fost decretat detaşament de onoare al constructorilor de hidrocen­trale. (D. BUJDOIU — coresp. R.I.). Neomenie in timp ce conducea microbu­zul cu nr. de circulaţie 31-B-2896, proprietate a institu­tului special de proiectări e­­nergetice din capitală, şoferul Florian Popa a adormit la vo­lan. Ca atare in dreptul loca­lităţii Coţofăneşti, din judeţul Bacău, el l-a lovit cu maşina pe bătrînul Mihai Stavarache, care mergea pe marginea şo­selei. In loc să oprească, pentru a da accidentatului primul aju­tor, şoferul a apăsat pe ac­celerator. Reacţie de laş, târg scrupule. In oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej insă, avariile accidentului — maşina avea ca­pota turtită şi un geam spart — au trezit bănuielile organelor de miliţie şi şoferul a fost ne­voit să-şi recunoască fapta. Şi să facă drumul înapoi. Era însă prea tirziu. Din cauza lo­viturii primite şi a lipsei de ajutor medical, accidentatul decedase. O viaţă de om pier­dută din cauza laşităţii şi neo­meniei! (CONST. AZOIŢII — coresp. R.I.). Rubrică redactată de PIA RADUIESCU —————— — —-jaj—•—==-----^....... V­­P­I 1 P­I­fe NICI O MIŞCARE ..De ce aţi publicat, tovarăşi, articolul privind starea străzilor bucureştene într-o duminică? Fiind zi de odihnă, probabil că nu l-a citit nimeni dintre cei in­teresaţi“, ne scrie cititorul MA­RIN POGÂCEANU. „Intimpla­­rea a făcut să trec prin citeva din străzile măcinate de şantiere lăsate in părăsire, despre care scrisese tovarăşul Tabacu. Nici o mişcare. Aceleaşi fotografii cum au fost cele publicate ar fi putut fi făcute din nou. Ar trebui să atrageţi cumva atenţia edililor bucureşteni asupra articolului citat. Poate n-au luat cunoştin­ţă de conţinutul lui. Altminteri nu se explică de ce lucrurile continuă să­ se prezinte in aceeaşi stare deplorabilă fără să apară măcar un semn că Cineva s-ar grăbi să rezolve o problemă de care să ne lovim in fiecare iar­nă“. I S-A LUAT GRAIUL O intimplare pe care nu o pu­tem reproduce in întregime, din cauza spaţiului restrins, ne este relatată de IOAN JEFLEA, me­canic de întreţinere la Policli­nica oraşului Cîmpeni, judeţul Alba. Pe scurt, cititorul nostru a cumpărat de la magazinul uni­versal din comuna Bistra, unde locuieşte, un aparat de radio portabil, marca „Neptun“ defect, căruia „i s-a luat graiul“, cum scrie el cu haz dar şi cu necaz. De aci începe adevărata aventu­ră : reîntors la magazin, vînzăto­rul i-a reţinut aparatul trei săp­­tămini, după care l-a trimis cu el la magazinul din Cîmpeni. Aci, magazinul era închis, gesti­onarul fiind la Alba Iulia. Re­vine după două zile: „intru eu cu aparatul in braţe, tehnicianul, uitîndu-se afară pe geam, mă în­treabă cu amabilitate ce doresc, eu ii povestesc, el ia aparatul, ii demontează, apoi ii montează la loc şi-mi spune să mă duc la Cluj, că acolo il face pentru că el n-are piese şi nu se pricepe. Plec eu la Cluj, dar de acolo mi se spune să mă duc la Alba Iu­­lia, că de Alba Iulia aparţine ca să fie reparat. Zis şi făcut, mă duc la Alba Iulia, şi acolo aflu că tot la Cimpeni, la cooperativă, trebuie să mi se rezolve proble­ma. La Cimpeni, am fost poftit să mă duc înapoi la Bistra, de unde l-am cumpărat“. La Bistra, gestionarul îi informează că la Cimpeni au sosit doi tehnicieni de la Uzinele Electronica din Bucureşti ca să repare aparatele defecte. Se duce la ei şi află so­luţia: „să-l trimit la fabrică“. După o lună a primit răspun­sul de la fabrică sub forma ram­bursării pachetului cu menţiu­nea: „Uzina nu primeşte, adresa­­ţi-vă la organele de la Alba Iu­­lii, uzina refuză!“ Cititorul nostru ne întreabă pe noi cui să se mai adreseze. Ce să-i răspundem? Şi, să nu uităm, am ales cazul tovarăşului loan ■Tefiea dintr-un număr mare de sesizări pe aceeaşi temă a lipsei de ordine care mai există în domeniul comerţului şi depanării receptoarelor de radio şi televi­ziune. Noutăţi de la studioul de filme documentare „Al. Sahia“ Ultima lună din an este mar­cată, în studioul de filme docu­mentare, de febrile pregătiri pentru un intreg viitor an cine­matografic. Astfel, între 3 şi 10 decembrie se desfăşoară con­cursul intern pentru cel mai bun film de scurt metraj al a­­nului 1971 realizat pe tema „Cl­mul zilelor noastre, constructor al socialismului in România“, concurs dotat cu premiul speci­al „Cupa de cristal“. în acelaşi timp au intrat sau se pregătesc să intre îrn produc­ţie o serie de filme, precum „Cel mai tînăr oţel“ pe care îl realizează cel mai tînăr regizor al studioului, Nicolae Cabel. Filmul, primul dintr-o serie ce va urmări dezvoltarea in per­spectivă a noii platforme indus­triale de la Tirgovişte, este con­struit pe ideea muncii complete premergătoare primei şarje ur­mărind atit ridicarea construc­ţiei, cit şi formarea viitorilor o­­ţelari în diverse centre side­rurgice. Tot despre un şantier la începuturile sale va vorbi şi filmul lui Alexandru Boiangiu „Sistemul hidroenergetic Some­­şul-Cald“ (imaginea Carol Ko­vács), pe ideea dialogului dintre vechii şantierişti şi tinerii con­structori la început de drum. Regizorul Mirel Ilieşu reali­zează după un scenariu propriu „Amintiri din organizaţia ilega­lă U.T.C.“, (imaginea : Doru Segal) pe baza unor interviuri cu foşti activişti U.T.C., arătînd evoluţia realităţii pe locurile unde au avut loc evenimentele narate. „Hora talentelor“ se va numi pelicula Floricăi Helban ce se realizează cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la crearea U.N.I.C.E.F.-ului, urmărind să prezinte aspecte din activitatea extraşcolară pe tărimul artei a copiilor din ţara noastră. în a­­cest an, găzduim spectacolul U.N.I.C.E.F., ce va fi susţinut în întregime de copii români, prilej fericit pentru exemplifi­care. RECENSĂMlNTUL ANIMALELOR DOMESTICE Intre 3 şi 10 ianuarie 1972, în toată­­ţara se va efectua recen­­sămîntul animalelor domestice la bovine, porcine, ovine, capri­ne, cabaline, iepuri de casă, pă­sări şi familii de albine, pen­tru a se stabili efectivul exis­tent la data de 3 ianuarie 1972. în acest scop, vor funcţiona o comisie centrală de recensă­­mînt, comisii locale judeţene, municipale, orăşeneşti şi comu­nale. Pentru ca cetăţenii să cunoască obligaţiile ce le au cu privire la înregistrarea animale­lor, vor fi afişate extrase din Hotărirea privind recensămîntul animalelor. Toate unităţile care deţin animale din categorii enu­merate au obligaţia de a înscrie in formularele de recensămint date exacte cu privire la întregul efectiv de animale ; de aseme­nea, toţi deţinătorii de animale sunt obligaţi să declare organe­lor de recensămint numărul de animale pe care îl au din categoriile recenzate şi să înles­nească numărarea acestora la faţa locului. Declararea de date neexacte privind efectivele de animale se sancţionează cu amendă de la 1 000 la 3 000 lei pentru an­gajaţii unităţilor socialiste sau membrii cooperatori, cînd de­clararea priveşte efectivele de animale ale unităţilor socialiste şi cu o amendă de la 100 la 500 lei, pentru deţinătorii individu­ali de animale, cind declararea se referă la efectivele lor de a­­nimale. Principalele date ale recensământului vor fi prelucra­te şi centralizate pînă la data de 15 februarie 1972. Ceva mai sus de Cimpulung-Muscel, la poalele Iezerului, in­tr-un cadru pitoresc, a fost inaugurat de curînd un nou complex turistic: cabana Voina. Noua cabană stă la dispoziţia amatorilor de excursii montane, cu 151 locuri de cazare, un restaurant cu 190 de locuri, terasă, bar, parking ş.a.m.d. Fotó: TR­­ONOFREICIUC Răspunderea colectivităţii (Urmare din pag. 1) prost. Omul meu a ridicat din umeri. N-au ţinut nici o şe­dinţă, n-au pus in discuţie problema lui. Cu tristeţe mi-am­ dat seama că o anu­mită involuţie suferise şi fostul meu erou de altădată, li ştiusem bătăios, deschis, cinstit pînă la capăt şi ve­deam acum un om mulţumit doar că alţii au făcut ceea ce nu făcuse nici el la vremea cuvenită şi nici consătenii lui. Desigur, pentru abuz, pen­tru matrapazlâcuri, pentru trafic de influenţă, trebuie să răspundă, în primul rind, cel aflat in cauză, dar oare co­­lectivitatea din care el face parte, și nu ori­ce colectivi­tate, o colectivitate de coope­ratori care l-a învestit cu putere la urma urmei, n-are nici o vină? Orînduirea noas­tră socială este bazată nu nu­mai pe încredere în oameni, dar contează, în primul rind, pe ajutorul oamenilor, pe spiritul lor gospodăresc, pe cinstea lor, pe puterea lor ve­nită de a rezolva nu puţinele greutăţi şi deficienţe care in­tervin pe parcursul muncii lor. Dar, în cazul amintit, oa­menii s-au mulţumit să a­­leagă, iar atunci când au con­statat că preşedintele­­ de vină s-au mărginit să ridice din umeri. S-a schimbat mult de cînd nu l-ai mai văzut, a conti­nuat interlocutorul meu­. Dacă îi spuneai ceva, odată ţipa la tine şi dacă insistai te tăia la zile muncă. A bă­gat frica în oameni, asta-i, mai spuse el ca un fel de scuză, dindu-şi seama că e­­ram nemulțumit de atitudi­nea lui. Dar cum poate să-i fie frică unei întregi coope­rative formată din sute de oameni de un om, de un om obligat prin lege să vă dea socoteală de tot ceea ce face ? Adunarea voastră, l-a revo­cat acum, nu alta, dispoziţia să fie schimbat s-a născut din discuţiile cooperatorilor. Aşa cum aţi hotărit să-l schimbaţi nu puteaţi hotărî mai devreme să-l puneţi în discuţie ? Ar fi fost mai bine şi pentru el şi pentru coope­rativă ? Omul meu, eroul meu pozitiv de altădată, iar a ridicat din umeri. Avea re­laţii sună verdictul lui. Re­laţii avea şi cînd l-aţi dat a­­fară. După cum vezi, relaţiile nu l-au putut ajuta cu nimic atunci cînd obştea îşi avea un punct de vedere clar şi precis. Da asta cam aşa-i, mai zise el şi, invocind un a­­num­it motiv, mă părăsi la capătul­ străzii­, vădit, nemul­ţumit de întreaga mea atitu­dine sîdiitoare. Ciudată mentalitate a u­­nor oameni care consideră că relaţiile sunt de vină, că ei n-au nici un amestec, nici pentru starea proastă a Coo­perativei, nici pentru abdi­carea de la normele de cinste a preşedintelui ales. Mentali­tate nu numai ciudată dar şi profund greşită, din păcate,, intilnită nu atit de rar şi nu numai in acest domeniu par­ticular de care am vorbit. O­­mul societăţii noastre, stă­­pin al tuturor bunurilor ma­teriale ale acestei ţări, este dator să răspundă pentru în­treg, aşa cum ar răspunde, pentru propriul lui avut, poate chiar maii mult decit pentru avutul lui. Mersul de la sine al lucrurilor este de neconce­put, indiferent de ce colecti­vitate este vorba. Strădania generală pentru mai bine, nu poate fi ruptă de străda­nia individuală chemată să lupte cu toate puterile pen­tru deplina înscăunare a cinstei şi ordinii în viaţa de fiecare zi. Renunţarea la a­­cest drept, deși nu se înscrie in nici un articol de lege, este tot un soi de abdicare de la cinstea etică. Reţeaua comercială (Urmare din pag 1) timpul, trebuie să alerg să gă­sesc alt magazin...“ Avem numai parţial dreptate, închiderea magazinelor pentru inventariere constituie, intr­­adevăr, o pierdere de timp pen­tru cetăţean şi — ceea ce e la fel de grav — o pierdere ma­terială importantă pentru or­ganizaţia comercială respectivă. Dar atîta timp cit printre lu­crătorii din comerţ (şi printre unii cumpărători) se strecoară încă elemente necinstite, lipsi­te de scrupule, care nu se je­nează să-şi însuşească bunuri şi bani din avutul obştesc, in­ventarul constituie o necesita­te indiscutabilă, sau dacă vreţi un rău necesar. Faptul că, nu­mai în Bucureşti, organele­­ de control au depistat în perioada 1 ianuarie—30 septembrie a.c. la unităţile comerciale lipsuri în gestiune în valoare de peste 9 milioane lei argumentează u­­tilitatea de necontestat a efec­tuării de inventare, modalitate sigură de depistare, dar şi de prevenire a unor fraude şi sus­trageri. Problema ce se pune este în­­să alta. Şi anume cum ar tre­bui organizate aceste inventare astfel ca, in condiţii de efica­citate maximă a lor, durata de închidere a magazinelor să se scurteze considerabil ? Căci rea­litatea arată că această perioa­dă cînd unităţile îşi închid por­ţile este excesivă. In cazul ma­­gazinelor unde instrucţiunile în vigoare prevăd efectuarea a trei inventare pe an (galante­­­rii, marochinării, mercerii etc.) şi unde profilul mărunt al ma­gazinelor necesită un timp în­delungat pentru numărarea fie­cărui articol, unităţile stau cu uşile închise pentru inventarie­re câte 60 de zile anual. Dacă adăugăm şi concediile legale de odihnă ale gestionarilor, care determină, de asemenea, de ce­le mai multe ori, închiderea u­­nităţilor, rezultă că aceste ma­gazine stau închise un trimes­tru din patru ! Este, s-o recu­noaştem, foarte mult. Inventare mai puţine sau mai bine organizate ? Ce e de făcut? Există mai mul­te opinii, toate interesante, pri­vind modalitatea reducerii du­ratei inventarelor. Una din ele, care aparţine tovarăşului MI­HAI MUREŞAN, şeful serviciu­lui control financiar din Direc­ţia generală comercială a mu­nicipiului Bucureşti şi mai mul­tor directori de organizaţii co­merciale locale, este reducerea numerică a inventarelor. Potrivit dispoziţiunilor în vi­goare ale Ministerului Comer­ţului Interior sunt obligatorii cel puţin trei inventare pe an la unităţile unde plata se face direct la vînzător şi cel puţin două la celelalte unităţi. De ce o asemenea efectuare mecani­că a inventarelor care, pe lin­gă închiderea pe o vreme în­delungată a magazinelor, mai are şi alte dezavantaje: aglo­merarea timpului revizorilor şi punerea în temă a eventualilor gestionari ce se simt „cu mus­ca pe căciulă“ şi care astfel ştiu, măcar cu aproximaţie, cind le vine rîndul la inventar ? — Consider — ne spune to­varăşul Mihai Mureşan — ci numărul şi data inventarelor ar trebui să fie la latitudinea fiecărui conducător de organiza­ţie comercială, care işi cunoaşte cel mai bine specificul, subal­ternii, problemele. Un singur inventar obligatoriu pe an ar fi suficient, conducerea organiza­ţiei comerciale putind hotărî alte inventare oricînd conside­ră că e necesar. In felul aces­ta s-ar înlătura şi automatis­mul inventarelor, data efectuă­rii lor urmînd a fi mai greu de „ghicit" de către cei ce s-ar a­­fla în culpă. O propunere, care vizează alte căi de îmbunătăţire a acţiunii de inventariere ne-a fost sugera­tă de tov. PETRE ZMEU, di­rector al O.C.L. Confecţia. — Durata exagerată a inven­tarelor — ne-a spus­­d-sa, — este provocată, după parerea mea, de două cauze esenţiale. Prima, modul încă primitiv în care este ţinută evidenţa stocurilor, co­roborat cu neorînduiala, lipsa de organizare ce se vădesc a­­deseori în depozitele magazine­lor. A doua, numărul insufi­cient al revizorilor de inven­tară. Pornind de la aceste­­observa­ţii..- sugestiile interlocutorului­­ nostru se referă la necesitatea mecanizării şi simbolizării evi­denţei in magazine, ceea ce ar simplifica mult posibilitatea e­­fectuării de inventare şi chiar înlocuirea lor parţială cu son­daje inopinate şi limitate doar la o grupă sau alta de produse. S-ar putea folosi astfel aşa-nu­­mitul ,,inventar franţuzesc“, la planşetă, care minuieşte doar valori şi nu obiecte fizice. în ce priveşte numărul de revi­zori, opinia directorului de la „Confecţia“ este că majorarea acestuia şi, deci, o oarecare în­cărcare a fondului de valori ar fi supracompensată prin redu­cerea perioadei de închidere a magazinelor Am adăuga numai că nu este vorba doar de numărul ci şi de calitatea profesională a oame­nilor angajaţi în această muncă şi, în aceeaşi măsură, de con­ştiinciozitatea lor. Nu o dată am putut vedea prin vitrina maga­zinelor închise „pentru inven­tar“ că, de fapt, în interiorul a­­cestora nu se întîmplă nimic, că revizorii nu se grăbesc­ de loc să-şi facă treaba sau pur şi simplu lipsesc... Uneori apare o practică care agravează neplăcerile cumpă­rătorilor puşi în faţa unor uşi zăvorite. Este vorba de inven­tarele concomitente in unităţi apropiate de acelaşi profil. Aşa s-a întîmplat cu unităţile pen­dinte de cooperativa din Aiud, judeţul Alba, la fel cu magazi­nele de articole tehnico-sanita­­re din Bucureşti. Efectuarea de inventare „în bloc“, în afara cazurilor de forţă majoră, pa­ralizează pur şi simplu aprovi­zionarea populaţiei cu anumite sortimente şi trebuie evitată. Turul de orizont pe care l-am întreprins, cu sprijinul unor specialişti din comerţ şi din fi­nanţe, in acest spinos domeniu al inventarelor comerciale per­mite concluzia că aceste utile operaţiuni de control pot fi simplificate şi perfecţionate ast­fel incit neajunsurile pe care le provoacă reţelei comerciale să fie atenuate. Este cazul — şi momentul — ca cele două mi­nistere interesate — al Comer­ţului şi Finanţelor — să colabo­reze la găsirea celor mai bune metode pentru ca inventarele să răpească mai puţin din timpul efectiv destinat desface­rilor de mărfuri Dar dosarul nostru privind folosirea mai bună a bazei ma­teriale din comerţ cuprinde şi alte rezerve încă insuficient fo­losite. Le vom examina intr-u­nul din numerele viitoare ale ziarului. Románia liberó“ ­ TRUBADURUL : Opera Română (16 48 20), ora 19.30 ; COANA CHI­­RIŢA : Teatrul Naţional „I. L. Ca­­ragiale" - sala Comedia (14 71 71), ora 20 şi MOARTEA ULTIMULUI GO­LAN : sala Studio (15 15 53), ora 20 ; CONTELE DE LUXEMBURG : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19.30 D-ALE CARNAVALULUI : Teatrul „Lucia Sturdza Bulendra" — sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60) ora 20 si DOMNISOARA DE BELLE-ISLE : sala Studio (12 44 16), ora 20 ; DEFECTIUNE TEHNICA : Teatrul de Comedie din Budapesta în sala Teatrului de Comedie (16 64 60), ora 19.30; BUNA SEARA DOMNULE WILDE : Teatrul ,,C. I. Nottara" (15 93 02), ora 19,30 ; ANTI­­GONA : Teatrul Mic (15 65 88), ora 19,30 ; MĂSURĂ PENTRU MĂSURĂ : Teatrul Giuresti (18 04 85), ora 19,30; N-A FOST IN ZADAR : Teatrul „Ion Crecnaă" (12 85 56), ora 16 BIMBIRICA : Teatrul ,,C. Tănase" — sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si GROAPA : la sala Victoria 174 (1504 18), ora 19.30; FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 77 45), ora 19.30; NINIGRA SI ALIGRU : Teatrul Țăndărică — soia Victoria (15 23 77), ora 15 si CARTEA CU APOLODOR la sala Academia 116 14 92), ora 17 ; CONCERT DE MU­ZICA POPULARA ROMANEASCĂ : Ansamblul „Raspodia Română" (13 13 00), ora 19.30: ORCUL DIN COPEEA : Circul Globus" (11 01 20), ora 19.30 : CONCERT DAT DE CVAR­TETUL DANEZ la Sala mică a Pala­tului. ora 20 . MUZICA DE CAMERA: Conservatorul de muzică „Ciprian Po­­rumbescu" la sola „G. Enescu". ora 20; SPARTACUS, Patria (11 86 25), o­­rele 10 — 16 — 20 ; UNCHIUL VAM­A: Scala (11 03 72), orele 10 - 13 - 15,30 - 18 - 20.30 ; Sala Paietului, ora 19,30 ; WATERLOO: Luceafărul (­1587 67), orele 8 15 - 11.15 - 14,15 - 17,15 -20.15 ; București (15 61 54), 12 - 15 - 18 - 21 . 12 OAMENI FURIOȘI : (1628 79), orele 9 — 11,15 16 - 18.30 - 20.45; (31 06 15) orele 9.15 - 11.30 - 16 - 18.15 -­ 20.30 ; POVESTE S1NGEROASA : 116 29 17), orele 10 - 12 - 16.30. La ora 20 Gala filmului PĂDU­REA DE MESTECENI ; DUEL STRANIU : Festival (15 63 84), orele 9 - 11.15 — 13 30 — 16 — 18.15 - 20.30 ; ASTEPTAREA : Central (14 1224), orele 10 - 12.30 — 15 - 17.30 - 20 . CASTANELE Sunt BUNE : Mioriţa (14 27 14), orele 10 - 12.30 - 15 -17.30 - 20; Flamura (23 07 40), orele 9 _ 11,15 _ 13.30 - 16 — 18.15 -20.30 ; FABLIO MAGICIANUL : Timpuri Noi (15 6110). orele 9-1­7 in conti­nuare ; PROGRAM DE DOCUMENTARE : Timpuri Noi. orele 18.45—20.15 în con­tinuare ; ANNA CELOR O MIE DE ZILE : Melodia (12 06 88), orele 9 - 12.30 - 16 - 19.30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 30 - 12.45 - 16 - 19.151; Modern (23 71 01), oreld­­ 9 - 12.30 -16 -19.30 ; AMINT : Burești (15 62 79), orele 15.30 — 18 - 20.15 ; OLIVER : Feroviar (16 22 73), orele 9 - 12.30 - 16.15 - 19.45 ; Aurora (35 04 661 orele 9.30 - 12.30 - 16.30 - 19.30 : FACEREA LUMII : Popular (3515 17), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; MIHAIL STROGOFF : Excelsior (18 10 88) orele 9 - 11.15 - 13.30 -16 - 18.15 - 20.30 ; Tomis 121 49 46­. orele 8.45 - 11 - 13.15.- 15.30 - 18 - 70.30 NU TE ÎNTOARCE ; Raho­a (23 9100), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; Cosmos (35 19 15). orele 15.30 — 18 — 20.15 ; SALTUL : Volan (11 91 26). orele 9 - 11.15 - 13 30 - 15.45 - 18.15 -20.30 : VINOVATUL ESTE IN CASA : în­frăţirea între popoare (17 31 64). o­­rele­ 15.30 - 17.45 - 20 ; MARELE PREMIU : Griviţa (17 08 58). orele 9 - 12.15 - 16 - 19.30 ; Flo­­rearca (33 29 71). orele 15 30 - 19; TIMPUL BESZELOR : Unirea (17 10 21). orele 15.30 - 18 - 20: AEROPORTUL: Lumina (16 23 3), orele 9-19.45 în continuare : BRIGADA DIVERSE IN ALERTA­­ Drumul Sării (31 28 13). orele 15.30 -17 45 - 70 : FIOARE DE CACTUS : B liceal (17 05 47) oraie 15.45 - 17 - 70.15; Arta (21 31 86), orele 15.30 — 18 — 20.15 ; ASEDIUL î Pace« (31 32 52), orele 15 *5 - 18 - 20 ; FLOAREA SOARELUI : Do»-vi (16 35 38), orele 11 30 - 13.45 - 16 -18.15 - 20.30 ; Program pentru copii : ora 10 ; FRATI! î Giuiesti (17 55 46), orele 15.30 - 17.45 - 20 : VOI SARI DIN NOU PESTE BĂL­TOACE : Flc'-ă’vr (21 35 40), orele 15.30 - 18 - 20.15 TICK. TICK TICK: Ura (317171), orele 15.30 - 18 - 20.15 ; SERATA : Vitán (21 39 82), orele 15 15 - 17.45 - 20.15 : STEAUA DE TINICHCA : Viitorul (11 dfl 03) orele 16 - 18 - 20 ; DACI! : Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20 ; HELLO DOLLY : Crîngași (17 36 80), orele 15.30 - 19 ; HAIDUCII LUI SAPTECA1 : Progre­­sul (23 94 10). orele 15.30 - 18 -20.15 . CELE ŞAPTE LOGODNICE ALE CA­PORALULUI ZS­UEV : Ferentari (23 1­7 50) orele 15.30 - 17.45 - 20 . ARTICOLUL 420 : Moşilor (12 52 13). orele 15.30 - 19 . AVENTURILE LUI TOM SAWYER : MOARTEA LUI JOE INDIANUL : La­romet (bd. Bucureştii Noi 166), orele 15.30 - 18 30 : Cinemateca salo Union 113 49 04): THERESE RAQUIN • orele 10 - 17 -14.15 : OMUL CU MELON, ora 16.30: BUTLER BOXERUL, orele 18.45 - 21. MIERCURI 8 DECEMBRIE 18 : Muzica : 18 15 : Mult­e dulce şi frumoasa : 18 30 : Confruntări : 18.50 : Gala interpreţilor Clarinetis­tul Aurelian Octav Popa 19.20 : 1001 de seri­i 19.30 • Telejurnalul ; 20 : Cincinalul în acţiune. Judeţul Buzău la cotele industrializării ; 20 10: Telecinemateco Sercul alb'. Regia FeeW'co FeC'n» In el'em­but'e • Alber­to Sordi şi Giullietta Masina ; 21.45 : Anchetă TV Procesul unei prejude­căţi . 22.30 : Telem­ob Trei oraşe po­­loneze ; 22.40 : Telejurnalul ; 22.50 Te­nis. ..Turneul campionilor". JOI 9 DECEMBRIE Programul I 17.30 : Emisiune 18.30 : Interpretul Comescu ; 18 50 : agricultură ; 19.10 : Pentru dvs. ; 19.20 : 1001 de ser Telejurnalul ; 20 : Reflector ; 20.15 : Tinerii despre ei înşişi 72.30 : Tele­jurnalul. Programul II 20 : Festival Enescu - Bruckner. Orchestra simfonică a Radiofereviru­­nii. Dirijor Erich Berne! Suita I de George Enescu şi Simfonia a IV-a ..Romantica" de Anton Bruckner ; 20.40 : Viaţa economică a Capitalei ; 22 : Buletin de știri ; 22.05 : Film se­rial : Patru tanchiști şî un cline (IV). orele 9 — Victoria 13.30 -Favorit 13.45 Capitol 14.30 în limba maghiară; săptămîn­ii : Mar­e Timp și anotimp în sănătatea 19.30 : V|'"V ! ■tiv:!'.!*::

Next