România Liberă, ianuarie 1972 (Anul 30, nr. 8458-8481)

1972-01-12 / nr. 8465

,Románia liberó14 Relaţiile comerciale - mijloc de apropiere între popoare Convorbire cu lordul Drumaibyn „Sunt convins că relaţiile co­merciale reprezintă un mijloc de apropiere a popoarelor, de permanentă îmbunătăţire a cu­noaşterii reciproce şi, de aceea, consider că eu cit popoarele e­­uropene vor realiza o apropie­re multilaterală pe linie econo­mică, cu atît climatul politic in Europa va cunoaşte o îmbună­tăţire“, ne-a declarat lordul Drumarbyn, ministru fără por­tofoliu în guvernul britanic in­tr-o convorbire avută la înche­ierea vizitei sale în ţara noas­tră. — Vă rog domnule minis­tru, să ne vorbiţi despre scopul vizitei dv. în Româ­nia. — In contactele cu oficialită­ţile din România am căutat să stabilim împreună căile şi mij­loacele pentru a întări legătu­rile economice şi comerciale dintre Marea Britanie şi Ro­mânia. Am constatat o abun­denţă de bunăvoinţă la interlo­cutorii mei din guvernul ro­mân, dar nu este uşor ca ţari cu sisteme şi cu organizaţii di­ferite să realizeze dintr-o dată rezultatele dorite. Eu nu am dus negocieri propriu-zise, ci în cadrul vizitei de prietenie pe care am efectuat-o am purtat discuţii pe teme largi pentru a stabili liniile directoare care să călăuzească extinderea legătu­rilor economice şi comerciale dintre ţările noastre. Se ştie că din 1968 legăturile comerciale anglo-române s-au dezvoltat, dar am constatat că exporturi­le engleze în România s-au pla­fonat la un anumit nivel, iar importurile din România în Anglia nu au mai crescut nici ele. Or, există un interes re­ciproc pentru a remedia aceas­tă situaţie şi pentru a asigura o creştere în ambele sensuri a schimbului de mărfuri şi pro­duse. Vreau să relev că per­spectivele comerţului anglo-ro­­mân sunt bune şi, după părerea mea, există o conjunctură favo­rabilă pe piaţa engleză — ţinind seama de cererea de mărfuri — ca importul de produse ro­ Lordul Drumaibyn, ministru la Departamentul pentru co­merţ şi industrie din Marea Bri­tanie, a vizitat România între 4 şi 11 ianuarie 1972, la invi­taţia ministrului industriei con­strucţiilor de maşini al Republi­cii Socialiste România, Ioan Avram. In cursul vizitei, lordul Dru­maibyn a fost primit de prim­­vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Ilie Verdeţ, şi a avut convorbiri cu ministrul­­ indus­triei construcţiilor de maşini, ministrul comerţului exterior, ministrul industriei chimice, ministrul metalurgiei, primul adjunct al ministrului afaceri­lor externe şi primul vicepre­şedinte al Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie. Lordul Drumarlyn a vizitat, de asemenea, unităţi industriale din Bucureşti, Ploieşti ,Brazil, Sinaia şi Braşov, precum şi locuri de interes istoric şi tu­ristic. La întrevederi au parti­cipat ambasadorul Marii Brita­nii la Bucureşti, Denis Seward Laskey şi membrii delegaţiei. In cursul convorbirilor s-a e­­xaminat modul de realizare a acordului anglo-român în dome­niul tehnologiei, semnat în anul 1967. Ambele părţi şi-au expri­mat satisfacţia cu privire la rezultatele obţinute în dezvol­tarea cooperării şi schimburilor de specialişti ce au avut loc. S-a confirmat cu această oca­zie prelungirea pe o nouă peri­oadă de 5 ani a acordului din 1967.­mâneşti să crească. Este mo­mentul pentru trecerea la un stadiu superior în dezvoltarea relaţiilor economice şi comer­ciale anglo-române. — Ce perspectivă există, după părerea dv., lord Dru­marbyn, în domeniul coope­rării industriale între ţări­le noastre, inclusiv pentru exportul pe terţe pieţe ? — Am discutat în linii gene­rale la Bucureşti problema co­operării industriale, dar nego­cierile concrete trebuie să fie duse de cei direct interesaţi, ţi­­nînd seama de sistemele econo­mice din fiecare ţară. Existen­ţa unei orientări pozitive în a­­cest domeniu poate fi sesizată din faptul că mulţi oameni de afaceri din Anglia vin în Ro­mânia nu numai pentru ca să vîndă produsele firmelor lor, dar, deopotrivă, să achiziţione­ze mărfurile economiei româ­neşti în plină dezvoltare. — Vă rog în încheiere, domnule ministru, să preci­zaţi atitudinea guvernului­­dv., faţă de problemele co­merţului internaţional în ansamblu. — Politica britanică este în­dreptată în direcţia înlăturării tuturor obstacolelor fie tarifare, fie netarifare, din calea comer­ţului internaţional. Reducerea tarifelor vamale este luată in considerare pe baza unor aran­jamente corespunzătoare. Une­le contingentări la importul mărfurilor din România urmea­ză să dispară treptat, de vreme ce România face parte din GATT. Ţinind seama că relaţiile comerciale reprezintă un mijloc de apropiere între popoare, tre­buie să adaug că nimănui nu-i place să-şi vadă legăturile eco­nomice întrerupte sau stînje­­nite şi de aceea atunci cînd există legături economice trai­nice, există o presiune constan­tă pentru ca acestea să fie menţinute şi dezvoltate. ZANEL FLOREA Au fost examinate, de aseme­nea, probleme legate de schim­burile comerciale bilaterale an­glo-române şi ambele părţi au căzut de acord cu privire la e­­xaminarea propunerilor prin care s-ar putea dezvolta în con­tinuare cooperarea în aceste domenii. In special, s-a subli­niat dorinţa constituirii unei comisii mixte guvernamentale româno-britanice de cooperare economică, tehnică şi ştiinţifică. S-au examinat, de asemenea, posibilităţile privind participa­rea firmelor britanice la coope­rarea industrială cu întreprin­deri româneşti, precum şi la constituirea de societăţi mixte de producţie în România, în conformitate cu noua lege de comerţ exterior din România. Discuţiile au avut loc într-o atmosferă caldă, de înţelegere reciprocă. Lordul Drumarlyn a invitat pe ministrul român al indus­triei construcţiilor de maşini să facă o vizită în Regatul Unit la o dată ce se va conveni ulte­rior. Invitaţia a fost acceptată cu plăcere. Marţi dimineaţa, lordul Dru­maibyn şi ceilalţi membri ai de­legaţiei au părăsit ţara. Pe aeroportul Otopeni, oaspeţii au fost salutaţi de Ioan Avram, mi­nistrul industriei construcţiilor de maşini şi de alte persoane o­­ficiale. A fost prezent ambasa­dorul Marii Britanii la Bucu­reşti, Denis Seward Laskey. (Agerpres) , Comitetul judeţean la chemarea Comitetul judeţean Timiş al P.C.R., oamenii muncii din agri­cultura judeţului — români, germani, maghiari, sîrbi şi de alte naţionalităţi — au primit cu deosebit interes chemarea Organizaţiei de partid a jude­ţului Argeş cu privire la orga­nizarea unor largi acţiuni de masă pentru extinderea lucrări­lor de îmbunătăţiri funciare. In răspunsul la această mobiliza­toare chemare, Comitetul jude­ţean Timiş al Partidului Comu­nist Român se angajează să mo­bilizeze masele de oameni ai muncii de la sate şi oraşe pentru înfăptuirea următoarelor obiec­tive în anul 1972 : Executarea unor amenajări lo­cale pentru combaterea excesu­lui de umiditate pe 7 000 ha fertile, de pe care se va obţine, în următorii ani, un spor de producţie de cca. 20 000 tone ; se vor lua măsuri de preîntîm­­pinare a băltirii apei prin des­chiderea unor şanţuri de scurge­re pe o lungime de 180 km, me- Timiş a răspuns argeşenilor nite să scoată de sub efectele băltirii o suprafaţă de cca. 20 000 ha. de pe care se va obţine un spor de producţie de peste 5 500 tone cereale , pentru mărirea permeabilităţii solurilor lăcoviş­­tite şi cu exces de umiditate, se vor efectua lucrări de desfun­dare pe o suprafaţă de 2 700 ha ; vor fi luate măsuri pentru des­­potmolirea canalelor pe o lun­gime de 450 km şi se vor efec­tua lucrări de curăţire a vege­taţiei care acoperă canalele pe o lungime de 3 500 km ; vor fi irigate 790 ha ; vor continua lu­crările pentru combaterea ero­ziunii solului de pe 2 400 ha iar pe alte 1 750 ha se vor realiza lucrări antierozionale ; pe 390 ha s-au plantat esenţe forestiere şi s-au defrişat 130 ha. Valoarea lucrărilor de îmbu­nătăţiri funciare, împăduriri şi defrişări ce vor fi executate prin muncă patriotică, de către locuitorii oraşelor şi comunelor judeţului, se va ridica la peste 23 000 000 lei. CUM INVESTIGĂM VIITORUL? (Urmare din pag. 1) o simplă juxtapunere de rezul­tate, la alcătuirea unui mozaic. — Deci cercetările parti­culare trebuie corelate ? — Dar nu numai atît — este de părere același interlocutor. Ele trebuie de la început gîndite într-o perspectivă de sinteză, care este posibilă nu­mai printr-o cercetare interdis­­ciplinară. Vă voi da un exem­plu didactic­­ al cercetării izo­late, a unor sectoare separate care poate ilustra cit de dăună­toare este ignorarea acestei con­diţii şi prefacerea sectorizării stricte. Prognoza făcută cu un număr de ani în urmă în dome­niul metalurgiei, mai exact al consumului de metal, părea să fie foarte exactă şi ar fi fost dacă nu ar fi apărut masele plastice, a căror utilizare indus­trială a schimbat esenţial datele problemei. — Laboratorul dv. se nu­meşte de cercetări prospec­tive. Pentru a lămuri mai bine aceste noţiuni, vă ru­găm, tovarăşe conferenţiar Botez, să ne spuneţi dacă există vreo deosebire intre prospectivă şi prognoză. — După părerea noastră, prospectiva este numai o inves­tigaţie ştiinţifică, în timp ce prognoza este un rezultat al dialogului dintre decizie şi cer­cetare. Un grup de studii face cercetări prospective ; o comi­sie, condusă de factori decizio­nali, elaborează prognoze. Prog­noza este o previziune direc­toare. Astfel înţelegem preţioa­sa indicaţie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al P.C.R. care este şi pre­şedintele Comisiei Centrale de prognoză, privind rolul prog­nozelor ca program de con­strucţie a societăţii româneşti multilateral dezvoltate, indica­ţie ce marchează şi o contri­buţie teoretică de cea mai mare importanţă la însăşi precizarea funcţiilor pe care este chemată să le îndeplinească cercetarea viitorului în orînduirea socia­listă. — Acţiunea de prognoză a viitorului României ini­ţiată la jumătatea anului trecut, este o ilustrare a a­­cestei atitudini, deci ? — România este printre pri­mele ţări care a instituţionali­­zat dialogul dintre cercetarea ştiinţifică a viitorului şi condu­cerea societăţii socialiste, fă­­cînd eficienţă conducerea pre­vizională la nivel naţional. Este de datoria cercetătorilor în do­meniul ştiinţei previzionale din ţara noastră să fructifice aceas­tă premieră în planul strict al ştiinţei, despriinzînd concluziile teoretice deosebit de interesan­te şi originale ale acestei ample acţiuni. Şi cea de a III-a Con­ferinţă Mondială de studiul viitorului, ce va avea loc în septembrie, anul acesta, la Bucureşti, oferă un prilej nime­rit pentru a prezenta d­in forul internaţional al ştiinţei previ­ziunii punctul de vedere origi­nal al cercetătorilor din ţara noastră, sugerat şi verificat de practica construcţiei socialiste. — Cum credeţi că se poate ajunge la prognoze realiste şi cuprinzătoare a deferite­lor domenii ? — A fii specialist într-uin do­meniu nu înseamnă în mod au­tomat a avea şi capacitatea de anticipare în domeniul respec­tiv — ne răspunde dr. P. Di­­mitriu. Istoria previziunii a în­registrat o serie de erori cele­bre ale unor specialişti. Expe­rienţa a demonstrat, că riscurile erorilor sunt substanţial dimi­nuate prin utilizarea unui apa­rat metodologic specific investi­gaţiei prospective şi pe care, noi, specialiştii suntem­ chemaţi să-l perfecţionăm. Iată, deci, că un prim factor care face posi­bilă o prognoză realistă este elaborarea acestei metodologii şi cunoaşterea ei, în primul rind, de cei antrenaţi în activi­tatea concretă de prognoză. In iazul nostru, metodologia de care ne slujim constă in unirea uneltelor calculului electronic şi a modelelor matematice cu creativitatea şi ancheta în rîn­­durile specialiştilor. — Consideraţi, deci că este nevoie de crearea unor cadre de specialişti in prog­noză ? — Ca primă urgenţă, este de părere dr. P. Dimitriu, desigur că este nevoie de formarea unor cadre specializate, care să a­­sigure unitatea şi rigoarea me­todologică a acţiunilor ce se desfăşoară acum. Dar în per­spectiva unui viitor foarte a­­propiat, va deveni probabil ac­tuală introducerea unor cursuri la nivel universitar de ştiinţa previziunii cu caracter perma­nent. Dacă pînă acum a părut natural să se studieze istoria fiecărei discipline, care însuma experienţele trecutului, de ce nu ar fi cu atît mai firesc să ne reprezentăm viitorul ? — Mi se pare foarte impor­tantă pentru succesul misiunii care ni s-a încredinţat — ne spune tov. T. Priboi — activi­tatea în echipă multidiscipi­ nară. Poate cel mai convingă­tor exemplu pentru acest gen de colaborare este elaborarea „Cursului de teoria şi practica prognozei“, care va apare chiar în cursul acestei luni, şi care sperăm, va fi unul din instru­mentele utile activităţii de prognoză din ţara noastră.­­ De fapt, care vor fi, în general, „beneficiarii“ acti­vităţii desfăşurate în acest laborator ? — Beneficiarii — ca să folo­sim expresia dumneavoastră — direcţi şi imediaţi vor fi Comi­siile de prognoză, centralele şi întreprinderile economice şi in­dustriale, cadrele universitare, cercetătorii şi studenţii. Şi pri­mul nostru curs se adresează nu numai acestor categorii, ci tutu­ror celor interesaţi. — Ce-şi propune labora­torul să studieze in acest an ? — Activitatea noastră se des­făşoară pe mai multe planuri — ne arată tov. conf. M. Botez , pe plan didactic şi de infor­mare, de popularizare a con­ceptelor de bază şi a concepte­lor ştiinţifice despre viitor, pre­cum şi pe planul cercetării ştiinţifice operaţionale. Din punct de vedere didactic şi al popularizării, laboratorul patro­nează un curs la Universitatea populară Bucureşti şi continuă activitatea de elaborare şi difu­zare a cursurilor pentru comi­siile de prognoză judeţene şi a municipiului Bucureşti , vom publica un manual de prognoză care se va adresa direct prac­ticienilor. Vom începe ţinerea unor cursuri-pilot de prospec­tivă în diverse facultăţi­­ pen­tru început la Instituitul de Arhitectură, cu scopul de a-i fa­miliariza­ pe studenţi cu aceste cunoştinţe şi, în general, pen­tru implantarea în învăţămîn­­tu­l superior a orientării spre perspectiva de viitor. Activitatea ştiinţifică are ca obiect elaborarea metodologiei prognozei, studierea unor pro­bleme de prognoză socială, mo­delele şi metodele matematice în prognoza socială şi culturală. Laboratorul desfăşoară o inten­să colaborare cu catedrele de filozofie şi laboratorul de pla­nificare a învăţămîntului în do­meniul planificării educaţiei. Prin întreaga noastră activitate dorim să punem la îndemîna „prognoziştilor“ — această nouă şi modernă breaslă — instru­mentele necesare cercetării în contextul ştiinţei contemporane. Coautori ai accidentelor de circula Că circulaţia rutieră este mai ordonată, că se circulă în mai deplină siguranţă ob­servăm cu toţii, fie în calita­te de pietoni, pasageri sau conducători de autovehicule­ Această apreciere a fiecăruia dintre noi este confirmată de date statistice. Cu toată dez­voltarea parcului auto în a­­nul 1971, cu toată creşterea ritmicităţii traficului, inclusiv intensificarea turismului in­tern şi internaţional, datorită măsurilor luate numărul de accidente de circulaţie a înre­gistrat în anul 1971 o scădere de 8 la sută faţă de anul 1970. Numărul persoanelor deceda­te în accidente scade cu 6,5 la sută, iar al răniţilor cu 9,8 la sută faţă de aceeaşi perioa­dă. Aceste date sunt o dovadă în plus că intensificarea mă­surilor de dirijare, suprave­ghere şi control al circulaţiei contribuie la scăderea numă­rului de accidente­ Cu toate acestea, descreşte­rea numărului de accidente nu este pe măsura investiţii­lor cheltuite în 1971 pentru asigurarea unei circulaţii ru­tiere corespunzătoare. Se în­registrează încă prea multe accidente grave, prea multe victime omeneşti. Majorita­tea accidentelor au la bază o întreagă înlănţuire de neres­­pectări a legii circulaţiei, a unor norme de muncă, a unor norme de folosire a parcului auto proprietate de stat şi ob­ştească. Bunăoară, cu prilejul controalelor iniţiate în anul 1971 au fost găsite zeci de mii de vehicule proprietate de stat sau obştească parcate fie la domiciliul conducătorilor auto, fie în alte locuri. Avem de a face nu cu simple staţi­onări de o oră, două (deşi nici acestea nu sunt permise) ci cu schimbarea de fapt a locului de garare. Acest lucru este favorizat, chiar încurajat de unii şefi de coloană sau de garaje care „Uită“ să contro­leze neîntoarcerea vehiculului în garaj din cursa unde a fost trimis pentru a-i verifica sta­rea tehnică şi a-l pregăti pen­tru ziua următoare. Conform obligaţiilor legale de serviciu, cel ce are în subordine un număr de conducători auto este obligat ca, la plecarea acestora în cursă, să-i contro­leze, să-i instruiască, să-i în­­drumeze în raport cu sarcini­le zilnice pe care le au de îndeplinit. Din păcate, nu pes­te tot se procedează conform legii și consecinţele nu întîr­­zie să apară. Cîteva exemple cred că vor convinge pe oricine că datori­tă nerespectării atribuţiuni­­lor de serviciu unii şefi de garaje devin coautori ai unor grave accidente . In ziua de 25 decembrie 1971, şoferul Lipan Teodor conducătorul autobasculantei 31-RB-1870, proprietatea autobazei Brăila, termină serviciul la ora 18 și în loc să parcheze vehiculul la garaj pleacă cu el în comu­na sa natală, Romanu, satul Oarb­ea. Timp de 29 ore, ni­meni nu sesizează lipsa bas­culantei din garaj. In seara zilei următoare, Lipan încarcă autobasculanta cu tineri care petrecuseră la un bal spre a-i transporta în altă comună, la un alt bal­ Pe drum, în plină viteză, se angajează în urmă­rirea unui iepure şi răstoarnă vehiculul. Rezultatul : doi morţi şi un grav rănit. Alt exemplu : şoferul Ma­rin Iosif, conducătorul auto­camionului 21-MH-1956, pro­prietatea întreprinderii de me­canizare a transporturilor fo­restiere Tr. Severin, garează vehiculul la domiciliul său în seara zilei de 25 decembrie 1971- în noaptea de 27, la ora 3, pleacă nedormit spre punc­tul de lucru pentru a fi „pre­zent“ dimineața (deci după aproape 48 ore) la serviciu. Pe drum, datorită stării de o­­boseală in care se găsea, nu observă un grup de trei ce­tăţeni care se deplasau în a­­ceeaşi direcţie de mers, îi ac­cidentează atît de grav îneît după două ore au decedat. In sfîrşit, în ziua de 31 de­cembrie 1971, autocarul — 21-AB-836, proprietatea tot unei întreprinderi de mecani­zare a transporturilor fores­tiere, condus de şoferul Simo­na Nicolae, garează şi el auto­carul la domiciliu. Deşi ştia că a doua zi avea de tran­sportat muncitori, bea toată noaptea. Plecat în cursă la 1 ianuarie 1972, adoarme la vo­lan, răstoarnă camionul, acci­dentează mortal trei dintre pasageri şi răneşte grav alţi doi. Din nefericire, asemenea exemple mai pot fi date. Se pune întrebarea, pe drept cuvînt, dacă aceste trei vehicule din trei localităţi di­ferite ar fi fost garate în lo­curile legal înscrise în docu­mentele de circulaţie, astfel încît la plecarea în cursă şo­ferii ar fi fost controlaţi, ar mai fi fost comise aceste gra­ve accidente? Sigur că nu. Dacă factorii responsabili şi-ar fi făcut conştiincios da­toria, n-am fi înregistrat atî­­tea victime iar cei trei şoferi, care în prezent sunt arestaţi, ar fi fost la locurile lor de muncă. Vinovaţi sunt şi cei ce nu şi-au făcut datoria de a con­trola unde le sunt vehiculele pe care le au în administrare şi exploatare. Vinovaţi sunt şi membrii de familie ai celor ce au venit cu vehiculele la do­miciliu şi nu i-au împiedicat să plece în cursă în stare de ebrietate. Vinovaţi sunt şi lu­crătorii de miliţie care nu s-au sesizat de parcarea la domiciliu a unor­­ vehicule proprietate de stat şi n-au in­tervenit pentru curmarea u­­nor asemenea stări de fapt. Din cele trei exemple se desprinde clar concluzia că multe accidente grave pot fi prevenite dacă fiecare din cei ce au responsabilităţi în do­meniul transporturilor şi cir­culaţiei îşi fac datoria la lo­cul său de muncă. Despre aceste neajunsuri s-a mai scris în presă, dar se pare că nu peste tot au făcut obiectul unor analize şi mă­suri concrete. In ceea ce ne priveşte, în anul 1972 organe­le noastre vor continua să fie deosebit de exigente faţă de astfel de abateri şi cerem pe această cale concursul­­ tutu­ror factorilor de răspundere, de a ne sprijini în acţiunile ce le vom întreprinde pe linia respectării legii circulaţiei, fă­­cînd, în primul rînd, ordine în propriile lor unităţi. General maior H. Vlăsceanu adjunct al şefului Inspectoratului General al Miliţiei Delegaţia Frontului Unităţii Socialiste s-a înapoiat din Sudan Marţi s-a înapoiat în Capi­­tală, venind de la Khartum, de­legaţia Frontului Unităţii So­cialiste, care a participat la manifestările prilejuite de ani­versarea Zilei independenţei, precum şi la lucrările Congre­sului Uniunii Socialiste Suda­neze. Delegaţia a fost formată din tovarăşii Mihai Drăgănescu, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, şi Ştefan Andrei, membru supleant al C.C. al P.C.R. La sosire, pe aeroportul Oto­peni, delegaţia a fost salutată de tovarăşii Mihai Levente, se­cretar al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, şi Emilian Dobrescu, membru supleant al C.C. al P.C.R. (Agerpres). Pagina a 5-a — 72 ianuarie 7972 7 Corespondenţă din Budapesta de la Nina Pin­tea Salgótarján, anul 603 In viaţa economică a oraşului Salgótarján, aşezat în nordul Ungariei, într-o pitorească re­giune de munte, începutul nou­lui an i a fost marcat prin cîteva evenimente notabile ca : startul lucrărilor de construcţie a noii fabrici de piese pentru aparate de radio şi televizoare, intrarea în producţie, la fabrica de gea­muri, a noii secţii pentru sticlă colorată necesară în placarea interioarelor diferitelor con­strucţii, deschiderea şantierului pentru un nou lot de blocuri de locuinţe, organizarea unei dez­bateri in legătură cu probleme­le creşterii productivităţii mun­cii la uzina pentru turnarea pieselor din oţel. Sunt numai cîteva fapte care, fără a ieşi din comun, sunt totuşi repre­zentative pentru preocupările oamenilor muncii din acest cen­tru industrial al Ungariei. Istoria oraşului Salgótarján este veche, începe cu 603 ani în urmă; cel mai vechi docu­ment, consemnînd existenţa unui mic cătun pe teritoriul de astăzi al oraşului, datează din anul 1369. Dar practic, dezvol­tarea localităţii a început abia cu circa cinci secole mai tîrziu, prin anul 1845, cînd sub dealu­rile înconjurătoare au fost des­coperite zăcăminte de cărbuni. Deşi a fost cunoscut vreme în­delungată ca localitate minieră, Salgótarjánul nu mai dispune astăzi de exploatări carboni­fere. De cîţiva ani încoace, ve­chile mine din perimetrul ora­­şului-mine mici, cu cărbune de calitate inferioară, nerentabile pentru a fi modernizate — au fost închise ,rind pe rînd, fapt care a dus la schimbarea însăşi a profilului economic al oraşu­lui. Cei peste 2 500 de mineri au fost încadraţi în alte locuri de muncă şi ajutaţi să se reca­lifice. Deşi minele s-au închis, pu­terea economică şi faima de ,,centru industrial" ale oraşu­lui au crescut de atunci conti­nuu, datorită faptului că la Salgótarján au apărut şi s-au dezvoltat numeroase mari între­prinderi şi uzine, cunoscute şi renumite astăzi, în întreaga ţară. Una din ele este şi uzina de piese turnate din oţel. Ea numără peste 5 000 de muncitori şi în afară de faptul că rezolvă cerinţele pieţii interne, satisfa­ce şi importante cereri pentru export. In cursul anului trecut colectivul uzinei a obţinut im­portante rezultate: planul de producţie a fost îndeplinit în proporţie de 106 la sută şi s-au realizat importante beneficii. In noul an, principala cale pen­tru obţinerea unor rezultate superioare o va constitui creş­terea productivităţii muncii. Specialiştii uzinei au dezbătut pe larg, încă din primele zile ale anului, căile şi posibilităţile existente, în această direcţie. In ultimii ani, Salgótarjánul a devenit tot mai cunoscut ca unul dintre principalele centre de producţie a sticlei din Un­garia. Fabrica de sticlă — a că­rei piatră de temelie a fost pusă încă în 1893 — a fost re­construită radical după elibe­rarea ţării. Ea produce cu pre­cădere vase şi diferite servicii de pahare, şlefuite şi colorate, din cristal şi semicristal, cu un înalt nivel calitativ. Nu departe de ea, se afla o altă fabrică de sticlă, la fel de renumită — fa­brică de geamuri. Ea furnizea­ză 14 la sută din întreaga pro­ducţie de geamuri a Ungariei. In primele zile ale acestui an, aici a intrat în producţie o nouă unitate d■ secţia pentru fabri­carea plăcilor de sticlă colorate pentru placări interioare in construcţii. De altfel, după cum ne arăta directorul fabricii, Juhász Gyula, în ultimii ani în­treprinderea se află într-un con­tinuu proces de reconstrucţie şi modernizare. Nu trebuie uitat, spunea directorul, că arhitectu­ra modernă deschide neobişnui­te posibilităţi şi perspective fo­losirii sticlei în construcţii. Ştim, în acelaşi timp, că succe­sul viitor al întreprinderii, şi, deci, şi al nostru depinde în cea mai mare măsură tocmai de re­ceptivitatea noastră, de opera­tivitatea cu care vom răspunde cerinţelor constructorilor. Aceeaşi activitate efervescentă, creatoare se desfăşoară in aces­­te­ zile de început al anului 1972, în toate cele peste 40 de fabrici şi întreprinderi mai mari sau mai mici ale oraşului, la uzina de utilaj minier, la fabri­ca de produse emailate, la topi­toria de ferosiliciu, la centrala termoelectrică precum şi pe şantierul viitoarelor noi unităţi industriale ale oraşului între ele şi şantierul fabricii de piese pentru radio şi televizoare. Prin intrarea in producţie, la termenele prevăzute, a noilor obiective economice — obiectiv pentru realizarea căruia, ca urmare a hotărîrilor de partid şi de stat, îşi consacră efortu­rile toţi muncitorii constructori ai oraşului , ca şi prin folo­sirea mai bună a capacităţilor de producţie existente, a orga­nizării mai corespunzătoare a locului de muncă, prin folosirea judicioasă a forţei de muncă, puterea economică a oraşului va spori considerabil. Actualul plan cincinal prevede, spre exemplu, ca producţia indus­trială a Salgótarjánului să crească pînă în 1975, cu­ peste 18 la sută. Vizitînd oraşul, eşti plăcut im­presionat de amploarea con­strucţiilor ce se desfăşoară aici. Nu este vorba numai de con­strucţiile industriale, ci de în­treaga activitate edilitară. Din punct de vedere urbanistic, Sal­gótarjánul a oferit specialiştilor o interesantă problemă de rezolvat. Aşezat între dea­luri înalte, într-o vale re­lativ îngustă, oraşul nu dis­pune de suprafeţe plane unde s-ar putea extinde. In con­secinţă s-a adoptat, soluţia dezvoltării pe verticală. In a­­cest context a început, de a­­proape zece ani, o vastă acţi­une de reconstrucţie a oraşului în vechiul său perimetru, în­­locuindu-se micile căsuţe, cu blocuri înalte, frumoase, mo­derne. Operaţia se face treptat, o dată cu demolarea vechilor case, dar totodată se valorifică în mod fericit şi estetic, terasele dealurilor înconjurătoare. In 1945, la eliberarea ţării, Salgótarjánul era cunoscut ca un mic orăşel miner. Astăzi este unul din centrele industriale in plină dezvoltare, din Ungaria socialistă, cunoscut şi peste ho­tare datorită produselor indus­triei sale, exportate în nume­roase ţări ale lumii. Pe vremea aceea avea vreo 1500 cocioabe, in prezent dispune de peste 4 500 de apartamente noi, în blocuri, de numeroase comple­xe comerciale, un spital dintre cele mai moderne din ţară, o impozantă casă de cultură, ci­nematografe, biblioteci, terenuri de sport etc. Cu alte cuvinte, astăzi în cel de al 603-lea an al existenţei sale — şi cînd împli­neşte 50 de ani de la ridicarea sa la rangul de oraş — Salgó­tarjánul şi-a dobindit un renu­me, datorită hărniciei, pricepe­rii şi activităţii creatoare a lo­cuitorilor săi. 11 ianuarie 1972 ........ii iwhibb ■ni mii uliu nu ....... Iltim u __________|_______________U­ ... im .in ii.....win in ■— m mu i in mai ■—|—r-----------------* Marţi a sosit in Capitală A. G. Eismond, adjunct al minis­trului construcţiilor de maşini grele, energetice şi de transport din U.R.S.S., însoţit de o grupă de specialişti. ★ In legătură cu încetarea din viaţă a ministrului afacerilor externe al Republicii Populare Chineze, Cen I, ministrul afa­cerilor externe al Republicii So­cialiste România, Corneliu Mă-­­nescu, a adresat ministrului ad­­interim al afacerilor externe al Republicii Populare Chineze, Ci Pin-Fei, un mesaj de condo­leanţe şi compasiune. La Academia „Ştefan Gheor­­ghiu“ a avut loc ieri o adunare, in cadrul căreia ambasadorul R. P. Polone la Bucureşti, Jaro­­mir Ocheduszko, a prezentat o expunere despre semnificaţia a­­niversării a trei decenii de la crearea Partidului Muncitoresc Polonez. ★ Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Denis Seward Laskey, a oferit marţi după-a­­miază un cocteil cu prilejul plecării sale definitive din ţara noastră. • DE CÎTEVA ZILE se a­flă în Capitală selecţionatele de tenis de masă ale R.P. Chineze. Oaspeţii se antre­nează în comun în sala de la stadionul Republicii cu jucă­torii ţării noastre. Selecţiona­tele R.P. Chineze vor partici­­­pa între 23 şi 25 ianuarie la campionatele internaţionale ale României, care vor avea loc la Cluj. înaintea acestei competiţii, luni, de la ora 18, în sala sporturilor de la Flo­­reasca vor avea loc partidele amicale dintre reprezentati­vele feminine şi masculine a­­le celor două ţări. • LA JOCURILE OLIMPI­CE DE IARNA de la Sapporo, în concursul de bob, ţara noastră va fi reprezentată de două echipaje- Echipajul de 4 este alcătuit din I. Panţuru, D. Focşeneanu, D. Pascu şi I. Zangor. In proba boburilor de 2 persoane vor concura D. Panaitescu şi V. Papadopol­ Boberii români îşi vor începe vineri antrenamentele pe pîrtia de la Sapporo. • AU ÎNCEPUT campiona­tele europene de patinaj artis­tic de la Goteborg. In proba masculină după disputarea a trei figuri impuse conduce fa­voritul nr. 1 cehoslovacul On­­drej Nepela cu 497,7 puncte. G. Fazekas (România) ocupă locul 17 cu 380,6 puncte. între­cerile continuă. Prof. dr. docent Ilie Ardelean în ziua de 9 ianuarie 1972 a încetat din viaţă prof. dr. docent Ilie Ardelean, şeful catedrei de igienă de la Institutul de medi­cină şi farmacie din Bucureşti, membru corespondent al Acade­miei Republicii Socialiste Româ­nia, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, vicepreşedinte al Societăţii de igienă şi sănăta­te publică, redactor responsabil al revistei „Igiena". Născut la 10 octombrie 1906 in comuna Gyula din Ungaria, a urmat cursurile Facultăţii de medicină din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1932. In pe­rioada 1933—1947 a fost prepara­tor, asistent şi şef de lucrări la catedra de igienă din Cluj, pe­rioadă în care şi-a făcut şi spe­cializarea la Universitatea Har­vard din Boston. In 1947 a fost promovat conferenţiar, iar în 1948 a ocupat postul de profesor la Facultatea de medicină din Cluj ; în acelaşi an a fost trans­ferat la I.M.F. Bucureşti şi nu­mit director al Institutului de igienă şi sănătate publică, post în care a muncit pînă în 1961. In calitate de om de ştiinţă şi pedagog a desfăşurat o activi­tate neobosită pentru promova­rea igienei în ţara noastră, a contribuit la reorganizarea reţe­lei de specialitate, la formarea cadrelor necesare activităţii de profilaxie. Lucrările sale ştiinţi­fice, apreciate în ţară şi in stră­inătate, au contribuit la progre­sul cercetării ştiinţifice medica­le. A desfăşurat o activitate de­osebită în cadrul Uniunii Socie­tăţilor de Ştiinţe Medicale, fiind preşedinte în perioada 1949— 1952, apoi preşedinte al Societăţii de igienă. Pentru meritele sale a fost de­corat cu ordine şi medalii ale Republicii Socialiste România. Personalitatea sa deosebită de profesor şi savant lasă o aminti­re neştearsă colaboratorilor săi, tuturor celor ce activează în do­meniul medicinei preventive din ţara noastră. ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI INVATAMINTULUI MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ACADEMIA DE ŞTIINŢE MEDICALE UNIUNEA SOCIETĂŢILOR ŞTIINŢELOR MEDICALE ★ Sicriul cu corpul defunctului va fi depus la Institutul de me­dicină şi farmacie din Bucureşti, B-dul Dr. Petru Groza. 8. Adu­narea de doliu va avea loc în ziua de 12 ianuarie 1972, ora 12,30 la institut, iar înhumarea la cimitirul Belu. LOCALITATEA STAREA VREMII CE A FOST IERI Temperatura In °C ora 8 ora 14 FENOMEN METEOROLOGIC ROMÂNIA București3 5 Cer Constanta5 5 Cer Sulina3 3 Cer Galați2 2 Cer Bacău1 1 Cer Piatra Neamt1 0 Cer Iași0 1 Cer Suceava0­­ 3 Cer Cluj2 0 Cer Satu Mare2 3 Cer Oradea3 2 Cer Timișoara2 4 Cer Semenic3 4 Cer Sibiu4 4 Cer Brașov2 2 Cer Predeal1 1 Cer Vf. Omul — 7 — 9 Cer Sinaia, Cota 1 500 Joseni — 4 — 3 Cer 1 2 Cer Craiova2 7 Cer Tr. Severin2 9 EUROPA Cer Sofia2 5 Cer Belgrad4 6 Cer Praga0 0 Cer Budapesta2 1 Cer Moscova — 12 — 9 Cer Varșovia — 6 — 6 Cer Berlin — 6 — 2 Cer Atena 11 17 Cer Roma5 14 Cer Paris7 10 Cer Londra9 11 Cer Copenhaga — 10 Cer Stockholm — 7 — 6 Cer Viena0­­ Cer Berna — 35 Cer Madrid3 6 Cer acoperit, acoperit, acoperit, acoperit, acoperit, acoperit, acoperit, acoperit, acoperit, noros acoperit acoperit, acoperit, acoperit, acoperit acoperit, acoperit, acoperit, acoperit variabil, variabil, acoperit, acoperit, acoperit, acoperit acoperit noros acoperit, noros variabil acoperit, acoperit, noros acoperit, acoperit, variabil variabil ploaie ceafă ceafă ploaie ninsoare ninsoare ninsoare ninsoare burnița ceafă ninsoare ploaie ninsoare ninsoare chiciură ceafă ploaie ceafă ceafa ploaie ploaie ninsoare ninsoare CE SE PREVEDE PENTRU URMĂTOARELE 48 DE ORE Interlocutorul nostru de astăzi, meteorologul FLORICA MIUTARU ne comunica : CARACTERISTICA GENERALA A VREMII : In răcire mai ales în jumă­tatea de vest a fam. PRECIPITAŢIILE : Ninsori temporare în Moldova, Bărăgan, Dobrogea. In rest precipitatii slabe locale. VINTUL : Va sufla cu unele intensificări în estul tării. TEMPERATURA : între minus 6 şi 2 grade, local mai scăzute în estul Transilvaniei şi în Moldova iar maximele între minus 3 şi 5 grade. PROGNOZA PENTRU BUCUREŞTI : Vreme în răcire. Cer acoperit. Precipitafii la început sub formă de ploaie, apoi lapoviţă şi ninsoare. Vînt potrivit. Temperatura minimă între minus 2 şi 0 grade, maxima între 0 şi 2 grade. ceafă ceafă A apărut „MAGAZIN ISTORIC" nr. 1/1972 Din sumar : • Dragoş Vodă — un nume, o epocă, o acţiune • Eroica — mo­mente din neînfricata luptă a U.T.C. • Despotica regină a Macedoniei şi insomniile lui Alexandru cel Mare în viziunea lui Arnold Toynbee • „Cavalerii speranţei“ pe fronturile fierbinţi ale Spa­niei anilor 1936—1939 • Al. I. Cuza îl înfruntă pe mare­le vizir • Enigmatica popu­laţie a carpilor îşi dezvă­luie tainele • Noiembrie 1942 : Flota franceză din Toulon se autosabordează • Noul concurs al „Magazinu­lui istoric“.

Next