România Liberă, februarie 1972 (Anul 30, nr. 8482-8506)
1972-02-01 / nr. 8482
Pagina a 2-a — 7 februarie 1972 Trei spectacole la Botoşani în oralul naşterii lui Eminescu, teatrul purtînd numele poetului dar şi al eminentului îndrumător al actorilor vremii sale pare a retrăi, după 13 ani de la înfiinţare, momentele unei noi şi adevărate porniri la drum. Cele două spectacole pe care le-am văzut de curînd pe această scenă, ca şi recitalul de poezie „Cintare României“, susţin această concluzie, încredinţindu-ne că actualul director şi animator, actorul Virgil Raiciu de la Teatrul Naţional din Iaşi, refuză să lucreze empiric. El şi-a format un gund, un ideal de atins, ţinînd seama de componenţa colectivului, a publicului, şi mai ales de actualele sarcini educative ale artei socialiste pe care o promovează partidul şi statul nostru. Ideea reprofesionalizării activităţii in genere şi mai ales a interpreţilor apare evidentă şi prin repertoriul fixat, a cărui urmărire moment cu moment presupune tact pedagogic şi fineţe, dar şi prin colaboratorii invitaţi, în majoritate profesori de teatru. Am putut vedea astfel, şi am putut auzi un Răzvan şi Vidra, care depăşeşte ca echilibru, modalităţi expresive, subtilitate în reliefarea ideilor, tot ce am putut vedea şi auzi in alte spectacole cu aceeaşi piesă, şi am văzut destule, inclusiv spectacolele aceluiaşi regizor : Ion Olteanu. Această dramă tipic romantică prin jocul ambiţiilor, prin contrastele puternice între stări şi oameni şi prin însuşi filonul popular, al cîntecului, poeziei şi înţelepciunii, impune şi astăzi, după mai mult de 100 de ani de la crearea ei, prin realismul observaţiei sociale şi spiritul analitic desfăşurind caractere în cea mai precisă accepţie clasică. Regia lui Ion Olteanu a scos în lumină complexitatea acestor caractere mai ales printr-o mişcare scenică de fiecare dată inspirată fără a fi gratuită, înlesnită de un cadru scenografic (Teodora Dinulescu) cu o funcţionalitate şi o pecete stilistică deplin concordante. Nu-i o reconstituire de carte poştală, ci mai ales un sondaj al motivaţiilor — nu numai de ordin psihologic ci şi social — care reuşeşte să justifice patosul şi năzuinţele de demult, aducindu-le în cercul de referinţe al unei conştiinţe contemporane. Regizorul le-a netezit interpreţilor căile de acces spre lumea personajelor nu numai direct, prin îndrumarea vorbirii, ci şi prin mişcarea de care aminteam mai înainte şi care marchează momente-cheie sau semnificaţii globale, cum este şi acela al finalului impresionant şi concluziv. Sorin George Zavulovici, interpretul lui Răzvan, are dinamism, forţă de a susţine şi de a grada, capacitate de a exprima un subtext. Timpul îi va aduce, desigur, tînărului interpret o şi mai mare robusteţe în frazare şi gestică. El este însă, de pe acum, mai mult decit o promisiune: este un actor care gîndeşte şi care sugerează un ritm interior în mod cu totul remarcabil. Doina Alexe-Popescu dis- CARNET TEATRAL pune, de asemenea, de datele Vidrei, urmăreşte cu precizie efectele psihologice, îşi supraveghează plastica şi intonaţia răspunzind în mare măsură acestui rol pretenţios, chiar dacă mai păstrează încă unele stridenţe in glas. Să mai amintim, din lista bogată în merite a interpreţilor, numele lui Doru Buzea — un foarte bun Tănase, apoi Igor Haucă şi Sică Stănescu — respectiv Răzeşul şi Vulpoi, Dumitru Petrescu, prestant în Başotă şi, în fine, Mircea Gheorghiu, actor experimentat în minuirea efectelor comice, care însă în Sbiera, printr-un abuz de mimică lunecă la exteriorul personajului. Clasicul şi contemporanul — problemele ce invită la reflecţia adîncită a sensurilor şi a naturii umane şi cele care se referă la permanenta solicitare a prezentului — se îmbină în repertoriul botoşenean. După Răzvan şi Vidra, am văzut Lovitura de Sergiu Fărcăşan, o acută dezbatere etică, atacînd în plin coalizarea meschinăriei sufleteşti cu inerţia spirituală, interesul mărunt, egoist, carierismul şi laşitatea. Benedict Soveja, eroul dezbaterii desfăşurate de autor cu mişcătoare impetuozitate, devine incomod prin cinste şi cavalerism, prin acel neastîmpăr care-l situează in primele rînduri ale luptei pentru nou şi pentru adevăr. Regizorul Eugen Traian Borduşanu a optat nu atît pentru tonul polemic, direct, violent, ci — probabil ţinînd seama şi de înclinaţia reflexivă a tînărului interpret Dan Bubulici — pentru ideea unui proces care se poartă în conştiinţa principalului personaj? Spectacolul capătă astfel ton de meditaţie, punînd in valoare sinceritatea şi gravitatea emoţionantă a actorului, unul din bunii interpreţi ai lui Soveja pe care i-am văzut. Textul a fost fragmentat, acţiunea angajindu-se între Soveja şi toţi ceilalţi, văzuţi de acesta ca nişte marionete care se rotesc în jurul propriei lor laşităţi. Ideea decorului semnat de Elena Buzdugan contribuie fericit la această tratare a spectacolului. Dintre ceilalţi interpreţi se impun compoziţiile lui Mircea Gheorghiu (Trandafirescu) şi Sică Stănescu (Mitroi), jocul de nuanţă al Marianei Stere şi al actriţei Ildikó Iarosek, şi contribuţia reuşită — ca actor — a regizorului Borduşanu. In ansamblu — se poate vorbi de un spectacol viu, mobilizînd realmente conştiinţele. In fine, in recitalul de versuri patriotice intitulat Cintare României, am regăsit aceeaşi poezie a mişcării cu care ne-a obişnuit regizorul Ion Olteanu. Selecţia, care cuprinde pagini reuşite dedicate ţării şi oamenilor ei, făuritorilor unui strălucit viitor, foloseşte în expresia scenică, o recuzită redusă insă cu virtuţi de simbolizare şi-i obligă pe interpreţi să-şi filtreze calităţile, să-şi concentreze trăirile pe măsura asprei dar atît de necesarei şcoli a versului. Arta de a spune versuri fără a impieta asupra auzului prin exces de accente, fără a izgoni suavităţile apte să comunice in planuri multiple, rămîne încă deficitară. Cîteva interprete au lăsat însă o impresie statornică, pe care viitoarele tentative, înscrise în planul destul de ambiţios dar realist al noii conduceri vor avea s-o dezvolte. In orice caz, nu poate fi decit îmbucurător că in teatrul Eminescu, poezia dramatică se îmbină cu poezia pur şi simplu, de care, in general, teatrul are atîta nevoie. E un gest de apropiere, de întoarcere spre sursele dramei, care-i onorează atît pe Iniţiatori cit şi pe realizatori. N. BARBU Pe ecrane, în luna februarie Pentru luna februarie ne sunt anunţate două premiere româneşti, datorate regizorilor Andrei Blaier şi Mihai Iacob. Cel dinţii a realizat „Pădurea pierdută“ după un scenariu de Mihnea Gheorghiu, acţiunea fiind plasată la sfirşitul celui de-al doilea război mondial. Imaginea este semnată de Nicu Stan, muzica de Radu Şerban, iar din distribuţie fac parte : Ilarion Ciobanu, Cornel Patrichi, Leni Pintea-Homeag, Adriana Ionescu, Emil Liptac, Cornel Coman, Colea Răutu, Ernest Maftei. Analizind cazul unui om al legilor obligat de împrejurări să judece propria sa cauză, filmul „Pentru că se iubesc" (scenariul Ion Omescu, Mihai Tacob , regia Mihai Iacob , imaginea Gheorghe Viorel Todan , muzica Teodor Grigoriu) afirmă ideea că nimeni nu are dreptul să-și făurească fericirea sacrificînd-o pe a altuia. In distribuţie : Emerich Schăffer, Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Renan, Cornel Patrichi, Ileana Popovici, Ion Omescu, Nae Roman, Fory Eterle, Geo Barton, George Demrixu, Nataşa Alexandra. Dalila Gali. Despre o brigadă de mineri, despre viaţa lor cotidiană cu bucurii şi probleme, ne vorbeşte filmul sovietic „Antracit“ (regia A. Sorin), iar despre dragostea neţărmurită a omului pentru animale, şi ataşamentul acestora faţă de oameni tratează pelicula regizorului Agasi Babaian „Pe poteca neţărmuritei iubiri“. Inspirat din lupta poporului chinez împotriva agresiunii japoneze. „Războiul subteran" (regia Jen Hsu-tun) îşi desfăşoară acţiunea în anul 1942 in Kaooa, un sat din provincia centrală Hopei. La capitolul comedii vom putea viziona filmul „Micul scăldător“, care-l are ca protagonist pe Louis de Funés alături de regizorul şi actorul Robert Dhéry, căruia li mai datorăm „Frumoasa americană" şi „Hai Franţa", precum şi ecranizarea lui Leonid Gaidai dup celebrul roman „Douăsprezece scaune“ de Ilf şi Petrov. „Farmecul ţinuturilor sălbatice“ este un documentar de lung metraj realizat de Heinz Sielmann, şeful unei expediţii ştiinţifice care a parcurs 15 000 de kilometri de-a lungul Americii de Nord Este o privire unică şi de neuitat asupra unei naturi încă primitive în care trăieşte o minunată lume animală. Filmul de aventuri este reprezentat de „Osceola“ (regia Konrad Petzold) a cărui acţiune se petrece în prima jumătate a secolului al XIX-lea, in Florida, la graniţa dintre ţinutul stăpinit de plantatorii de bumbac americani, proprietari de sclavi, şi teritoriul poporului liber al indienilor seminoli. Pe genericul filmului vom întîlni numele actorului român Iurie Darie alături de Gojko Mitic, Iskra Radeva, Horst Schulze. Steve McQueen şi Jacqueline Bisset împreună cu Robert Vaughn şi Simon Oakland sînt protagoniştii filmului poliţist american „Locotenentul Bullitt", regizat de Peter Yates. Bazîndu-se pe o documentaţie bogată, regizorul Giuliano Montaldo reînvie în „Sacco şi Vanzetti" (coproducţie italofranceză) celebrul caz, care reprezintă una dintre cele mai cumplite erori judiciare din S.U.A. Cinematografia maghiară şi poloneză sunt reprezentate prin creaţiile a doi cunoscuţi regizori István Szabo şi a sa „Poveste de dragoste" şi Krzystof Zanussi cu „Viaţă de familie", care prezintă confruntarea unui tinăr polonez din zilele noastre (interpretat de Daniel Olbrychski) cu familia sa, cu mediul burghez din care provine. UNA PE ZI de MATTi — Aş vrea să-l defectați ! Nevasta mea nu știe ea eu apar azi la „Reflector"... A început „Luna cărţii la sate“ In localităţile rurale din întreaga ţară se desfăşoară, începînd de la 1 februarie, „Luna cărţii la sate", acţiune organizată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste şi Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum. Ajunsă la cea de-a 12-a ediţie, această tradiţională manifestare reflectă interesul larg al oamenilor muncii din mediul rural pentru ridicarea orizontului cultural. Semnificativ, în acest sens, este numărul însemnat de volume ce se difuzează anual la sate, în cursul anului 1971, de exemplu, cărţile trimise in localităţile rurale au cuprins 1 800 de titluri, reprezentînd toate genurile de literatură, intr-un tiraj total de peste 5 milioane exemplare. Dintre acestea 547 de titluri, în peste 500 000 de exemplare, au fost editate în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. Valoarea volumelor cumpărate în acelaşi an de săteni depăşeşte 71 milioane Iei. Desfacerea cărţilor în mediul rural este asigurată de 900 de librării, peste 7 000 raioane şi puncte de difuzare a cărţii din magazinele săteşti precum şi de un activ de circa 10 000 difuzori de carte. Sistemul de difuzare „Cartea prin poştă", contribuie, de asemenea, în tot mai mare măsură la răspîndirea literaturii în rîndul sătenilor. Programul actualei ediţii a „Lunii cărţii la sate“ — ediţie care are loc sub deviza „Cărţi pentru toţi", lansată de UNESCO cu prilejul declarării anului 1972 drept „An internaţional al cărţii" — este variat şi interesant. El cuprinde : dezbateri pe tema „Cititorii îşi spun cuvîntul", concursuri pe tema „Literatura contemporană — oglindă a omului şi a societăţii socialiste", şezători, simpozioane şi expoziţii literare, recitaluri de poezie. Manifestările vor fi grupate, după genul de literatură căreia Ie sunt consacrate, în „Decada cărţii social-politice" (1—10 februarie), „Decada literaturii contemporane" (11—20 februarie) şi „Zilele cărţii agricole" (21—29 februarie). (Agerpres). (Urmare din pag. 1) aşa se şi petrec, îndeobşte, lucrurile), ce se întîmplă mai departe ? Am fost tentaţi să spunem, cu oarecare maliţie, că mai departe se întîmplă cam... cum este acuma, adică, din cele aproape 26.000 tone prevăzute a se achiziţiona în acest an, Centrocoopul a acoperit, cu contracte ferme doar 13.700 tone, adică 53,3 la sută din tonaj, ceea ce corespunde unei suprafețe de circa 18 000 hectare. Se preconizează însă ca, până la începutul lunii februarie, să se încheie toate contractele... dacă ar vrea... cooperativele agricole... Și am putea să mai adăugăm că, în acest fel, la sfirşitul anului trecut Centrocoop-ul a achiziţionat doar 75 la sută din ceea ce plănuise. Dar, să nu fim caustici cu nişte organisme care, la urmaurmei, nu sunt vinovate de imperfecţiunile unor reglementări şi să revenim la problema cultivării in sine. Fie şi numai pentru că nu am lămurit încă un lucru esenţial — este, în definitiv, necesară cultivarea unor astfel de plante intr-o tară cu resurse de floră spontană atît de bogată ca a noastră ? Sondajul de opinii pe care l-am întreprins, consultînd specialişti din sectorul de cercetare ştiinţifică, din industria de medicamente, ca şi din organismele economice interesate (Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor şi CENTROCOOP), alături de consultarea literaturii de specialitate ne-au permis să inventariem următoarele idei subordonate Întrebării de mai sus : 1. Datorită poziţiei sale geografice in centrul Europei şi la jumătatea distanţei dintre Polul Nord şi Ecuator, a regimului pedoclimatic variat şi favorabil, România este una din ţările cu mari resurse de plante medicinale şi aromatice. 2. Avem o tradiţie seculară în valorificarea acestor plante astfel că, în prezent, recoltăm din flora spontană peste 150 de specii. 3. Dispunem de rezerve naturale mari, la care nu se poate remina. De asemenea, nu toate speciile pot fi introduse in cultură in mod rentabil. 4. în fine, în industria de medicamente apar cerinţe neprevăzute, de anumite droguri, care pot fi obţinute în acel moment numai din flora spontană. De aici o primă concluzie — NECESITATEA RECOLTĂRII DIN FLORA SPONTANA, CEEA CE IESE, ÎN GENERAL, DIN PREOCUPĂRILE ORGANIZAŢIILOR AGRICOLE. Următoarele puncte ne oferă însă o altă faţetă a lucrurilor adică... inconvenientele recoltării spontane ! Şi anume : 5. Numeroase specii cresc răzleţ în locuri greu accesibile. 6. Recoltarea nu poate fi mecanizată , se face manual şi necesită multă migală. Productivitatea slabă. 7. Achiziţionarea şi obţinerea cantităţilor efectiv necesare sunt nesigure. 8. Conţinutul în principii active variază în funcţie de o serie de factori necontrolabili şi, în consecinţă, calitatea medicamentului nu va fi omogenă. 9. Recoltarea se face, adeseori, la distanţe mari de locul unde s-ar putea asigura uscarea, păstrarea şi prelucrarea in condiţii bune. 10. Posibilitatea de a le confunda cu alte plante asemănătoare. 11. Valorificarea excesivă a plantelor medicinale şi aromatice poate periclita existenţa unor specii. (S-a ajuns, astfel, la transformarea unora din ele în „monumente ale naturii“ !) Deci toată acţiunea de recoltare din flora spontană trebuie să fie organizată cu respectarea normelor de ocrotire a naturii. "Aşadar, o a doua concluzie — REZOLVAREA PROBLEMEI VALORIFICĂRII SUPERIOARE A PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE POATE FI ASIGURATA NUMAI PRIN INTRODUCEREA LOR ÎN CULTURA ŞI RESPECTIV EXTINDEREA CULTURILOR EXISTENTE. (Evident, nu se va renunţa la ceea ce se poate valorifica avantajos din flora spontană !). Am putea adăuga aici şi alte cîteva argumente în favoarea cultivării acestor plante, argumente care nu ni se par deloc minore. Astfel, cultivarea permi-, te : a) aclimatizarea unor specii care nu cresc spontan in flora țării noastre, dar ne sunt necesare. (Specialiștii spun că este cazul speciilor : Digitalis purpurea — originară din vestul Europei, Lavandula augustifolia — din bazinul mediteraneen, Solanum laciniatum — din Noua Zeelandă şi Australia ş.a.). b) asigurarea necesarului mereu sporit la unele specii indigene ca : Digitalis lanata (degeţel linos şi Carum carvi). c) posibilitatea ocrotirii unor plante rare (Gentiana lutea, Angelica archangelica etc); d) obţinerea unui medicament mai valoros din punct de vedere terapeutic, mai bogat în principii active, mai omogen, mai aspectuos, e) recoltarea în perioada cea mai potrivită, cînd conţinutul în principii active este cel mai ridicat, f) valorificarea terenurilor neproductive, protecţia solului, prevenirea eroziunilor. (Astfel, Glycyrrhiza glabra fixează nisipurile zburătoare, Sorothammus scoparius — fixează malurile lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor etc.), g) aplicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, asigurînd în acest sector, un progres continuu, h) realizarea unei baze menjere pentru apicultură, i) folosirea intensivă a forţei de muncă, j) obţinerea unor venituri mari la hectar. ...Şi încă alte avantaje, între care cele privind reducerea importului şi dezvoltarea unui export de produse cu un grad înalt de prelucrare nu ni se par deloc neglijabile ! Despre asta insă poate e mai bine să vedem (în numărul viitor). Ce spun economiştii ? Plantele medicinale ssassg COTIDIENE Şi trenul a trecut normal În decursul anilor săi de serviciu, comunistul Dumitru Parnaval, revizor de cale ferată în staţia Crasna (judeţul Vaslui, districtul nr. 5), a trecut de mii şi mii de ori de-a lungul porţiunii de linie ferată, de care răspunde. Primăvară, vară, toamnă, iarnă — aceleași imagini i s-au imprimat statornic pe retină, dindu-i de fiecare dată certitudinea reconfortantă că „totul e in regulă". Cu cîteva zile in urmă insă, spre surprinderea sa, a descoperit la km. 326 pe linia Iași—București o şină ruptă, probabil din cauza temperaturilor foarte scăzute. Revizorul de cale ferată ştia că în scurt timp va trece pe acolo Un tren personal. Numai că acum NU putea să treacă — deraierea ar fi fost iminentă. Fără să stea pe gînduri, a alergat intr-un suflet la staţia Crasna şi, împreună cu alţi feroviari, Dumitru Parnaval a tăiat şina defectă şi a creat o joantă, pentru ca trenul să poată trece normal. Şi trenul a trecut normal — călătorii desfăşurîndu-şi discuţiile de drum fără să ştie nimic. Fără să ştie de existenţa celor cîţiva ceferişti, printre care şi Dumitru Parnaval, care stătea Ungă terasament şi priveau in urma trenului cu ochii înlăcrimaţi. De emoţie, de oboseală de bucurie. (GH. CARAGIU - coresp.l.) Atenuantă... agravantă Mare amator de chefuri. Georgică Herghelegiu, muncitor la Şantierul 3 Instalaţii din Bacău, lăsa in urma lui numeroase note de plată prin restaurantele prin care trecea. Avea el felul său ,,particular“ de a-şi consuma salariul — dar cum acesta nu ii ajungea, pentru chefurile care se ţineau lanţ, s-a gîndit să „apeleze“ şi la salariul altora. Aşadar, după ce şi-a încasat drepturile personale, Herghelegiu s-a prezentat din nou la casierie şi, profitînd de neatenţia celui care efectua plăţile, a ridicat şi salariul prietenului său IonPolcovnicu, semnindu-l în fals. Şi, cu două salarii in buzunar s-a îndreptat spre prima bodegă ieşită in cale şi... ţin-te chef ! Cîteva zile nu l-a mai văzut nimeni pe la serviciu — nu terminase încă de consumat salariile ! Dar cînd episodul chefului s-a încheiat şi a început cel al justiţiei, Herghelegiu a devenit sentimental, cerînd clemenţă şi invocind ca circumstanţă atenuantă faptul că Ion Polcovnicu ii este... prieten şi coleg. Instanţa insă a considerat că a înşela şi a fura în numele prieteniei şi colegialităţii constituie, dimpotrivă, o circumstanţă agravantă. Şi a hatarit in consecinţă. (C. AZOIŢII — coresp. R.l.). Ca-n filme Sutele de spectatori care au vizionat deunăzi filmul „Waterloo“ la cinematograful Griviţa din Bucureşti, au rămas pur si simplu consternaţi. Nu din cauza filmului, ci din pricina procedeului. Filmul era anunţat ca fiind in două serii — drept care s-au taxat şi achitat două bilete pentru fiecare spectator. Dar, după două ore şi jumătate de rulare, in aşteptarea seriei următoare, cei din sală au fost... poftiţi afară. Fără explicaţii şi scuze ca in lumea civilizaţiei — ci scurt şi colorat ca-n filme ! Ce să mai comentăm ? (I. MEDOIA). Cine si de ce? • Cele două cooperative agricole de producţie din oraşul Alexandria se plîng de ciobani. Nu de ciobanii lor — ci de cei particulari care, avînd 200—300 de oi fără pajişti şi păşuni prin apropiere, transformă tarlalele cu grîu sau porumb ale C.A.P.-urilor în păşuni. Anul trecut 12 hectare cu porumb şi 200 hectare cu grîu au fost păscute de oi, produeîndu-se astfel o pagubă de peste 16 000 lei. Paguba, e drept, a fost recuperată datorită stăruinţei conducerilor celor două CAP — ba vreo patru ciobani au fost şi pedepsiţi şi condamnaţi la închisoare între 5 şi 7 luni. Dar întrebarea care şi-o pun cooperatorii — şi pe drept cuvînt — este CINE şi DE CE tolerează asemenea forme de proprietate pe teritoriul oraşului ? Oare Comitetul executiv al Consiliului popular nu este în măsură să-şi impună propriul punct de vedere în acest sens ? Nu de alta, dar altminteri vor avea de-a face cu alte pagube, apoi cu alte demersuri pentru recuperare de bani și poate chiar cu alte condamnări... (M. ALEXANDRU — coresp. R.I.). Rubrică redactată de PIA RADUIESCU 1............... ................ REZISTENȚA PSIHOLOGICĂ A UNUL PSIHOLOG (Urmare din pag. I) holog, nu am putut discuta cu psihologul în cauză decit în prezenţa tovarăşei Inginere chimiste Silvia Novac, şefa Serviciului de cercetare uzinală, în componenţa căreia intră şi laboratorul de psihologie. Din cind în cînd, glasul domniei sale chema la ordine : „Tovarăşa Popescu, dacă ai vreo doleanţă, spune-o aici". Invitaţia era spusă insă pe un asemenea ton incit numai la confidențe nu îndemna. O nedumerire : de ce un psiholog este sub egida sau este „girat" de un Laborator de cercetări care se ocupă cu probleme specifice de tehnologie, fiziologia îmbrăcăminţii, antropologia ei (stabilirea dimensiunii fizice a îmbrăcăminţii). Răspunsul ni l-a dat directorul tehnic al Centralei Industriei Confecţiilor, tovarăşul Vilii Liveanu : „Au existat nelămuriri de la început în ceea ce priveşte locul psihologului. Să fie pe lingă serviciul de învăţâmînt sau de organizarea muncii ? Pină la urmă am ales Laboratorul de cercetări uzinale.“ Nu, este clar că nu se ştie încă unde este locul psihologului într-o uzină. Nu avem pretenţia să negăm existenţa unui flux de informaţii între cercetătorii chimişti şi psiholog. Dar de aici şi pină la a pune sub aceeaşi „firmă“ două profesii atît de diferite ni se pare un pas cel puţin forţat. Anual se angajează la F.C.T.B. 2 300 de oameni. Tot atîţia pleacă iar cei mai mulţi sunt din rîndul noilor angajaţi. Unul din motivele principale îl constituie neînsuşirea meseriei pentru care au optat. Printre altele, frumuseţea şi utilitatea meseriei de psiholog stă şi în depistarea aptitudinilor celor care vin să se angajeze intr-o meserie sau alta fără a şti însă nimic despre ea , vin să se angajeze numai pentru că au citit un anunţ în ziare sau în tramvaie cum că „Angajăm urgent“, să zicem, pentru exemplificare, confecţioneri. Intervenţia psihologului este mai mult decât necesară în asemenea cazuri. Ea însă nu a existat şi nu din vina Rozaliei Popescu. „Argumentul“ ni l-a oferit tovarăşul V. Liveanu : „Ca să depistezi aptitudinile unor oameni, aptitudini pe care ei de obicei nici nu şi le bănuiesc, trebuie să ai de unde selecţiona. Numărul mic de candidaţi la angajarea într-o meserie sau alta nu permite intervenţia psihologului“. Incintător de logic ! ■ Numai că ne permitem să facem şi noi un raţionament : dacă s-ar estima din timp, pe baza unei urmăriri cit mai la zi, numărul oamenilor necesari într-o meserie sau alta, în care intervin goluri de personal, şi dacă meseriile descompletate s-ar anunţa mult mai din timp şi nu atunci cînd este absolută nevoie, intervenţia psihologului ar putea avea loc şi numărul plimbăreţilor de la o meserie la alta, de la un loc de muncă la altul, s-ar micşora. Cînd mi-am exprimat, fără milă, nedumeririle , de cepsihologul nu şi-a spus cuvîntul în problema fluctuaţiei, ce legătură are laboratorul de psihologie cu cel de cercetări uzinale, de ce psihologul nu are nici măcar un simplu magnetofon, etc., tovarăşul Liveanu ne-a dat un răspuns stupefiant. „A fost fantezia mea de a înfiinţa acest post. Aparatele costă bani ! Ne-aţi găsit într-o perioadă cind putem fi criticaţi ! De fapt, nu eu trebuia să vă dau aceste relaţii !". Dar cine trebuia să dea lămuriri dacă nu chiar cel care a avut fantezia, şi şi-a îndeplinit-o, de a crea un post de psiholog ? Nici măcar orgoliul de a-ţi vedea realizată o idee nu-şi spune cuvîntul? După ce este de acord că un psiholog sau un sociolog se ratează dacă nu are condiţii şi nu este sprijinit să-şi facă meseria sau pleacă pur şi simplu şi caută adăpost la un institut de cercetări , tovarăşul Liveanu ne spune că are de gînd să-şi ducă fantezia mai departe şi să mai angajeze doi psihologi şi un sociolog. Şi asta în condiţiile în care nu există spaţiu pentru un laborator de psihologie, nici măcar aparatele necesare meseriei de psiholog, in condiţiile în care psihologul dinaintea Rozaliei Popescu a plecat tocmai din cauza lipsurilor întîlnite, iar actualul psiholog presimte că va pleca şi el ! Ne permitem să subliniem că angajarea unui psiholog sau sociolog nu ţine de domeniul fanteziei, că apariţia unor astfel de profesii în peisajul profesiilor legate direct de producţie nu este de loc întîmplătoare şi nu ţine de un spirit de imitaţie. In mecanismul complicat al unei economii, în emblema fluctuaţiei sau migrării de la o meserie la alta, psihologul şi sociologul au un cuvînt hotărîtor de spus iar scuzele de genul : „deocamdată este perioadă de pionierat.“, „specialistul din producţie este deranjat de intervenţia psihologului“. Pe care le-am întilnit la F.C.T.B., nu sunt valabile. Dincolo de obstacolele cauzate de linsa aparaturii de specialitate, ce linsa de snatîu, stă însă o mentalitate ciudată, birocratică care se traduce prin acel ..avem alte probleme mai importante“. P. S. în freamătul zilelor de repartizare a studenţilor de la Facultăţile de Sociologie şi Psihologie, am asistat la, o scenă care azi a devenit obişnuită , delegaţiei diferitelor întreprinderi vin şi selicită Comisiei de repartizare absolvenţi ai farultăriilor amintite. Tovarăşi directori care solicitaţi astfel de sacrialişti, primiţi-i cum se cuvine , acordaţi-te tot sprijinul, făcefi-i să creadă în utilitatea lor, să se stabilească pentru totdeauna în întreprinderea pe care o conduceţi. Pentru că nu mai sînt atît de „rezistent!" ca psihologul de la F.C.T.B. ! Accesibilitate (Urmare din pag. 1)buie să se efectueze în ambele sensuri, adică într-un fel se cere să fi pregătit își cite mijloace admirabile, de pregătire a publicului, nu există la noi !) pentru a vedea, la teatru, un basm clasic, și într-alt fel o piesă de Ionescu. Comoditatea „receptorului" in prezenţa fenomenului artistic de orice fel e de nedorit, duce la plafonare (şi a „receptorului", şi a „emitentului"). De la această constatare încolo, demonstraţia poate fi şi mai riguroasă , de vreme ce raportul receptor-emiţător este atît de strîns, slăbiciunile unuia influenţîndu-l, indiscutabil, pe celălalt, putem aborda şi aspectul mai subtil al problemei puse în discuţie. Pe ici, pe colo, vrînd, nevrind (sau poate doar dintr-o deficitară exprimare) au început parcă să se audă şi glasuri care îşi fac scut (manta de... vreme rea ?) din valoarea artistică, înfăţişînd-o ca pe o piatră preţioasă cu străluciri atît de ascunse, de tainice, îneît doar o mină de oameni (cei In cauză şi prietenii lor apropiaţi) o deţin. Contrazicerea este pe cit de flagrantă, de atît de condamnabilă. Mă rog, în străinătate faptul că un film de succes la public — imens succes — este contraatacat de pe poziţii snobe (după opinia mea), ajungîndu-se pină acolo îneît să se vorbească despre „schizofrenia culturală" a autorilor, mai treacă, meargă (recunosc, sînt și motive reale incriminante, ca de pildă transformarea.. în lumea capitalistă, a operei — mă feresc să-i spun „de artă“ — în produs comercial, dar nu pot crede, nu vreau să cred că milioane. zeci de milioane de oameni simpli dornici de puritate, de frumusețe, de iubire. reprezintă o turmă extrem de facil de îndreptat încotro vrei, doar cu mijloacele... reclamei comerciale). Un fapt ..sociologic" cum a fost denumit succesul la care mă refer, nu poate fi blamat chiar aşa, cu epitete : „N-e valoare artistică“, „E slab“, „E prost" (nu susţin nici că-i slab, nici invers, eu zic : în măsura în care milioane şi milioane de „consumatori“ de artă l-au receptat aşa cum l-au receptat, să-i lăsăm timpului sarcina de a-i stabili adevărata valoare artistică). La urma urmei, poate fi separată, chiar aşa, atît de categoric, valoarea artistică de... valoarea de influenţare a maselor ? Dacă „da“, la ce fel de artă tindem ? Doresc să fiu cit mai limpede : snobismul răsucit, ascunzînd (deliberat sau involuntar) gusturi „prea rafinate“ pentru publicul larg, se mai camuflează, actualmente, după asemenea judecăţi ? Argumente de tipul : „Parcă „Dama cu camelii“ e o capodoperă ?“ Perfect ! Dar este o lucrare care a înfruntat timpul, a străbătut citeva generaţii apărute pe suprafaţa globului, ea nu poate fi anulată doar prin „interpretări critice“. A rezistat ? A circulat ? A influenţat ? De ce şi asemenea criterii să nu intre în aprecierea de valoare ? De ce numai ceea ce ţine de inefabilul (altminteri demn de tot respectul) al creaţiei să conteze ? Publicul larg este cel mai bun judecător al creaţiei, el acceptă şi respinge (evident, şi cu erori inevitabile pină la o limită). Cerîndu-i omului din stat sau celui care ne citeşte cartea să se pună la punct, să se ,,racordeze“ cît mai strict genului şî stilului pe care-l oficiem, trebuie să-i dăm însă o asigurare fermă, scrisă negru pe alb : slujim gustul marelui public, este singura garanţie a activităţii creatorilor aceştia,dublîndu-şi efortul creator cu dorința de a educa atent acest „gust public", de a-i deschide treptat, porțile tuturor genurilor artei, ale diferitelor stiluri, oricît de complicate ar fi). ..România liberă" BĂRBIERUL DIN SEVILLA : Opera Română (16 48 20) ora 19 30 ; JOCUL DE-A VACANTA : Teatrul National „I. L. Caragiale" — sala Studio (15 15 53), ora 20; CONTELE DE LUXEMBURG : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30; O SCRISOARE PIERDUTA : Teatrul Lucia Sturdza Bulandra — sala din Bd. Schitu Măgureanu 04 60 60], ora 20 si SPECTACOL DE POEZIE $1 MUZICA, ora 20 la sala Studio (12 44 16); SCHIMBUL: Teatrul „C. I. Nottara" (15 93 02) — sala Studio, ora 20 ; BALUL ABSOLVENŢILOR : Teatrul Mic (15 65 88), ora 19.30 ; SNOAVE CU MĂŞTI : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9.30 ; DOUA NUNŢI SI UN DIVORŢ : Teatrul evreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30; FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; PETRE PAN : Teatrul Ţăndărică — sala Victoria (15 23 77), ora 15 şi DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA, ora 17 la sala Academiei (16 14 92) ; 72 CIRC 72 : Circul Globus (11 01 20), ora 19.30 ; CICLUL DE TINERI INTERPREŢI PE SCENELE FILARMONICII la Ateneul Român — sala Studio, ora 20 ; RECITAL DE PIAN : Conservatorul de muzica „Ciprian Porumbescu" (14 26 10), ora 20 în sala „George Enescu" ; BALADE CU TUDOR GHEORGHE ; A.T.M. la Teatrul de Comedia, ora 20; FUGA (ambele serii) : Patria (11 86 25), orele 10 — 15 — 19 ; ULTIMUL RĂZBOINIC : Sala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; București (15 61 54), orele 9 — 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 - 21 ; AVENTURI IN ONTARIO : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 - 20,30 ■. O DUMINICA PIERDUTA : Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30. ; MISIUNEA TINEREI NHUNG : Lumina (16 23 35), orele 9—20 în continuare ; ATUNCI l-AM CONDAMNAT PE TOTI LA MOARTE: Capitol (16 29 17), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45; Melodia (12 06 88), orele 9,30 — 12 — 16 — 18,30 — 20,45 ; LOVE STORY: Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Grivita (17 08 58), orele 9 - 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 — 20,30; Gloria (22 44 011, orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 — 20 30 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18,15 - 20 30 ; UNCHIUL VAMA: Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — 16 - 18,15 — 20,30 ; la orele 10 Program de desene animate; . UNIRII ANULUI II : Feroviar (14 22 73), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 — 18 — 20,15 ; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; SA CUMPĂRĂM O MASINA DE POMPIERI: Timpuri Noi (15 6110), orele 9—18,30 în continuare ; PROGRAM DE DOCUMENTARE : Timpuri Noi, ora 20,15 ; COPACII MORTI PICIOARE : Volga (119126), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; DECOLAREA : faromet (Bd. Bucureștii Noi 166), orele 15,30 — 17,30 — 19,30 ; Ponular (35 15 17), orele 15,30 — 18 - 20,15 ; STEAUA DE TINICHEA : înfrățirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; ABEL, FRATELE TAU : Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20,15 ; FLOARE DE CACTUS : Buzesti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; B.D. LA MUNTE , LA MARE : Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; Floreasca (33 29 71), orele 15,30 — 17 — 20,30 ; Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; CEA MAI FRUMOASA SOTIE : Bucepi (17 05 47), orele 15,45 — 18 — 20,15; Ciulești (17 55 46), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; NEÎNFRICATUL GYULA VARA SI IARNA : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 17,45 - 20 ; SUNETUL MUZICII : Unirea (17 10 211, orele 15,30 — 19 ; ARTICOLUL 420 •• Lira (31 71 711, orele 15,30 — 19 ; SORGUL ROSU : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; O FLOARE S! DOI GRADINA”! Crînaas' (17 38 81), orele 15,30 — 19; Miorita 114 97 14), orele 9 — 12,30 — 16 - 19,30 ; MIHAIL STROGOFF : M '-ra (21 50 97), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; WATERLOO : Progresul 123 94 10), orele 16—19 ; AEROPORTUL: Viitorul 111 48 03), orele 16—19 ; Cosmos (351915), orele 15,30—19 ; ANNA CELOR O MIE DE ZILE : Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 19 ; HELLO DOLLY Moșilor (12 52 93), orele 15,30—19 ; RITMURI SPANIOLE : Vitán (21 39 82), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; Cinemateca sala Union (13 49 04), GRĂDINARUL SPANIOL : orele 10 — 12-14,15; FRUMOASA AMERICANA, orele 16,30 - 18,45 — 21. MARȚI 1 FEBRUARIE Programul I. 9 : Telex : 9.05 : Teleşcoala. Vulcanismul. Relieful vulcanic din România. Prezintâ prof. emerit C. Mărculescu şi prof. Mircea Baldovin. Elemente de teoria mulţimilor (II). Operafii cu mulţimi Prezintă prof. Oviu Pîrsan ; 10 . Curs de limba rusă (I) ? 10.30 : Căminul ; 11.10 •• Roman foiletons David Copperfield (episodul I) ; 12 I Telejurnalul ; 17.30 : Avanpremiera ; 17.35 : Cum vorbim ; 17.50 Muzică populară interpretată de Nicu Moldovan ; 18 i „De la Alfa la Omega" — enciclopedie pentru elevi ; 18.25 : Film documentar : Reflexe şi reflecţii ; 18.50 : Gala interpreţilor : Martha Kesler ; 19.20 I 1001 de serie 19.30 : Telejurnalul ; 20 : Seară de teatru s Zestrea de Paul Everac, în distribuţie : Sanda Toma, Victor Rebenciuc, Margareta Pogonat, Sebastian Radovici, Mircea Basta, Ioana Ciomîrtan, Nicolae Ifrim, Geta Mărutză, Nina Anghel, Effimie Popovici Regia Letifia Popa ; 21.50 : „Invitaţie la vals" de Weber ; 22.10 : Teleglob. Orele Sanhaiului... ; 22.30 x 24 de ore ; Programul II. 20 : Desene animate ; 20.10 : Tineri interpreţi — Pianista Dana Protopopescu ; 20.30 : Universitaria ; 20.45 : Buletin de ştiri ; 20.50 : Cărţi şi idei ; 21.20 : Blocnotes de Eugen Mândrie ; 21.35 | Portativ 72 ; 22 : Film serial » Planeta giganţilor. MIERCURI 2 FEBRUARIE 9 | Telex ; 9.05 ; Teleglob ; 9.25 * Prim plan : Maria Spiridon ; 10 : Curs de limba franceză (I) ; 10.30 | Teatru : Zestrea ; 12.20 .• Telejurnalul ; 15.30 ; Tele-şcoală. Vestigii ale orînduirii comunei primitive pe teritoriul României Interferenţa luminii. Prezintă prof. dr Athanassie Trufa ; 17.30 : Avanpremieră ; 17.35 : O viaţă pentru o idee Galileo Galilei (I) ; 18.10 : Timp şi anotimp în agricultură; 18.40: La poalele Tîmpei. Melodii populare interpretate de Marilena Criveanu, Rozalia Oprea, Cornelia Tudorică, su- - rorile Fircea, Radu Dorel, Ion Corcodel ; 19 • Oameni și fapte. Misiune specială ; 19.20 • 1001 de seri ; 19.30 • Telejurnalul ; 20.10 • Telecinemateca . Casa de la răscruce. Regia S Rostotki. Cu I. Lujina, V. Tihonov ; 21.40 • Oraşul de pe Bîrzava : Reşiţa ; 22.10 : Interpretul săptămînii. Angela Moldovan; 22.30 24 de ore. iii Wm. .TotTvm .Anilin. i.iiMMMi.vnmiiii