România Liberă, februarie 1972 (Anul 30, nr. 8482-8506)

1972-02-01 / nr. 8482

Pagina a 2-a — 7 februarie 1972 Trei spectacole la Botoşani în oralul naşterii lui Emines­­cu, teatrul purtînd numele poe­tului dar şi al eminentului în­drumător al actorilor vremii sale pare a retrăi, după 13 ani de la înfiinţare, momentele u­­nei noi şi adevărate porniri la drum. Cele două spectacole pe care le-am văzut de curînd pe această scenă, ca şi recitalul de poezie „Cintare României“, sus­ţin această concluzie, încredin­­ţindu-ne că actualul director şi animator, actorul Virgil Raiciu de la Teatrul Naţional din Iaşi, refuză să lucreze empiric. El şi-a format un gund, un ideal de atins, ţinînd seama de compo­nenţa colectivului, a publicului, şi mai ales de actualele sarcini educative ale artei socialiste pe care o promovează partidul şi statul nostru. Ideea reprofesionalizării acti­vităţii in genere şi mai ales a interpreţilor apare evidentă şi prin repertoriul fixat, a cărui urmărire moment cu moment presupune tact pedagogic şi fi­neţe, dar şi prin colaboratorii invitaţi, în majoritate profesori de teatru. Am putut vedea ast­fel, şi am putut auzi un Răzvan şi Vidra, care depăşeşte ca echi­libru, modalităţi expresive, subtilitate în reliefarea ideilor, tot ce am putut vedea şi auzi in alte spectacole cu aceeaşi piesă, şi am văzut destule, inclusiv spectacolele aceluiaşi regizor : Ion Olteanu. Această dramă ti­pic romantică prin jocul ambi­ţiilor, prin contrastele puternice între stări şi oameni şi prin în­suşi filonul popular, al cîntecu­­lui, poeziei şi înţelepciunii, im­pune şi astăzi, după mai mult de 100 de ani de la crearea ei, prin realismul observaţiei so­ciale şi spiritul analitic desfă­­şurind caractere în cea mai pre­cisă accepţie clasică. Regia lui Ion Olteanu a scos în lumină complexitatea acestor caractere mai ales printr-o miş­care scenică de fiecare dată in­spirată fără a fi gratuită, înles­nită de un cadru scenografic (Teodora Dinulescu) cu o func­ţionalitate şi o pecete stilistică deplin concordante. Nu-i o re­constituire de carte poştală, ci mai ales un sondaj al motiva­ţiilor — nu numai de ordin psi­hologic ci şi social — care reu­şeşte să justifice patosul şi nă­zuinţele de demult, aducindu-le în cercul de referinţe al unei conştiinţe contemporane. Regi­zorul le-a netezit interpreţilor căile de acces spre lumea per­sonajelor nu numai direct, prin îndrumarea vorbirii, ci şi prin mişcarea de care aminteam mai înainte şi care marchează mo­­mente-cheie sau semnificaţii globale, cum este şi acela al fi­nalului impresionant şi conclu­­ziv. Sorin George Zavulovici, in­terpretul lui Răzvan, are dina­mism, forţă de a susţine şi de a grada, capacitate de a exprima un subtext. Timpul îi va aduce, desigur, tînărului interpret o şi mai mare robusteţe în frazare şi gestică. El este însă, de pe acum, mai mult decit o promi­siune: este un actor care gîn­­deşte şi care sugerează un ritm interior în mod cu totul remar­cabil. Doina Alexe-Popescu dis- CARNET TEATRAL pune, de asemenea, de datele Vidrei, urmăreşte cu precizie e­­fectele psihologice, îşi suprave­ghează plastica şi intonaţia răs­­punzind în mare măsură aces­tui rol pretenţios, chiar dacă mai păstrează încă unele stri­denţe in glas. Să mai amintim, din lista bogată în merite a in­terpreţilor, numele lui Doru Bu­­zea — un foarte bun Tănase, apoi Igor Haucă şi Sică Stănes­­cu — respectiv Răzeşul şi Vulpoi, Dumitru Petrescu, pre­­stant în Başotă şi, în fine, Mir­­cea Gheorghiu, actor experi­mentat în minuirea efectelor co­mice, care însă în Sbiera, prin­­tr-un abuz de mimică lunecă la exteriorul personajului. Clasicul şi contemporanul — problemele ce invită la reflecţia adîncită a sensurilor şi a naturii umane şi cele care se referă la permanenta solicitare a prezen­tului — se îmbină în repertoriul botoşenean. După Răzvan şi Vidra, am văzut Lovitura de Sergiu Fărcă­­şan, o acută dezbatere etică, a­­tacînd în plin coalizarea meschi­năriei sufleteşti cu inerţia spi­rituală, interesul mărunt, egoist, carierismul şi laşitatea. Bene­dict Soveja, eroul dezbaterii desfăşurate de autor cu mişcă­toare impetuozitate, devine in­comod prin cinste şi cavalerism, prin acel neastîmpăr care-l situează in primele rînduri ale luptei pentru nou şi pentru a­devăr. Regizorul Eugen Traian Borduşanu a optat nu atît pen­tru tonul polemic, direct, vio­lent, ci — probabil ţinînd sea­ma şi de înclinaţia reflexivă a tînărului interpret Dan Bubulici — pentru ideea unui proces care se poartă în conştiinţa principalului personaj? Specta­colul capătă astfel ton de me­ditaţie, punînd in valoare sin­ceritatea şi gravitatea emoţio­nantă a actorului, unul din bu­nii interpreţi ai lui Soveja pe care i-am văzut. Textul a fost fragmentat, acţiunea angajin­­du-se între Soveja şi toţi cei­lalţi, văzuţi de acesta ca nişte marionete care se rotesc în ju­rul propriei lor laşităţi. Ideea decorului semnat de Elena Buz­dugan contribuie fericit la a­­ceastă tratare a spectacolului. Dintre ceilalţi interpreţi se im­pun compoziţiile lui Mircea Gheorghiu (Trandafirescu) şi Sică Stănescu (Mitroi), jocul de nuanţă al Marianei Stere şi al actriţei Ildikó Iarosek, şi con­tribuţia reuşită — ca actor — a regizorului Borduşanu. In an­samblu — se poate vorbi de un spectacol viu, mobilizînd real­mente conştiinţele. In fine, in recitalul de versuri patriotice intitulat Cintare României, am regăsit aceeaşi poezie a mişcării cu care ne-a obişnuit regizorul Ion Olteanu. Selecţia, care cuprinde pagini reuşite dedicate ţării şi oameni­lor ei, făuritorilor unui strălucit viitor, foloseşte în expresia sce­nică, o recuzită redusă insă cu virtuţi de simbolizare şi-i obligă pe interpreţi să-şi filtreze cali­tăţile, să-şi concentreze trăirile pe măsura asprei dar atît de ne­cesarei şcoli a versului. Arta de a spune versuri fără a impieta asupra auzului prin exces de accente, fără a izgoni suavităţile apte să comunice in planuri multiple, rămîne încă deficita­ră. Cîteva interprete au lăsat însă o impresie statornică, pe care viitoarele tentative, în­scrise în planul destul de ambi­ţios dar realist al noii condu­ceri vor avea s-o dezvolte. In orice caz, nu poate fi decit îmbucurător că in teatrul Emi­­nescu, poezia dramatică se îm­bină cu poezia pur şi simplu, de care, in general, teatrul are atîta nevoie. E un gest de apro­piere, de întoarcere spre sursele dramei, care-i onorează atît pe Iniţiatori cit şi pe realizatori. N. BARBU Pe ecrane, în luna februarie Pentru luna februarie ne sunt anunţate două premiere româ­neşti, datorate regizorilor An­drei Blaier şi Mihai Iacob. Cel dinţii a realizat „Pădurea pier­dută“ după un s­cenariu de Mih­­nea Gheorghiu,­ acţiunea fiind plasată la sfirşitul celui de-al doilea război mondial. Imaginea este semnată de Nicu Stan, muzica de Radu Şerban, iar din distribuţie fac parte : Ilari­­on Ciobanu, Cornel Patrichi, Leni Pintea-Homeag, Adriana Ionescu, Emil Liptac, Cornel Coman, Colea Rău­tu, Ernest Maftei. Analizind cazul unui om al legilor obligat de împrejurări să judece propria sa cauză, fil­mul „Pentru că se iubesc" (sce­nariul Ion Omescu, Mihai Ta­­cob , regia Mihai Iacob , ima­ginea Gheorghe Viorel Todan , muzica Teodor Grigoriu) afirmă ideea că nimeni nu are dreptul să-și făurească fericirea sacri­­ficînd-o pe a altuia. In distri­buţie : Emerich Schăffer, Ilinca Tomoroveanu, Alexandru Re­nan, Cornel Patrichi, Ileana Popovici, Ion Omescu, Nae Ro­man, Fory Eterle, Geo Barton, George Demrixu, Nataşa Alex­andra. Dalila Gali. Despre o brigadă de mineri, despre viaţa lor cotidiană cu bucurii şi probleme, ne vorbeş­te filmul sovietic „Antracit“ (regia A. Sorin), iar despre dragostea neţărmurită a omului pentru animale, şi ataşamentul acestora faţă de oameni tratea­ză pelicula regizorului Agasi Babaian „Pe poteca neţărmuri­tei iubiri“. Inspirat din lupta poporului chinez împotriva agresiunii ja­poneze. „Războiul subteran" (regia Jen Hsu-tun) îşi desfă­şoară acţiunea în anul 1942 in Kaoo­a, un sat din provincia centrală Hopei. La capitolul comedii vom pu­tea viziona filmul „Micul scăl­­dător“, care-l are ca protago­nist pe Louis de Funés alături de regizorul şi actorul Robert Dhéry, căruia li mai datorăm „Frumoasa americană" şi „Hai Franţa", precum şi ecranizarea lui Leonid Gaidai dup­ cele­brul roman „Douăsprezece sca­une“ de Ilf şi Petrov. „Farmecul ţinuturilor sălbati­ce“ este un documentar de lung metraj realizat de Heinz Siel­­mann, şeful unei expediţii şti­inţifice care a parcurs 15 000 de kilometri de-a lungul Americii de Nord Este o privire unică şi de neuitat asupra unei naturi încă primitive în care trăieşte o minunată lume animală. Filmul de aventuri este re­prezentat de „Osceola“ (regia Konrad Petzold) a cărui acţi­une se petrece în prima jumă­tate a secolului al XIX-lea, in Florida, la graniţa dintre ţinu­tul stăpinit de plantatorii de bumbac americani, proprietari de sclavi, şi teritoriul poporu­lui liber al indienilor seminoli. Pe genericul filmului vom în­­tîlni numele actorului român Iurie Darie alături de Gojko Mitic, Iskra Radeva, Horst Schulze. Steve McQueen şi Jacqueline Bisset împreună cu Robert Vaughn şi Simon Oakland sînt protagoniştii filmului poliţist a­­merican „Locotenentul Bullitt", regizat de Peter Yates. Bazîndu-se pe o documenta­ţie bogată, regizorul Giuliano Montaldo reînvie în „Sacco şi Vanzetti" (coproducţie italo­­franceză) celebrul caz, care re­prezintă una dintre cele mai cumplite erori judiciare din S.U.A. Cinematografia maghiară şi poloneză sunt reprezentate prin creaţiile a doi cunoscuţi regizori­­ István Szabo şi a sa „Poveste de dragoste" şi Krzys­­tof Zanussi cu „Viaţă de fami­lie", care prezintă confrunta­rea unui tinăr polonez din zile­le noastre (interpretat de Da­niel Olbrychski) cu familia sa, cu mediul burghez din care provine. UNA PE ZI de MAT­Ti — Aş vrea să-l defectați ! Nevasta mea nu știe ea eu apar azi la „Reflector"... A început „Luna cărţii la sate“ In localităţile rurale din în­treaga ţară se desfăşoară, înce­­pînd de la 1 februarie, „Luna cărţii la sate", acţiune organi­zată de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste şi Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum. Ajunsă la cea de-a 12-a ediţie, această tradiţională manifestare reflectă interesul larg al oameni­lor muncii din mediul rural pen­tru ridicarea orizontului cultural. Semnificativ, în acest sens, este numărul însemnat de volu­me ce se difuzează anual la sate, în cursul anului 1971, de exem­plu, cărţile trimise in localităţile rurale au cuprins 1 800 de titluri, reprezentînd toate genurile de literatură, intr-un tiraj total de peste 5 milioane exemplare. Dintre acestea 547 de titluri, în peste 500 000 de exemplare, au fost editate în limbile naţionali­tăţilor conlocuitoare. Valoarea volumelor cumpărate în acelaşi an de săteni depăşeşte 71 mi­lioane Iei. Desfacerea cărţilor în mediul rural este asigurată de 900 de librării, peste 7 000 raioane şi puncte de difuzare a cărţii din magazinele săteşti precum şi de un activ de circa 10 000 difuzori de carte. Sistemul de difuzare „Cartea prin poştă", contribuie, de­ asemenea, în tot mai mare măsură la răspîndirea literatu­rii în rîndul sătenilor. Programul actualei ediţii a „Lunii cărţii la sate“ — ediţie care are loc sub deviza „Cărţi pentru toţi", lansată de UNESCO cu prilejul declarării anului 1972 drept „An internaţional al cărţii" — este variat şi interesant. El cuprinde : dezbateri pe tema „Cititorii îşi spun cuvîntul", con­cursuri pe tema „Literatura con­temporană — oglindă a omului şi a societăţii socialiste", şeză­tori, simpozioane şi expoziţii li­terare, recitaluri de poezie. Ma­nifestările vor fi grupate, după genul de literatură căreia Ie sunt consacrate, în „Decada cărţii so­­cial-politice" (1—10 februarie), „Decada literaturii contempora­ne" (11—20 februarie) şi „Zilele cărţii agricole" (21—29 februarie). (Agerpres). (Urmare din pag. 1) aşa se şi petrec, îndeobşte, lu­crurile), ce se întîmplă mai de­parte ? Am fost tentaţi să spunem, cu oarecare maliţie, că mai departe se întîmplă cam... cum este a­­cuma, adică, din cele aproape 26.000 tone prevăzute a se achi­ziţiona în acest an, Centrocoopul a acoperit, cu contracte ferme doar 13.700 tone, adică 53,3 la sută din tonaj, ceea ce cores­punde unei suprafețe de circa 18 000 hectare. Se preconizează însă ca, până la începutul lunii februarie, să se încheie toate contractele... dacă ar vrea... coo­perativele agricole... Și am pu­tea să mai adăugăm că, în acest fel, la sfirşitul anului trecut Centrocoop-ul a achiziţionat doar 75 la sută din ceea ce plă­nuise. Dar, să nu fim caustici cu nişte organisme care, la urma­­urmei, nu sunt vinovate de im­perfecţiunile unor reglementări şi să revenim la problema cul­tivării in sine. Fie şi numai pen­tru că nu am lămurit încă un lucru esenţial — este, în defini­tiv, necesară cultivarea unor astfel de plante intr-o tară cu resurse de floră spontană atît de bogată ca a noastră ? Sondajul de opinii pe care l-am întreprins, consultînd spe­cialişti din sectorul de cercetare ştiinţifică, din industria de me­dicamente, ca şi din organismele economice interesate (Ministerul Agriculturii, Industriei Alimenta­re şi Apelor şi CENTROCOOP), alături de consultarea literaturii de specialitate ne-au permis să inventariem următoarele idei subordonate Întrebării de mai sus : 1. Datorită poziţiei sale geo­grafice in centrul Europei şi la jumătatea distanţei dintre Po­lul Nord şi Ecuator, a regimului pedoclimatic variat şi favorabil, România este una din ţările cu mari resurse de plante medici­nale şi aromatice. 2. Avem o tradiţie seculară în valorificarea acestor plante ast­fel că, în prezent, recoltăm din flora spontană peste 150 de spe­cii. 3. Dispunem de rezerve natu­rale mari, la care nu se poate remin­a. De asemenea, nu toate speciile pot fi introduse in cul­tură in mod rentabil. 4. în fine, în industria de me­dicamente apar cerinţe nepre­văzute, de anumite droguri, care pot fi obţinute în acel moment numai din flora spontană. De aici o primă concluzie — NECESITATEA RECOLTĂRII DIN FLORA SPONTANA, CEEA CE IESE, ÎN GENERAL, DIN PREOCUPĂRILE ORGANIZA­ŢIILOR AGRICOLE. Următoarele puncte ne oferă însă o altă faţetă a lucrurilor adică... inconvenientele recoltării spontane ! Şi anume : 5. Numeroase specii cresc răz­leţ în locuri greu accesibile. 6. Recoltarea nu poate fi me­canizată , se face manual şi ne­cesită multă migală. Producti­vitatea slabă. 7. Achiziţionarea şi obţinerea cantităţilor efectiv necesare sunt nesigure. 8. Conţinutul în principii ac­tive variază în funcţie de o se­rie de factori necontrolabili şi, în consecinţă, calitatea medica­mentului nu va fi omogenă. 9. Recoltarea se face, adeseori, la distanţe mari de locul unde s-ar putea asigura uscarea, păs­trarea şi prelucrarea in condiţii bune. 10. Posibilitatea de a le con­funda cu alte plante asemănă­toare. 11. Valorificarea excesivă a plantelor medicinale şi aromati­ce poate periclita existenţa unor specii. (S-a ajuns, astfel, la tran­sformarea unora din ele în „mo­numente ale naturii“ !) Deci toa­tă acţiunea de recoltare din flo­ra spontană trebuie să fie or­ganizată cu respectarea norme­lor de ocrotire a naturii. "Aşadar, o a doua concluzie — REZOLVAREA PROBLEMEI VALORIFICĂRII SUPERIOARE A PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE POATE FI A­­SIGURATA NUMAI PRIN IN­TRODUCEREA LOR ÎN CUL­TURA ŞI RESPECTIV EXTIN­DEREA CULTURILOR EXIS­TENTE. (Evident, nu se va re­nunţa la ceea ce se poate valo­rifica avantajos din flora spon­tană !). Am putea adăuga aici şi alte cîteva argumente în favoarea cultivării acestor plante, argu­mente care nu ni se par deloc minore. Astfel, cultivarea permi-, te : a) aclimatizarea unor specii care nu cresc spontan in flora țării noastre, dar ne sunt nece­sare. (Specialiștii spun că este cazul speciilor : Digitalis purpu­rea — originară din vestul Eu­ropei, Lavandula augustifolia — din bazinul mediteraneen, Sola­num laciniatum — din Noua Zeelandă şi Australia ş.a.). b) asigurarea necesarului me­reu sporit la unele specii indi­gene ca : Digitalis lanata (dege­ţel linos şi Carum carvi). c) posibilitatea ocrotirii unor plante rare (Gentiana lutea, An­gelica archangelica etc); d) obţinerea unui medicament mai valoros din punct de vedere terapeutic, mai bogat în principii active, mai omogen, mai aspec­­tuos, e) recoltarea în perioada cea mai potrivită, cînd conţinutul în principii active este cel mai ri­dicat, f) valorificarea terenurilor ne­productive, protecţia solului, pre­venirea eroziunilor. (Astfel, Gly­­cyrrhiza glabra fixează nisipuri­le zburătoare, Sorothammus sco­­parius — fixează malurile lacu­rilor de acumulare ale hidrocen­tralelor etc.), g) aplicarea rezultatelor cer­cetărilor ştiinţifice, asigurînd în acest sector, un progres conti­nuu, h) realizarea unei baze men­­­jere pentru apicultură, i) folosirea intensivă a forţei de muncă, j) obţinerea unor venituri mari la hectar. ...Şi încă alte avantaje, între care cele privind reducerea im­portului şi dezvoltarea unui ex­port de produse cu un grad înalt de prelucrare nu ni se par de­loc neglijabile ! Despre asta insă poate e mai bine să vedem (în numărul vii­tor). Ce spun economiştii ? Plantele medicinale ssassg C­O­T­I­D­I­E­NE Şi trenul a trecut normal În decursul anilor săi de ser­viciu, comunistul Dumitru Par­­naval, revizor de cale ferată în staţia Crasna (judeţul Vaslui, districtul nr. 5), a trecut de mii şi mii de ori de-a lungul por­ţiunii de linie ferată, de care răspunde. Primăvară, vară, toamnă, iarnă — aceleași ima­gini i s-au imprimat statornic pe retină, dindu-i de fiecare dată certitudinea reconfortantă că „totul e in regulă". Cu cîteva zile in urmă insă, spre surprin­derea sa, a descoperit la km. 326 pe linia Iași—București o şină ruptă, probabil din cauza tem­peraturilor foarte scăzute. Revi­zorul de cale ferată ştia că în scurt timp va trece pe acolo Un tren personal. Numai că acum NU putea să treacă — deraierea ar fi fost iminentă. Fără să stea pe gînduri, a alergat intr-un su­flet la staţia Crasna şi, împreu­nă cu alţi feroviari, Dumitru Parnaval a tăiat şina defectă şi a creat o joantă, pentru ca trenul să poată trece normal. Şi trenul a trecut normal — călătorii des­­făşurîndu-şi discuţiile de drum fără să ştie nimic. Fără să ştie de existenţa celor cîţiva cefe­rişti, printre care şi Dumitru Parnaval, care stătea Ungă tera­­sament şi priveau in urma tre­nului cu ochii înlăcrimaţi. De e­­moţie, de oboseală de bucurie. (GH. CARAGIU - coresp­­.l.) Atenuantă... agravantă Mare amator de chefuri. Geor­­gică Herghelegiu, muncitor la Şantierul 3 Instalaţii din Bacău, lăsa in urma lui numeroase note de plată prin restaurantele prin care trecea. Avea el felul său ,,particular“ de a-şi consuma sa­lariul — dar cum acesta nu ii ajungea, pentru chefurile care se ţineau lanţ, s-a gîndit să „a­­peleze“ şi la salariul altora. A­­şadar, după ce şi-a încasat drep­turile personale, Herghelegiu s-a prezentat din nou la casierie şi, profitînd de neatenţia celui care efectua plăţile, a ridicat şi sala­riul prietenului său Ion­­Polcov­­nicu, semnindu-l în fals. Şi, cu două salarii in buzunar s-a în­dreptat spre prima bodegă ieşită in cale şi... ţin-te chef ! Cîteva zile nu l-a mai văzut nimeni pe la serviciu — nu terminase încă de consumat salariile ! Dar cînd episodul chefului s-a încheiat şi a început cel al justiţiei, Her­ghelegiu a devenit sentimental, cerînd clemenţă şi invocind ca circumstanţă atenuantă faptul că Ion Polcovnicu ii este... prie­ten şi coleg. Instanţa insă a con­siderat că a înşela şi a fura în numele prieteniei şi colegialită­ţii constituie, dimpotrivă, o cir­­cumstanţă agravantă. Şi a ha­tarit in consecinţă. (C. AZOIŢII — coresp. R.l.). Ca-n filme Sutele de spectatori care au vizionat deunăzi filmul „Water­loo“ la cinematograful Griviţa din Bucureşti, au rămas pur si simplu consternaţi. Nu din cau­za filmului, ci din pricina proce­deului. Filmul era anunţat ca fiind in două serii — drept care s-au taxat şi achitat două bilete pentru fiecare spectator. Dar, după două ore şi jumătate de rulare, in aşteptarea seriei ur­mătoare, cei din sală au fost... poftiţi afară. Fără explicaţii şi scuze ca in lumea civilizaţiei — ci scurt şi colorat ca-n filme ! Ce să mai comentăm ? (I. ME­­DOI­A). Cine si de ce? • Cele două cooperative agrico­le de producţie din oraşul Ale­xandria se plîng de ciobani. Nu de ciobanii lor — ci de cei par­ticulari care, avînd 200—300 de oi fără pajişti şi păşuni prin a­­propiere, transformă tarlalele cu grîu sau porumb ale C.A.P.-uri­­lor în păşuni. Anul trecut 12 hec­tare cu porumb şi 200 hectare cu grîu au fost păscute de oi, produeîndu-se astfel o pagubă de peste 16 000 lei. Paguba, e drept, a fost recuperată datorită stăruinţei conducerilor celor două CAP — ba vreo patru cio­bani au fost şi pedepsiţi şi con­damnaţi la închisoare între 5 şi 7 luni. Dar întrebarea care şi-o pun cooperatorii — şi pe drept cuvînt — este CINE şi DE CE tolerează asemenea forme de proprietate pe teritoriul oraşu­lui ? Oare Comitetul executiv al Consiliului popular nu este în măsură să-şi impună propriul punct de vedere în acest sens ? Nu de alta, dar altminteri vor a­­vea de-a face cu alte pagube, apoi cu alte demersuri pentru recuperare de bani și poate chiar cu alte condamnări... (M. ALEXANDRU — coresp. R.I.). Rubrică redactată de PIA RADUIESCU 1­............... .­­............... REZISTENȚA PSIHOLOGICĂ A UNUL­ PSIHOLOG (Urmare din pag. I) holog, nu am putut discuta cu psihologul în cauză decit în prezenţa tovarăşei Inginere chimiste Silvia Novac, şefa Serviciului de cercetare uzi­nală, în componenţa căreia intră şi laboratorul de psi­hologie. Din cind în cînd, gla­sul domniei sale chema la or­dine : „Tovarăşa Popescu, dacă ai vreo doleanţă, spune-o aici". Invitaţia era spusă insă pe un asemenea ton incit nu­mai la confidențe nu îndemna. O nedumerire : de ce un psiholog este sub egida sau este „girat­" de un Laborator de cercetări care se ocupă cu probleme specifice de tehnologie, fiziologia îmbrăcă­­minţii, antropologia ei (stabilirea dimensiunii fizice a îmbrăcă­­minţii)­. Răspunsul ni l-a dat directorul tehnic al Centralei Industriei Confecţiilor, tovară­şul Vilii Liveanu : „Au exis­tat nelămuriri de la început în ceea ce priveşte locul psiholo­gului. Să fie pe lingă serviciul de învăţâmînt sau de organi­zarea muncii ? Pină la urmă am ales Laboratorul de cerce­tări uzinale.“ Nu, este clar că nu se ştie încă unde este locul psihologu­lui într-o uzină. Nu avem pre­tenţia să negăm existenţa unui flux de informaţii între cerce­tătorii chimişti şi psiholog. Dar de aici şi pină la a pune sub aceeaşi „firmă“ două pro­fesii atît de diferite ni se pare un pas cel puţin forţat. Anual se angajează la F.C.T.B. 2 300 de oameni. Tot atîţia pleacă iar cei mai mulţi sunt din rîndul noilor angajaţi. Unul din motivele principale îl constituie neînsuşirea mese­riei pentru care au optat. Prin­tre altele, frumuseţea şi utili­tatea meseriei de psiholog stă şi în depistarea aptitudinilor celor care vin să se angajeze intr-o meserie sau alta fără a şti însă nimic despre ea , vin să se angajeze numai pentru că au citit un anunţ în ziare sau în tramvaie cum că „An­gajăm urgent“, să zicem, pen­tru exemplificare, confecţio­­neri. Intervenţia psihologului este mai mult decât necesară în asemenea cazuri. Ea însă nu a existat şi nu din vina Ro­­zaliei Popescu. „Argumentul“ ni l-a oferit tovarăşul V. Li­veanu : „Ca să depistezi ap­titudinile unor oameni, aptitu­dini pe care ei de obicei nici nu şi le bănuiesc, trebuie să ai de unde selecţiona. Numărul mic de candidaţi la angajarea într-o meserie sau alta nu per­mite intervenţia psihologului“. Incintă­tor de logic ! ■ Numai că ne permitem să facem şi noi un raţionament : dacă s-ar estima din timp, pe baza unei urmăriri cit mai la zi, numă­rul oamenilor necesari într-o meserie sau alta, în care inter­vin goluri de personal, şi dacă meseriile descompletate s-ar anunţa mult mai din timp şi nu atunci cînd este absolută nevoie, intervenţia psihologului ar putea avea loc şi numărul plimbăreţilor de la o meserie la alta, de la un loc de mun­că la altul, s-ar micşora. Cînd mi-am exprimat, fără milă, nedumeririle , de ce­­psi­­hologul nu şi-a spus cuvîntul în problema fluctuaţiei, ce le­gătură are laboratorul de psi­hologie cu cel de cercetări uzi­nale, de ce psihologul nu are nici măcar un simplu magneto­fon, etc., tovarăşul Liveanu ne-a dat un răspuns stupefiant.­ „A fost fantezia mea de a înfiinţa acest post. Aparatele costă bani ! Ne-aţi găsit într-o peri­oadă cind putem fi criticaţi ! De fapt, nu eu trebuia să vă dau aceste relaţii !". Dar cine tre­buia să dea lămuriri dacă nu chiar cel care a avut fantezia, şi şi-a îndeplinit-o, de a crea un post de psiholog ? Nici mă­car orgoliul de a-ţi vedea re­alizată o idee nu-şi spune cu­vîntul? După ce este de acord că un psiholog sau un sociolog se ra­tează dacă nu are condiţii şi nu este sprijinit să-şi facă me­seria sau pleacă pur şi simplu şi caută adăpost la un in­stitut de cercetări , tovarăşul Liveanu ne spune că are de gînd să-şi ducă fantezia mai de­parte şi să mai angajeze doi psihologi şi un sociolog. Şi asta în condiţiile în care nu există spaţiu pentru un laborator de psihologie, nici măcar aparatele necesare meseriei de psiholog, in condiţiile în care psihologul dinaintea Rozaliei Popescu a plecat tocmai din cauza lipsuri­lor întîlnite, iar actualul psiho­log presimte că va pleca şi el ! Ne permitem să subliniem că angajarea unui psiholog sau so­ciolog nu ţine de domeniul fan­teziei, că apariţia unor astfel de profesii în peisajul profesiilor legate direct de producţie nu este de loc întîmplătoare şi nu ţine de un spirit de imitaţie. In mecanismul complicat al unei economii, în em­blema fluctua­ţiei sau migrării de la o me­serie la alta, psihologul şi so­ciologul au un cuvînt hotărîtor de spus iar scuzele de genul : „deocamdată este perioadă de pionierat.“, „specialistul din pro­ducţie este deranjat de inter­venţia psihologului“. Pe care le-am întilnit la F.C.T.B., nu sunt valabile. Dincolo de obsta­colele cauzate de linsa aparaturii de specialitate, c­e linsa de sna­­tîu, stă însă o mentalitate ciu­dată, birocratică care se traduce prin acel ..avem alte probleme mai importante“. P. S. în freamătul zilelor de repar­­tizare a studenţilor de la Fa­cultăţile de Sociologie şi Psiho­logie, am asistat la, o scenă care azi a devenit obişnuită , dele­gaţi­ei diferitelor întreprinderi vin şi selicită Comisiei de re­partizare absolvenţi ai farultării­lor amintite. Tovarăşi directori care solicitaţi astfel de sacria­­lişti, primiţi-i cum se cuvine , acordaţi-te tot sprijinul, făcefi-i să creadă în utilitatea lor, să se stabilească pentru totdeauna în întreprinderea pe care o condu­­ceţi. Pentru că nu m­ai sînt atît de „rezistent!" ca psihologul de la F.C.T.B. ! Accesibilitate (Urmare din pag. 1)­buie să se efectueze în am­bele sensuri, adică într-un fel se cere să fi pregătit își cite mijloace admirabile, de pregătire a publicului, nu există la noi !) pentru a ve­dea, la teatru, un basm cla­sic, și într-alt fel o piesă de Ionescu. Comoditatea „re­ceptorului" in prezenţa feno­menului artistic de orice fel e de nedorit, duce la plafo­nare (şi a „receptorului", şi a „emitentului"). De la acea­stă constatare încolo, demon­straţia poate fi şi mai rigu­roasă , de vreme ce raportul receptor-emiţător este atît de strîns, slăbiciunile unuia in­­fluenţîndu-l, indiscutabil, pe celălalt, putem aborda şi as­pectul mai subtil al proble­mei puse în discuţie. Pe ici, pe colo, vrînd, ne­­vrind (sau poate doar dintr-o deficitară exprimare) au în­ceput parcă să se audă şi glasuri care îşi fac scut (manta de... vreme rea ?) din valoarea artistică, înfăţişînd-o ca pe o piatră preţioasă cu străluciri atît de ascunse, de tainice, îneît doar o mină de oameni (cei In cauză şi prie­tenii lor apropiaţi) o deţin. Contrazicerea este pe cit de flagrantă, de atît de condam­nabilă. Mă rog, în străină­tate faptul că un film de succes la public — imens succes — este contraatacat de pe poziţii snobe (după opinia mea), ajungîndu-se pină acolo îneît să se vor­bească despre „schizofrenia culturală" a autorilor, mai treacă, meargă (recunosc, sînt și motive reale incrimi­­nante, ca de pildă transforma­rea.. în lumea capitalistă, a operei — mă feresc să-i spun „de artă“ — în produs comercial, d­ar nu pot crede, nu vreau să cred că milioa­ne. zeci de milioane de oa­meni simpli dornici de pu­ritate, de frumusețe, de iu­bire. reprezintă o turmă ex­trem de facil de îndreptat încotro vrei, doar cu mijloa­cele... reclamei comerciale). Un fapt ..sociologic" cum a fost denumit succesul la care mă refer, nu poate fi blamat chiar aşa, cu epitete : „N-­e valoare artistică“, „E slab“, „E prost" (nu susţin nici că-i slab, nici invers, eu zic : în măsura în care milioane şi milioane de „consumatori“ de artă l-a­u receptat aşa cum l-au receptat, să-i lăsăm timpului sarcina de a-i sta­bili adevărata valoare artis­tică). La urma urmei, poate fi separată, chiar aşa, atît de categoric, valoarea artistică de... valoarea de influenţare a maselor ? Dacă „da“, la ce fel de artă tindem ? Doresc să fiu cit mai limpede : snobismul ră­sucit, ascunzînd (deliberat sau involuntar) gusturi „prea rafinate“ pentru publicul larg, se mai camuflează, ac­tualmente, după asemenea judecăţi ? Argumente de tipul : „Parcă „Dama cu ca­melii“ e o capodoperă ?“ Perfect ! Dar este o lucrare care a înfruntat timpul, a străbătut citeva generaţii a­­părute pe suprafaţa globului, ea nu poate fi anulată doar prin „interpretări critice“. A rezistat ? A circulat ? A in­fluenţat ? De ce şi asemenea criterii să nu intre în apre­cierea de valoare ? De ce numai ceea ce ţine de inefa­bilul (altminteri demn de tot respectul) al creaţiei să con­teze ? Publicul larg este cel mai bun judecător al creaţiei, el acceptă şi respinge (evident, şi cu erori­­ inevitabile pină la o limită). Cerîndu-i omu­lui din stat sau celui care ne citeşte cartea să se pună la punct, să se ,,racordeze“ cît mai strict genului şî stilului pe care-l oficiem, trebuie să-i dăm însă o asigurare fermă, scrisă negru pe alb : slujim gustul marelui public, este singura garanţie a acti­vităţii creatorilor aceştia,­­dublîndu-şi efortul creator cu dorința de a educa atent a­­cest „gust public", de a-i deschide treptat, porțile tu­turor genurilor artei, ale di­feritelor stiluri, oricît de complicate ar fi). ..România liberă" BĂRBIERUL DIN SEVILLA : Opera Română (16 48 20) ora 19 30 ; JOCUL DE-A VACANTA : Teatrul National „I. L. Caragiale" — sala Studio (15 15 53), ora 20; CONTELE DE LU­XEMBURG : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30; O SCRISOARE PIERDUTA : Teatrul Lucia Sturdza Bu­­landra — sala din Bd. Schitu Măgu­­reanu 04 60 60], ora 20 si SPECTACOL DE POEZIE $1 MUZICA, ora 20 la sala Studio (12 44 16); SCHIMBUL: Teatrul „C. I. Nottara" (15 93 02) — sala Studio, ora 20 ; BALUL ABSOL­VENŢILOR : Teatrul Mic (15 65 88), ora 19.30 ; SNOAVE CU MĂŞTI : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 9.30 ; DOUA NUNŢI SI UN DIVORŢ : Teatrul e­­vreiesc de stat (21 36 71), ora 19,30; FLOARE DE CACTUS : Teatrul „Ion­ Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; PE­TRE PAN : Teatrul Ţăndărică — sala Victoria (15 23 77), ora 15 şi DE CE A FURAT ZMEUL MINGEA, ora 17 la sala Academiei (16 14 92) ; 72 CIRC 72 : Circul Globus (11 01 20), ora 19.30 ; CICLUL DE TINERI INTERPREŢI PE SCENELE FILARMONICII la Ateneul Român — sala Studio, ora 20 ; RECI­TAL DE PIAN : Conservatorul de mu­zica „Ciprian Porumbescu" (14 26 10), ora 20 în sala „George Enescu" ;­­ BALADE CU TUDOR GHEORGHE ; A.T.M. la Teatrul de Comedia, ora 20; FUGA (ambele serii) : Patria (11 86 25), orele 10 — 15 — 19 ; ULTIMUL RĂZBOINIC : S­ala (11 03 72), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; București (15 61 54), orele 9 — 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 - 21 ; AVENTURI IN ONTARIO : Lucea­fărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 - 20,30 ■. O DUMINICA PIERDUTA : Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30. ; MISIUNEA TINEREI NHUNG : Lu­mina (16 23 35), orele 9—20 în con­­tinuare ; ATUNCI l-AM CONDAMNAT PE TOTI LA MOARTE: Capitol (16 29 17), orele 9 — 11,30 — 14 — 16,15 — 18,30 — 20,45; Melodia (12 06 88), orele 9,30 — 12 — 16 — 18,30 — 20,45 ; LOVE STORY: Victoria (16 28 79), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Grivita (17 08 58), orele 9 - 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 — 20,30; Gloria (22 44 011, orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 — 20 30 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 — 13,30 - 15,45 - 18,15 - 20 30 ; UNCHIUL VAM­A: Doina (16 35 38), orele 11,30 — 13,45 — 16 - 18,15 — 20,30 ; la orele 10 Program de de­sene animate; . UNIRII ANULUI II : Feroviar (14 22 73), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,30 — 20,45 ; Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 15,45 — 18 — 20,15 ; Flamura (23 07 40), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; SA CUMPĂRĂM O MASINA DE POMPIERI: Timpuri Noi (15 6110), o­­rele 9—18,30 în continuare ; PROGRAM DE DOCUMENTARE : Timpuri Noi, ora 20,15 ; COPACII MOR­TI PICIOARE : Vol­ga (119126), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 — 16 — 18,15 — 20,30 ; Mo­dern (23 71 01), orele 9 - 11,15 — 13,30 — 16 — 18,15 — 20,30 ; DECOLAREA : faromet (Bd. Bucureș­tii Noi 166), orele 15,30 — 17,30 — 19,30 ; Ponular (35 15 17), orele 15,30 — 18 - 20,15 ; STEAUA DE TINICHEA : înfrățirea între popoare (17 31 64), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; ABEL, FRATELE TAU : Pacea (31 32 52), orele 15,45 — 18 — 20,15 ; FLOARE DE CACTUS : Buzesti (15 62 79), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; B.D. LA MUNTE ,­ LA MARE : Dru­mul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; Floreasca (33 29 71), ore­le 15,30 — 17 — 20,30 ; Arta (21 31 86), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; CEA MAI FRUMOASA SOTIE : Bu­­cepi (17 05 47), orele 15,45 — 18 — 20,15; Ciulești (17 55 46), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; NEÎNFRICATUL GYULA VARA SI IARNA : Flacăra (21 35 40), orele 15,30 — 17,45 - 20 ; SUNETUL MUZICII : Unirea (17 10 211, orele 15,30 — 19 ; ARTICOLUL 420 •• Lira (31 71 711, o­­rele 15,30 — 19 ; SORGUL ROSU : Ferentari (23 17 50), orele 15,30 — 17,45 — 20 ; O FLOARE S! DOI GRADINA”!­­ Crînaas' (17 38 81), orele 15,30 — 19; Miorita 114 97 14), orele 9 — 12,30 — 16 - 19,30 ; MIHAIL STROGOFF : M '-ra (21 50 97), orele 15,30 — 18 — 20,15 ; WATERLOO : Progresul 123 94 10), o­­rele 16—19 ; AEROPORTUL: Viitorul 111 48 03), o­­rele 16—19 ; Cosmos (351915), orele 15,30—19 ; ANNA CELOR O MIE DE ZILE : Rahova (23 91 00), orele 15,30 — 19 ; HELLO DOLLY Moșilor (12 52 93), orele 15,30—19 ; RITMURI SPANIOLE : Vitán (21 39 82), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; Cinemateca sala Union (13 49 04), GRĂDINARUL SPANIOL : orele 10 — 12-14,15; FRUMOASA AMERICANA, orele 16,30 - 18,45 — 21. MARȚI 1 FEBRUARIE Programul I. 9 : Telex : 9.05 : Tele­­şcoala. Vulcanismul. Relieful vulcanic din România. Prezintâ prof. emerit C. Mărculescu şi prof. Mircea Baldovin. Elemente de teoria mulţimilor (II). O­­perafii cu mulţimi Prezintă prof. O­­viu Pîrsan ; 10 . Curs de limba rusă (I) ? 10.30 : Căminul ; 11.10 •• Roman foileton­s David Copperfield (episodul I) ; 12 I Telejurnalul ; 17.30 : Avan­premiera ; 17.35 : Cum vorbim ; 17.50 Muzică populară interpre­tată de Nicu Moldovan ; 18 i „De la Alfa la Omega" — enciclope­die pentru elevi ; 18.25 : Film docu­mentar : Reflexe şi reflecţii ; 18.50 : Gala interpreţilor : Martha Kesler ; 19.20 I 1001 de seri­e 19.30 : Telejur­nalul ; 20 : Seară de teatru s Zestrea de Paul Everac, în distribuţie : Sanda Tom­a, Victor Rebenciuc, Margareta Pogonat, Sebastian Radovici, Mircea Basta, Ioana Ciomîrtan, Nicolae Ifrim, Geta Mărutză, Nina Anghel, Effimie Popovici Regia Letifia Popa ; 21.50 : „Invitaţie la vals" de Weber ; 22.10 : Teleglob. Orele Sanhaiului... ; 22.30 x 24 de ore ; Programul II. 20 : Desene animate ; 20.10 : Tineri interpreţi — Pianista Dana Protopopescu ; 20.30 : Universi­­taria ; 20.45 : Buletin de ştiri ; 20.50 : Cărţi şi idei ; 21.20 : Blocnotes de Eu­gen Mândrie ; 21.35 | Portativ 72 ; 22 : Film serial » Planeta giganţilor. MIERCURI 2 FEBRUARIE 9 | Telex ; 9.05 ; Teleglob ; 9.25 * Prim plan : Maria Spiridon ; 10 : Curs de limba franceză (I) ; 10.30 | Tea­tru : Zestrea ; 12.20 .• Telejurnalul ; 15.30 ; Tele-şcoală. Vestigii ale orîn­­duirii comunei primitive pe teritoriul României Interferenţa luminii. Prezin­tă prof. dr Athanassie Trufa ; 17.30 : Avanpremieră ; 17.35 : O viaţă pen­tru o idee Galileo Galilei (I) ; 18.10 : Timp şi anotimp în agricultură; 18.40: La poalele Tîmpei. Melodii populare interpretate de Marilena Criveanu, Rozalia Oprea, Cornelia Tudorică, su- - rorile Fircea, Radu Dorel, Ion Corco­­del ; 19 • Oameni și fapte. Misiune specială ; 19.20 • 1001 de seri ; 19.30 • Telejurnalul ; 20.10 • Telecinemateca . Casa de la răscruce. Regia S Rostotki. Cu I. Lujina, V. Tihonov ; 21.40 • Ora­şul de pe Bîrzava : Reşiţa ; 22.10 : In­terpretul săptămînii. Angela Moldovan; 22.30­­ 24 de ore. iii Wm. .TotTvm .Anilin. i­.iiMMMi.vnmiiii

Next