România Liberă, mai 1972 (Anul 30, nr. 8560-8584)

1972-05-03 / nr. 8560

,România libera••Pagina a 3-a — 3 mai 1972 Conducere şi planificare - „ economica MARKETING Nicoară Ionescu A trecut un an de la adopta şi orientarea de perspectivă a rea legii cu privire la activita activităţii întreprinderii sinitea de comerţ exteriori de coo- fundamentate pe baza faptelor operare economică şi tehnico- fenomenelor şi a proceselor ecoştiinţifică. Parte organică in pronomice care au avut sau au loc ocuparea partidului nostru de şi a căror cunoaştere temeinică perfecţionare a conducerii şi permite descifrarea tendinţelor planificării economiei naţionale, viitoare. Desigur, promovarea alegea comerţului exterior a creat cestei concepţii presupune fotocadru propice pentru afirmarea sirea unor metode, unor instrudeplină a concepţiei potrivit cămente de cercetare adecvate, reia rolul hotăritor in imbună- Există o vastă literatură in a tăţirea şi dezvoltarea comerţucest domeniu şi instrumentarul lui exterior revine in mod din cercetărilor de marketing select unităţilor producătoare. In îmbogăţeşte şi se perfecţioneacondiţiile actuale, cind economiază continuu. In orice caz, deşi noastră tinde să participe din ce nu intenţionăm să intrăm in din ce mai intens la circuitul ecest domeniu, menţionăm totuşi conomic mondial, integrarea de că in cadrul acestui instrumenplină a comerţului exterior in tar işi păstrează întreaga imporactivitatea de producţie devine o tanţă atit studiul motivational necesitate stringentă. Separarea cit şi metodele bazate pe modeartificială intre producţie şi colarea matematică, mercializare care se manifesta Este o activitate foarte amplă in trecut, ca rezultat al unei şi, evident, nu apare posibil ca centralizări excesive a activită- întreprinderea şi centrala să reţii de comerţ exterior limita rizolve singure în toate cazurile teresul producătorilor pentru multitudinea problemelor care rezultatele pe care produsele se ridică. De altfel, pe plan lor le înregistrau pe pieţele ex- mondial, se practică sistemul foteric, după cum limita şi posi- losirii serviciilor unor instituţii bilităţile de cunoaştere a ceriii specializate, iar în ţara noastră celor şi particularităţilor acestor au fost create condiţiile pentru pieţe, înlocuirea „planului de la întreprinderile şi centralele livrări la export“ — care expun industriale să primească sprijinua tocmai această separare arnul întreprinderilor specializate oificială a producătorului faţă de de comerţ exterior, al ministereclienţii externi — prin „planul lor tutelare, al institutelor de de export“, bazat pe cunoaşte- cercetări de specialitate, rea cererii reale şi a contracte- Deosebit de important este, lor încheiate este o profundă insă, să se încetăţenească ideea schimbare de conţinut ce explică răspunderea pentru desfăşură angajarea in raporturi di rarea ritmică a activităţilor recte a unităţilor producătoare care le presupune ceea ce am cu parteneri străini, denumit concepţia de marke-Iată, deci, că in prezent, pre-ting in conducerea unităţilor — ducătorul nu mai este exclusiv fie că ele se realizează cu forţe producător ci producător-export proprii, fie în colaborare pretator, ceea ce impune o susţinu- vine în mod direct intreprindetă preocupare pentru comerciarilor şi centralelor economice, lizarea produselor sale. Aşa cum Acesta este spiritul legii de ceeste şi firesc, in aceste condimens exterior şi această cerinţă ţii, apare necesitatea înţele- a fost reafirmată de tovarăşul gerii mai depline a rolului cu Nicolae Ceauşescu şi cu prilejul noaşterii temeinice a cererii şi recentei Conferinţe pe ţară a caracteristicilor pieţei externe, a cadrelor de conducere din innecesităţii orientării producţiei dustrie şi construcţii. Desigur, pentru export, prin folosirea în acest spirit au fost adoptate noi metode moderne de cunoaş în unităţile producătoare o serie tere şi previzionare a cererii, de măsuri vizînd înfiinţarea ,precum şi de promovare a vinnor compartimente de comerţ zărilor. Este vorba, în fond de exterior, dar rămîn încă multe optică nouă în însăşi conduce de făcut pentru ca activitatea de rea Întreprinderilor asupra că comercializare să capete cu areia trebuie să-şi pună amprendevărat un caracter modern, ta, in toate compartimentele ştiinţific. Se pune, pe de o parsale, concepţia de marketing, te, problema generalizării acescare să permită orientarea, in tor compartimente la toate inmod elastic, a activităţii de protreprinderile şi centralele inducţie ţinind seama de modii idustriale şi, pe de altă parte, cările rapide care intervin in deosebit de important apare ca cererea de consum. în însăşi conţinutul activităţii a-Marketingul este o noţiune cestora să capete o pondere incomplexă. In forma cea mai la creştere cercetările de markepidară s-ar putea spune că este ting — evitîndu-se transformaacea concepţie de conducere rea lor in dispecerate, în simple care pleacă de la premisa că nu servicii administrative — ceea consumatorul este acela care va ce, desigur, nu implică lipsa de consum a ceea ce o întreprinde- preocupare pentru latura realizăre dorește să producă, ci cării practice a sarcinilor curente producătorul este dator să pfe de export. Numai în acest fel de consumatorului acele produse compartimentele de comerț expe care el le cere. Marketingulterior-marketing îşi vor putea urmăreşte, deci, cunoaşterea ce îndeplini sarcinile deosebit de verii existente şi estimarea celei importante care le revin în aside perspectivă, realizarea acelor gurarea fundamentării ştiinţifiproduse care să răspundă cel ce a deciziilor conducerii unitămai bine dorinţelor consumatorilor. Ele urmează să capete din rilor, promovarea desfacerilor ce în ce mai mult un rol pe prin stimularea cererii sau care l-am putea numi de „conchiar crearea de cereri noi, care, silier“ al conducerii întreprindetoare, să determine în final efirilor, nu numai în ceea ce priveşte crenţa cea mai ridicată a intre- comercializarea, ci nu însăşi priprinderii respective d entarea şi concepţia producţiei. Concepţia de marketing presu- Şi, în sfîrşit, o ultimă considerune, astfel, în primul rind, acraţie despre raportul dintre cesul la un cit mai bogat volum marketing şi planificare. Avem de informaţii asupra pieţei pe marele avantaj de a avea o ecocare întreprinderea îşi desfăşoa nomie planificată şi cele spuseră sau intenţionează să-şi desfă despre marketing nu trebuie să spare activitatea, informaţii pot ducă nicidecum la concluzia că sibil de obţinut prin ceea ce se acesta ar exista alături de planumeşte cercetare de piaţă şi unficare sau că s-ar substitui acare urmăreşte să asigure date cesteia. Planul, prin însăşi conîn legătură cu mărirea pieţei, cucepţia şi rolul său — fie plan de preferinţele specifice ale consu- export, fie plan de producţie în maiorilor, cu particularităţile general — este şi trebuie să fie metodelor de comercializare, un plan real, fundamentat ştiipublicitate etc. O a doua etapă, şi poate ceh mai importantă, este aceea a analizei şi interpretării datelor obţinute şi propunerea de variante de soluţiiţific pe realităţi, iar sarcina acestei fundamentări revine în primul rind întreprinderilor şi centralelor. Tocmai în această fază de fundamentare se maniin problemele esenţiale ale în- festă rolul cercetărilor şi tehnttreprinderii cum sunt sortimen- cilor de marketing, şi prin actul producţiei, introducerea de ceasta ele se definesc ca o comndi produse in fabricaţie, caracponentă organică a planificării, teristicile calitative ale acestor în economia noastră socialistă la, politica de preţuri, alegerea scopul marketingului nu al concanalelor de distribuţie şi astituie maximizarea profitului, mijloacelor celor mai eficace ci asigurarea, prin intermediul de influenţare a opiniei consuplanului, a coincidentei cit mai matorilor, serviciile după vînza depline între producţie şi cererere etc. Astfel, atit deciziile care şi, prin aceasta, folosirea cit mai privesc activitatea curentă, dar eficientă a muncii sociale. — In cadrul unui interviu nu de mult publicat in coloanele „României libere", ing. Cicerone Gorunescu, secretarul general al Camerei de Comerţ, a făcut un succint tur de orizont al manifestărilor economice internaţionale pe care tara noastră le organizează în acest an la Bucureşti. De astă dată, vă solicităm pe dumneavoastră, tovarăşe director, să vă referiţi la participările peste hotare ale României la expoziţiile şi tirgurile internaţionale. Care este bilanţul primelor luni din acest an in domeniul amintit şi ce este înscris în continuare pe agenda internaţională ? — Pe măsura accentuării complexităţii economiei noastre naţionale, a diversificării ei şi a angrenării mai profunde a României în schimburile economice internaţionale, creşte şi importanţa comerţului exterior pentru dezvoltarea economică a ţării. Or, participarea la tirgurile şi expoziţiile internaţionale reprezintă tocmai una din formele de sprijinire a acţiunilor comerţului exterior. In cursul acestui an, ţară noastră participă la peste 50 de tirguri şi expoziţii internaţionale, cu pavilioane organizate de Oficiul pentru tirguri şi expoziţii din Camera de Comerţ. Simultan, întreprinderile româneşti de comerţ exterior participă direct la circa Interviu cu ing. Remus Brad director al Oficiului de tirguri şi expoziţii internaţionale din cadrul Camerei de comerţ a 200 de manifestări economice specializate. La toate manifestările care au avut loc în primul trimestru al anului s-a acordat o deosebită atenţie prezentării produselor cu un grad ridicat de prelucrare, în special în sectorul industriei construcţiilor de maşini şi cel al industriei chimice. O gamă variată de maşini şi utilaje româneşti au fost, astfel, expuse la tirgurile de la Leipzig, (ediţia de primăvară), Tripoli şi Cairo, iar la tirgurile de la Utrecht şi Frankfurt, datorită specificului lor, am fost prezenţi cu o gamă variată de bunuri de consum. Suprafeţele de expunere la aceste participări au totalizat cca 5 000 mp. Totodată, trebuie subliniat că tranzacţiile încheiate la aceste manifestări s-au ridicat, ca valoare, la un volum dublu faţă de cel din perioada corespunzătoare a anului trecut. In prezent sunt în curs de desfăşurare tirgurile de la Milano — unde România este prezentă în 8 sectoare — Paris — bienala de maşini — unde participăm cu o expoziţie de maşini-unelte, Hanovra — unde suntem reprezentaţi de o expoziţie de maşini şi utilaje în 6 sectoare de specialitate, Göteborg — unde prezentăm o expoziţie de bunuri de consum. In cursul trimestrului II abia început, vom mai fi prezenţi la tirgurile de la Budapesta, Barcelona şi Poznan. De asemenea, vom participa, pentru prima dată, la tirgurile de la Djakarta (Indonezia) cu o expoziţie generală cu accent pe maşini şi utilaje şi la Ndola (Zambia) cu o expoziţie de bunuri de consum. Pentru aceste tirguri au fost deja expediate exponatele şi materialele de amenajare. In programul din acest an al României mai sunt înscrise tirgurile de la Salonic, Alger, Leipzig (ediţia de toamnă), Zagreb, Brno, Plovdiv, Viena, Bruxelles, la care prezenţa noastră a devenit tradiţională, iar la tirgurile de la New York, Oklahoma (S.U.A.), La Valletta (Malta), San Salvador (Salvador) şi Vancouver (Canada), vom fi prezenţi pentru prima dată. — Sunt de remarcat — din răspunsul dumneavoastră — atit participările tradiţionale, cit şi cele in premieră ale ţării noastre la o serie de manifestări internaţionale cu renume. Ar mai trebui, desigur, subliniate şi acele expoziţii reprezentative ale României care sunt organizate de citiva ani intr-o serie de ţări de pe diferite meridiane ale globului. In primul rind, unde au loc astfel de manifestări în 1972 ? — Paralel cu participările la tirgurile internaţionale, ţara noastră organizează peste hotare şi o serie de manifestări proprii. In cazul de faţă este vorba de expoziţii naţionale. Astfel de expoziţii reprezentative ale României au loc în acest an la München. Kiev, Phenian si Lagos. — München. Kiev. Phenian. Lagos. Patru expoziţii reprezentative ale României in trei continente diferite. Care sunt caracteristicile principale ale unor astfel de prezentări generale a dezvoltării noastre şi ce rol ocupă ele in ansamblul manifestărilor organizate peste hotare ? — Cea mai importantă trăsătură comună a acestor expoziţii — cunoscute pentru anul în curs sub numele generic de „România ’72“ — este dată de faptul că ele nu se limitează la un domeniu sau altul, ci prezintă vizitatorului de peste hotare realizările economiei noastre naţionale în toate sectoarele de activitate. De asemenea la aceste manifestări sunt organizate standuri de turism, vinătoare, sport, au loc acţiuni cultural-artistice, se prezintă conferinţe tehnice şi filme documentare, parăzi ale modei, se pun in vînzare produse de artizanat şi alte bunuri, se deschid restaurante cu specific culinar românesc. De unde se vede — a adăugat in încheiere interlocutorul nostru — că, alături de participările la tirgurile internaţionale, destinate mai ales informării specialiştilor şi oamenilor de afaceri, aceste expoziţii reprezentative joacă un rol important în prezentarea publicului larg de peste hotare a posibilităţilor României de a participa într-o măsură tot mai mare la schimburile internaţionale de valori materiale. Tudor Gheorghiu ROMÂNIA '72 • în acest an ţara noastră expune la peste 50 de tirguri internaţionale • Bilanţul participării la manifestările primului trimestru : un volum dublu de tranzacţii comerciale faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut • München, Kiev, Phenian şi Lagos — expoziţii repre-Republicii Socialiste România tentative ale ţării noastre peste hotare PRINCIPII SI REGLEMENTARI PENTRU VALORIFICAREA SUPERIOARA PĂDURILOR COMUNALE (Urmare din pag. 1) • încă de la articolul 1 întîlnim o primă şi importantă precizare : pădurile comunale sunt bunuri ale întregului popor, fac parte din fondul forestier al ţării şi sunt supuse regimului silvic. Ce înseamnă practic acest lucru ? El arată, fără echivoc, că, indiferent de cine sunt administrate, toate pădurile trebuie să se încadreze în sistemul unitar de gospodărire silvică, fundamentat pe principii și reguli tehnice moderne, sub controlul organelor silvice de stat. Legea, prin articolele ce urmează întărește prevederea respectivă, stabilind că, documentul de bază pentru gospodărirea pădurilor comunale îl constituie amenajamentele silvice aprobate prin ordinul ministrului economiei forestiere și materialelor de construcții. Comitetelor executive ale consiliilor populare comunale le revin obligaţia şi răspunderea pentru respectarea lor. • Refacerea şi creşterea productivităţii pădurilor comunale, in ansamblul lor, se bucură de1 sută pentru nevoile obşteşti restul pentru populaţie. Legea prevede şi unele gratuităţi ; despre semnificaţia lor credem că cel mai elocvent este să redăm cuvintele deputatului Ion Maidei din cadrul dezbaterilor sesiunii Marii Adunări Naţionale : „Prevederea din lege de a se atribui în mod gratuit un volum de masă lemnoasă de pină la 7 la sută din totalul cantităţilor exploatate în comună, persoanecomunei şi nevoilor obşteşti ale comunelor, fiind interzisă comercializarea lor de către beneficiari. Şi aici este demn de remarcat că, în urma dezbaterii cadrul pepinierelor proprii să-şi realizeze cantităţi sporite de material săditor de bună calitate şi din speciile dorite, pentru satisfacerea în totalitate a cerinţelor programelor anuale de înpădurire. • Capitolul executării lucrărilor de gospodărire şi pazei pădurilor impune să ne oprim mai mult asupra lui. Legea aduce aici o serie de elemente cu totul noi şi de mare interes. In primul rind, articolul 7, a suferit în urma propunerilor făcute în cadrul dezbaterii publice, o modificare esenţială. Lucrările de pepiniere proprii, împăduriri, refacere, protecţie şi îngrijire a arboretelor se execută de comitetele executive ale consiliilor populare comunale şi nu de inspectoratele silvice, pe bază de contracte, cum prevedea iniţial proiectul. Obligaţia unită- o atenţie specială în cadrul notiţilor Inspectoratului Silvic este legi. Faţă de actele normative din trecut, acum sunt prevăzute reglementări ferme . „In cazul cind lucrările de împădurire şi refacere a acestor păduri nu se realizează la nivelul planificat anual, cantitatea de masă lemnoasă prevăzută în amenajamente a se atribui spre exploatare în anul următor, se dimilor cu greutăţi materiale deosebite ce fac parte din categoriile bătrîni, orfani, văduve, invalizi etc. este încă o dovadă a grijii pe care o poartă partidul şi statul nostru faţă de oamenii muncii". • Pornind de la ideea că prin lege şi obligaţia Inspectoratelor Silvice aparţinind Ministerului Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii de a livra, pe bază de comenzi ferme şi contracte, pe lingă puieţi, şi seminţe selecţionate, de calitate superioară. Se creează, astfel, posibilitatea comunelor ca,indurile sunt bunuri ale întregului popor legea impune obligativitatea utilizării raţionale a materialului lemnos, printr-o sortare corespunzătoare, pentru a realiza cantitativ şi calitativ prevederile actului de punere în valoare întocmit de unităţile inspectoratelor silvice. • Comitete de gospodărire a pădurilor comunale au mai existat şi în vechea reglementare. Dar legea actuală aduce o îmbunătăţire esenţială : stabileşte la 5 ani — durată egală cu cea aprobată recent şi pentru consiliile populare — termenul de funcţionare a lor. Se înlătură, astfel, principalul neajuns de pină acum, alegerea comitetelor numai pe o perioadă de un an, timp prea scurt pentru ca să permită acumularea cunoştinţelor şi experienţei necesare. în plus, ca urmare a propunerilor rezultate din dezbaterea publică, legea specifică faptul că membrii comitetului trebuie să fie aleşi dintre cei mai buni gospodari fără antecedente penale şi dintre angajaţii ocoalelor silvice. In fine, o serie de prevederi, cuprinse în capitolul V al legii de care vorbim, delimitează şi stabilesc sarcinile, atribuţiile şi răspunderile precise ce revin, in legătură cu gospodăripădurile comunale, sunt destina- rea pădurilor comunale, orgate satisfacerii trebuinţelor gos- r nelor locale ale puterii de stat însă de a asigura asistenţa tehnică de specialitate pentru toate lucrările amintite. • Actul legislativ recent adoptat stabileşte o serie de prevederi noi în domeniul valorificării, exploatării şi transportului materialelor lemnoase. Important este faptul că se defineşte clar că materialele uează cu procentul de nereali- I lemnoase ce se realizează din zarea planului lucrărilor menţionate. Sau altfel spus, cine nu ^0„„ ____ _______________ este bun gospodar, suportăpodăreşti proprii ale locuitorilor şi ale administraţiei de stat, rodirect consecinţele lipsei de preocupare. Ca să avem o imagine mai convingătoare a importan- ţei acestei prevederi este sufi-i cient, credem, să amintim că, in anii care au trecut de la trans- j miterea pădurilor în administra- ■. rea comunelor și pînă în pre- zent, nu s-au realizat decit 70 la sută din lucrările de împădu- ! __ __ î?-6 txsft.Sj-Î.6’—tăiat... j terizează legislaţia noastră socialistă. mitetului de Stat pentru Economia şi Administraţia Locală, Ministerului Economiei Fores- I tiere şi Materialelor de Construcţii, ocoalelor silvice. Prin aceasta s-a tăiat chiar mai mult. Micşorarea suprafeţelor pădurilor comunale in perioada amintită cu peste 59 000 de hectare — ceea ce reprezintă un procent deloc neglijabil, de 10 la sută — se datorează şi faptului că unele suprafeţe aparţinind fondului forestier au căpătat, mai mult sau mai puţin justificat, alte destinaţii. Iată de ce apare legitimă prevederea cuprinsă în articolul 3 de a nu se mai permite scoaterea din fondul forestier a unor suprafeţe de păduri comunale decit printr-o Hotărîre a Consiliului de Miniştri. • Buna gospodărire a pădurii mai este condiţionată şi de asigurarea materialului săditor. Ca urmare a propunerilor făcute de deputaţi in cadrul sesiunii Marii Adunări Naţionale s-a inclus publice, s-au inclus printre ce- se defineşte mai bine modali beneficiari toţi locuitorii comunei şi nu numai sătenii, dovedindu-se, astfel, încă o dată deplinul spirit de echitate ce caractea de colaborare între toate aceste unităţi. Am amintit doar principalele elemente noi pe care le aduce legea în domeniul gospodăririi pădurilor aflate în administrarea directă a comunelor. Implicaţiile adoptării noii reglementări Precizindu-se că valorificarea materialelor lemnoase, a produselor acestora se va face pentru beneficiari contra plată dispar situaţiile ambigui pe care le creau vechile reglementări. La fel cum este eliminat orice dubiu asupra cotei ce revine fiecărei categorii , până la 30 sa 1ie spunea, la actuala sesiune a forului legislativ suprem, un deputat : „Pădurile constituie nu numai o sursă de materie primă necesară satisfacerii nevoilor economiei naţionale ; in acelaşi timp ele exercită inestimabile funcţii de protecţie a apelor şi solului, de agrement şi igienico-sanitare, ca factor anti- team să fac excepţie, poluant, de echilibru al mediului ambiant şi de înfrumuseţare a spaţiului geografic al patriei noastre". s W. v ~v ... - Pădurea cooperatorilor din Măgurele-Prahova. reţea pe unităţi re publică (Urmare din pag. I) de culinare variate, de bună calitate, în condiţii de igienă, asigurind o servire ireproşabilă". De la acest cadru de probleme bine conturat vom porni, deci, investigaţia noastră în sectorul alimentaţiei publice. Analizînd numărul şi structura unităţilor existente, condiţiile de confort şi de igienă, sortimentaţia oferită consumatorilor, vom încerca să desprindem in ce măsură alimentaţia publică din ţara noastră răspunde la ora actuală importantei sale funcţii social-economice. Am constatat mulţi dintre noi (şi nu cu plăcere), aglomeraţia din foarte multe localuri de alimentaţie publică , în orele de seară, în special, găseşti greu o masă liberă în majoritatea unităţilor. Indiciu al unui nivel de trai în necontenită creştere, aglomeraţia are consecinţe mai puţin pozitive : un serviciu ce lasă de dorit, o exigenţă mai scăzută De ce ? Este numărul de unităţi insuficient ? Să încercăm să răspundem la această întrebare recurgînd la citeva cifre. Prima : faţă de 1966, în anul 1971 numărul unităţilor de alimentaţie publică a sporit la noi cu 875, iar suprafaţa acestora cu aproape 100 000 metri pătraţi. Ceea ce nu spune încă mare lucru , acest spor este el suficient sau nu ? Da, susţin statisticile Ministerului Comerţului Interior ; norma de 30 locuri la mese (respectiv 75 mp) pentru mia de locuitori în reţeaua obişnuită şi de 40 locuri la mese (respectiv 90 mp) la mia de locuitori în centrele aglomerate este, în medie, atinsă şi chiar depăşită. Potrivit acestui calcul reţeaua de alimentaţie publică urbană dependentă de acest minister întrece, cu peste 100 000 mp necesarul. Dacă vom analiza mai nn profunziDatele sunt elocvente prin ele însele. Mai întîi ele dovedesc discrepanţe între situaţia reţelei de alimentaţie publică din diferite judeţe. Apoi, o dinamică deficitară a dezvoltării reţelei. In timp ce în unele judeţe în perioada 1966—1970 s-a realizat o creştere normală a numărului de unităţi, nu altele, datorită demolărilor de localuri improprii şi creşterii numărului populaţiei, necompensată prin construcţii şi amenajări de alte unităţi, în perioada amintită s-a manifestat chiar un regres. Mai precară ca în alte părţi este, din acest punct de vedere Capitala, unde, potrivit declaraţiei făcută de Const. Berbece, directorul Trustului de alimentaţie publică, dacă ţinem seamă şi de afluxul de turişti, de flotanţi, reprezintă doar 60 la sută necesar. Adîncind investigaţia noastră şi analizînd împărţirea microteritorială a reţelei de alimentaţie publică vom constata şi o mare diferenţiere între numărul de unităţi aflate în centrele oraşelor şi cele din cartiere. In cinci mari cartiere bucureştene — Titan, Drumul Taberei, Floreasca, Pajura şi Colentina — cu o populaţie de peste 400 000 locuitori, funcţionează doar 46 de unităţi de alimentaţie publică care oferă 20 locuri de mese pentru 1 000 de locuitori (faţă de 40 locuri, cit este norma stabilită pentru centrele aglomerate). Adăugăm la acestea, cartierele Berceni şi Militari. Asemenea disproporţii in ce priveşte repartizarea reţelei de unităţi pe cartiere sunt vizibile şi în alte oraşe ale ţării. De ce se ascunde, insă, sub alţeaua alimentaţiei publice ceste cifre medii vom afla de ce foarte multe localuri sunt aglomerate. O primă constatare : după cum reiese din tabelul de mai jos, repartizarea reţelei de alimentaţie publică pe judeţe este deficitară şi inegală, în unele norma de 75 mp la 1 000 de locuitori fiind depăşită, în altele nefiind realizată. Ceea ce dovedeşte o preocupare inegală a direcţiilor comerciale judeţene, revin desigur, o treabă bună. Lăsarea la latitudinea fiecărui consiliu popular judeţean, prin direcţiile lor comerciale, a felului în care înţeleg să respecte aceste normative duce însă, aşa cum am văzut, la cifre medii satisfăcătoare, dar la situaţii practice ce nu pot mulţumi. Pe baza analizării situaţiei reţelei de alimentaţie publică din fiecare judeţ şi oraş, comitetele executive ale consiliilor populare ar trebui să ia, de la caz la caz, măsuri pentru sporirea numărului de unităţi în funcţie de cerinţele reale ale populaţiei, fie prin construcţii noi, fie, mai ales, prin reamenajarea unor vechileomerciale sau efectuarea de schimbări in structura existentă prin diversificarea tipurilor de unităţi. Intr-adevăr, simpla examinare a situaţiei reţelei, luată global, nu este suficientă. Cel Prima concluzie ce se des- puţin la fel de important este prinde este, deci, faptul că situaţia reţelei de alimentaţie publică oglindeşte gradul mai mare sau mai mic de preocupare al fiecărei Direcţii comerciale judeţene pentru această să vedem ce fel de unităţi de alimentaţie publică există, în ce măsură satisfac ele nevoile populaţiei. Vom dedica articolele următoare ale acestei anchete examinării structurii uniactivitate. Rolul coordonator (sitaţilor existente, insistînd asacorector) al organelor de resort ale Ministerului Comerţului Interior nu se face, in acest sens, puternic observat. Fixarea de normative pentru alimentaţiapublică in general şi pentru principalele tipuri de unităţi este,pra categoriilor de localuri ce interesează cel mai mult pe consumatori : unităţile cu autoservire, cele de tip „Gospodina", restaurantele-pensiune şi dietetice. Judeţul 1966 1970 Suceava 133 m. p. 182 m. p. Ialomiţa 126 m. p. 149 m. p. Harghita 116 m. p. 146 m. p. Vaslui 84 m. p. 128 m. p Gorj 91 m. p. 123 m. p. Argeş 89 m. p. 112 m. p. Hunedoara 75 m. p. 60 m. p. Iaşi 68 m. p. 62 m. p. Alba 65 m. p. 62 m. p. Satu Mare 67 m. p. 59 m.p. Municipiul Bucureşti 70 m. p. 70 m. p. (Urmare din pag. 1) Paznic la tezaur — Formal, acolo permanenţa nu este obligatorie. Ar putea fi suficiente nişte controale şi nişte revizii periodice sau în cazuri de sesizări. Dar asta numai in cazul că te mulţumeşti cu suficienţa. — Această prezenţă cotidiană nu poate să deranjeze ? Să fie sunt desigur mult mai profunde . .. . . . . ., şi cel mai bine le vom găsi ilus- ' „ p * trate şi materializate de însăşi ! Ca un fel de supraveghere? evoluţia viitoare a acestei bo- | — Cind am acceptat să fac găţii naturale a ţării. O bogă- i treaba asta am ştiut că viaţa — De vreo zece ani este cea mai bună şefă de echipă pe care o avem în cooperativă. Nu numai că este foarte activă, capabilă şi destoinică, dar are foarte mare priză la oamenii pe care ii conduce. La lucrările cele mai dificile la ea s-a apelat. Dacă ai nevoie de oameni la miezul nopţii, ea ii scoate din aşternut și ei o ascultă, de o vreme bună, de o vreme rea, de trebuie să încarce cartofi sau să descarce piatră de var. Aici m-am aflat eu in dilemă. Se face să pui in discuția opiniei publice un astfel de om, pentru 18 lei ? — De ce nu ? — Riscam să-i surp autoritatea. — Matematica ce vă sfătuia ? — Treaba asta nu mai era o problemă de contabilitate curentă. Dacă ar fi fost aşa, ar fi fost foarte simplu : ciţi bani a adus Atena in visteria cooperativei ? Cit a luat ? In comparaţie cu ce a realizat suma însuşită era infimă. Dar pe ce căi făcuse aceasta ? Cu ce implicaţii în viaţa colectivului ? — Aşa că aţi pus-o în discuţie... — După o crincenă şi dureroasă luptă in forul meu intim. — Care a fost argumentul precumpănitor ? — Că oricit de mari ar fi meritele cuiva, acestea nu-i dau dreptul, oricine ar fi el, să calce în picioare principiile, noastre de etică socialistă şi nici nu-i scuteşte de răspunderea abaterilor săvirşite. — Şi cu autoritatea cum răminea ? — Autoritatea incepuse să se degradeze din momentul cind oamenii pe care îi conducea ştiau că şefa lor de echipă se pretează la aşa ceva, ba, mai mult, ii antrenează şi pe ei. Sunt convins că am intervenit la timp /-lj pS ____* A fost cel mai greu moment din | tocmai ca să Împiedicăm acest viata mfia. mai .prpc r ă Ho ! proces viața mea, mai ales că de data aceasta eu eram cel care trebuia să decidă. — Și-a însuși mult din averea cooperativei ? , — Exprimat în bani, in jur de 13 lei. — Pentru 18 lei ? — Iţi dai seama, nu ? Dacă ar fi fost vorba de 1 800 era cu mult mai simplu. Dacă ar fi făcut-o unul cu asemenea apucături, iar ar fi fost clar. Dar al naibii se încurcă uneori lucrurile. In viață nu este totul tranşant. Nici matematica nu este în stare să te ajute cind sa produc asemenea seisme. — Conştiința ? — Tocmai ea te mănîncă de viu, pentru că nu acceptă nici un fel de compromis. Cind e vorba de oameni nu ai voie să greşeşti. Dacă rămîn cu o îndoială, cit de mică, îndoiala aceea este o rană pe conştiința ta, care te ustură la suflet. — De data asta ? — Sunt împăcat cu mine, dar nu cu oamenii toți. — Vă doare cind unii oameni nu vă acceptă concluziile ? — Spuneam că am pornit-o la drum conștient că voi avea unele neplăceri. Dar eu nu pot să sacrific adevărul ca să fiu pe placul acelora care au interes ca el să stea mai ascuns. Aceasta face parte, să zic aşa, din riscurile misiunii mele. Că este un risc să-ţi pierzi simpatiile. — Atena ? confortabilă, că s-ar putea ca , la rindul meu să mai incomodez pe cite unul. Dar dacă noi I toți ne-am pune la adăpost fie- i care comoditatea și confortul său, ce s-ar mai aline de lumea asta? Aici, la noi de multă vreme nimeni nu se mai gindeşte numai la el şi eu nu pu— Şi, totuşi, se vorbeşte despre dv. ca despre un om excepţional. — De ce ? — Ştiu eu ? Poate unde faceţi treaba asta cu o perseverenţă aproape fanatică. Se spune că sunteţi cel care nu iartă nimic. Şi care vede totul, chiar acolo unde nu se arată decit foarte puţin. — In afirmaţia asta sint mai multe afirmaţii. Şi care nu rezistă. Eu nu umblu după defecţiuni cu un prepelicar după vinat, nu am un simţ deosebit şi nici nu mă bucur cind le găsesc, sau să mă arunc orbeşte asupra lor. Dacă nu-mi scapă nimic — îmi place să cred că aşa este — e şi pentru că am cap de matematician, şi, vezi d-ta, există o logică, în înlănţuirea faptelor, care ţipă atunci cind este siluită de aberaţii, de-ţi sparge timpanele. Şi nu este de demnitatea mea să-mi vîr capul în nisip ca să nu aud. Cit despre iertare, ce termen mai este şi ăsta ? Nu, nu stă în puterea mea să iert, oricît aş vrea să o fac. Dacă m-ar păgubi cineva pe mine, personal, adică mi-ar vîrî mina în buzunar sau mi-ar sări gardul grădinii, aş putea să-i trec cu vederea. Dar cind este vorba de averea obştească, îngăduinţa înseamnă asociere cu cel care a făcut paguba, înseamnă să fii şi mai culpabil decit el. — Spuneaţi, mai adineauri, că dacă n-ar fi în interesul dv. nu v-aţi afla în această treabă. — Evident. Munca aceasta nu se poate face în mod dezinteresat, adică să fii indiferent faţă de obiectul ei. Interesul meu este să-mi procur satisfacţia că nu se produc pagube în fondul de bunuri materiale şi în fondul moral al obştei noastre. Aceasta este răsplata muncii mele şi fac tot ce pot ca ea să fie cît mai mare. — Vi s-a intimplat vreodată să fiţi în opoziţie cu consiliul de conducere ? — Cu consiliul, ca organ, nu. Urmărim cu toţii, acelaşi scop, iar noi, cei din comună, îi putem fi de mare folos. Dar cu unii dintre membrii săi se intîmplă să avem uneori divergenţe. Consiliul este ales ca să conducă treburile intre două adumite ore cu mijlocul frint ? Măsoară laptele şi cântăreşte caşul. Dă cu pasul la postatele de pe păşune, cercetează adăposturile, vadul, adăpostul de ploaie, refugiul de grindină. „Voi primiţi zarzavaturi proaspete ?“ Pe pirostrii fierb daunele cu jintiţă. — Aţi fost ales pentru că ştiţi aritmetică. Şi era nevoie de cineva care să facă socoteli ! nări generale. Iar comisia pe repede şi fără greşeli. — Tot ce se poate. — Profesia dv. principală este cea de profesor. — Singura mea profesie. Alta nu mai am. — Cum vă faceţi cealaltă care o conduc eu nu este subor- I donată consiliului, dimpotrivă , are menirea de a veghea ca aceasta să-și împlinească rosturile sale. Nu suntem organ de conducere, dar participăm într-un fel la conducere tocmai pentru că veghem să nu se promuncă ? Așa, printre picături și ducă abateri și exercităm un control continuu în numele "întregii suflări a cooperatorilor. In nici un caz noi nu suntem puşi aici să acoperim lipsurile, ale oricui ar fi ele. — Mi s-a povestit cum intr-o anumită problemă vi se reproşa că faceţi unele greutăţi tocmai în legătură cu sporirea veniturilor cooperativei. — Era în iulie, după ce făcusem un control la stină... Unii membri din consiliu îi învinufțâiii îiaiurcue a tani. w uugci- 1 vm^ . ~ , tie despre care, pe bună drepta- j mea n-o să mai fie chiar foarte mult brinza. Adică să vindem mai mult zer și mai multă sare. Păi nu puteam fi de acord. — V-ați aflat vreodată într-o situaţie limită ? — Ce să înţeleg prin situaţie limită ? — Să zic un moment de mare îndoială. Sau un moment cind hotărîrea dv. putea să-şi pună amprenta pe destinul unui om. — Te referi la cazul Atenei ? — Cazul il alegeţi dv. ! — Nu am de ales. Aşa ceva nu s-a mai intimplat la noi. — Cum a fost ? — Mie mi-a fost foarte greu. — Dar ce se intimplase ? — A ascuns sub prelata camionului, printre lăzile cu mere, două femei din echipă, și le-a cintărit odată cu fructele, predind la magazie o producţie fictivă de circa 100 kg. Personal nu ciştiga aproape nimic, suma ce revenea pentru culesul merelor urmind să se contabilizeze şi să se împartă la toţi oamenii din echipă, mai puţin decit 50 de bani de persoană. Pentru cei 18 lei cooperativa era păgubită de cel puţin zece ori mai mult. Şi cine o face o dată pentru un ciştig neînsemnat, poate să repete la scară mai mare, dacă nu este oprit la timp. — Şi care a fost reacţia opiniei publice ? — Actul, in sine, a fost dezaprobat de toată lumea. Dar n-am înţeles nici in ruptul capului cum unele persoane, chiar cu funcţii de răspundere, că, de pildă, inginera şefă de’ fermă, au căutat să o disculpe prin meritele sale in producţie. Acesta nu a fost un ajutor real. — Sinteţi, intr-adevăr, şi dv. un fel de gestionar... — Gestionar şef, spune in glumă Aurică Lungu, profesor de matematică la şcoala din Văleni-Dîmboviţa, preşedinte al comisiei de revizie din C.A.P. Apoi, deodată, grav : nu este vorba numai de oi, de brînză, de mere şi de var... Mie mi-a fost dată în pază cinstea şi demnitatea obştei.