România Liberă, august 1972 (Anul 30, nr. 8638-8663)
1972-08-01 / nr. 8638
Pagina a 2-a1 august 1972 ESTETICA MARAMUREŞULUI ŞI ALTE NOTAŢII1 ■ Genul de eseu, scurt reportaj, pagină de jurnal, asupra unor peregrinări prin părţile de nord ale ţării (Maramureş, Oaş, Satu Mare etc.) dau lui Pop Simion prilejul unor interpretări şi investigaţii, am zice supra-sociologice, pe care le adună în volumul „Nord“ apărut la „Eminescu“, în excelente condiţii grafice şi ilustrat cu desene de fineţe şi fantezie ale autorului, în linii subţiri şi evanescente contrastînd cu scrisul său, care profesează o corpulenţă stilistică ■ densă. Ni se dezvăluie în ele un eseist plurivalent, abrupt şi sintetic, parabolic sau frust, de o neîndoioasă subtilitate implicită, care măreşte lucrurile ca sub lupă pentru ca reflecţia să le poată pătrunde cit mai slobodă şi cit mai frapantă. Paginile sale se deschid, spre pildă, sub semnul porţii maramureşene, în modul următor : „Rău îmi pare că am ajuns în amiaza vieţii fără să fi privit cu adevărat porţile : am trecut prin o mie şi una de porţi, neştiind să mă uit în sus, la frontispiciu, la arc, la canatul solar, la ogivă, la cupoletă, la îmbucătura de sprijin, cum i se mai zice „cheii de boltă“, punct de mister al structurilor. E sentimentul de reproş şi atîtat interes pe care îl trezeşte in noi poarta maramureşeană. Afirm grăbit că nu neapărat arhitectura interesează, nu ornamentica ei. Nu totemica meşterilor cioplitori. Dar ce ? Duhul care se concentrează în alcătuirea ei etc“. Mai tîrziu, această atitudine este explicată astfel î „Dimensiunea materială *) POP SIMION, „Nord", apărut in Editura Eminescu. Dragoş Vrânceanui pierind, a rămas dimensiunea de spirit, tatuată pe masca gospodăriei ţărăneşti, pe faţa casei, pe obiectul-faţă, să vorbească cu glas puternic în auzul veacurilor. Tăvălugul vremii, ploaia, soarele, vîntul patinează lemnul şi învie semnele. Arborele vieţii, brîul, şarpele, cocoşul, roata sînt rostiri care ne introduc într-un univers mitologic , le vom citi in detaliu, fiecare la rîndul său“ RECENZIE Această citire urmează în adevăr, de-a lungul paginilor care vin. Mă voi referi la cea imediat consecutivă, despre tronul de lemn din casele maramureşene, dar aceasta nu înainte de a reţine cuvintele cu care autorul încheie prima sa notaţie, revelînd nu o contemplaţie pură, de dragul ei înşişi, ci una activă, foarte caracteristică paginilor sale : „Surprinde, bunăoară, faptul că învăţaţii întru istoria artei, cercetătorii nu au afirmat cu verb puternic această valoare“ (a porţii maramureşene). Şi mai departe „Surprinde negraba arhitecţilor de a integra această moştenire în stilul şi forma construcţiilor contemporane. E o învinuire ? Da“ La o asemenea învinuire, subliniată destul de răspicat, cu auto-conştiinţă, cine ar putea să nu adere ? Ne amintim de cărţile lui Coriolan Petranu despre bisericile de lemn din Transilvania. De ce nu şi o teză de doctorat în istoria artei despre porţile maramureşene ? Sau despre tronul de lemn din mobilierul caselor, despre care Pop Simion spune : „Tron i se zice în Maramureş scaunului ţărănesc, de lemn masiv, cu spătar, singurul printre lăiţile şi scăunaşele casei. Unic nu ca obiect, ci ca semnificaţie. Şade în Tron, în scaunul de solemnitate, doar un anume ins : bătrînul înţelept (cu pletele „rotunzate"), oaspetele ales, bărbatul de parte văzător, omul echilibrului şi al clarviziunii, cel al isteţimii de minte şi cu rostire bogată“ Fenomenologia etică şi estetică a civilizaţiei noastre ţărăneşti este aproape infinită. Cine va face marele tratat asupra ei ? Autorul ne vorbeşte apoi de „brîul“ caselor maramureşene, de „săgeata“ bisericilor de lemn, şi de altele şi altele. Fără îndoială, este cazul să ne aducem aminte că examenul spiritualităţii noastre populare a fost conceput şi iniţiat in adevăr, pe latura lui interioară, de Lucian Blaga. Dar nu mai puţin este cazul sa consemnăm, oriunde o găsim, înclinaţia şi inteligenţa cu care generaţiile actuale merg — fie eseistic, fie sistematic — pe acest drum, atacînd problemele formelor materiale, ale uzanţelor şi coloristicei sociale, ale istoriei şi tipului uman al românilor etc. Cartea lui Pop Simion conţine, alături de cronici ale zilei pe marginea popasurilor în nordul Transilvaniei, numeroşi termeni speculativi, vrednici, în acest sens, de toată atenția. Distincţiile şi premiile acordate la Concursul şi festivalul naţional de muzică uşoară, ediţia 1972 Duminică seară, la Constanţa s-a îcheiat ediţia 1972 a concursului şi festivalului naţional de muzică uşoară — tradiţională manifestare artistică organizată deConsiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, în colaborare cu Comitetul de Stat al Radioteleviziunii şi Uniunea compozitorilor. După cuvîntul de închidere a concursului, rostit de directorul direcţiei muzicii din CCES, Nicolae Călinoiu, preşedintele comitetului de organizare a concursului, maestrul emerit al artei Ion Dumitrescu, preşedintele Uniunii compozitorilor, preşedinte de onoare al celor două jurii, a înmînat următoarele distincţii : 1. — PENTRU CREAŢIE: Premiul întîi , cîntecelor „Frumuseţii tale“ de George Grigoriu, pe versuri de Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu, şi „Izvor de frumuseţe“ de Radu Şerban, pe versuri de Aurel Storin. Ambilor compozitori li s-au acordat, de asemenea, menţiuni onorifice de popularitate pentru cîntecele „Hei, mare“, „Ia-ţi mireasă ziua bună“ şi respectiv „Ce tînăr eşti“. — Premiul al doilea : Cîntecelor „Dragostea dinţii“ şi ,,In rîndul patru“ de Temistocle Popa, primul pe versuri de Tiberiu Utan, şi al doilea pe, versuri de Mircea Block. — Premiul al treilea : cîntecelor „O pasăre, un fluture“ de Florin Bogardo, pe versuri de Ioana Diaconescu. „In fiecare port“ şi „A întinerit romanţa“ de Aurel Giroveanu, primul pe versuri de Harry Negrin, şi al doilea pe versuri de Aurel Fiorea. — Menţiuni: cîntecelor „Priveşte lumea“ de Gelu Solomonescu, pe versuri de Fred Firea, Dulce tîrg al Ieşilor" de Richard Stein, pe versuri de Mihai Djentemirov, şi „Cine spune că-i uşor“ de Petre Mihăiescu, pe versuri de : Fred Firea. 2. — PENTRU INTERPRETARE, juriile au acordat premii speciale pentru înaltă ţinută artistică în interpretarea lucrărilor intrate în finala concursului, următorilor solişti : Aurelian Andreescu, Doina Badea, Anda Călugăreanu, Corina Chiriac, Mihai Constantinescu, Cornel Constantiniu, Dida Drăgan, George Enache, Stela Enache, Ioana Iliant, Mihaela Mihai şi Marina Voica. Ediţia 1972 a concursului şi Festivalului naţional de muzică uşoară s-a încheiat cu un concert al laureaţilor. (Agerpres). „Naufragiaţi în spaţ iu de departe este imensa emoţie cu care am însoţit zborurile spaţiale de ceea ce reuşeşte să ne facă a simţi această peliculă cinemascop color, zisă de anticipaţie ştiinţifică (singure elemente de program încă neatinse ar fi laboratorul şi durata rămânerii în el, precum şi nava salvatoare, dar treapta ştiinţifică, ce trebuie urcată, nu mi se pare grăitoare pentru marele public, de fapt, produs comercial, urmînd un mare succes artistic şi de casă ce s-a numit „Odiseea spaţială—2001“ în regia lui Stanley Kubrick. De ce n-am cumpărat noi filmul lui Kubrick şi am achiziţionat produsul lui John Sturgers, altminteri bun artizan de western („Ultimul tren din Gun- Hill“ stă mărturie), ce s-a mai încercat tot fără mari reuşite în anticipaţia ştiinţifică, rămîne un mister pentru mine. Bănuiesc că nici acesta nu a costat puţin şi e păcat să uzăm interesul publicului pentru acest gen de pelicule oferind platitudini ce se doresc elanuri cosmice. Cind ficţiunea nu poate ajunge din urmă viaţa, rămine la vedere gîfîiala efortului, crisparea inutilă a muşchilor, mucaraua şi cartonul. După ce am văzut fascinantele imagini ale pămîntului, înregistrate prin hublourile navelor spaţiale, efectele vizuale (pentru care s-a conferit şi un Oscar), mi se par naive încercări infantile. Ce-i lipseşte acestui film care se desfăşoară, ca naraţiune, la limita unei tragedii ? In primul rînd dramatismul , deşi situaţiile sînt la nivelul maxim al tensiunii, Sturgers le minuieşte dezlinat, le ritmează greoi, scăpînd din mină posibilitatea de a emoţiona. Singurele momente cu adevărat emoţionante sînt răzleţite trăiri în care îi întilnim pe oamenii-cosmonauţi, cu slăbiciuni şi tristeţi, cu disperări şi eroism. Deşi şi-a asigurat o distribuţie răsunătoare, doar Sturgers ştie cum a reuşit să ii îndemne pe actori spre totală lipsă de expresivitate de la care fac excepţie doar Richard Crenna (Pruett) şi Lee Grant (Celia Pruett) într-un singur moment al filmului, încheierea optimistă nu reuşeşte nici ea să anime anosta naraţiune. Mi-e mai mult decit ciudă că marea aventură a omenirii — aceste fantastice zboruri spaţiale — a ajuns să alimenteze producţia de serie a filmului comercial. Adevărată impietate ! Florica Ichim „Lupul negru" Semnat de Stanislav Cerny, „Lupul negru“ e un film de aventuri în care s-a încercat — destul de timid — depăşirea canoanelor genului prin apropierea de acel realism cu care şcoala cehă de film ne obişnuise. Nu există „eroi“ ci caractere, în desenul cărora şi umbra, şi lumina îşi joacă rolul lor. Nu trama poliţistă ca atare interesează — de altfel nici nu există, practic, o „dezlegare“ a ei — ci mobilurile care declanşează acţiunile unor oameni. Din păcate, tocmai aici, realismul de care vorbeam este părăsit pentru o dubioasă poveste în care sunt amestecate o mai veche întîmplare din lumea circului, o misterioasă acţiune de spionaj, pasiunea unui personaj pentru cîini, pasiunea altui personaj pentru alcool şi pasi- U'irea unui al treilea pentru o blondă şi cam nesărată spioană, toate ingredientele fiind consumate în timp ce, cu mare minuţie, se urmăresc avatarurile idilei dintre lupul negru şi Liza, o căţelandră a grănicerilor. O incertă „filozofie“, compusă din cîteva consideraţii — nu se ştie de ce — misogine, e practicată de mai toate personajele acestui film îmbătrînit, cred, înainte de a se naște. Mihai Creangă (Urmare din pag. I) vieţuiesc intr-o clasă neigienă, aplică pe loc corecţiunile necesare. Să rezumăm deci : organizaţiile comerciale investesc bani în aceste agregate şi se trezesc pe de o parte cu ele mai tot timpul stricate. Iar pe de altă parte, atunci cînd agregatele funcţionează, nu sunt folosite aşacum trebuie fiind degradate de nişte oameni nepricepuţi. Ce control exercită forul tutelar al acestei unităţi (I.SU P.L. Segarcea, director Vasile Gabe) din moment ce oamenii gospodăresc aşa de prost utilajele şi mai mult decit atît, şeful de unitate nu are la el nici un act doveditor asupra sa, pentru a-şi confirma identitatea, cei de la I.A.P.L. aruncă vina pe cei de la „Ciclop“ (ce-o fi căutind automobilisticul „Ciclop“ aici ?) iar cei de la „Ciclop“ aruncă vina pe cei care mînuiesc agregatele şi uite aşa cetăţenii tocmai acum în plină vară trebuie să suporte consecinţele acestor cronice neglijente. Intr-un alt colţ al oraşului, la unitatea „Alimentara“ de pe Splaiul Unirii nr. 221 situaţia este şi mai... şi Vitrina frigorifică se află într-o incurabilă maladie şi a fost definitiv abandonată. Responsabilul Radu Stelian : — Ce să facem dacă se strică tot timpul. De cîte ori ne-o repară „Ciclopul“, nu ţine mai mult de 5 zile. Acum s-a stricat de tot. In schimb remarc cu mirare că în camera frigorifică în stare de funcţionare, nu... se află nimic deşi produsele alimentare zac la... căldură în mijlocul „Alimentarei“. Despre ce poate fi vorba aici, decit despre aceeaşi iresponsabilă indolenţă manifestată de unele organe comerciale, aşa cum ne refeream şi în testul publicat cu trei zile in urmă în ziar. Căci atunci cînd aceste utilaje există totuşi şi pot fi folosite apare — aşa cum am văzut — atitudinea intolerabilă a unor diriguitori de unităţi comerciale, aţipiţi intr-o inerţie greu de inţeles. Şi în alte locuri din păcate întilnesc aceleaşi semne de nepăsare faţă de bunurile obşteşti, nepăsare care practic înseamnă bani irosiţi din avutul statului. Dar uneori indolenţa are şi alte variante, ca acest dialog pe care l-am avut la ora 11 dimineaţa in fata unei tonete frigorifice de îngheţată de pe strada Academiei. — Merge frigiderul ? întreb ştergindu-mi cu batista fruntea năduşită. — Merge strună ! îmi răspunde vesel vinzătorul I. Tănase privind admirativ gradele... minus in subordine. — Daţi-mi aturlci o îngheţată. — Ehei, frigiderul merge in gol căci pină la ora asta nu ne-au adus încă... îngheţata. .— De unde sînteţi ? — De la T.L.C.R.—1. Cum vedeţi şi dumneavoastră, cînd merge frigiderul nu e îngheţată iar cind e ingheţata nu e... frigider. Şi asta în plină zi de vară ! Lăsind această divagaţie la o parte, este necesar să le reamintim unor conducători de organizaţii comerciale (in cazul de faţă conducerea T.L.C.R.—1) că o asemenea distribuţie a produselor pe reţea — chiar dacă este vorba despre îngheţată — este în totală contradicţie cu propriile lor obligaţii de serviciu şi totodată denotă lipsa de consideraţie faţă de publicul consumator. Ca să nu spunem altfel... M-am intîlnit apoi cu tovarăşul Nicolae Stanciu, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti şi am discutat împreună despre neajunsurile întîlnite in reţeaua comercială în legătură cu folosirea agregatelor frigorifice. — Aveţi dreptate — mi-a spus d-sa — şi în principal aceste lipsuri se datoresc slabei preocupări a conducerii organelor comerciale care nu păstrează aşa cum trebuie agregatele în dotare. Este drept că şi „Ciclopul“ tot le repară şi le repară, dar uneori nu au piese de schimb. Caut să dezleg în sfîrşit şi enigma buclucaşului „Ciclop“, care după cîte aflu se ocupă de repararea şi întreţinerea maşinilor, a utilajelor comerciale, a maşinilor de scris, a firmelor luminoase, sau mai ştiu eu cite şi mai cîte. — Şi la urma urmei, tovarăşe vicepreşedinte, mult discutatul „Ciclop“ de cine ţine ? — De industria locală. — Aşa... ar fi firesc. Să sperăm că se va rezolva în cuind această problemă. Sunt aşadar unele defecţiuni organizatorice care facilitează apariţia acestor carenţe întrun sector contingent cu servirea populaţiei. Am continuat discuţia apoi cu tovarăşul inginer Gheorghe Culea, director -general adjunct al Direcţiei comerciale, care mi-a arătat o hîrtie prin care „Ciclopul“ începe chiar să-şi decline obligaţia contractuala de a procura piesele de schimb pentru agregatele defecte. In aceeaşi culpă se află si „Frigocom", unitate producătoare a Ministerului Comerţului interior, care nu furnizează lefel piese de schimb pei.la propriile utilaje produse. Îmi amintesc că în testul Intitulat „Cînd nu se schimbă— piesele de schimb1" (vezi R.I. din 10 mai 1972 nr. 8566) forurile competente din conducerea Ministerului Comerţului Interior au criticat cu asprime acele întreprinderi care nu livrează piesele de schimb trebuitoare. Atunci, în cazul de faţă, acest minister de ce nu îşi respectă propriul cuvînt şi nu livrează la rîndul său piesele de schimb pentru propriile produse ? Să fie o obligaţie numai pentru alţii ? Ştim că în măsurile preconizate în acest sens şi Ministerul Construcţiilor de Maşini are sarcina să producă şi să asimileze in fabricaţie utilaje comerciale şi în privinţa utilajelor frigorifice valve şi alte asemenea piese de schimb. Dar cînd oare ? Iată o întrebare la care aşteptăm un răspuns. Utilajele frigorifice şi la rece şi la... cald! — Cum merge frigiderul ? — Bine ! — Daţi-mi o îngheţată. — Aşa ceva nu avem, căci... n-a venit astăzi. La restaurantul „Minis" s-a dat in folosinţă o linie cu autoservire, dar nici nu s-a dat bine, şi linia frigorifică s-a şi... defectat. Şi consumatorii aşteaptă... Fotografii : MIHAI POPESCU Artistul—m aî mumii intelectuale (Urmare din pag. 1) doma trilurilor unei păsări.rta nu e doar o expresie a indiciului, a gestului spontan.. mafia e un complement si nu ■ rezultat absolut. Ea presume deliberare chinuitoare, ortul de transfigurare a _ da- 1 or universului din afară si 0 lăuntrul omului, ea înseamnă un act de construeţie implied meditaţia gravă, răspundea totală. Ipoteza dicteului ,temat, cultivat cu anume modă de suprarealişti s-a doret, în planul mare al artei, pesabilă şi infructuoasă. Cine ar iţea număra, decit pe degetele iei singure mîini şi nici măr atît, opere valabile. A ieşite n mecanismul dicteului autoat, din abisurile întunecate ale conştientului ? Operele adeirate, capodoperele, sintatii impunătoare, elaborate lumina gravă a lucidităţii, cu iritul treaz, nu toropit de cui facil, părelnic, al umbrei onirice. Uneori se încearcă ni se sugera că grandioasele catii dostoievskiene, de pildă, re aruncă lumini uluitoare aspra unor adîncuri neobişnuite e conştiinţei umane ar fi frucale hazardului şi ale dicleuii. Pasiunea extraordinară care scriitorul care a zguduit ei de adine conştiinţa lumii, omul năvalnic al viziunilor ,le erau în realitate rezultatul iei munci titanice, a unei dense experienţe de viaţă. Defel, ideea muncii, respectul intru activitatea fizică şi intectuală, străbate ca un fir roşu treaga cultură universală. Cullui muncii i-au închinat auto- cei mai de seamă opere ele ,altă valoare, de o remarcabila opresivitate artistică. De la ipodopere ale antichităţii grei-romane datorate lui Homer, Asiod, Lucreţius, Vergilius, la lctor Hugo, Balzac, Gorki, ador Arghezi, fără a mai vorde operele plastice şi mucale cu realizări de excepţie, ioteozind efortul creator la Millet, Goya, Ribera, Jalea atîţia alţii. Există chiar inrică, începînd cu nestematele folonului românesc şi contruind cu unele versuri ale lui lecsandri, Goşbuc. Topirceanu, luat pînă la poemul în proza rodia“ de Tudor Arghezi, substie a puterii demiurgice a omului creator de constelaţii, ca poeziile grave, brăzdate de ■agism ale unui Octavian Goi : „Clăcaşii“, „Plugarii“, „Coişul“ — sau în acel magistralogiu al muncii industriale : Lucrătorul“ de Lucian Blaga și atîtea ipostaze ale laudei ■ muncii care înnobilează existenţa umană. Am amintit aceste toruri pentru că se manifestă neon tentaţia de a pune semul egalităţii între ideea de luncă, de trudă, ca obiect al cerei de artă ■ şi sociologismul lat, inert, fără vibraţie umană nimic mai eronat ! Şi-apoi dacă nu precursorii valoroşi şi-au hul un ideal suprem din ce■brarea muncii, atunci cu atît mai mult artistul cetăţean al pocii noastre socialiste nu pate fi conceput decit ca un muncitor intelectual, dăruit neoii de a exprima nemărginirea bogăţia sufletească a poporuli român, de a fixa în expresi nepieritoare uriaşul freamăt al muncii pe care o desfăşurăm cu toţii pentru edificarea patriei noastre socialiste. Rămine ca o mărturie emoţionantă rîvna, nemărginit visătoare a arhitectului loanide, din romanul lui Calinescu, de a construi ţintiri cintătoare pentru lumea care se înalţă sub ochii noştri, lumea socialismului. Aceasta presupune, însă, efort şi dăruire de sine fiindcă, după talentul cu care te naşti, a doua condiţie a marilor realizări in artă este, neîndoios, munca stăruitoare. Căci, aşa cum zicea cineva a avea o primă floare de imagine sau de stil înseamnă a dispune de materia unui debut fericit dar nu-i încă nicidecum un lucru împlinit. Munca nu se reduce numai la cizelarea minuţioasă în sine şi detaşată a formei, ci mai cu seamă la efortul tenace şi inspirat de a răspunde tumultului vieţii contemporane, de a te încorpora in el, de a da glas durerilor şi bucuriilor omeneşti, tumultului muncii constructive, în forme capabile să le redea întreaga lor dimensiune şi strălucire. De aceea resimţim uneori un sentiment de îngrijorare in faţa încercărilor de improvizaţie in creaţia artistică, de superficialitate şi amatorism, exhibiţionism stilistic şi mimetism. Utilul de viaţă boem, sustras rigorilor muncii, duce nu numai la creaţii mediocre sau slabe, ci la anihilarea personalităţii artistice şi umane. Munca, spunea Engels, este „prima condiţie de bază a vieţii omeneşti în genere şi anume in asemenea măsură, incit într-un anumit sens trebuie să spunem că ea l-a creat chiar pe om însuşi“. Munca a creat omul şi omul prin muncă a creat arta şi civilizaţia. Toţi artiştii adevăraţi, preocupaţi de destinul artei lor, de finalitatea ei instructiv — educativă, participă cu întreaga fiinţă, cu toată forţa de influenţare, la vastul proces de modelare al conştiinţelor, de aşezare a relaţiilor sociale pe principiul muncii, echităţii, omeniei. Ce rezervor nesecat de inspiraţie poate constitui pentru toţi creatorii de frumos magnifica epopee a construcţiei socialiste la care participă sub conducerea partidului, întregul nostru popor, oamenii muncii români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi. Transformarea impresionantă a ţării, a destinelor umane, stă sub semnul acestei activităţi eroice, care trebuie să constituie tot mai mult ■ substanţa operelor de artă din toate domeniile. Grandioasa imagine a ţârii în viitorul apropiat, schiţată cu atîta strălucire şi clarviziune ştiinţifică de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Raportul de la Conferinţa Naţională a P.C.R. constituie un izvor inepuizabil de inspiraţie şi fantezie creatoare pentru toţi oamenii de artă, ştiinţă şi cultură, pentru întregul popor. Freamătul muncii, integrarea în universul activ al construcţiei alungă angoasele şi anxietăţile, preocupările egoiste şi meschinăriile, insuflă artei generozitate, umanism şi măreţie. Cine stă departe de acest freamăt al istoriei contemporane îşi frustrează propria lui creaţie de seva generoasă a vieţii care a hrănit ■ întotdeauna operele remarcabile ale omenirii. „România liberă"• ACCIDENTELE NU OCOLESC COPIII In cadrul general al grijii pe care partidul şi statul o poartă tineretului trebuie subliniată şi responsabilitatea noastră civică şi profesională faţă de sarcina ce ne revine de a contribui la ocrotirea vieţii şi sănătăţii tinerelor vlăstare. In legătură cu aceasta, doresc să-mi fac cunoscută opinia cu privire la întîmplârile tragice care se produc pe drumurile publice, în care sunt angajaţi copiii, în special cei de vârstă şcolară. Recent, am citit în presă despre accidentul ce s-a produs în judeţul Buzău, cu un autobuz plin cu copii, care a apărut în faţa trenului. Stăm şi reflectam cum a fost posibil ca un conducător auto, care ştia că i s-au incredinţat pentru transport în deplină siguranţă 36 de pasageri, dintre care 29 copii, să dovedească atita iresponsabilitate ?După cum se ştie, şoferul Stoian Grigore, îndreptîndu-se cu autobuzul dinspre Pătîrlagele spre Buzău a încercat să traverseze o linie ferată cu pasaj nepăzit, fără să se asigure. Pe de altă parte, nu-mi pot explică faptul că, deşi în autobuz se aflau nici mai mult nici mai puţin decit 6 cadre didactice supraveghetoare, acestea nu au intervenit pentru a curma periculoasa pălăvrăgeală dintre şofer şi pasageri. Socotesc cu atît mai gravă fapta săvîrşită, cu cit el cunoştea traseul şi detaliile legate de traversarea căii ferate respective. Noroc că neglijenţa sa condamnabilă nu s-a transformat într-o catastrofă, deşi şi aşa bilanţul este destul de grav şapte accidentaţi, printre care mai mulţi copii. Nu mă îndoiesc că organele competente au luat măsurile de rigoare pentru sancţionarea exemplară a unui asemenea şofer ! Iată şi un alt caz care m-a impresionat la fel. Cu cîtva timp în urmă, elevul Cojocaru Anton din comuna Luizi-Călugăra, din judeţul Bacău s-a agăţat de caroseria unei autocisterne, într-o clipă de neatenţie a şoferului. La un moment dat mîinile nu i-au mai rezistat şi, căzînd pe asfaltul străzii, a decedat pe loc. Dar ce măsuri cu caracter preventiv am luat noi, cadrele didactice, în primul rînd, în educaţia generală a elevilor ? Cred, că, în nici un caz nu putem să asistăm nepăsători ca asemenea acte să se mai producă şi apoi să tragem învăţămintele pentru viitor ! Ştiu, pe baza unor constatări personale, făcute la „faţa locului“, că mai sunt şi printre noi profesori, învăţători care, mai ales acum, în perioada vacanţei, îşi permit „o pauză“ în educaţia rutieră, tocmai acum, cînd copiii, eliberaţi şi ei de sarcinile şcolare, uită de „disciplina străzii“ ! De aceea, consider de datoria noastră să nu neglijăm în nici un fel această activitate pedagogică pentru că a fi indiferenţi faţă de asemenea accidente ar însemna să ne coste foarte mult. In încheiere, aş dori să întreb şi organele de circulaţie ale miliţiei ce măsuri au întreprins pentru protejarea copiilor de accidente de circulaţie pe timpul vacanţei de vară ? Profesor Tudor Opriş liceul „Mihai Eminescu“ Bucureşti MEMENTO TRAZNITUl MEU DRAG : Teatrul ,,C. Tănase" (15 56 78), ora 29 la Gedina Boema; PE PLAIURILE MIORIŢE!: Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 18.30 ; CONCERT DE MUZICA USOARA sustinut de Jacque Hustin si Therese Steinmetz la Sala Palatului, ora 20 ; SPECTACOL DE SUNET ŞI LUMINA în rotonda scriitorilor din Cişmigiu, orele 20.30 — 21.15. CINEMATOCRAFE NAUFRAGIATI IN SPATIU : Patria (11 86 25), orele 9.30 — 13 — 16.30 — 20 ; Capitol (16 29 17), orele 9 — 12 — 15 — 18 — 21 ; Grădină, ora 20.15. BALADA LUI CARLE HOGUE : Scala (11 03 72), orele 8.45 — 11.15 — 13.45 — 16.15 — 18 45 — 21.15 ; Festival (15 63 84), orele 8.45 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 21; Favorit (31 06 15) orele 8.30 — 10.45 — 13.15 — 15.45 — 18.15 — 20.30 ; Grădina Festival, ora 20; Grădina Select (14 27 14), ora 20. DACA E MARTIE BELGIA : Luceafărul (15 87 67), orele 9 — 11 15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45 ; Grădina Doina, ora 20.15 ; București (15 61 54), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16.30 — 18.45 — 21. DIRECTORUL: Lumina (16 23 35), orele 9 — 12.30 — 16 — 19.30. I VEDERE DE PE POD : Central (14 12 24), orele 9 30 — 12 — 15 — 17.30 — 20.15 ; Bucea (17 05 47), orele 15.30 — 18 ; Grădină, ora 20.15. LUPUL NEGRU : Volga (11 91 26), orele 10 — 12.30 — 15.15 — 18 — 20.30 . Flacăra (21 35 40), orele 15.30 — 18 — 20.15. DRAGOSTE ȘI AMENZI : Floreasca (33 29 71), orele 15.30 — 18 — 20.30. DESCULȚ TN PARC : Victoria (16 28 79), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.30 — 20.45. DE-AȘ FI HARAP ALB : Timpuri Noi (15 61 10), orele 9.30-20.15 Ir. continuare. FERMA DIN ARIZONA : Feroviar (16 22 73), orele 9 — 12.30 — 16 — 19.30; Melodia (12 06 88), orele 9 — 12.30 — 16 — 19 30; Modern (23 71 01) orele 9 — 12.30 — 16 — 19.30 ; Grădină, ora 20. EXPLOZIA ALBA: Dacia (16 26 10), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. ULTIMUL TREN DIN GUN HILL » Excelsior (18 10 88), orele 9 — 11.15 — 13.30 - 16 - 18.15 — 20.30. OSCEOLA: Doină (16 35 38), orele 13 — 15.30 — 18 — 20.15. PROGRAM PENTRU COPII : Doina, orele 10 — 11.15. JOCUL DE-A MOARTEA : Grivița (17 03 58), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 15 45 — 18.15 — 20.30 . Flamura (23 07 40), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. AVENTURI LA MAREA NEAGRA : Lira (317171), ora 16; Grădină, ora 20.15; Viton (21 39 82), ora 16; Grădină, ora 20.15. MAREA SPERANTA ALBA , Buzesti (15 62 79), orele 15.30 — 18; Grădină, ora 20.30. DOAMNA SI VAGABONDUL : Unirea (1710 21), orele 15.30 — 13 . Grădină, ora 20.15. FELIX ȘI OTILIA: Cotroceni (49 48 48) orele 15.30 — 19. INIMA E UN VINATOR SINGURATIC : Drumul Sării (3128 13), orele 15.30 — 17.45 — 20. 19 FETE SI UN MARINAR : Pacea (31 32 52), orele 15.45 — 18 — 20. ROBIN HOOD: Ferentari (23 17 50), orele 15.30 — 18 — 20.15. PESCĂRUȘUL: Viitorul (11 48 03), orele 15.45 — 18 — 20.15. O AFACERE: Gloria (22 44 01), orele 9 — 11.15 — 13.30 — 16 — 18.15 — 20.30. PADUREA PIERDUTĂ : Cosmos (35 19 15), orele 15.30 — 18 — 20.15. TREI DIN VIRGINIA : Aurora (35 04 66), orele 9.30 — 12 — 15.30 — 18 — 20.30 ; Grădină, ora 20 ; Tomis (21 49 46), orele 9.30 — 12.15 — 15 — 17.45 ; Grădină, ora 20.30. PENTRU CA SE IUBESC : Progresul (23 94 10), orele 15.30 — 18 — 20.15. CASA DE SUB ARBORI : Giulesti (17 55 46), orele 15.30 — 18 — 20.30; Miorile (14 27 14), orele 10 — 12.30 — 15 — 17.30 — 20. STEAUA SUDULUI : Crîngasi (49 21 15), orele 15.30 — 18 — 20.15. ASTA-SEARA DANSĂM IN FAMILIE: Rahova (23 91 00), orele 15 30 — 18 — 20.15. MĂRTURISIRILE UNUI COMISAR DE POLITIE FĂCUTE PROCURORULUI REPUBLICII: Moșilor (12 52 93), orele 15.30 — 18 ; Grădină, ora 20.15. ANCHETA DE LA HOTEL EXCELSIOR : Popular (35 15 17), orele 15.30 — 18 - 20.15. 20 OM DE LEGHE SUB MARI : Arta (21 31 86), orele 15 30 — 18 ; Grădină, ora 20.30. B.D. LA MUNTE ȘI LA MARE : faromet (Bd. Bucureștii Noi), orele 15.30 — 17.30 — 19.30. Cinemateca sala Union (13 49 04); COMPARTIMENTUL UCIGAȘILOR : orele 10 — 12 — 14 — 16 — 18.15 ; REBECA : ora 20 30. ^TELEVIZIUNE PROGRAMUL I 9 : Telex ; 9.05 : Cîntece $i îocui populare interpretate de Ansamblul artistic a! U.C.E.C.O.M. din municipiul București ; 9.30 : Căminul ;* 10 : Curs de limba engleză ; 10.30 : Prinplan : Tudor Morar ; 11 : Film serial : „Salut Germain" („Dinamita din carfi") ; 11.45 : Selectiuni din emisi- unea „Promenada duminicala" ; 12.30 : Telejurnal ; 17.30 : Curs de limba franceză ; 18 : Steaua polară. Cabinet de orientare scolara și profesionala ; 18.30 : „Hercules 72". Festival interjudetean de folclor de la Băile Herculane, în sunet şi imagine ; 18.50 : Muncă, demnitate, integrare socială ; 19.20 : 1001 de seri ; 19.30 : Telejurnal. Hotarîrile Conferinţei Nationale a partidului — cauză a întregului nostru popor ; 20 : Seara de teatru : „întoarcerea tatălui risipitor" de Ion D. Sîrbu în distribuţie ! Emanoil Petruț. Dana Comnea. Ovidiu Moldovan Neamtu Otonel. Toma Dimitriu, Adina Popescu, Constantin Codrescu Violeta Andrei, Mircea Anghelescu, Constantin Cristescu, Dorin Dron, Cristina Tacoi, Constantin Rautchi. Dem Savu, Vali Voiculescu. Radu Stoenescu, Ion Podoleanu, Jean Reder. Regia Tudor ■ Mârăscu ; 22.20 . Teleglob : Itinerar elveţian ; 22.40 - 24 de ore. PROGRAMUL II 20 : Telecinemateca pentru copii : Corabia „Pasarea albastră" producţie a studiourilor iugoslave ; 21.30 : Agenda ; 21.40 : Luminile rampei. Tineri interpreţi : violonistul Andrea Ágoston ; 22.15 : Telex tehnico-stiintifîc 22.25 : Dicționar muzical-distractiv.