România Liberă, februarie 1974 (Anul 32, nr. 9104-9127)
1974-02-01 / nr. 9104
Pagina a 2-a — 1 februarie 1974 CRONICA ŞI CONTRACRONICA „TRECATOARELE IUBIRI" îmi spunea Malvina Urşianu, cindva, intr-un interviu, că-i este imposibil, sau cel puţin incomod, să lucreze pe scenariul altuia, să comunice altceva decit propriile sale ginduri şi simţiri. Şi poate are dreptate. Comuniunea cu sine, într-o artă atît de colectivă cum este în ultimă instanţă filmul, are şansa unei mai sincere şi directe exprimări. Propriul laborator sufletesc, propriile ginduri cu zonele lor de interogaţii, cu soluţiile date acestora îşi găsesc cea mai exactă expresie cinematografică tot in proprie punere în pagină. De altfel, rămîne totdeauna dificil ca propria ta idee despre cinema (căci in mod normal, fiecare regizor ar trebui să aibă una) să rimeze perfect cu ideea altcuiva (presupunînd că fiecare scenarist are concepția sa precisă despre această artă). Ca scenarist şi regizor, Malvina Urşianu iubeşte, evident, cinematograful foarte elaborat, de analiză minuţioasă şi transpunere precisă, iar meditaţia sa asupra lumii înconjurătoare se vădeşte gravă şi de profunzime. De astă dată, analiza este îndreptată asupra unor stări şi sentimente, mai puţin asupra situaţiilor. Ca şi in „Gioconda fără suris“, eroarea unuia dintre parteneri, lasă iubirea neîmplinită. Reintîlnirea după ani nu declanşează neapărat noi drame, dar repune in discuţie atitudinea fiecăruia faţă de sentiment şi, mai ales, faţă de viaţă. In cazul „Trecătoarelor iubiri“, drama cuplului neîmplinit şi a celor, mai mult întimplător, formate, se estompează, lăsînd spaţiu de primplan tragediei desrădăcinării. Cel care a plecat şi s-a reîntors definitiv pentru a-şi trăi ultimele zile pe meleagurile natale (o boală nemiloasă îi marchează cu destulă precizie sfîrşitul) apare mai mult decit un personaj angrenat în nişte situaţii ; el va fi, în film, materializarea unei trăiri, a dorului de ţară, de fermă unire cu ceea ce l-a generat şi l-a format. Mai exact spus, acest dor şi această aspiraţie sunt personajele filmului, ceea ce va justifica în bună măsură beţia de peisaj în care se lansează semnatarii imaginii : — Alex. Intorsureanu şi Gheorghe Fischer — şi care aici îşi are deplină justificare, deşi distanţarea, imprimată de regie, aduce natura parcă sub un clopot de sticlă. Reintegrarea eroului în momentul contemplării nu era posibilă, necesară era însă emoţia sa. Pe drumul regăsirii de sine, sînt marcate prin simbol răscrucile de atitudine, dar natura expresiei specifice regizoarei nu-i îngăduie utilizarea acestuia fără stîngăcii. Toate acele Ane, şi chiar alteratul Hanna, ce vin să-i populeze universul în criză n-au putere de reprezentare — simbol exterior care îmbracă parţial esenţa. Apoi caii murgi şi albi, apoi bretona desrădăcinată, etc. etc. însăşi toamna naturală şi pustiul vegetal ce se anunţă, transcriind începutul desfrunzirii interioare şi viitorul pustiu sufletesc, aş înscri-o între scăpările de banalitate, întreaga întoarcere, spre adevăratele trăiri, căutarea rădăcinilor, renunţarea la falsa imagine despre sine — dureroasă golgota — n-au nevoie de simbolismul greoi şi apăsat. Aşa cum a gindit scenarista-regizoare drama înstrăinării şi aspiraţia reintegrării, naraţiunea are coerenţă dramatică şi ne demonstrează imposibilitatea împlinirii în afara spaţiului şi timpului, a cărui expresie suntem fiecare dintre noi. Iar laşităţile şi orgoliile nefaste se pedepsesc prin vid interior şi plutire sufletească în derivă. Uneori, punctele se înfig prea zdravene pe i-uri şi fraza peremptorie uzează sensul demonstraţiei. Propensiunea scenaristei pentru analiza unor vieţi ajunse la vîrste, mature în plină criză sentimentală duce aici la interferarea mai multor conflicte, luminate sincopat şi întunecînd, parţial firul de bază al naraţiunii fără ca nici ele să fie pe deplin lămurite. Cuplul interpretat de Silvia Popovici şi Cornel Coman consumă disperări în gol, de altfel actriţa nu pare nici ea lămurită, cu atît mai mult, noi, asupra personajului său, obligată la crispări ce nu-i convin şi descătuşări ce o incomodează. Traiectoria eroinei cu neaşteptate contorsionări, ocolişuri şi întoarceri, nu se limpezeşte finalmente, ci eşuează intr-o goană pe scări de-a lungul multor, multor etaje : aspiraţie ? ! speranţă ? ! descătuşare ? ! penitenţă ? ! N-aş putea răspunde, pentru că, in general, atitudinea sa rămine confuză. Pe Cornel Coman il încurcă de tot situaţiile în care este pus, iar pentru elucidarea poziţiei sale in angrenajul dramei şi-a compus o mînă dură şi inexpresivă, pe care o poartă ca pe o mască. In schimb, Gina Patrichi, dintr-un personaj univoc, face un recital actoricesc, pină la acel cumul de emoţie (cel mai dens emoţional moment al filmului) care este despărţirea de omul iubit , o fluturare de mină, un spate doar uşor îndoit de povara durerii, un cap uşor înclinat sub disperarea renunţării. Pentru personajele — simbol, regizoarea a găsit fie chipuri frumoase şi expresive, fie interpreţi foarte potriviţi, cum este cazul Beatei Fredanov, bătrina bretonă dezrădăcinată plimbîndu-și singurătatea tragică pe malul pustiu al toamnei marine, personaj realizat în filigran de artrită. Filmul debutează lent pentru a se ritma pe parcurs după contactul ezitant al eroului (George Motoi) cu lumea pe care o redescoperă, cînd incert și timid, cind grăbit, aproape gifuit, apoi cu definitive osteneli în cea de-a doua parte, unde se simţea nevoia tăieturilor dure, fără milă pentru pelicula ce cade la montaj. Pentru că talentul lui Tiberiu Olah a fost mereu reconfirmat, îmi permit să mă mir atunci cind regăsesc aceleaşi motive melodice în mai multe pelicule. Aplicîndu-şi procedeul inventat de ei (căruia nu-i prieşte însă lumina de noapte sprijinită chiar de o armată de reflectoare), cei doi experimentaţi operatori, Alex. Intorsureanu şi Gh. Fischer, au răspuns dragostei de frumos ce o descoperim mereu, cu reînnoită plăcere, la Malvina Ursianu. Florica Iehim ★ ek Malvina Urşianu are curajul să atace un gen greu şi să-şi apere cu dirzenie copilul. Copi- lul este filmul psihologic. Zic „psihologic", deşi orice film bun este psihologic. Dar în filmul Malvinei Urşianu este cevamai mult. Oamenii îşi petrec acolo viaţa făcînd ipoteze pe care tot ei le supun necontenit la jocul faptei. Iar cei de afară (adică noi, spectatorii, publicul) intimpinăm toate gîndurile personajelor cu vorba : „poate". Acest cuvînt, departe de a debilita adevărul, il face mai uman, mai preţios, mai seducător. — De ce te-ai Into« In țară ? — il Întreabă pe eroul filmului, cel mai mare dușman al său. — Pentru că (îi răspunde el) iml era dor pină și de dumneata ! $i asta este numai unul din aspectele acestui sentiment. Personajul interpretat de Motoi este un bărbat Încă tînăr, care știe că are un cancer la plămîni. Nu il tratează, ei-1 exagerează, fumind ţigară după ţigară. Moartea devenise pentru dinsul un vechi cunoscut. Şi omul, atunci, pleacă să moară in ţara lui. Adică, mai exact, grăbeşte acea plecare, dă dată certă acestei Întoarceri, pe care o avusese probabil întotdeauna in minte şi în programul său. De ce ? Poate pentru că nu tot timpul cit se afla afară avusese, din cînd în cînd, impresia că greşise expatriindu-se ? Și dacă ne permitem să-i atribuim acest gind este pentru că alte fapte din povestea lui ne Îndrituiesc să o facem. Mai exact, toate faptele acestei poveşti par a ne arăta că e vorba de un curios exemplar de umanitate, de ★ un curios fel în care cineva are sau n-are dreptate, căutind, găsind, sau negăsind adevărul căutat. Aflăm că eroul nostru pe vremuri iubise (și fusese iubit) de o femeie de care fugise (interpretată de Silvia Popovici). Nu ni se spune de ce. Poate că fusese o grăbită consecinţă a plecării ? Pe urmă, el se căsătoreşte cu o femeie foarte distinsă sufleteşte (interpretată de Gina Patrichi), cu care îl vedem că se înţelege bine. Dacă pe alocarea relaţiile lor au ceva trist, asta se datoreşte, poate, secretului lugubru pe care îl duce el în suflet. Căci ea (şi de altfel nimeni) nu ştie că e un osîndit. O revede pe fosta lui iubită. Nici lui, nici ei nu le trece prin cap că a mai rămas ceva din dragostea lor. De altfel, şi din ea are un soţ cu care se înţelege bine (mai exact care o înţelege bine). Şi iată totuşi că, brusc, cei doi foşti îndrăgostiţi îşi cad unul în braţele celuilalt. De ce ? Dintr-o lăcomie oare, din aviditatea de a recăpăta ceea ce avuseseră poate prostia să arunce ? Nu. Aceşti doi oameni nu au nimic meschin nici avid în sufletul lor. Dacă fac asta, motivul este probabil altul. Un motiv înalt, un sentiment purtat de orice sentimentalism. Este nevoia oarecum intelectuală de a şti că s-au înşelat, ori că nu s-au înşelat odinioară despărţindu-se. Dacă fusese o eroare, reîmbrăţişarea lor va şterge tot trecutul şi va suna victorios. Ei ştiu asta. Şi au încercat. Zadarnic, însă. Desigur, aceste suişuri şi coborîşuri ale dragostei sunt curente, se întîmplă oricui, şi oricînd. Dar la nefericiţii noştri amanţi este atîta onestitate în citirea propriului lor suflet, atita intransigentă în judecarea adevărului, incit banala lor aventură devine caz rarisim şi virtute exemplară. Asta explică şi de ce eşecul încercării de re- cucerire a timpului pierdut nu produce în sufletul lor disperare, ci, la ea, oarecare nervi cu siguranţă trecători, iar la el o calmă, senină melancolie. Senină pentru că e luminată de certitudinea că a fost în întregime sincer cu el însuşi, că nu s-a minţit nici o clină, că interesul personal şi vanitatea nu au sulemenit niciodată adevărul. Graţie acestei drame de dragoste, o înţelegem şi pe cealaltă: regretul de a fi plecat, de a se fi desţărat atîta vreme. E fericit că cel puţin această amărăciune o poate îndulci. Iată de ce, candidat la o sigură şi apropiată moarte, el surîde Se duce acolo, în locurile unde s-a născut, unde a copilărit, unde a avut prima lui dragoste, cu o femeie despre care ştie că greşise părăsind-o. Ştie că va muri curînd,dar ştie că va muri zimbind. Soţia lui, la rîndul ei, simte (fiindcă il iubeşte), simte că el pe o alta nu iubeşte, dar că are o imensă nevoie de a fi singur. Şi pleacă. Pleacă tăcut, oferindu-i propria lui solitudine ca pe un discret cadou. Veţi spune poate : nu-i oare cam nenatural ca toată lumea în această poveste să bată recorduri de delicateţe şi onestitate sentimentală ? Cred că nu. Cred că e foarte firesc ca toţi cei de o fire să se adune. „Qui s’assemble se ressemble“. D. I. Suchianu UNA pe zi de MATTY - Tovarăşe Stelică, aflu că mereu pleci de unul singur de la birou şi te opreşti la bufetul „Lipova". Pot să ştiu de ce nu-ţi place bufetul „Dragoslavele" ?... Doinita a fost salvată O cheamă Doinita Strbu, trăieşte in Uricani şi, deşi are numai 6 ani, a trăit groaza morţii. Intr-una din zilele acestea de ianuarie, a ieşit tiptil din casă împreună cu sora ei Lili, de 4 ani, şi s-au dus împreună la gheţuş, ca să se joace. Pe fiu ! Fetiţele se Uneau de mină să nu cadă şi se veseleau foarte tare — cînd, deodată, au auzit o trosnitură. Gheata s-a spart si, in secunda următoare, apa a inghitit-o pe Doinita. Miinile celor două fetite au rămas insă încleştate. Cea mică a început să ţipe înfricoşată, cit o ţineau puterile. Noroc că tocmai atunci a oprit in statia din apropiere un autobuz, din din care au coborit nişte muncitori de la şantierul nr. 5 de construcţii. Citiva dintre ei au auzit ţipetele şi au fugit spre Jiu. Maistrul Ioan Popa a fost primul care a ajuns pe gheaţa Jiului. El şi ceilalţi au salvat viaţa fetiţei şi au adus-o sănătoasă pe Doiniţa acasă. (I. COJOCARU). Fals în acte El, Ion Stoicescu, din comuna Braniştea (Dîmboviţa) avea de fapt şi de drept, ca act de studii, un certificat, de 7 clase elementare. Dar, cum studiile sale nu concordau cu veleităţile sale, a început corecturile : a transformat certificatul intr-o copie nelegal nută a unei diplome, in care el apărea ca absolvent al Şcolii superioare de construcţii din Iaşi, promoţia 1949. Promoţie care n-a existat, pentru simplul fapt că aici şcoala respectivă n-a existat niciodată. Dar cu acest „act de studii“ şi o cerere, Ion Stoicescu s-a prezentat la Întreprinderea de oţeluri aliate din Tirgovişte, unde a fost angajat, pe loc, ca diriginte de şantier. Cei care i-au făcut angajarea n-au avut suspiciuni — nici măcar văzind că simpla hirtie bătută la maşină, n-are cel puţin o ştampilă... Şi dacă ar fi fost singurii ! ■— dar, pe baza aceluiaşi „act de studii“‘, el a funcţionat ca maistru la DRIFOD Bucureşti, ca şef de lot la T.C.I.F. Bucureşti (şantierul Pietroiu), ca maistru principal la I.E.L.I.F.G.A. Bucureşti. Şi, de la fiecare întreprindere, a primit salarii in funcţie de... studii, adică proporţional cu studiile false înscrise de el, inselind statul cu peste 40.000 lei. Ce au de spus credulele întreprinderi care s-au lăsat aşa de uşor înşelate ? (D. TECUŢA). Revederea Ce a fost în sufletul Ilenei Anghel din Turnu Roşu (Sibiu) pe tot parcursul acelui lung drum — făcut împreună cu soţul şi copilul ei — pină la îndepărtatul sat Cobiceni judeţul Botoşani) e greu de spus ! A mărturisit doar că, de emoţie şi bucurie, n-a dormit, n-a mâncat şi nici nu a putut vorbi aproape tot drumul. Căci la capătul lui, o aştepta reintîlnirea : după 28 de ani, avea să-şi revadă părinţii şi fratele... Atunci, demult, in timpul cumplitei secete din 1946, pierdută fiind de familie, fetiţa Ileana Pricop a ajuns in Turnu Roşu. Aici au infiat-o nişte oameni cumsecade — Ecaterina şi Nicolae Ridivoi — care au crescut-o cu dragoste şi au educat-o ca pe propria lor fiică, pină la virsta cind Ileana şi-a întemeiat propria ei familie. Şi, deodată, aproape cînd nici nu mai spera — Ileana a aflat, printr-o femeie din Cobiceni, pe nume Ileana Marin care era întimplător în Tălmaciu, că părinţii şi fratele ei sînt în viaţă, şi că are adresa lor... De prisos să descriem bucuria familiei Pricop din Cobiceni cînd, zilele trecute, şi-au revăzut fiica şi şi-a cunoscut ginerele şi nepoata ." (V. LAZĂR) 110 000 Iei pierduţi din cauza unui chibrit Mai multă vreme, Szekely Miclos a lucrat la tăiatul lemnelor într-o pădure din părţile Hunedoarei. Avea un mare cusur pentru un pădurar: fuma cam mult şi nu se uita unde aruncă chibritul. Şi, odată, cînd şi-a aprins ţigara şi a aruncat chibritul, acesta a nimerit printre nişte frunze. Frunzele s-au aprins, pe urmă flăcările s-au întins şi au cuprins copacii, mistuindu-i pe o mare suprafaţă. Pagubele se ridică la 110 000 lei, pe care va trebui să le acopere, şi va executaşi un an de închisoare pentru neglijenţă. (C. IACOB) îi place să compare Uneori, inginerului Gh David îi place să povestească, depănindu-şi amintirile : cind a terminat facultatea, acum vreo 20 de ani şi a trebuit să se prezinte la post — din gara Slobozia pină in comuna Griviţa, a făcut cinci ore. Pe jos — căci pe atunci autobuzele erau destul de rare şi mergeau greu, aşa că a pornit-o pe jos. Şi-a luat postul in primire la staţiunea de mecanizare. Şi, tot din lipsă de mijloace de transport, pleca lunea pe teren și se întorcea sîmbăta. Dormitorul său a fost ani de-a rindul... vagonul, că nu prea avea unde dormi. Pe cele 4 000 de hectare ale cooperativei agricole lucrau pe atunci doar cinci tractoare... Își aduce aminte de toate astea, fiindcă-i place să compare ogoarele aceleiaşi unităţi, al cărei inginer şef este acum, sunt străbătute de 48 de tractoare şi diverse alte maşini agricole. De două ori decorată cu Ordinul Muncii cl. I. , această unitate este una din cele mai puternice din județul Ialomiţa, iar realizările pe 1973 sunt, de asemenea, reprezentative : peste 6 000 kg de porumb la hectar, pe teren neirigat. De aceea ii place să compare... (E. SASU). Ecoul cotidienelor Observam că „ARE BALTA, PEŞTE...“ (R.I. — 19 dec.) — dar că acesta nu e un motiv pentru ca peştele ei să fie la dispoziţia oricui, după cum nici tractoarele T.C.l.F. Constanţa nu sunt făcute pentru ca oricine să le folosească, „servind“ pe cei care i-au... servit cu peşte. Intr-adevăr, T.C.l.F. — Staţia de utilaje construcţii şi transport Constanţa ne împărtăşeşte părerea, comunicindu-ne şi măsurile luate in cazul amintit : „Pentru intenţia de folosire în scopuri personale a tractorului cu remorcă 21 —CT—569, tractoristul Serghei Simion a fost penalizat cu 10 la sută din salariul tarifar pe luna ianuarie 1974. Pentru evitarea producerii pe viitor a unor abateri similare, în şedinţa de analiză ce a avut loc pe data de 10. 01. 1974 cu şefii de coloane a secţiei auto, a fost prelucrat acest caz şi li s-a indicat ca, pe viitor, să fie foarte atenţi cu felul cum conducătorii auto şi tractoriştii rutierişti folosesc şi exploatează mijloacele de transport“. Indicaţia care este foarte bună pentru prezent, trecut şi viitor , rămînind doar ca, măcar pe viitor, ea să fie şi respectată şi tradusă, din indicaţie, in fapt. Rubrică realizată de Pia Rădulescu COTIDIENE • COTIDIENE SCRISORI FAŢĂ IN FAŢĂ Vom avea apă de Borsec în cantităţi îndestulătoare ? „Dacă v-aş descrie, aşa cum sufletul meu o păstrează, imaginea Borsecului lovit pieziş de bruma toamnei — ne scria acum citva timp inginerul chimist Nicolae D. Stoica din Ploieşti, mi-e că aţi lăsa totul baltă, plecind măcar pentru o secundă acolo. Au anumite părţi ale pămintului pe care trăim o dulceaţă şi o majestate ! Eu aş numi aceste locuri, locurile unde nu se poate... muri“. Descrierii cadrului natural, pe care numai din motive de spaţiu nu o reproducem integral, cititorul nostru îi asociază şi o mihnire. „De izvoarele bogatein oligocene (calciu, sodiu, magneziu, litiu, potasiu) nu poate beneficia oricine şi acasă. Păcat ! Mare păcat ! Această apă nu o avem noi, la Ploieşti. Nu o aveţi totdeauna sau o aveţi destul de rar şi dv. ! Se risipeşte, se risipeşte, binecuvintare de sănătate... Am vizitat şi fabrica. Există „stagnări“ in producţie. Nu sunt capsule si, in aceeaşi, măsură, sticle... Putem veni la Börsen şi cu tihnă să privim risipa ?“ Analizind problemele ridicate de pasionatul şi fidelul vizitator al Borsecului, I.I.I.L. „Harghita" din Miercurea Ciuc ne trimite un răspuns amplu şi consistent, de natură să pună in temă pe toţi cei interesaţi de perspectivele aprovizionării cu aceste ape minerale. Deşi în anul care a trecut producţia a crescut cu 19 milioane litri — aflăm din acest răspuns —, un stadiu recent privind balanţa hidrominerală a zonei Borsec învederează noi posibilităţi de lărgire a exploatării. Conform planurilor elaborate, în perioada , 1974—1976 vor fi puse în funcţiune încă două linii de îmbuteliere cu o capacitate de 9 000 butelii pe oră, care vor asigura o producţie anuală de 102 milioane litri începînd cu trim. III 1976. In acelaşi context, ni se aduce la cunoştinţă că în viitorul cincinal se va monta şi la Bilbor (localitate din apropierea Borsecului) o instalaţie de îmbuteliere, cu o capacitate anuală de 17 milioane litri. Preocupări serioase există şi pentru acoperirea deficitului de capsule. Stagnările in producţie despre care vorbea cititorul nostru, datorate aprovizionării neritmice cu capsule de către fabrica de bere „Rahova" din Bucureşti, vor fi eliminate prin procurarea şi instalarea unei linii proprii de confecţionat capsule. Vom găsi deci în toate localităţile din ţară şi in cantităţi îndestulătoare minunata licoare de... Borsec ? După toate semnele, da. Petentul e mulţumit, dar... „Sunt paznic de noapte la magazinele cooperaţiei de consum din satul Gladna Română şi fac de serviciu şi la telefonul Consiliului popular comunal Firdea, judeţul Timiş — me-a scris cititorul nostru Iulian Bumbea. Din suma care mi se cuvenea pe perioada 1 ianuarie — 30 noiembrie 1073 am primit doar a zecea parte... Asemenea necazuri am avut şi in alţi ani. Ştiu că locuitorii satului nostru şi-au achitat în întregime contribuţia pentru paza obştească. Ce drum au luat aceşti bani ? Am pus această întrebare şi consiliului popular judeţean Timiş, dar n-am primit nici un răspuns“. Intr-adevăr, Consiliul popular judeţean Timiş a răspuns ziarului destul de operativ. „Am constatat — ni se comunică — că a existat o răminere in urmă cu plata salariilor unor paznici obşteşti. In perioada 1972—1973, din cauza fluctuaţiei de personal in postul de încasator comunal, încasarea contribuţiei a fost neglijată. S-au luat măsuri ca fiecare paznic să-şi primească drepturile băneşti. Astfel, lui Iulian Bumbea i s-au acoperit de-acum datoriile, mai puțin 2 800 lei care îi vor fi achitaţi in următoarele zile. S-a discutat cu petentul, explicindu-i-se situaţia creată. Acesta a fost mulţumit de răspuns şi de măsurile luate“. O fi mulţumit petentul şi e şi explicabil de ce. Redacţia, în schimb, consideră că asemenea întîmplări ar merita o analiză mai atentă, astfel incit, pe viitor, să nu se mai repete. Pleşeanu SEMNAL * In Editura politică a apărut ,,Dr. Petru Groza. Texte alese“. Rodul unei îndelungate activităţi pe tărîm social-politic — 1919—1957 — culegerea înmănunchează o selecţiune de texte din articolele, cuvintările şi interviurile dr. Petru Groza, personalitate marcantă a vieţii politice româneşti. Paginile cărţii reflectă prezenţa şi evoluţia gindirii sale social-politice. Un studiu introductiv, semnat de George Ivaşcu, prezintă viaţa şi personalitatea dr. Petru Groza, eminent om de stat şi patriot înflăcărat. * Cu prilejul apariţiei volumului „Mihail Sadoveanu interpretat de...“, în colecţia „Biblioteca critică“ şi a romanelor „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi Vodă" în colecţia „Biblioteca Eminescu" şi „Venea o moară pe Siret" în colecţia „Romanul de dragoste“, editura Eminescu organizează astăzi la ora 18 o seară omagială Mihail Sadoveanu, la librăria „Mihail Sadoveanu“ din Capitală, Bd. N. Bălcescu. Vor participa : soţia scriitorului, Valeria Sadoveanu, familia scriitorului, iar criticul literar Valeriu Râpeanu, directorul, editurii, va evoca personalitatea marelui prozator. * O nouă montare a „Scrisorii pierdute“ se pregăteşte la Teatrul Naţional din Craiova. Regizorul este Mircea Cornişteanu, din ultima promoţie de absolvenţi ai Institutului de teatru şi cinematografie, iar scenografia va fi semnată de Vasile Buz. Distribuţia cuprinde alături de actori din generaţia mai veche : Ion Padlescu (Caţavencu), Vasile Cosma (Cetăţeanul turmentat) şi Ion Sassu (Dandanache) o serie de actori tineri : Viorica Popescu (Zoe), Vaier Delakeza (Trahanache), Hie Gheorghe (Tinărescu), Petre Gheorghiu (Pristanda), Lucian Albanezu (Farfuridi),Tudor Gheorghe (Brinzovenescu). In legătură cu viitorul spectacol, regizorul ne-a spus : „Fără a căuta originalitatea cu orice preţ şi fără a forţa textul, credinţa noastră este că am reuşit să găsim o serie de noi relaţii între personaje. De altfel, fiecare lectură a lui Caragiale dezvăluie lucruri noi, nuanţe, sensuri“. * Sub titlul „Tatăl risipitor1*, Eugen Barbu şi-a ecranizat nuvela ..Oaie şi ai săi“, pe care o va transpune pe ecran Adrian Petringenaru. Primul tur de manivelă — astăzi. Reproducem gindurile regizorului — debutant în lung metraj artistic — nu chiar ajunul turnării : „Filmul, ca orice lucru din cuprinsul artei, nu poate fi decit o încercare de a ne cunoaşte mai bine pe noi înşine. Şi nu poţi cunoaşte nimic fără să-i cercetezi originea. Am înţeles evocarea anilor 1944—45 ca o meditaţie asupra originii din perspectiva celor care au trăit in acei ani. Idealul meu în legătură cu filmul pe care il începem poate fi spus foarte simplu : un film care să fie sincer şi să nu plictisească. E prea mult ? E prea puţin ?“. Dintre interpreţi cităm : Toma Caragiu, Amza Pellea, Marga Barbu, Vasile Nițulescu, Colea Răutu, Mircea Basta, Florin Zamfirascu. * Editura „Eminescu“ a publicat o amplă culegere de versuri de Mihai Eminescu în limba maghiară, în traducerea lui Franyó Zoltán, care timp de peste o jumătate de secol și-a consacrat activitatea tălmăcirilor din opera Luceafărului poeziei româneşti. * Poate că o antologie a umorului... involuntar va apare cindva. La fel de utilă ca şi „îndreptarul ortografic“, ea ar avea desigur mult mai mult haz. Pînă la acea apariţie vom folosi cite ceva din bogata producţie pe care publicaţiile periodice ne o pun la îndemină. Iată o mostră din nr. 1 al revistei „Cinema", semnată de Dan Comşa : „I-aş aminti, de asemenea, pe Octavian Cotescu, perfid, viclean şi în acelaşi timp cretin, dominat de instincte rele, dar cu graiul sfătos şi privirea senină, şi pe Lazăr Vrabie, siluetă stranie, amestec de plăieş de pe alte vremuri şi de călugăr nebun, cu privirea aprinsă de febra sîngelui şi omorurilor“. în ceea ce ne priveşte avem o cu totul altă părere despre aceşti actori ! * Azi la orele 20 în sala Comedia a Teatrului Naţional „I. L. Carasiale“ din Bucureşti, colectivul Teatrului de Stat „Valea Jiului“ din Petroşani prezintă în premieră pe ţară „Cornada" de Alfonso Sartre. Regia e semnată de Adrian Lupu iar scenografia de Virgil Popa. In distribuţie, Dan Aciobăniţei, Lavinia Jemnea, Vlad Vasiliu şi Traian Pretorian, absolvenţi ai ultimei promoţii a Institutului de teatru şi cinematografie, precum şi Mihai Clita, Corvin Alexe, Emil Schmidt, Mircea Prinişoară. SEMNAL POETUL, VOCEA TIMPULUI SĂU (Urmare din pag. 1) mă, — cu toate remarcabilele izbinzi în proză şi teatru, in muzică, plastică, in critica literară şi de artă, in film — timpul de faţă este şi va fi încă un şir de ani controlat de poezie, această muză supremă. Am ajuns a avea o poezie de mare cuprindere, izvorînd din generoasele idealuri ale socialismului, o poezie care, avind ca bază ideologică ştiinţa marxistă in permanentă dezvoltare, reuşeşte să dezbată la un inait nivel artistic teme purtînd aura istoriei de azi. Bogăţia ideatică, diversitatea stilurilor şi a genurilor pentru care se optează, nivelul superior de împlinire artistică, profunzimea în lapidaritatea expresiei lirice, accesibilitatea, toate acestea mă fac să cred că avem la această oră o poezie dintre cele mai valoroase. De unde şi interesul mereu crescind faţă de poezia noastră din partea iubitorilor de frumos din alte ţări. Puternică prin tot ce are mai bun, depăşind unele inerente căutări, experimentări sterile, perisabile prin însăşi natura lor, poezia românească îşi face un titlu de cinste din majoritatea reuşitelor sale. Aşa cum arătam, o trăsătură principală a poeziei româneşti de azi este acea unitate ideologică in diversitatea artistică, trăsătură care face să avem în lirica noastră contemporană o multitudine, de voci împlinindu-se inode şi imnuri — aceste cintece de slavă Patriei, Poporului, Partidului ! — un poem social sau de dragoste, in elegie ori poemă filozofică etc. Complexă, originală şi tonică prin înseşi izvoarele inspiraţiei, prin idealul şi devoţiunea slujitorilor săi — poeţii, — lirica românească constituie fără îndoială una din colonadele principale ale spiritualităţii noastre de azi. „România liberă" MEMENTO MIREASA VÎNDUTA : Opera Româ-JSiSsiS nâ (16 48 26,/ ora 19; Apus de soaRE : Teatrul National „I.L. Caragiale" — sala mare (14 71 71), ora 19,30 ; LA CALUL BĂLAN : Teatrul de Operetă (14 80 11), ora 19,30; ÎNTRE NOI DOI N-A FOST DECTT TĂCERE : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ — sala din Bd. Schitu Măgureanu (14 60 60), ora 20 şi NOILE SUFERINŢE ALE TINARULUI „V", ora 20 la sala Studio (12 44 16); INTERESUL GENERAL: Teatrul de Comedie (16 64 60), ora 20; HOTELUL ASTENICILOR: Teatrul „C. I Nottara“ (15 93 02), ora 19,30 şi GAIŢELE, ora 20 la sala Studio ; DUPĂ CĂDERE : Teatrul Mic (14 70 81), ora 19,30; LIOLA : Teatrul Giulești (18 04 85), ora 19,30; LA SAVOY, BOEMA : Teatrul „C. Tănase" — sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si VINO SA NE VEZI DISEARA, ora 19,30 la sala Victoria (50 20 48) ; MITICĂ POPESCU : Teatrul „Ion Vasilescu" (12 27 45), ora 19,30; ILEANA SÎNZIANA : Teatrul Ţăndărică — sala Victoria (15 23 77), ora 17 ; IAHANUL CU CINTECE: Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 19,30 ; BUSCH-ROLAND: Circul de stat (11 01 20), orele 16 şi 19,30 ; CONCERT VOCAL SIMFONIC : Ateneul Român, ora 20 ; HARAPNICUL FERMECAT : Teatrul „Ion Creangă" (12 85 56), ora 16; LABDACIZII : Studioul I.A.T.C. (15 72 59), ora 20; CORNADA (premieră) : Teatrul „Valea Jiului"— Petroşani, orele 17 şi 20 în sala Comedia a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale". Programul I 16: Teleşcoală. Matematică. Prisma. Secţiuni. Biologie. Fiziologia analizatorului vizual. Pagini din istoria patriei. Răscoala de la Bobîlna; 17,30: Emisiune în limba germană; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Telejurnal; 20: Revista economică TV; 20,20: Film artistic. Trecere de noapte. Regia James Neilson, în distribuţie: James Stewart şi Audié Murphy; 21,45: 24 de ore; 22: Campionatele europene de patinaj artistic. Programul II 17,30: Telex; 17,35: Film pentru copii. Băiatul şi puiul; 18,25: Desene animate; 18,40: Muzică distractivă cu Ana Toma, Maria Păunescu, Ana Piauru, Emil Gavriş şi formația Ionel Budisteanu ; 16,55 • Film documentar, în căutarea animalelor sălbatice; 19,20: 1001 de seri; 19,30: Telejurnal; 20: O vieră pentru o idee ; 20,35 • Sonată pentru vioară şi pian de Mansi Barberis. Interpretează Petre Lefter eseu şi Rodica Surzu ; 21 : Bucureştiul azi ; 21,15 : Biblioteca pentru tofi; 22 • Pianista Lucia Crăiță. In program : Schubert, Brahms, Debussy. CINEMATOGRAFE TRECĂTOARELE IUBIRI : Patria (1186 25), orele 9,39 — 12,15 — 17,45 — 20,30. LUNA FURIOASĂ : Sala Palatului, orele 17,15 — 20,15; Scala (1103 72), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 15 — 18,30 — 21; Capitol (16 29 17), orele 8,30 — 10,30 — 12,30 — 14,30 — 16,15 — 18,45 — 21,15 ; Favorit (31 06 15), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 15,45 — 18,15 — 20,45. MISTERIOASA PRĂBUȘIRE : Luceafărul (15 86 67), orele 8,30— 16 — 13,30 — 16 — 18,30 — 21 ; București (15 61 54), orele 8,30 — 11 — 13,30 — 16-18,30 — 21. DOSARE DE MULT UITATE : Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 16 — 18,30 - 21. DIN VIATA UNUI PIERDE-VARA : Central (14 12 24), orele 9,15 — 11,30 — 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30. VAGABONDUL: Lumina ,16 23 35), orele 9 - 12 - 16 - 19,30. JOE KID: Victoria (16 28/g), orele 9 - 11,15 - 13,30 _ 16 - 18,15 -20,30 ; Buzesti (50 43 58), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Gloria (22 44 01), orele 9 — 11,15 — 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30. VINTUL CALATORILOR: Doina (16 35 38), orele 11,15 - 13,30 — 17,45 — 20 INSULA MISTERIOASA : Excelsior (10 10 88), orele 9 — 11,15 — 13,30 — 16 - 18,15. JUDO : Melodia (12 06 88), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,30 - 20,45. PROGRAM DE DESENE ANIMATE : Doina, orele 9,45 — 16,15. \ CAPCANA: Gnvita (1/ 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 11 - 18,15 -20.30 ; Aurora (35 04 66), orele 9 — 11.15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Flamura (85 77 12), orele 9 — 11,15 — 13.30 - 16 - 18,15 _ 20,30 ; Volga (119126), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20,15. ZAPADA FIERBINTE : Intrăjirea Intre popoare (67 14 70), orele 16 — 18 — 20. MISIUNEA SECRETA A MAIORULUI COOK : Dacia (50 35 94), orele 9 — 11,15 - 13,30 - 16 _ 18,15 — 20,30 ; Arta (21 31 86), orele 15,30 - 18 -20.15. PUTEREA SI ADEVĂRUL : Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 — 19. INTIMPLARI CU COSA NOSTRA : Giulești (17 55 46), orele 15,30 — 18 — 20.15. VERONICA SE ÎNTOARCE : Bucegi (17 05 47) ,orele 16 — 18 — 20. MARELE VALS: Ploieasca (33 29 71), orele 15,30 -19; Flacăra (21 35 40), orele 9,15 - 12,30 - 16 — 19,30. COLOANA DE LA MIEZUL NOPTII : Unirea (1710 21), orele 15,30 — 18 — 20,15. HAIDUCII: Munca (21 50 97), orele 16 - 18 - 20. ULTIMELE SASE MINUTE : Mosilor (12 52 93), orele 9 - 11,15 - 13,30 — 15,45 - 18 _ 20,15. VIFORNIJA : Ferentari (80 49 85), orele 15,30 — 18 - 20,15. BUNA SEARA DOAMNA CAMPBELL: Popular (351517), orele 15,30 — 18 - 20,15. „VILA” NOASTRA DE VACANTA : Pacea (31 32 52), orele 16 — 18 -20. GENERALUL DOARME IN PICIOARE: Cosmos (35 1915), orele 15,30 — 18 - 20,15. UIMITOARELE AVENTURI ALE LUI ROBINSON CRUSOE: Cringosi (49 21 15), orele 16 — 18. EVADAREA : Rahova (23 91 00), orele 15,30 - 18 - 20,15. ANATOMIA DRAGOSTEI : Colroceni (49 48 48), orele 18 — 20. FAPT DIVERS ÍN PRIMA PAGINA : Colroceni, orele 14 — 16. CEA DIN URMA ZI : Progresul (23 94 10), orele 16 - 18 — 20. ATENTATUL: Viitorul (1148 03), orele 16. ANDREI RUBLIOV : Viitorul, ora 19. TICK... TICK... TICK: Vitan (21 39 82), orele 15,30 - 18 si MISIUNEA SUBLOCOTENENTULUI SIPOS , ora 20,15. O FLOARE SI DOI GRĂDINARI: Ora (31 71 71), orele 10 - 15,30 — 19. Cinemateca sala Union (13 49 04), CĂLUȘEN, ora 14,30 ; MAICA IOANA, ora 16,30 . PĂRINTELE SERGHEI, ora 18,45 . MOARTEA UNUI CICLIST, ora 20,45. BAROMETRU Starea vremii CUM A FOST IERI Interlocutorul nostru de azi meteorologul de servici FLORICA MILITARU ne comunică : CARACTERISTICA GENERALA A VREMII : vreme în general frumoasă. PRECIPITATIILE : slabe izolate. VINTUL : va sufla slab pînâ la moderat. TEMPERATURA : maxima va fi cuprinsa între minus 2 și 8 grade, mai ridicate în Banat, iar minimele între minus 12 și minus 2 grade, mai coborîte în Transilvania. PROGNOZA PENTRU BUCUREȘTI : vreme în general frumoasă. Cerul va fi variabil. Vînt în general slab. Temperatura maximă între 5 şi 7 grade, iar cea minimă între minus 3 şi minus 5 grade. BULETIN METEO-RUTIER Direcţia generală a drumurilor, din cadrul M T.Tc., comunică : « Circulaţia este liberă pe toate drumurile . Cerul este senin în Banat, nordul Moldovei şi parţial acoperit în Transilvania, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia. Nu se semnalează precipitaţii © Vizibilitate redusă, din cauza cefei, în Cîmpia Bărăganului, centrul şi sudul Transilvaniei, precum şi în unele zone din județele : Dîmbovița, Dolj şi Ilfov . Restricții. Se mențin cele publicate în ziarele noastre de marti 29 si miercuri 30 ianuarie. Localitatea Temperatura în °C la ora 14 Fenomen meteorologic București ROMANIA 3 variabil Constanta1 acoperit Sulina0 acoperit Galati2 variabil Piatra Neamt 0 variabil Iasi0 acoperit Suceava — 2 acoperit Cluj — 4 variabil Satu Mare2 acoperit Oradea5 acoperit Arad6 variabil Timișoara6 variabil Semenic6 variabil Sibiu2 variabil Brașov — 5 variabil Predeal0 variabil Vf. Omul — 2 variabil Sinaia2 variabil Craiova0 acoperit Sofia EUROPA2 senin Belgrad9 acoperit Budapesta2 acoperit Moscova — 2 acoperit Varşovia2 acoperit Praga2 ccoperit Berlin8 senin Atena 11 senin Roma 15 variabil Paris 10 variabil Londra8 variabil Copenhaga4 acoperit Stockholm8 acoperit Viena4 acoperit Berna— — Madrid6 acoperit CE SE PREVEDE PENTRU ASTAZI ÜB3HHZBS Lucrări de restaurare a complexului muzeistic de la Putna La Putna, loc cu adinei rezonanţe în istoria poporului nostru, au fost întreprinse în ultimul timp importante lucrări de restaurare a complexului muzeistic. Recent s-a terminat refacerea corpului bisericii in , care, după cum se ştie, se află mormintele lui Ştefan şi ale familiei sale. S-au încheiat şi lucrările la „Turnul tezaurului“, construcţie în piatră de o deosebită valoare aparţinînd arhitecturii noastre medievale. Cu prilejul efectuării migăloaselor operaţiuni de refacere a cunoscutului monument, au fost făcute o serie de investigaţii arheologice încheiate cu rezultate apreciabile. Astfel, s-a stabilit că mănăstirea, deşi a suportat o serie de modificări de-a lungul veacurilor, şi-a păstrat planul şi împărţirea iniţială. De asemenea, sănăturile au scos la iveală turnurile vechilor chilii de pe latura de vest şi urmele fostei Case domneşti, precum şi ceramică, dovedind existenţa, la Putna, a unui puternic centru meşteşugăresc în arta olăritului. Tot aici se află in construcţie localul viitorului muzeu al Putnei in încăperile căruia vor putea fi admirate nepreţuitele broderii, argintării, obiecte de podoabă şi alte piese rare. (Agerpres).