România Liberă, februarie 1976 (Anul 34, nr. 9726-9749)

1976-02-02 / nr. 9726

ANUL XXXIV nr. 97266 pagini 30 bani CONSILIILE POPULARE IN ETAPA ACTUALĂ A DEZVOLTĂRII TĂRII Prof. dr. docent Ioan Ceterchi In curind, forumul cetăţenesc, larg reprezentativ, primul Congres al consiliilor populare îşi va deschide lucrările. Instituţionalizat cu o modalitate de perfecţionare a cadrului organizatoric de participare tot mai eficientă a maselor la elaborarea şi înfăptuirea politicii interne şi externe a partidului şi statului, Congresul va determina sporirea contribuţiei consiliilor populare şi a deputaţilor acestora la întreaga activitate de conducere a treburilor obşteşti. Organele locale ale puterii şi administraţiei de stat, consiliile populare şi organele lor executive s-au integrat în sistemul general de organizare a puterii şi administraţiei de înfăptuire a sarcinilor economice şi sociale statornicite în planurile anuale şi cincinale de dezvoltare a ţării, aducînd o contribuţie însemnată la realizarea industrializării socialiste, la cooperativizarea agriculturii, intr-un cuvînt la făurirea bazei tehnicomateriale a socialismului, la victoria relaţiilor socialiste în întreaga economie naţională. Principiile de organizare şi funcţionare ale consiliilor populare au fost astfel orientate, incit să asigure adincirea democratismului acestor organe, eficienţa întregii munci pe care ele o desfăşoară. Centralismul democratic, conducerea colectivă, participarea maselor, legalitatea socialistă, alături de sporirea autonomiei funcţionale stau la baza activităţii tuturor consiliilor populare, asigură o integrare organică a acestora în sistemul unitar al democraţiei socialiste şi al organizării politice a societăţii socialiste româneşti, in frunte cu Partidul Comunist Român — forţa politică conducătoare a întregului aparat de stat, a întregii societăţi. Consiliile populare reprezintă o oglindă fidelă a structurii sociale, a compoziţiei naţionale a populaţiei din unităţile administrativ-teritoriale. Astfel, din 51 441 deputaţi ai consiliilor populare de toate categoriile, după profesia de bază 24 la sută sunt muncitori, tehnicieni şi maiştri, 51,4 la sută ţărani, 21 la sută intelectuali şi 3,6 la sută meseriaşi, cooperatori şi alţii. Experienţa organizării şi conducerii politice din ţara noastră s-a îmbogăţit cu forme şi metode noi, izvorîte din analiza realităţilor proprii şi a necesităţilor ce au apărut pe diferite trepte ale construcţiei socialiste. Menţionăm, în primul rînd, din acest punct de vedere, măsura luată în ultimii ani privind cumulul unor funcţii de conducere pe linie de partid şi de stat în cadrul organelor locale. Este vorba de cumulul funcţiilor de prim-secretar al comitetului de partid judeţean, municipal, orăşenesc (la comune secretar) cu aceea de preşedinte al consiliului popular, precum şi a unor funcţii de secretar al comitetului de partid cu aceea de vicepreşedinte al consiliului popular. S-au înlăturat în felul acesta unele paralelisme între activitatea de partid şi de stat, a crescut rolul conducător al organelor de partid şi, totodată, răspunderea consiliilor populare în îndeplinirea atribuţiilor pe care le au. Este semnificativă, de asemenea, colaborarea dintre consiliile populare şi Frontul Unităţii Socialiste, care a căpătat o organizare superioară pe baza Statutului adoptat de primul său Congres din 1974, precum şi cu celelalte organizaţii de masă şi obşteşti : sindicatele, organizaţiile de tineret, organizaţiile de femei, uniunile cooperatiste, alte organizaţii cu caracter social-cultural. De o covîrşitoare însemnătate este realizarea sarcinii constituţionale a consiliilor populare privind organizarea participării cetăţeneşti la conducerea şi rezolvarea pe plan local a treburilor de stat şi obşteşti. In realizarea acestui obiectiv permanent este necesar să se asigure şi în viitor atragerea cetăţenilor în activitatea comisiilor permanente ale consiliilor populare, organizarea diferitelor categorii de comitete de cetăţeni pe circumscripţii electorale, pe lingă instituţii social-culturale, pentru efectuarea anumitor lucrări de interes obştesc, contactul permanent al deputaţilor cu alegătorii, consultarea acestora, prezentarea de dări de seamă de către deputaţi asupra activităţii proprii, precum şi a consiliilor populare din care fac parte. Tot mai mult, proiectele de hotărîri, de programe, de decizii ale consiliilor populare şi organelor lor executive sînt supuse, înainte de a fi adoptate, dezbaterii publice a obştei în cadrul adunărilor cetăţenilor sau in alte forme. Se realizează astfel, o îmbinare a democraţiei reprezentative cu democraţia directă, participarea nemijlocită a (Continuare Invao a S-a) Succese ale oţelarilor gălăţeni GALAŢI (coresp. R.I. — V. Chiurtu). Oţelarii de la Combinatul siderurgic din Galaţi au încheiat prima lună a acestui an cu un bilanţ superior tuturor celor de pînă acum. Oţelăria, care a avut cel mai mare plan de producţie din întreaga sa istorie de realizat în luna ianuarie, a reuşit să-l îndeplinească şi să dea totodată o producţie suplimentară de 3 500 tone oţel. Contribuţia cea mai însemnată la această importantă realizare şi-au adus-o oţelarii din schimbul B. Succesul oţelarilor gălăţeni are la bază cîteva măsuri tehnico-organizatorice de mare eficienţă luate o dată cu începerea noului an. Dintre acestea amintim intensificarea ritmului de elaborare a şarjelor prin reducerea timpului de elaborare, întreţinerea şi funcţionarea fără întrerupere a celor trei convertizoare, organizarea schimburilor cu sarcini precise pe ore şi zile şi o aprovizionare ritmică. Tot în această lună oţelarii gălăţeni raportează şi asimilarea a încă 3 mărci de oţeluri. „Nutresc speranţa l-aş mai putea La Iaşi, port discuţia de faţă cu unul dintre fraţii lui marina comercială. In decembrie ’69, ne-a trimis o vedere din R.F. Germania, in care scria că o să facă un voiaj mai lung. Ne-a surprins foarte mult... De ce v-a surprins ? Fratele meu era în marină şi, ori de cite ori pleca, ne scria unde pleacă şi cînd o să se reîntoarcă în ţară , peste o lună, trei... Atît părinţilor cit şi nouă, fraţilor lui, ne-a dat o lovitură grea ; nu ne-am fi aşteptat, pentru nimic in lume... Citi ani avea atunci 7 Dacă acum a împlinit 31... avea, atunci, 24— 25... Lucra in marina comercială de patru ani, la Constanţa. Intrucît nu locuiaţî în aceleaşi oraşe, probabil că vă vedeaţi mai rar... De obicei, cînd revenea dintr-o cursă, făceam intr-un fel şi ne intîlneam. îmi spunea mereu că aşa de mult se bucură cînd reintră în ţară... Ţinea foarte mult şi la părinţi, la mama — în special... Am căutat şi caut o explicaţie, dar nu reuşesc s-o dau. Aţi incercat să i-o cereţi şi lui . La începutul anului '70, cînd lucrurile s-au confirmat, i-am cerut fratelui meu această explicaţie, printr-o scrisoare, condamnînd actul lui de trădare a ţării şi arătîndu-i că singur s-a aruncat într-o prăpastie din care nu se ştie cum va reuşi să mai iasă... După aproape şase ani, în octombrie anul trecut, am primit de la el o scrisoare de zece pagini, pe care am citit-o cutremurat. Prima scrisoare, după atiţia ani ? Nu, a mai scris şi la părinţi, şi la fraţi, însă corespondenţa pe care am primit-o pînă anul trecut era mai mult convenţională : „Salutări“, „Sînt bine sănătos“... Nimic din care să ne putem da seama cum trăieşte, într-adevâr, şi cu ce se ocupă... deşi mereu l-am întrebat. Ne-a spus pentru prima oară ce se petrece cu el în scrisoarea aceea zguduitoare, de zece pagini, dîndu-mi intr-un fel răspunsul la ceea ce eu îi arătasem în urmă cu şase ani ; mi-a mărturisit că în prăpastia despre care-i scrisesem a fost dus de „nişte autorităţi lipsite de respect pentru vieţile oamenilor“, precizînd că e vorba de două organizaţii occidentale de spionaj care au vrut să-l facă că încă salva“ Constantin Bibire, fost marinar în tege. Cum de a ajuns în acest dezastru ? Eu cum aş putea să vă răspund, dacă nu ştiu ? Eu mi-am văzut de munca mea corectă şi nimeni nu m-a arătat vreodată cu degetul în 43 de ani... nici pe noi, fraţii, nici pe părinţi.. Fac doar o deducţie şi o să vă spun ce gindesc : fratele a părăsit vasul împreună cu medicul echipajului, Mihai Puşcalău, un individ trecut de 40 de ani. Tot în scrisoare îmi face următoarea destăinuire : „Medicul Mihai Puşcalău sau Mircea Odoroagă , un fost coleg de şcoală, pe care l-am reîntîlnit aici la Hamburg, unelte ale agenţilor de spionaj, au venit să mă ameninţe că dacă eu îndrăznesc să mă plîng la Bonn sau la Washington voi fi omorît“. Ar rezulta din acest pasaj că viaţa fratelui dumneavoastră se află în pericol... E gîndul care mă frămîntă cel mai Cornelia Simionescu (Continuare in pag. a 2-a) încheierea lucrărilor Congresului cooperaţiei dle consum BEIEGRAMA ADRESATĂ C.C. Al P.C.R., TOVĂRĂŞIILEINICOLA CEAUŞESCU Reprezentanţii celor 7 600 000 cooperatori, întruniţi în cel de-al VI-lea Congres al cooperaţiei de consum din Republica Socialistă România, vă Încredinţează mult stimate şi iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, de adeziunea entuziastă şi unanimă a cooperatorilor din ţara noastră la întreaga politică internă şi externă, profund ştiinţifică a Partidului Comunist Român, care reprezintă marxim-leninismul aplicat creator în România. Moment deosebit al lucrărilor Congresului nostru. Mesajul de salut pe care ni l-aţi adresat, iubite tovarăşe secretar general, în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului, a creat cadrul general de lucru in care participanţii la dezbateri au exprimat hotărîrea nestrămutată a maselor de cooperatori şi a lucrătorilor organizaţiilor noastre, de pe tot cuprinsul patriei, de a munci neobosit pentru îndeplinirea neabătută a sarcinilor ce le revin din Directivele Congresului al XI-lea, din Programul partidului. Analizînd cu spirit de răspundere sarcinile de plan ce revin cooperaţiei în anul 1976 şi pe întregul cincinal 1976—1980, ne angajăm să depunem toate eforturile, să folosim întreaga noastră pricepere şi putere de muncă pentru îndeplinirea lor exemplară. Vom acorda o mai mare atenţie îmbunătăţirii aprovizionării cu mărfuri a populaţiei, satisfacerii cerinţelor acesteia la nivelul corucţiilor şi exigenţelor actuale, realizînd pînă în 1980 un spor al desfacerilor cu amănuntul de 80 miliarde lei faţă de cincinalul trecut. Conştienţi de necesitatea creşterii contribuţiei cooperaţiei de consum la formarea fondului de stat de produse agroalimentare, ne angajăm ca în 1976 să depăşim planul de contractări — achiziţii cu 100 milioane lei. Vom livra, la fondul pieţei produse in valoare de 50 milioane lei, iar la export, peste plan de 2 milioane lei valută. Din crescătoriile proprii, vom vinde producătorilor, contractanţi 100 000 purcei, 15 000 iepuri de casă şi 7 milioane pui de o zi din rase selecţionate. O direcţie principală a activităţii noastre în perioada următoare va fi extinderea şi diversificarea serviciilor oferite locuitorilor de la sate ca şi amplificarea producţiei de bunuri de consum destinate fondului pieţii şi exportului. în actualul cincinal vom realiza un volum de producţie marfă şi prestări de servicii cu 200 milioane lei mai mare decit cel prevăzut în plan. Vom acţiona ca pînă în 1980 în comune să funcţioneze unităţi de prestări în cel puţin 15 profiluri, iar în viitoarele orăşele agricole sau agroindustriale din 40 de profiluri. Vom milita cu consecvenţă pentru o colaborare şi o conlucrare tot mai strînse, atît pe plan central, cit şi pe plan local, cu Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie şi Uniunea Cen- CONGRESUL AL VI-LEA DIN REPUBLICA trală a Cooperativelor Meşteşugăreşti, pentru soluţionarea mai bună a problemelor legate de prelucrarea şi valorificarea unor resurse, precum şi pentru o delimitare mai precisă a sarcinilor şi folosirea mai raţională a forţelor in activitatea de dezvoltare a producţiei şi de aprovizionare a populaţiei cu bunuri de consum şi servicii. Vom acţiona cu perseverenţă pentru creşterea eficienţei activităţii economice a cooperativelor de consum, pentru consolidarea capacităţii lor financiare, pentru apărarea şi dezvoltarea avutului obştesc. Ne vom, ocupa, totodată, de întărirea organizatorică şi lărgirea, în continuare, a activităţii cooperativelor de credit. In spiritul documentelor adoptate de Congresul al Xl-lea al partidului, pe lingă preocupările economice, vom acorda mai multă atenţie activităţii politico-ideologice şi cultural-educative de masă, dezvoltării conştiinţei socialiste a membrilor şi lucrătorilor organizaţiilor noastre. Vă încredinţăm că vom face totul, pentru ca în întreaga noastră activitate să întărim spiritul de ordine şi disciplină în muncă, de responsabilitate faţă de avutul obştesc, vom acţiona neabătut pentru aplicarea fermă a normelor vieţii şi muncii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, condiţie de seamă pentru realizarea întocmai a atribuţiilor ce revin cooperaţiei de consum ca organizaţie obştească, participantă la întreaga activitate a Frontului Unităţii Socialiste. Vom îmbunătăţi permanent stilul de muncă, militînd pentru dezvoltarea democraţiei cooperatiste, asigurînd participarea tot mai activă a milioanelor de membri la conducerea şi buna gospodărire a fiecărei cooperative. Congresul exprimă ataşamentul de neclintit al cooperatorilor din România faţă de politica externă a partidului şi statului nostru, bazată pe principiile deplinei egalităţi în drepturi, respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestecului în treburile interne, renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa şi susţine, fără rezerve, activitatea neobosită desfăşurată de partidul şi guvernul nostru, de dumneavoastră, mult stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, pentru instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale. In numele tuturor cooperatorilor şi lucrătorilor organizaţiilor cooperaţiei de consum, ne angajăm în faţa conducerii partidului şi statului, a dumneavoastră, mult iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, să depunem toate eforturile pentru transpunerea in viaţă a sarcinilor stabilite de Congresul al Xllea al partidului, să ne încadrăm cu rezultate tot mai bune, pe măsura încrederii ce ne este acordată, în activitatea întregului nostru popor de înfăptuire a programului partidului, de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a scumpei noastre patrii spre comunism. AL COOPERAŢIEI DE CONSUM SOCIALISTĂ ROMÂNIA CEL MAI LUNG POD PESTE MUREŞ DEVA (coresp. R. I. — I. Cojocarul. La hotarul dintre Deva şi comuna Şoimuş s-a mutat de cîteva luni un şantier al întreprinderii de drumuri şi poduri- Bucureşti, care are misiunea să realizeze o traversare din fier şi beton peste Mureş şi peste linia ferată Arad—Simeria. Viitorul pod (traversare) va avea o lungime de 530 metri. El va fi cel mai lung pod peste Mureş — respectiv cea mai lungă traversare de acest gen din jumătatea de nord a ţării. Pentru scurtarea duratei de execuţie constructorii folosesc unele metode noi cu înaltă productivitate şi eficienţă. Una dintre ele este realizarea fundaţiilor complet mecanizată cu ajutorul unei instalaţii de foraj care execută săparea şi betonarea. S-a pus de asemenea la punct şi se aplică un nou procedeu pentru asamblarea şi montarea prefabricatelor din suprastructura podului. Viitorul pod peste Mureș urmează să fie terminat în anul 1978. Proletari din toate ţările, unifi-vS / COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Luni 2 februarie 1976 Harta fenomenelor meteorologiei probabile. Amănunte In pagina ■ MESAJUL TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU adresat Conferinţei internaţionale de solidaritate cu lupta poporului angolez, sub conducerea M.P.L.A., împotriva agresiunii imperialiste şi rasiste Am deosebita plăcere de a vă adresa, în numele poporului român şi al meu personal, un cordial mesaj de salut dumneavoastră, participanţi la lucrările Conferinţei internaţionale de solidaritate cu lupta poporului angolez. Conferinţa dumneavoastră se desfăşoară in condiţiile unoradinei transformări revoluţionare, sociale şi naţionale, care determină puternice mutaţii în raportul de forţe pe plan mondial. In anul care a trecut, mişcarea de eliberare naţională a popoarelor aflate sub dominaţie străină a repurtat succese însemnate. Noi popoare au scuturat jugul colonial, şi-au dobîndit independenţa, trecînd pe calea dezvoltării economico-sociale de-sine-stătătoare. Poporul român a salutat cu adâncă satisfacţie încununarea luptei pentru eliberarea naţională a popoarelor din Angola, din Guineea-Bissau, Mozambic, Insulele Capului Verde, Sao Tome şi Principe de care este legat prin trainice relaţii de solidaritate şi prietenie. In prezent, poporul nostru îşi exprimă hotărîrea de a sprijini în continuare eforturile noilor state independente pentru construirea unei vieţi noi, libere şi prospere. Obţinerea independenţei de stat de către poporul angolez, ca rezultat al luptei îndelungate, pline de eroism şi sacrificii constituie o nouă confirmare a invincibilităţii luptei popoarelor pentru dreptul de a fi deplin stăpîne pe destinele lor, de a-şi făuri liber viitorul, în conformitate cu aspiraţiile şi năzuinţele lor fundamentale, pentru lichidarea definitivă a colonialismului, a practicilor neocolonialiste, a politicii de discriminare rasială şi apartheid. Timp de peste un deceniu, poporul român a urmărit cu sentimente de caldă prietenie şi simpatie lupta eroică a poporului angolez pentru cucerirea libertăţii şi independenţei naţionale, şi-a manifestat cu consecvenţă solidaritatea militantă cu cauza justă a acestui popor, acordîndu-i sprijin material, politic, diplomatic. Salutind proclamarea independenţei Angolei, România a stabilit relaţii de colaborare cu guvernul angolez creat de M.P.L.A., reprezentant legitim al poporului angolez. Ca prieten al poporului angolez, poporul român urmăreşte cu îngrijorare Încălcarea suveranităţii şi integrităţii Angolei ca LUANDA urmare a intervenţiei imperialiste şi rasiste. România se pronunţă ferm pentru retragerea din Angola a trupelor Republicii Sud-Africane, pentru încetarea oricărei intervenţii imperialiste, astfel ca poporul angolez să-şi poată soluţiona de sinestătător problemele interne, in conformitate cu interesele sale vitale, să realizeze şi să consolideze unitatea naţională, să apere independenţa şi integritatea teritorială, să asigure dezvoltarea economică a ţării pe calea progresului şi civilizaţiei. Poporul român va acorda întregul său sprijin luptei poporului angolez pentru dezvoltarea economico-socială independentă. In spiritul prieteniei şi solidarităţii dintre popoarele noastre vom acţiona pentru dezvoltarea relaţiilor de colaborare economice şi de cooperare în producţie, corespunzător intereselor şi voinţei celor două ţări, considered că aceasta serveşte totodată şi cauzei luptei împotriva imperialismului, colonialismului şi neocolonialismului, cit şi cauzei colaborării internaţionale şi păcii. Consecventă politicii sale de pace şi colaborare intre popoare, România va acţiona, şi in viitor, pentru lichidarea deplină şi definitivă a oricăror rămăşiţe de colonialism, a neocolonialismului, a oricărei politici rasiale şi de apartheid, pentru înlăturarea tuturor focarelor de război, a surselor de tensiune din lume, pentru soluţionarea marilor probleme ale vieţii internaţionale, pe calea tratativelor, în interesul tuturor popoarelor, pentru instaurarea unei noi ordini economice şi politice mondiale, bazată pe egalitate şi echitate, pentru triumful cauzei păcii, libertăţii, independenţei naţionale şi progresului social. Este convingerea noastră profundă că înfăptuirea acestor deziderate fundamentale ale omenirii face mai necesară ca oricind unirea, pe plan naţional şi internaţional, a eforturilor tuturor forţelor progresiste, populare, antiimperialiste, în scopul unei dezvoltări libere, independente a tuturor popoarelor, al promovării unei politici noi de pace şi colaborare între naţiuni. Urez succes deplin Conferinţei dumneavoastră, iar poporului angolez prieten împlinirea idealurilor sale de libertate, democraţie, bunăstare şi progres. NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Republicii Socialiste România Starea de vegetaţie După cum se ştie, un obiectiv prioritar în agricultură îl constituie sporirea producţiei de cereale. Comparativ cu realizările cincinalului 1971—1975, media anuală a producţiei cerealiere va fi în perioada 1976—1980 cu aproape 50 la sută mai mare. Deoarece starea actuală de vegetaţie a griului prezintă un interes deosebit, pentru a se putea anticipa asupra rezultatelor finale, am solicitat cîtorva specialişti să se pronunţe în această problemă. La început, vom prezenta condiţiile agrometeorologice de vegetaţie a culturilor de toamnă, aspect la care s-a referit dr. ing. ŞTEFAN APETROAEI de la Institutul de meteorologie şi hidrologie din Bucureşti. După ce s-a semănat aproape întreaga suprafaţă cu grîu, în intervalul de la 25 octombrie la 21 noiembrie, regimul termic al aerului a fost în general mai scăzut de opinii ale specialiştilor cu cel normal. Precipitaţiile au fost mai reduse in jumătatea de nord a ţării şi mai abundente in sud şi în mod deosebit în sudest. Rezervele de umiditate accesibilă din sol s-au menţinut în limite optime, creînd condiţii favorabile fazelor de germinare a seminţelor şi de răsărire. Intervalul de la 22 noiembrie la 5 decembrie s-a caracterizat la a griului început printr-o scădere bruscă a temperaturii aerului ( cînd s-au produs valori negative), iar la sfîrşitul acestui interval, temperatura a crescut puternic pînă la valori pozitive. Precipitaţii foarte abundente s-au produs in special in estul şi sudul ţării sub formă de zăpadă. Stratul de zăpadă format în Moldova centrală şi de sudvest, precum şi in nordul Bărăganului a fost în general cuprins între 30 şi 70 cm, iar în locuri adăpostite — datorită viscolului — s-a ajuns la straturi de 2—4 m. Spre sfîrșitul acestui interval, zăpada s-a topit treptat, determinînd creșterea rezervelor Ing. Th. Marcarov (Continuare in pag. a 3-a) Prognoza rezervelor de umiditate accesibilă din stratul de sol 0—100 cm la data de 28 februarie 1976 Jurnalul unui deputat SFAT Un medic atrage atenţia adunării că se manifestă o tendinţă de centralizare excesivă pe linia activităţii sale, ingreunînd mersul firesc al lucrurilor, de unde intîrzieri, aspecte birocratice si chiar o primejdie ce nu poate fi trecută cu vederea cînd e vorba de bolnavi şi medicamente. Înţelegem nevoia de cifre, de statistici, dar nu limitele strict necesare, şi o soluţie, chiar dacă e vorba de o evidenţă ce trebuie ţinută cu orice preţ, se poate găsi Un profesor vorbeşte despre felul în care trebuie folosit timpul liber al elevilor. Pină acum s-a mers pe tabere locale, dar din experienţă, el crede că tinerii preferă excursiile, adică descoperirea de locuri noi ce li se par mult mai atrăgătoare Şi pentru că se află la capitolul acesta, omul de la tribună, mai atrage atenţia asupra unui fapt mărunt, dar important : cum se prezintă copiii in emisiunile pentru elevi la televiziune , cam netunşi, lucru pe care nu-l socoteşte deloc pedagogic. In sfirşit, nici chiar aşa, sala murmură. Şi pentru că in această secţie se desbat chestiuni privind sănătatea publică, un alt medic atrage atenţia că din motive pe care nu le înţelege, la Tirgul Ocna a fost desfiinţată secţia chirurgie, dar la o judecată sumară, combustibilul consumat de Salvarea care trebuie să transporte mereu bolnavii la alte spitale din alte localităţi, costă de cîteva ori mai mult, ca să nu mai adăugăm primejdia existentă in aceste transporturi ce iau timp şi deci amină operaţiile urgente. Eugen Barbu in materie de navetism, un învăţător vine cu o soluţie destul de bună după umila noastră părere : recrutarea viitorilor profesori să se facă prin prospectare in funcţie de nevoile locale, atiţia candidaţi să fie admişi, ciţi trebue să se întoarcă exact in acele locuri. Ar dispare cei ce umblă de colo pină colo, ar, dispare problema caselor de locuit şi, la urma urmelor, chiar problemele de familie. Se dau şi cîteva exemple foarte grăitoare. Altcineva atinge chestiunea continuităţii în pregătirea meseriilor, pentru că şi aici există riscul ca de la o anumită clasă in sus, prin schimbarea şcolilor, unii elevi să fie siliţi să înveţe ceva pentru care nu s-au pregătit pină atunci, de unde greutăţi pe care le bănuiţi cu toţii. O prospectare ar fi mai mult decit bine venită , trebuie ţinut seama de mecanizarea continuă a agriculturii, de pildă , de noile obiective industriale planificateşi realizate. Gindind in perspectivă, o realitate se impune încă de pe acum : ivirea pe harta ţării a numeroase orăşele care au fost la bază, consune. Aceasta implică numeroase obligaţii pentru cei ce gindesc pentru ziua de miine. Citisem in urmă cu o săptămină un reportaj intr-un ziar. Titlul lui era cam şugubăţ, dar exprima o realitate a zilelor noastre : Filarmonică la Pechea ? (sau așa ceva) — Încă nu m-am gindit să facem o filarmonică la Pechea (sau cam așa ceva), zicea primăriţa căreia i se lua un interviu, dar ideia nu e rea deloc ! Cu adevărat nu era rea deloc. Ar trebui să dispară odată pentru totdeauna acest dispreț cînd e vorba de ceea ce numeam noi pe vremuri, provincie. Odată cu introducerea electricităţii şi televizunii in cele mai îndepărtate colţuri din ţară, izolarea provinciei, practic, a dispărut. La Pechea sau in cartierul Titan, cel ce priveşte pe micul ecran este informat in aceiaşi clipă despre toate evenimentele din lume, in acelaşi minut. Şi cu asta am spus tot. Aşadar, să gindim in funcţie de o realitate imperioasă, aceste mici orăşele ce apar deocamdată pe hîrtia de cale a arhitecţilor şi care trebuie concepute cum vor arăta poimîine, cu toate dotările edilitare. Un tînăr blond şi bun de gură care a fost invitat să ia cuvintul pentru că probabil e mai colţos, nu se lasă rugat prea mult şi spune şi el ce are pe suflet. U.T.C.-ul vrea să ia sub patronaj toate Casele de cultură din judeţ De ce ? Pentru că cele mai multe dintre ele au devenit de fapt locul unde se fac mai toate nunţile şi cumetriile din comune, scopul iniţial pentru care au fost ridicate fiind deturnat, el spune că fondurile ce le-au fost alocate sunt puţine, dar nici să scoţi banii necesari din buzunarul naşului, nu prea se face. Poate că reprofilarea acestor Case de cultură in sensul pe care-l conţin cluburile mun(Continuare in pag. a 2-a) DE IARNĂ co Un drum prin România OMENIE Adrian Paunescu Ce faci, omule, dacă într-o seară a vieţii tale, călătorind cu o maşină prin ţară, intri brusc într-o criză, să zicem că te doare ceva, sau maşina nu mai merge, sau tu nu mai poţi de oboseală călători şi ai nevoie de un sprijin şi e iarnă, şi e frig, şi nu cunoşti pe nimeni pe-acolo pe unde te afli ? Hotelurile sunt pline, băcăniile s-au închis, alimentarele, de asemenea, in restaurante mai arde doar becul de la firmă şi eşti singur, şi ţi se pare că te afli in pustiu. Neajutorat de nici o şansă şi singur mă aflam intr-o seară a vieţii mele intr-un oraş din România, in care nu puteam să invoc nici un argument în faţa nimănui, pentru că oamenii se odihneau, pentru că peste oraşul acela plutea o linişte adincă, ţintuită de dulcile picoteli ale păsărilor retrase in ele insele. Şi-am incercat să mă fortific să trec de oboseală şi să plec mai departe, dar n-am putut şi mi-am adus aminte de un lucru anume, care rămine valabil şi după ora închiderii restaurantelor, ca şi după ce camerele de hotel s-au umplut, mi-am adus aminte de ceva ce-am învăţat de la bunicul meu — mi-a zis el: „Vezi să nu pierzi niciodată asta!“ — mi-am adus aminte că există dffenie. Da, da, omenie ! Oamenii pot fi răi unii cu alţii, se pot invidia, se pot detesta, se pot iubi, pot avea interese, dar o lege a sufletului nostru, de oameni cu care neoamenii s-au purtat de atitea ori rău in istorie, ne-a învăţat că nu trebuie niciodată să ne pierdem omenia cu oamenii. Te trezeşte cineva din somn, şi te enervează, şi-l repezi, dar el iţi vorbeşte şi te roagă ceva, ii e sete sau îi e foame, n-are unde dormi, mai bolboroseşti ceva, il mai blestemi şi deodată te traversează o milă — „Daca aş fi eu in locul lui ?!“ — şi începi să cedezi. Ei bine, această cedare, această infrîngere a egoismului şi înţelegere a situaţiei omului într-o clipă sau alta se numeşte omenie. Cu n-o trăieşti ca dar al altora faţă de tine nu ştii ce importanţă e. Am trecut prin multe oraşe ale acestei lumi, cu sentimentul că sînt o gîză, o biată şi prăpădită respiraţie pe care, in orice clipă, cinismul şi răceala lumii o pot strivi, fără măcar să se intereseze ce acte de identitate şi ce fotografii ale copiilor avea respectiva gîză in buzunar. Am văzut lingă mulţimi de oameni un om bătindu-şi joc de alt om, cu un revolver cu care, rizind, împuşca trotuarul din stingă şi din dreapta celui căzut, ca să-l înnebunească, şi nimeni nu intervenea. Unii credeau că e o glumă, pe alţii nu-i interesa, alţii considerau die un film, dar parte din ei ştiau că e chiar (Continuare ln pag. a 3-a)