România Liberă, martie 1976 (Anul 34, nr. 9750-9776)
1976-03-01 / nr. 9750
Pagina a 2-a — 1 martie 1976 Scriitorul şi publicul Aurel Dragoş Munteanu Turnul de fildeş este de mult o ruină, şi nici nu merită să fie readus în discuţie, decit la un capitol de patologie literară. Nu poţi să te învălui în ermetism sau să proclami un cult al elitelor culturale. Intr-un secol ce cunoaşte societăţile de masă, forţa de opinie a unor grupuri umane angajate în domeniile hotărîtoare ale vieţii, în economie, in ştiinţă sau politică. Ar însemna să te superi ca Păcală pe sat, împrejurare semnificativă pentru un comportament schizoid. Astăzi, scriitorul aparţine mulţimii, iar modul său de acţiune se confundă adeseori cu marile posibilităţi oferite de tehnica modernă. In săptămîna în care ai cumpărat un roman al unui autor, poţi de asemenea să-i citeşti articole de atitudine într-un cotidian de mare tiraj, să-l vezi la televiziune într-o campanie împotriva poluării şi să-l asculţi la radio. Nu mai este de loc un semn de frivolitate ca scriitorul să se ducă de la Biblioteca Academiei pe stadion, iar deputatul Eugen Barbu, ca să ne oprim asupra unui exemplu concret, este preocupat de perspectiva urbanizării satelor din circumscripţia sa, ca şi de respectarea disciplinei sportive, intr-o comisie de incoruptibili. Fiinţa preţioasă, care-şi drămuieşte energia, in numele unei arte prea subtile, a trecut de mult în galeria fosilelor literare. Este interesant de notat că poezia, argumentul hotăritor al jupuriştilor“ în favoarea viziunii estetizante, s-a îndreptat tot mai mult către eveniment, a devenit tot mai concretă, primind o difuzare în tiraje astronomice. Am un disc cu poezie angajată politiceşte, ce s-a difuzat pe toată planeta, după ce autorul publicase o culegere în peste un milion de exemplare. L-am cunoscut pe poetul respectiv şi m-a surprins să-l văd prăpădindu-se de rîs cind venea vorba de aspectele pur estetice ale scrisului său. Mi-a mărturisit că singurul lucru care-l pasionează este viaţa oamenilor, durerile lor, strădania lor, voinţa de mai bine. Sigur că trebuie să privim declaraţiile unui artist in spiritul lor şi să vedem, de pildă, că pe Brâncuşi putea să nu-l mai intereseze virtuozitatea şi că avea dreptate să afişeze chiar o anumită superioritate, dar aceeaşi atitudine, abordată de un ignorant, ar tinde să devină grotescă. Important este însă faptul că nici un mare artist nu s-a vrut prizonierul exclusiv al vocaţiei sale. Toţi au încercat s-o depăşească prin amploarea întregii umanităţi, care se poate cîştiga numai dacă te supui tuturor dimensiunilor ei, prin participare activă. Publicul îşi creează scriitorul său, prin judecata de valoare. Este semnificativ că poporul român l-a păstrat pe Mihai Eminescu drept expresia cea mai deplină a sufletului naţional. Faptul că opera lui Eminescu reprezintă pentru conştiinţa noastră un termen absolut de valoare defineşte mai ales modul particular al românului de a vedea lumea, gustul său pentru monumental, seriozitatea cu care ia în considerare problemele morale. Dacă am fi fost un popor mai relativist, punînd accent pe latura sensuală a vieţii, iar nu pe aceea de abnegaţie şi devotament faţă de patrie, desigur că poetul nostru naţional ar fi fost altul. De aceea, orice judecată care priveşte pe Eminescu se referă la însuşi poporul român, prin el descriem ceea ce avem mai bun în sufletul colectiv al naţiunii. Acest mod de a gîndi poezia lui Eminescu nu se referă la valoarea intrinsecă a versurilor sale, care ar fi ajuns, desigur, pentru a-i asigura un joc în literatura europeană a secolului trecut. Judecata de valoare care s-a constituit în conştiinţa românească este însă mai amplă şi mai durabilă. Atunci când un scriitor mare este recunoscut ca atare de întreaga colectivitate căreia îi aparţine, un timp suficient de lung pentru a reprezenta o certitudine, înseamnă că societatea îl „afirmă“ ca trăsătură perenă şi definitorie a spiritului care o animă. A se recunoaşte intr-o operă este sinonim cu a proclama că eşti aşa şi nu altfel. Scriitorul mare posedă un legitimism incontestabil. Toţi vor să fie ca el, pentru că el este ca noi toţi, de la începuturi şi pină la încheierea unui ciclu de civilizaţie. In aşa fel, incit ajunge ca judecata noastră de valoare să conteze mai puţin pentru însăşi opera lui, cît pentru a descrie prin ea felul cum sîntem noi. Omul simplu are un gust înăscut pentru marea artă, el trăieşte in mod firesc între elemente care îi educă sufletul în sens profund şi îi dau un gust pronunţat pentru latura monumentală. Omul care l-a înţeles cel mai bine pe Bach este în ochii mei, un ţăran de la mine din sat, care a ascultat Concertele brandenburgice o dimineaţă întreagă şi nu mai voia să plece de lingă pick-up. I-am pus atunci muzică de Weber Şi i-a plăcut la fel de tare, cu toate că atunci auzea pentru prima oară în viaţa lui muzică simfonică. Reacţia mulţimii este întotdeauna nobilă, ca orice aspect ce ţine de instinctul profund artistic al omului. Omul din mulţime este adesea un aristocrat al simţirii, pe cînd comentatorul de ocazie, cu care mai este uneori confundat, nu reprezintă decît un biet veleitar. Aşadar, publicul îşi creează scriitorul pe care îl merită. Intîlnim adeseori, în manualele de istorie, aprecieri în legătură cu epoci de demult, care consemnează lipsa lor de dinamism cultural, prin absenţa marilor personalităţi. O asemenea perspectivă este deplin justificată. Artistul se impune atunci cînd are cui să se impună. Nu este vorba de unele dificultăţi inerente procesului de înţelegere a noutăţii de multe ori revoluţionare a operelor. Era inexorabil ca valoarea lui Eminescu să se impună timpului său, chiar dacă ar mai fi fost dat afară de către toate guvernele liberale ale epocii, fiindcă opera lui făcea parte din destinul naţional. Ea apărea odată cu noua conştiinţă a naţiunii române, care-şi făurea o identitate şi voia să se impună în rîndul popoarelor libere ale Europei, răspunzînd cu promptitudine oricărui apel la măreţie, încheierea formării statului naţional, după 1918, a dus apoi la ecloziunea unei întregi generaţii de scriitori de primă mărime, confirmînd existenţa unei mari energii naţionale şi culturale. In anii noştri, saltul istoric săvîrşit prin intrarea României în competiţia industrializării moderne, oportunităţile create prin revoluţia socială şi intrarea în cultură a unor clase puţin favorizate în trecut, ca şi amplul program de educaţie socialistă au creat un climat favorabil marilor creaţii, întreţinut de un public avid de cultură majoră. Poeţi ca Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu sau Gheorghe Pitut aduc îndreptăţirea marilor speranţe ce ni le punem în literatura anilor noştri. Pentru a fi însă consecvenţi cu termenii de mai sus, vom spune doar că poetul nu apare din senin. Este de ajuns să vedem setea de lectură și de faptă semnificativă a miilor de cititori din fabrici, din institutele de cercetări, din satele țării noastre minunate, pentru a crede că scriitorul mare este la locul său în România. Prezente peste La sfîrşitul lunii ianuarie, Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române sub conducerea dirijorilor Iosif Conta şi Emanuel Elenescu, a făcut un turneu de concerte în Republica Federală Germania. Timp de zece zile muzicienii români au concertat în mai multe oraşe de veche tradiţie culturală ca Franckfurt am Main,* Bonn, Heidelberg, Mühlheim, Braunschweig, în centre importante ca Duisburg, Paderborn, Bottrop, Bad Homburg. Turneul, care s-a bucurat de participarea solistică a violonistului Ion Voicu şi a prezentat pe tînăra harpistă Elena Ganţolea, a avut un larg ecou în rîndurile publicului german, al presei şi criticii de specialitate. Sub titluri ca „Ovaţii pentru moştenitorii lui George Enescu", „Aplauze furtunoase după un moment muzical culminant“, „Muzicieni români aclamaţi la Kurtheater“, , .Concertul maeştrilor la Heidelberg cu orchestra Radioteleviziunii Române“ etc. ziarele au subliniat virtuozitatea ansamblului, consistenţa sonoră a interpretărilor sale,armonia colaborării între membrii săi , de asemenea, temperamentul, prezenţa impulsivă, dinamică, autoritatea muzicală a lui Iosif Conta, sobrietatea şi ţinuta stilistică a lui Emanuel Elenescu. Rhein Neckar Zeitung din Heidelberg scrie : „Cu Simfonia a IV-a de Brahms (dirijor Iosif Conta) oaspeţii din Bucureşti fac o înflăcărată pledoarie pentru Brahms, pentru un Brahms al trăirii nemijlocite, al sunetului plin, al culorilor abundente, al plasticii tematice şi al armoniei îndrăzneţe. Atît de plin de vibraţie şi atît de sublim sună această a IV-a de Brahms pentru urechile noastre pregătite pentru subtilităţile interpretative“. Despre Rapsodia a I-a de George Enescu („o redare desigur unică“) ziarul „Taunus româneşti * hotare kurier“ scrie : „Ovaţii s-au făcut auzite printre aplauze... „Rapsodia română“ de George Enescu a devenit mai mult decît un bis... s-a transformat într-o piesă de bravură a orchestrei simfonice a Radioteleviziunii Române“. Răsfoim şi cronicile dedicate pieselor solistice : „Şi redarea Concertului pentru vioară de Ceaikovski a dovedit această muzicalitate care este cu cîteva grade mai caldă decit cea uzuală. Solistul Ion Voicu este un violonist admirabil care stăpîneşte şi pasajele cele mai dificile din punct de vedere tehnic, care aduce dulceaţă viguroasă, care apără portamento-ul nepracticind totuşi o îngroşare a muzicii, deoarece toată strălucirea înfloritoare pe care o pune în interpretare corespunde energiei cantabile a concertului“. In interpretarea Elenei Ganţolea, care a ilustrat valorile muzicii contemporane româneşti prin „Concertul pentru harpă şi orchestră" de Paul Constantinescu s-a subliniat o suveranitate admirabilă , o tehnică sigură a digitaţiei, a acordurilor dar mai ales un ton extrem de maleabil care i-a permis tălmăcirea plină de sensibilitate a cantilenei din „Andante“. Putem considera ca pe o izbîndă remarcabilă satisfacţia cu care a fost ascultată şi muzica lui Beethoven : „Toate caracteristicile fascinante ale Simfoniei în La major, care în viaţa cotidiană concertistică este cam neglijată intre a V-a şi a IX-a, au fost perfect redate în interpretarea Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii sub bagheta lui Emanuel Elenescu. Neobişnuitul acestei interpretări nu poate fi măsurat cu metronomul, cu aspecte dinamice, specifice sau cu modul frazării. El a constat mai degrabă în pătrunderea conţinutului muzical cu ajutorul virtuozităţii formidabile a oaspeţilor români“. Ceea ce se numeşte „procesomania“, e un fenomen ce s-a manifestat şi în dramaturgie, şi a cărui proliferafie extrordinară în ultimii douăzecişicinci, treizeci de ani, a corespuns desigur unei profunde necesităţi morale şi psihologice, ţîşnită din presiunile istorice. A doua zi după încheierea războiului, cind începeau să se dezvăluie ororile inimaginabile, toate ororile, cărora le dăduse naştere hitlerismul, omenirea a prins să se întrebe, uluită şi înspăimîntată : a cui e vina ? Şi, mai strîns : cine e vinovatul ? Aşa că, de îndată ce a făcut tunul, au început să vorbească tribunalele. Vinovaţi erau cu duiumul, şi cei mai mulţi (dar toată lumea ştie că nu toţi, căci găuri de şarpe mai există pe faţa pămintului) au fost aduşi in faţa justiţiei, apoi puşi la zidul de execuţie, sau închişi în temniţe cu lacăte grele. Cu „vina“, însă, nu se putea opera atit de repede şi atît de clar — căci aci era vorba de o sursă de clasă şi de orinduire socială —, aşa că, cu timpul, a fost lăsată in planul doi, împinsă in umbră, şi, dacă nu uitată, (căci şi asta era cam greu), lăsată pe seama înfruntărilor teoretice, care nu ajung niciodată la sentinţă şi la executarea acesteia. Un fapt, insă, rămîne de o importanţă uriaşă , poate că nu chiar pentru prima dată, dar pentru prima dată în asemenea proporţii şi cu atîta claritate, omul a fost confruntat direct cu această teribilă problemă — problema răspunderii individuale pentru actele sale săvîrşite în cadrul războiului. Pentru prima dată s-a recunoscut conştiinţei individuale şi obligaţia de a se afirma, într-o zonă în care pină atunci, nu păruse să cunoască altă obligaţie, în afara aceleia de a tăcea, de cădea în amorţire, pînă la a participa la înfăptuirea unor orori. Această problemă a fost pusă in discuţie şi invocată la bara justiţiei, pentru a se şti dacă, în spatele unor asemenea ordine, cineva are dreptul să coboare sub pragul omeniei însăşi, să-şi nege însăşi condiţia umană, prin acte şi acţiuni menite să înspăimînte prin ferocitatea lor, prin bestialitatea lor, toate fiarele pămintului, şi chiar pe cele ale închipuirii. în numele acestei categorii de acte inumane, cum au fost cele dictate de hitlerism nici o conştiinţă nu trebuie să tacă şi să execute orbeşte şi, cu atît mai mult, sub masca lor, nici o conştiinţă omenească nu are dreptul să dea libertate celor mai ruşinoase, mai mizerabile instincte şi porniri ale omului, împotriva semenilor săi. Astfel, au apărut în spiritul omenirii, după atîta suferinţă, ideile atît de noi, de crimă de război şi de crimă împotriva umanităţii, cu justiţia lor, cu acuzatorii şi apărătorii lor, şi cu acuzaţii lor, faimosul şir început la Nirenberg, şi continuat mai prin toate ţările Europei, cu asasinii de la Dachau, Buchenwald, Drancy sau Auschwitz. Procesele s-au ţinut lanţ, au zguduit lumea, şi au atras acest interes al dramaturgiei pentru scenariul tribunalelor şi al justiţiei, cu spectaculosul lor ceremonial, cu surpriza depoziţiilor de martori, cu înfruntările şi polemicile procuroravocaţi, cu ultimul cuvînt al acuzaţiior, şi cu, la capăt, sentinţa. Şi, mai ales, cu patetica lor căutare a adevărului, a adevărului de conştiinţă şi de răspundere umană. Stimulentul extraordinar al acestei Înfloriri a speciei fiind, cum am spus, judecarea crimelor de război şi împotriva umanităţii, care au început a doua zi după război, era firesc ca drama-proces să fie una dintre căile largi de afirmare a teatrului aşa zis documentar, el însuşi fixat la rădăcina istorică a tuturor problemelor privitoare la răspunderile conştiinţei individuale. O astfel de dramă-proces şi dramă documentară este, după cum o declară chiar prin titlul său, Dosarul Andersonville a ziaristului american Saul Levitt. Drama e destul de veche, are aproape douăzeci de ani, şi a fost scrisă, în mod evident, sub puternica impresie pe care autorul a primit-o, asistînd, ca gazetar, la procesele diferiţilor criminali de război hitlerişti, începind cu acel de la Nirenberg. Se simte nu numai inspiraţia, nu numai sursa, dar şi indigoul. Levitt a avut, totuşi, ideea, s-ar zice, premonitorie, de a porni de la cazul concret al unui lagăr de exterminare pentru prizonierii nord-americani, din războiul... secesiunii. Deci lagăr de război civil, în care şi victimele şi călăii aparţineau aceluiaşi popor, şi celor două fragmente temporare ale aceluiaşi stat. Acuzatul, comandantul lagărului, nu este chiar un Heusee, faimosministrul comandant de la Auschwitz (pe care, insă, 11 poate prefigura) ci un exemplu clasic, şi jalnic, de letargie a conştiinţei. Eroul moral al dramei e procurorul, care, deşi militar, afirmă, cu anticipaţie de aproape un veac, obligaţia conştiinţei de a cintâri şi de a se răzvrăti împotriva crimei. Animată de o idee foarte generoasă, piesa este totuşi monotonă, cu toate că autorul are abilitatea de a învălui in secret vinovăţia sau nevinovăţia acuzatului, pînă în ultima clipă. Dar, cum rezultă din tot ceea ce am spus mai sus, o meditaţie şi o dezbatere sinceră asupra acestei probleme, e totdeauna de un acut folos. Spectacolul a fost pus în scenă de către D.D. Neleanu, cu obişnuita-i seriozitate, cu obişnuita-i preocupare pentru idee şi pentru cuvînt, care face, din toate spectacolele sale, bune prilejuri de a urmări şi înţelege o problemă, şi bune îndemnuri de meditaţie. Desigur că regizorul putea să mai stringă sau să mai scurteze fastidioasa succesiune a martorilor, fie operînd cu replica, asupra, tuturor, fie cu bucata întreagă, asupra cite unuia. Mi se pare, de asemenea, că regizorul, care ştie să conducă pe interpreţi pe linia adevărată a rolurilor respective, se lasă cam uşor intimidat de tendinţele unora dintre aceştia spre un manierism „original“ şi bun la toate : e cazul lui Constantin Codrescu, actor excelent, care de la o vreme insistă cam mult pe această cale a unui singur portret plin de ticuri, dar care, găsind aceasta la o parte, a fost adeseori impresionant, în rolul penibilului comandant al lagărului. Pe procurorul militar, frămîntat de adevăr şi de idealism moral, l-a interpretat cu enormă şi convingătoare convingere, Ion Marinescu, poate nu cu destulă variaţie vocală. In rolul avocatului, Dinu Iancuiescu, sinuos, disimulat şi agresiv, a fost cu totul la locul său, de dialectician juridic care ocoleşte miezul problemelor. In rolul Preşedintelui Tribunalului Militar, Ion Manta a fost autoritar cu simplitate. Şi in sfîrşit, un lung, lung şir de martori, la marea egalitate a corectitudinii. TEATRUL MNIC: „Dosarul Andersonville" de Saul Levitt Radu Popescu în fiecare şcoală — o microfermă model Inspectoratul şcolar judeţean Dîmboviţa a luat iniţiativa de a organiza in toate şcolile din mediul rural microferme zootehnice, pomicole sau avicole. Un prim pas spre realizare l-a constituit consfătuirea care a avut 1oc la Tîrgovişte şi la care au participat toţi preşedinţii şi inginerii şefi din microfermele şi micro-cooperativele existente pină acum in judeţ. A fost discutată pe larg experienţa şcolarilor din comuna Sălcuţa, care au crescut zeci de mii de păsări la microfermă avicolă a şcolii, şi a colegilor lor din comuna Corneşti care, in 1975, au obţinut 10 000 de kilograme porumb la hectar. Desigur, dialogul dintre micii agricultori a urmărit generalizarea acestor experienţe, familiarizarea lor cu o serie de tehnologii moderne, cu modalităţi practice de îmbunătăţire a raselor de animale şi păsări. Dar, in acelaşi timp, consfătuirea a constituit un bun prilej de orientare profesională a elevilor spre diferitele meserii din agricultură. (D. TECUŢA). f Strada Muzeelor Strada Muzeelor din Ploieşti este nemăturată de ani. Cindva venea o căruţă trasă de un cal şi aduna gunoiul. Dar, de cînd s-au introdus modernele autogunoiere, acestea n-au onorat niciodată strada — şi nici pe suratele ei Bereşti, Cornetului, Florari, Dîmbului, Berzei — pe motiv că toate aceste străzi dau... în piriul Dimbul, (ce legătură are el in problemă, nu se ştie!). In ultimii ani curăţenia străzilor a fost încredinţată cetăţenilor, dar ele tot nemăturate au rămas, pentru că degeaba le-ar mătura oamenii daci nimeni nu vine să ridice gu nfllui norul ! (in afara vîntului care-l împrăştie din nou pe stradă). Nici comitetul de cetăţeni, nici întreprinderea, „Flacăra“, aflată pe această stradă, nici locatarii nu au luat nici o măsură — măcar din argumente igienice, dacă nu estetice! Ne-am interesat cine este deputat şi am aflat că se numeşte Ignătescu Ilie, locuieşte taman pe strada Muzeelor şi lucrează chiar la întreprinderea „Flacăra“... (AL. MIHAI). Raluca Raluca este răsfăţata familiei Moşneagu, din comuna Muntenii de Jos (Vaslui). Avea doar trei zile cind a găsit-o in lanul de griu, in care tocmai intraseră combinele, secretara Consiliului popular, Argentina Moşneagu. A luat-o acasă, şi a hrănit-o cu biberonul pină a ajuns la 3—4 luni şi a botezat-o Raluca. Nume de fetiţă, deşi ea este căprioară. Acum Raluca a împlinit 7 luni şi cei mai buni prieteni ai ei sunt Cornelia, Pompilia şi Dom, copiii „mamei“ adoptive. Raluca este calmă, zburdalnică şi foarte ataşată de toţi din casă. Dovadă că, atunci cind ei au dus-o înapoi în pădure, pentru a o reda mediului in care s-a născut, Raluca n-a vrut să renunţe la „mama“ adoptivă şi la „fraţii“ ei de joacă. Căprioara s-a întors din pădure şi a revenit la familia Moşneagu, unde se simte... la ea acasă ! (VIOREL CHIURTU). Artizanul Despre măiestria şi fantezia artizanului Leonte Buburuzan, din comuna Minăstirea Humorului, s-a dus vestea in mai toate satele din judeţul Suceava. Neîntrecut in modelarea lemnului, din miinile lui au ieşit lucrări de neasemuită frumuseţe, care împodobesc azi gospodăriile multor locuitori din satele Ţăriide Sus : pridvoare, stilpi de pod, fintîni şi chiar case lucrate pe de-a-ntregul. El şi-a desăvirşit măiestria urmind cursurile Şcolii populare de artă — dar astăzi, meşterul Buburuzan este el însuşi conducătorul secţiei de sculptură in lemn, pe care Şcoala populară de artă din Suceava a infiintat-o recent. Sub îndrumarea lui, 18 tineri din comună îşi însuşesc tainele acestei tradiţionale îndeletniciri de pe meleagurile bucovinene. (C. AZOIŢTI). Laborator de psihologie auto „Pentru îmbunătăţirea transportului in comun pe litoral — ne-a spus inginerul Tudor Voineagu, directorul Întreprinderii de transporturi Constanţa —, ne-am gindit să înfiinţăm şi un laborator de psihologie auto care, încă de la începutul activităţii lui s-a dovedit un instrument util în munca noastră“. Printre altele, pe baza recomandărilor psihologilor, au fost declaraţi inapţi pentru a conduce autovehiculele o serie de angajaţi, care apoi au fost trecuţi in alte locuri de muncă. Totodată, sunt supuşi examenelor psihologice şi candidaţii la cursurile auto organizate de către întreprindere. Iar rezultatul acestor selecţionări exigente se reflectă in faptul că procentul de accidente este în scădere faţă de trecut. Laboratorul de psihologie auto şi-a propus, în continuare, să efectueze investigaţii asupra capacităţii psihomotrice a conducătorilor auto, precum şi studii privind îmbunătăţirea locului de muncă şi Cărţi în librării ■ Valeriu Cristea — DOMENIUL CRITICII. Editura Cartea Românească. Lei 16,30. ■ Ion Vlad — LECTURI CONSTRUCTIVE. Editura Cartea Românească. Lei 14. Studii consacrate criticii, clasicilor şi prozei noastre contemporane. ■ „PACALA“, SNOAVE POPULARE şi PRELUCRĂRI. Antologie de Sabina Cornelia Stroescu. Editura Minerva. Lei 8,25 Răspindită pe o arie foarte largă, pe cale orală şi prin publicaţii, snoava populară circulă încă şi continuă să se dezvolte cu multă vigoare. Ediţia de faţă cuprinde o selecţie din numeroasele variante ţesute în jurul popularului personaj Păcală“ — scrie autoarea. ■ Emanuel Copăceanu , UMBRELE COMNENILOR, roman, editura Cartea Românească, 240 pag., lei 9,25. O evocare istorică a Bizanţului secolului al XII-lea. ■ Pius Servian, „ESTETICA“, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, lei 8.75. Publicarea versiunii româneşti a „Esteticii“ lui Pius Servien restabileşte o prioritate, şi anume aceea marcată de contribuţia şi semnificaţia operei unui gînditor român pentru naşterea şi dezvoltarea esteticii ştiinţifice moderne. ■ Jonas Liev MALSTROM , CONDAMNAT PE VIAŢA. Editura Univers. Colecţia Globus. Lei 8,75. Traducere de Leontina Moga. Două romane de mare intensitate conflictuală datorate unuia dintre scriitorii care, alături de Ibsen şi Bjornson, e considerat creatorul literaturii norvegiene moderne. ■ ENCICLOPEDIA DESCOPERIRILOR GEOGRAFICE, editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Lei 32. Lucrare datorată unui colectiv coordonat de prof. univ. dr. Ioan Popovici, prima de acest fel în literatura geografică românească, selecţionînd ceea ce este mai important din noianul datelor — uneori controversate — privind acest subiect inepuizabil. ■ Miguel de Unamuno — NEGURA. Editura Univers. Lei 6.50. Traducere de Lascăr Sebastian. Subtitlul cărţii : Nivolă. Ce este nivola ? Iată un citat care explică însăşi substanţa acestei cărţi : Se povesteşte că poetul Manuel Machado, fratele lui Antonio, se duce intr-o zi împreună cu frate-său la don Eduardo Benot şi-i citi un sonet în versuri alexandrine, sau mai ştiu eu in ce altă formă eterodoxă. Don Eduardo ii zise : Dar asta nu-i sonet ! Nu, domnul meu, ii răspunse Machado, nu-i un sonet, e un sonet. Tot aşa şi cu novela mea, n-o să fie o novelă ci... Cum să-i spun ? Novila...? Nu, nu, nivelă, aşa, nivelă. Nimeni n-o să aibă dreptul să spună că mă abat de la legile genului...“. ■ Renato Baribi : POETICA ŞI RETORICA, traducere de Niculina Benguş, prefaţă şi note de Vasile Florescu, editura Univers, 326 pag., lei 13,50. Autorul, născut în 1935, este profesor de estetică la Universitatea din Bologna. Construită după un criteriu istoric, această sumă de studii, care pleacă de la Cicero pentru a se opri la Eliot, constituie o lectură nu numai instructivă dar și pasionantă pentru marele public. ■ Morris West — A DOUA VICTORIE. Editura Univers, colecţia Globus. Lei 8,25. Traducere de Ion Tamiş. Prin prezentul roman, editura Univers propune un nume de notorietate al literaturii australiene contemporane şi o carte despre efectele psihologice produse de al doilea război mondial. i a cauzelor psiho-fiziologice care duc la mărirea siguranţei circulaţiei. (ION POPOVICI). Chefliul de la volan După ce s-a turmentat bine la bufetul din Timişeşti (jud. Neamţ), lui Constantin Armandei deabia i s-a deschis cheful de... chef ! Şi a hotărit să-l continue in localitatea vecină, la Preoţeşti, unde auzise el că se găseşte un rachiu grozav. Dar, cum picioarele începuseră să nu-l mai asculte, a urcat la volanul autocamionului 21IS-1960, — pe care l-a găsit parcat in apropiere cu portiera deschisă — şi a pornit la drum spre celălalt bufet, intr-un slalom de se cruceau toţi trecătorii ! Nu avea permis de circulaţie, dar in schimb era şi beat criţă ! Avertizat, un echipaj al miliţiei a plecat în urmărirea lui şi l-a oprit la timp. S-a constatat că avea o alcoolemie de 2,37 la mie. Cum nu era la prima aventură de acest fel, a fost condamnat la doi ani şi două luni închisoare. (C. AZOITH). Pasionat numismat Printre numeroşii numismaţi din Tg. Mureş se număra şi Dezideriu Vereş, ale cărui colecţii însumează peste 1000 de monede româneşti şi străine. Bogăţia colecţiei este impresionantă — la fel şi rarităţile ei. Printre ele, moneda cu efigia împăratului roman Vespasian. Colecţia mai cuprinde , bani emişi in Congo in 1894, in Malta, Ceylon, India, Marea Britanie şi alte ţări. Pasionatul numismat şi-a aranjat colecţia in ordine cronologică, realizind o adevărată expoziţie. (VIRGIL LAZAR). Rubrică realizată de Pia Rădulescu * „Románia libera" . Nepotul meu este In clasa a XII-a la un liceu de aici din Craiova şi, in vara aceasta, va da examen de admitere la o facultate din Bucureşti. In vederea acestui examen a luat aprobarea Facultăţii de a urma cursurile pregătitoare in cele patru luni care mai sunt pină la examenul de admitere. Cursurile pregătitoare se ţin o dată pe săptămină, anume duminică dimineaţa de la 9 la 13. Pe baza acestei aprobări, în februarie a.c., a obţinut de la Biroul de voiaj CFR Bucureşti un abonament de călătorie în valoare de 265 lei lunar cu care ar putea călători zilnic. Or, el are nevoie numai o dată pe săptămină, adică să plece sîmbăta după amiază, cind termină cursurile şi duminică după amiază să se înapoieze la Craiova, înainte se eliberau şi abonamente cu cinci călătorii dus şi întors, la 180 lei abonamentul. Acest abonament s-a desfiinţat acum citva timp. Acum avem surpriza că nici abonamentul de 265 lei lunar nu se mai eliberează elevilor care merg la cursurile pregătitoare de la Bucureşti. Consider că măsura luată nu este echitabilă şi Departamentul căilor ferate ar trebui să revină asupra ei. TELEVIZIUNE Programul 1 16: Teleşcoala. Mişcările scoarţei pămintului ; 16,10: Coloana infinitului ; 16,20: Transpiraţia la plante ; 16,30: Emisiune în limba maghiară ; 19: „V-am daruit bucuria pură...*. Universalul Brâncuşi ; 19,20: 1001 de seri ; 19,30: Telejurnal ; 20: Colocvii contemporane ; 20,30: Intîlnire cu opereta modernă ; 20,50: Să trăim şi să muncim în chip comunist ; 21,20: Forsyte Saga ; 22,10 : 24 de ore. Programul 2 17: Telex ; 17,05: Melodii vechi, interpreţi noi ; 17,25: Dragostea Inceptă vineri. Regia Virgil Calotescu. In distribuţie : Adina Popescu, Toma Caragiu, Margareta Pogonat, Sergiu Nicolaescu, Vasilica Tastaman, Peter Paulhoffer, Reka Naghe, Marga Barbu, Liviu Ciulei, Sebastian Papaiani, Virgil Ogăşanu ; 18,45: Drumul spre stele ; 19: Turism şi vînatoare ; 19,20: 1001 de seri ; 19,30: Telejurnal ; 20: Daktari ; 20,25: Cartea în viaţa orașului ; 20,45: Telex ; 20,50: Opera „Capra cu trei iezi" de Alexandru Zirra ; 22,05: Cristale lichide. Lumina numită Laser. ELIZA ANGHELESCU Str. Antilopei nr. 22, Craiova La marginea oraşului nostru există un izvor cu apă minerală foarte eficace pentru nenumărate boli. S-a făcut analiza apei şi s-a afişat modul de folosire şi la ce este bună. Dar pentru a ajunge acolo este destul de greu, deoarece nici un autobuz nu merge in acea direcţie. Dacă măcar de două ori pe zi ar circula un autobuz, problema ar fi rezolvată. Altminteri, sunt unii care aduc apa minerală cu damigeana in oraş şi-o speculează, mai ales in sezonul estival. In altă ordine de idei, se vorbeşte mult despre „Cartea prin poştă“. Am observat şi eu că, in ultima vreme, se face multă reclamă in jurul acesteia, dar dacă faci o comandă de cărţi eşti refuzat sau, şi mai rău, nu primeşti nici un răspuns. Atunci de ce mai există ? M. NICOLO Str. Vlad Ţepeş nr. 44, Cîmpulung, Judeţul Argeş Ghidul traseelor de transport in comun, apărut in 1973, nu mai corespunde şi ar fi necesară o nouă ediţie. In perspectiva realizării acesteia, vreau să fac o propunere. Pe fiecare filă unde este trecută o linie, fie de tramvai, fie troleibuz sau autobuz, să se indice şi numele staţiilor prin care circulărespectivul mijloc de transport. Spun aceasta, deoarece nici taxatorii nu cunosc toate staţiile de pe rută, nefiind in stare să furnizeze informaţiile necesare călătorilor. AUREL PETCU Bd. Constructorilor nr. 2, Bucureşti Pe distanţa Corabia — Bechet şi retur circulă un autobuz care se întoarce la Corabia la ora 14.15. Dacă acest autobuz n-ar mai sta la cap de linie (Bechet) două ore ei s-ar întoarce imediat, atunci noi, locuitorii a nouă comune de pe valea Dunării, am avea posibilitatea să prindem trenul care pleacă din Corabia la ora 13.20 și are legătură spre Bucureşti, Timişoara, Sibiu şi Ploieşti. De reţinut este faptul că, pe aceeaşi rută, cu cel mult o oră mai tirziu, circulă alte două autobuze din direcţia Craiova şi Ianca şi care ar putea transporta călătorii şi elevii navetişti. Din punct de vedere financiar, autobuzul ar fi rentabil, deoarece comunele prin care trece sunt mari, cu 10*—15 000 locuitori. La aceeaşi autobază din Corabia, in ultimele luni, in totală contradicţie cu hotărirea de a se înlătura birocraţia, la eliberarea abonamentelor de călătorie nu se cere numai legitimaţia de la întreprinderi ori cea de elev, ci se solicită două adeverinţe de la locul de muncă din care una rămîne la autobază iar a doua se restituie abonatului. Aci nu s-a auzit încă de necesitatea simplificării formularisticii. VIOREL GHEORGHIAN comuna Bechet, judeţul Dolj Sintem in continuă dezvoltare industrială care necesită calificarea şi policalificarea cadrelor, in special in localităţile cu industrie tinără, aşa cum este oraşul Caracal unde, nu de mulţi ani, se construiesc vagoane. Toţi am vrea ca, in afara lecţiilor ce se predau la cursuri, să găsim în librării o carte a meseriei noastre sau un îndreptar privind ridicarea gradului de calificare. Consider că este o cerinţă îndreptăţită care ar trebui îndeplinită, avind in vedere specificul meseriilor cu pondere din localităţile respective. ION POPESCU întreprinderea de vagoane, Caracal judeţul Olt Rubrica „OPINII" stă la dispoziţia cititorilor ziarului nostru, pe care-i invităm să ne trimită, în continuare, idei şi propuneri menite să determine îmbunătăţiri in orice domeniu al vieţii obşteşti, economice, sociale sau culturale. Aşteptăm, aşadar, ca şi pînă acum, scrisorile dv. pe adresa „Pentru rubrica OPINII", CINEMATOGRAFE ZORRO : Patria (11 86 25), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20,15 ; Bucureşti (15 61 54), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,45 - 14,30 -17,15 - 20 ! HOTEL „PACIFIC“: Scala (11 03 72), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; MR. MAJESTIC : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 - 14 45 - 16 - 18,15 -20,30 • UN CINTEC PE BROADWAY : Casa filmului (13 92 72), orele 10 - 13 - 15,30; Gloria (47 46 75), orele 9 -11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; Volga (79 71 26), orele 9,30 - 12,30 - 16 - 19 ; DRAGOSTE AMARA : Capitol (16 29 17), orele 9,30 - 11,45 - 14 - 16 - 18,15 - 20,30 ; DINCOLO DE POD : Central (14 12 24). orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 — 18,15 — 20,30 : Flamura (85 77 12), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 i CELE PE CARE NU LE-AM UITAT ! lumina (16 23 35), orele 9 - 11,15 -13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; ZILE FIERBINȚI: Victoria (16 28 79), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; BANCHET PENTRU AHILE ■ Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20 : CHITTY-CHITTY, BANG-BANG : Doina (16 35 38), orele 9,30 - 12,15 15,15 : SFÎRȘITUL VACANTEI 1 Doina, orele 18,15 - 20,15 : CENTRE MUSCHETARI : Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 : Melodia (12 06 88) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; GIORDANO BRUNO : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; CASA DE LA MIEZUL NOPŢII I Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,15 ; INSPECTORUL BRANNIGAN : Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; AUTOMOBILUL, VIOARA Şl CĂŢELUL Cotroceni (49 48 48), orele 30 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; DRAGOSTE Şl MOARTE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; PREMIUL: Viitorul (11 48 03), orele 16 - 18 - 20 • MAGNOLIA ÎNFLOREȘTE DIN NOU : Unirea (65 20 45), orele 15,45 - 18 - 20 ; CIRCUL: Dacia (50 35 94), orele - 11,15 - 13,30 - 15 ,45 - 16 -20,15 ; TOATE DOVEZILE ÎMPOTRIVA Lira (31 71 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; J. D. CAHILL: Bucegi (17 05 47), orele 15,45 - 18 - 20 ; SINGURĂTATEA FLORILOR : Drumul Sării (31 28 13), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; MARELE GATSBY : Ferentari (80 49 85), orele 16 - 19; ORAŞUL VĂZUT DE SUS : Pacea (60 30 85), orele 16 - 18-20; PIRAŢII DIN METROU : Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; ALARMA IN DELTA : Crîngaşi (49 21 15), orele 16; PATIMA: Moşilor (12 52 93), orele 16 - 18 - 20. EU ŞI DRAGILE MELE MATUSI : Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 -20,15 ; SECRETUL CIPRULUI : Munca (21 50 97), orele 15,45 - 18 - 20 ; RESPIRAŢIE LIBERA: Cosmos (35 19 15), orele 15,30 - 18 - 20.15; CUIBUL: Flacăra (21 35 40), orele 15,30 - 18 - 20 ; O CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PAMINTULUI : Arta (21 31 86), orele 15 - 17 - 20 ; AVENTURI LA MAREA NEAGRA : Vitan (21 39 82), orele 15,30 - 19; CASCADORUL: Rahova (23 91 00), orele 15,45 - 18 - 20,15 ; CURSA: Progresul (23 94 10), orele 15,30 17,30 - 19,30 ; CALENDAR 1 martie 1976 Soarele rasare la ora 6,53 fi apune la ora 18,03 • în 1590 s-a născut cronicarul Grigore Ureche. • în 1788 s-a născut Gheorghe Asachi. In 1837 s-a născut Ion Creangă« TEATRE SEARA DE LIEDURI FRANZ SCHUBERT, susţinută de basul Gheorghe Crasnaru . Opera Română (1648 20), ora 19,30 ; MILITARUL FANFARON : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ - sala Studio (12 44 16), ora 19,30; REVISTA CU PAIATE : Teatrul „C. Tapase“ - sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si UITE CA NU TAC, ora 19,30 la sala Victoria (50 58 65) ; PISICA DE UNA SINGURA, ora 17 si NOCTURN CU CIT CINT ATITA SINT, ora 21.30 , Teatrul Ţăndărică — sala Victoria (15 23 77) ; RECITAL DE VIOLONCEL CĂTĂLIN ILEA, la pian Marilena Ilea : Sala Mică a Palatului . CONCERT SIMFONIC pentru studenţi : Ateneul Român, ora 20.30. Starea vremii (în paranteze temperatura aerului ieri, la ora 14 şi fenomenul meteorologic). ROMANIA Bucureşti (6 - variabil), Constanţa (4 - variabil), Sulina (2 — variabil), Galaţi (3 - senin), Suceava (6 — senin), Piatra Neamţ (4 — variabil), Cluj-Napoca (3 - variabil), Satu Mare (5 - senin), Oradea (9 - senin), Timişoara (10 - senin), Craiova (8 — senin), Sibiu (6 - senin), Braşov (4— variabil), Vf. Omul (8 - variabil), Predeal (3 - variabil), Semenic (3 ** variabil), Iaşi (3 - variabil). CE SE PREVEDE PENTRU ASTAZI Interlocutorul nostru de azi CONSTANTIN TICU ne comunică : Caracteristica vremii ! Se menţine relativ calda Precipitaţii : Nu se vor semnala. Temperatura : Maximele de azi de la 2 la 12 grade, iar minimele la noapte între -7 la 3 grade. Bucureşti : .Vreme relativ calda, cu cel variabil. Maxima de azi de la 9 la 11 grade Minima la noapte de la -3 la -1 grad.