România Liberă, martie 1976 (Anul 34, nr. 9750-9776)

1976-03-01 / nr. 9750

Pagina a 2-a — 1 martie 1976 Scriitorul şi publicul Aurel Dragoş Munteanu Turnul de fildeş este de mult o ruină, şi nici nu merită să fie readus în discuţie, decit la un capitol de patologie literară. Nu poţi să­­ te învălui în erme­tism sau să proclami un cult al elitelor culturale. Intr-un secol ce cunoaşte societăţile de masă, forţa de opinie a unor grupuri umane angajate în domeniile hotărîtoare ale vieţii, în econo­mie, in ştiinţă sau politică. Ar însemna să te superi ca Pă­cală pe sat, împrejurare semnifi­cativă pentru un comportament schizoid. Astăzi, scriitorul apar­ţine mulţimii, iar modul său de acţiune se confundă adeseori cu marile posibilităţi oferite de tehnica modernă. In săptămîna în care ai cumpărat un roman al unui autor, poţi de asemenea să-i citeşti articole de atitudine într-un cotidian de mare tiraj, să-l vezi la televiziune într-o campanie împotriva poluării şi să-l asculţi la radio. Nu mai este de loc un semn de frivoli­tate ca scriitorul să se ducă de la Biblioteca Academiei pe stadion, iar deputatul Eugen Barbu, ca să ne oprim asupra unui exemplu concret, este pre­ocupat de perspectiva urbaniză­rii satelor din circumscripţia sa, ca şi de respectarea disciplinei sportive, intr-o comisie de in­coruptibili. Fiinţa preţioasă, care-şi drămuieşte energia, in numele unei arte prea subtile, a trecut de mult în galeria fosile­lor literare. Este interesant de notat că poezia, argumentul ho­­tăritor al jupuriştilor“ în favoa­rea viziunii estetizante, s-a în­dreptat tot mai mult către eve­niment, a devenit tot mai con­cretă, primind o difuzare în ti­raje astronomice. Am un disc cu poezie angajată politiceşte, ce s-a difuzat pe toată planeta, după ce autorul publicase o culegere în peste un milion de exemplare. L-am cunoscut pe poetul respectiv şi m-a surprins să-l văd prăpădindu-se de rîs cind venea vorba de aspectele pur­ estetice ale scrisului său. Mi-a mărturisit că singurul lu­cru care-l pasionează este viaţa oamenilor, durerile lor, străda­nia lor, voinţa de mai bine. Sigur că trebuie să privim de­claraţiile unui artist in spiritul lor şi să vedem, de pildă, că pe Brâncuşi putea să nu-l mai intereseze virtuozitatea şi că avea dreptate să afişeze chiar o anumită superioritate, dar ace­eaşi atitudine, abordată de un ignorant, ar tinde să devină grotescă. Important este însă faptul că nici un mare artist nu s-a vrut prizonierul exclusiv al vocaţiei sale. Toţi au încer­cat s-o depăşească prin am­ploarea întregii umanităţi, care se poate cîştiga numai dacă te supui tuturor dimensiunilor ei, prin­­ participare activă. Publicul îşi creează scriitorul său, prin judecata de valoare. Este semnificativ că poporul ro­mân l-a păstrat pe Mihai Emi­nescu drept expresia cea mai deplină a sufletului naţional. Faptul că opera lui Eminescu reprezintă pentru conştiinţa noastră un termen absolut de valoare defineşte mai ales modul particular al românului de a vedea lumea, gustul său pentru monumental, seriozitatea cu care ia în considerare proble­mele morale. Dacă am fi fost un popor mai relativist, punînd accent pe latura sensuală a vie­ţii, iar nu pe aceea de abnegaţie şi devotament faţă de patrie, desigur că poetul nostru naţio­nal ar fi fost altul. De aceea, orice judecată care priveşte pe Eminescu se referă la însuşi poporul român, prin el descriem ceea ce avem mai bun în su­fletul colectiv al naţiunii. Acest mod de a gîndi poezia lui Emi­nescu nu se referă la valoarea intrinsecă a versurilor sale, care ar fi ajuns, desigur, pentru a-i asigura un joc în literatura eu­ropeană a secolului trecut. Ju­decata de valoare care s-a con­stituit în conştiinţa românească este însă mai amplă şi mai du­rabilă. Atunci când un scriitor mare este recunoscut ca atare de întreaga colectivitate căreia îi aparţine, un timp suficient de lung pentru a reprezenta o certi­tudine, înseamnă că societatea îl „afirmă“ ca trăsătură perenă şi definitorie a spiritului care o animă. A se recunoaşte intr-o operă este sinonim cu a procla­ma că eşti aşa şi nu altfel. Scri­itorul mare posedă un legitimism incontestabil. Toţi vor să fie ca el, pentru că el este ca noi toţi, de la începuturi şi pină la în­cheierea unui ciclu de civiliza­ţie. In aşa fel, incit ajunge ca judecata noastră de valoare să conteze mai puţin pentru însăşi opera lui, cît pentru a descrie prin ea felul cum sîntem noi. Omul simplu are un gust înăs­­cut pentru marea artă, el tră­ieşte in mod firesc între ele­mente care îi educă sufletul în sens profund şi îi dau un gust pronunţat pentru latura monu­mentală. Omul care l-a înţeles cel mai bine­ pe Bach este în ochii mei, un ţăran de la mine din sat, care a ascultat Concer­tele brandenburgice o dimineaţă întreagă şi nu mai voia să plece de lingă pick-up. I-am pus atunci muzică de Weber Şi i-a plăcut la fel de tare, cu toate că atunci auzea pentru prima oară în viaţa lui muzică simfo­nică. Reacţia mulţimii este întot­deauna nobilă, ca orice aspect ce ţine de instinctul profund artis­tic al omului. Omul din mulţime este adesea un aristocrat al sim­ţirii, pe cînd comentatorul de ocazie, cu care mai este uneori confundat, nu reprezintă decît un biet veleitar. Aşadar, publicul îşi creează scriitorul pe care îl merită. In­­tîlnim adeseori, în manualele de istorie, aprecieri în legătură cu epoci de demult, care consem­nează lipsa lor de dinamism cul­tural, prin absenţa marilor per­sonalităţi. O asemenea perspec­tivă este deplin justificată. Ar­tistul se impune atunci cînd are cui să se impună. Nu este vorba de unele dificultăţi inerente pro­cesului de înţelegere a noutăţii de multe ori revoluţionare a operelor. Era inexorabil ca va­loarea lui Eminescu să se im­pună timpului său, chiar dacă ar mai fi fost dat afară de că­tre toate guvernele liberale ale epocii, fiindcă opera lui făcea parte din destinul naţional. Ea apărea odată cu noua conştiinţă a naţiunii române, care-şi fău­rea o identitate şi voia să se impună în rîndul popoarelor li­bere ale Europei, răspunzînd cu promptitudine oricărui apel la măreţie, încheierea formării sta­tului naţional, după 1918, a dus apoi la ecloziunea unei întregi generaţii de scriitori de primă mărime, confirmînd existenţa unei mari energii naţionale şi culturale. In anii noştri, saltul istoric săvîrşit prin intrarea României în competiţia indus­trializării moderne, oportunită­ţile create prin revoluţia socială şi intrarea în cultură a unor cla­se puţin favorizate în trecut, ca şi amplul program de educaţie socialistă au creat un climat fa­vorabil marilor creaţii, întreţinut de un public avid de cultură ma­joră. Poeţi ca Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu sau Gheorghe Pitut aduc îndreptăţirea­ marilor speranţe ce ni le punem în lite­ratura anilor noştri. Pentru a fi însă consecvenţi cu termenii de mai sus, vom spune doar că poetul nu apare din senin. Este de ajuns să vedem setea de lec­tură și de faptă semnificativă a miilor de cititori din fabrici, din institutele de cercetări, din sa­tele țării noastre minunate, pen­tru a crede că scriitorul mare este la locul său în România. Prezente peste La sfîrşitul lunii ianuarie, Orchestra simfonică a Radio­­televiziunii Române sub con­ducerea dirijorilor Iosif Conta şi Emanuel Elenescu, a făcut un turneu de concerte în Republica Federală Germania. Timp de zece zile muzicienii români au concertat în mai multe oraşe de veche tradiţie culturală ca Franckfurt am Main,* Bonn, Heidelberg, Mü­hlheim, Braun­schweig, în centre importante ca Duisburg, Paderborn, Bottrop, Bad Homburg. Turneul, care s-a bucurat de participarea solistică a violonistului Ion Voicu şi a prezentat pe tînăra harpistă Elena Ganţolea, a avut un larg ecou în rîndurile publicului ger­man, al presei şi criticii de spe­cialitate. Sub titluri ca „Ovaţii pentru moştenitorii lui George Enescu", „Aplauze furtunoase după un moment muzical culmi­nant“, „Muzicieni români acla­maţi la Kurtheater“, , .Concertul maeştrilor la Heidelberg cu orchestra Radioteleviziunii Ro­mâne“ etc. ziarele au subliniat virtuozitatea ansamblului, consis­tenţa sonoră a interpretărilor sale,­­armonia colaborării între membrii săi , de asemenea, tem­peramentul, prezenţa impulsivă, dinamică, autoritatea muzicală a lui Iosif Conta, sobrietatea şi ţinuta stilistică a lui Emanuel Elenescu. Rhein Neckar Zeitung din Heidelberg scrie : „Cu Simfonia a IV-a de Brahms (dirijor Iosif Conta) oaspeţii din Bucureşti fac o înflăcărată pledoarie pentru Brahms, pentru un Brahms al trăirii nemijlocite, al sunetului plin, al culorilor abundente, al plasticii tematice şi al armoniei îndrăzneţe. Atît de plin de vibra­ţie şi atît de sublim sună această a IV-a de Brahms pentru urechi­le noastre pregătite pentru subti­lităţile interpretative“. Despre Rapsodia a I-a de George Enescu („o redare desi­gur unică“) ziarul „Taunus româneşti * hotare kurier“ scrie : „Ovaţii s-au făcut auzite printre aplauze... „Rapso­dia română“ de George Enescu a devenit mai mult decît un bis... s-a transformat într-o piesă de bravură a orchestrei simfonice a Radioteleviziunii Române“. Răsfoim şi cronicile dedicate pieselor solistice : „Şi redarea Concertului pentru vioară de Ceaikovski a dovedit această muzicalitate care este cu cîteva grade mai caldă decit cea uzuală. Solistul Ion Voicu este un violo­nist admirabil care stăpîneşte şi pasajele cele mai dificile din punct de vedere tehnic, care aduce dulceaţă viguroasă, care apără portamento-ul nepracticind totuşi o îngroşare a muzicii, deoarece toată strălucirea înflo­ritoare pe care o pune în inter­pretare corespunde energiei can­tabile a concertului“. In interpretarea Elenei Ganţo­­lea, care a ilustrat valorile mu­zicii contemporane româneşti prin „Concertul pentru harpă şi orchestră" de Paul Constanti­nes­­cu s-a subliniat o suveranitate admirabilă , o tehnică sigură a digitaţiei, a acordurilor dar mai ales un ton extrem de maleabil care i-a permis tălmăcirea plină de sensibilitate a cantilenei din „Andante“. Putem considera ca pe o izbîn­­dă remarcabilă satisfacţia cu care a fost ascultată şi muzica lui Beethoven : „Toate caracte­risticile fascinante ale Simfoniei în La major, care în viaţa coti­diană concertistică este cam ne­glijată intre a V-a şi a IX-a, au fost perfect redate în interpre­tarea Orchestrei simfonice a Radioteleviziunii sub bagheta lui Emanuel Elenescu. Neobişnuitul acestei interpretări nu poate fi măsurat cu metronomul, cu aspecte dinamice, specifice sau cu modul frazării. El a constat mai degrabă în pătrunderea con­ţinutului muzical cu ajutorul virtuozităţii formidabile a oaspe­ţilor români“. Ceea ce se numeşte „proceso­­mania“, e un fenomen ce s-a manifestat şi în dramaturgie, şi a cărui proliferafie extrordi­­nară în ultimii douăzecişicinci, treizeci de ani, a corespuns de­sigur unei profunde necesităţi morale şi psihologice, ţîşnită din presiunile istorice. A doua zi după încheierea războiului, cind începeau să se dezvăluie ororile inimaginabile, toate oro­rile, cărora le dăduse naştere hitlerismul, omenirea a prins să se întrebe, uluită şi în­­spăimîntată : a cui e vina ? Şi, mai strîns : cine e vi­novatul ? Aşa că, de îndată ce a făcut tunul, au început să vor­bească tribunalele. Vinovaţi erau cu duiumul, şi cei mai mulţi (dar toată lumea ştie că nu toţi, căci găuri de şarpe mai există pe faţa pămintului) au fost aduşi in faţa justiţiei, apoi puşi la zi­dul de execuţie, sau închişi în temniţe cu lacăte grele. Cu „vi­na“, însă, nu se putea opera atit de repede şi atît de clar — căci aci era vorba de o sursă de cla­să şi de orinduire socială —, aşa că, cu timpul, a fost lăsată in planul doi, împinsă in umbră, şi, dacă nu uitată, (căci şi asta era cam greu), lăsată pe seama în­fruntărilor teoretice, care nu a­­jung niciodată la sentinţă şi la executarea acesteia. Un fapt, insă, rămîne de o im­portanţă uriaşă , poate că nu chiar pentru prima dată, dar pentru prima dată în asemenea proporţii şi cu atîta claritate, omul a fost confruntat direct cu această teribilă problemă — problema răspunderii individuale pentru actele sale săvîrşite în cadrul războiului. Pentru prima dată s-a recunoscut conştiinţei individuale şi obligaţia de a se afirma, într-o zonă în care pină atunci, nu păruse să cunoască altă obligaţie, în afara aceleia de a tăcea, de cădea în amorţire, pînă la a participa la înfăptui­rea unor orori. Această proble­mă a fost pusă in discuţie şi invo­cată la bara justiţiei, pentru a se şti dacă, în spatele unor a­­semenea ordine, cineva are drep­tul să coboare sub pragul ome­niei însăşi, să-şi nege însăşi condiţia umană, prin acte şi ac­ţiuni menite să înspăimînte prin ferocitatea lor, prin bestialitatea lor, toate fiarele pămintului, şi chiar pe cele ale închipuirii. în numele acestei categorii de acte inumane, cum au fost cele dic­tate de hitlerism nici o conşti­inţă nu trebuie să tacă şi să execute orbeşte şi, cu atît mai mult, sub masca lor, nici o con­ştiinţă omenească nu are drep­tul să dea libertate celor mai ru­şinoase, mai mizerabile instincte şi porniri ale omului, împotriva semenilor săi. Astfel, au apărut în spiritul o­­menirii, după atîta suferinţă, i­­deile atît de noi, de crimă de război şi de crimă împotriva u­­manităţii, cu justiţia lor, cu a­­cuzatorii şi apărătorii lor, şi cu acuzaţii lor, faimosul şir început la Ni­renberg, şi continuat mai prin toate ţările Europei, cu a­­sasinii de la Dachau, Buchen­wald, Drancy sau Auschwitz. Procesele s-au ţinut lanţ, au zguduit lumea, şi au a­­tras acest interes al dramatur­giei pentru scenariul tribunale­lor şi al justiţiei, cu spectacu­losul lor ceremonial, cu surpriza depoziţiilor de martori, cu în­fruntările şi polemicile procuror­­avocaţi, cu ultimul cuvînt al a­­cuzaţiior, şi cu, la capăt, sen­tinţa. Şi, mai ales, cu patetica lor căutare a adevărului, a ade­vărului de conştiinţă şi de răs­pundere umană. Stimulentul extraordinar al acestei Înfloriri a speciei fiind, cum am spus, judecarea crimelor de război şi împotriva umanităţii, care au început a doua zi după război, era firesc ca drama-proces să fie una dintre căile largi de a­­firmare a teatrului aşa zis do­cumentar, el însuşi fixat la ră­dăcina istorică a tuturor proble­melor privitoare la răspunderile conştiinţei individuale. O astfel de dramă-proces şi dramă­ do­­cumentară este, după cum o de­clară chiar prin titlul său, Do­sarul Andersonville a ziaristu­lui american Saul Levitt. Drama e destul de veche, are aproape douăzeci de ani, şi a fost scrisă, în mod evident, sub puternica impresie pe care au­torul a primit-o, asistînd, ca ga­zetar, la procesele diferiţilor criminali de război hitlerişti, în­cepi­nd cu acel de la Ni­renberg. Se simte nu numai inspiraţia, nu numai sursa, dar şi indigoul. Levitt a avut, totuşi, ideea, s-ar zice, premonitorie, de a porni de la cazul concret al unui lagăr de exterminare pentru prizonie­rii nord-americani, din răz­boiul... secesiunii. Deci lagăr de război civil, în c­are şi victimele şi călăii aparţineau aceluiaşi popor, şi celor două fragmente temporare ale aceluiaşi stat. A­­cuzatul, comandantul lagărului, nu este chiar un Heusee, faimos­­ministrul comandant de la Ausch­witz (pe care, insă, 11 poate prefigura) ci un exemplu cla­sic, şi jalnic, de letargie a con­ştiinţei. Eroul moral al dra­mei e procurorul, care, deşi militar, afirmă, cu anti­cipaţie de aproape un veac, obligaţia conştiinţei de a cintâri şi de a se răzvrăti îm­potriva crimei. Animată de o idee foarte generoasă, piesa este totuşi monotonă, cu toate că au­torul are abilitatea de a învălui in secret vinovăţia sau nevino­văţia acuzatului, pînă în ultima clipă. Dar, cum rezultă din tot ceea ce am spus mai sus, o me­ditaţie şi o dezbatere sinceră a­­supra acestei probleme, e tot­deauna de un acut folos. Spectacolul a fost pus în scenă de către D.D. Neleanu, cu obiş­nuita-i seriozitate, cu obişnuita-i preocupare pentru idee şi pen­tru cuvînt, care face, din toate spectacolele sale, bune prilejuri de a urmări şi înţelege o pro­blemă, şi bune îndemnuri de meditaţie. Desigur că regizorul putea să mai stringă sau să mai scurteze fastidioasa suc­cesiune a martorilor, fie operînd cu replica, asupra, tuturor, fie cu bucata întreagă, asupra cite unuia. Mi se pare, de asemenea, că regizorul, care ştie să con­ducă pe interpreţi pe linia ade­vărată a rolurilor respective, se lasă cam uşor intimidat de ten­dinţele unora dintre aceştia spre un manierism „original“ şi bun la toate : e cazul lui Constantin Codrescu, actor excelent, care de la o vreme insistă cam mult pe această cale a unui singur portret plin de ticuri, dar care, găsind aceasta la o parte, a fost adeseori impresionant, în rolul penibilului comandant al lagă­rului. Pe procurorul militar, fră­­mîntat de adevăr şi de idealism moral, l-a interpretat cu enormă şi convingătoare convingere, Ion Marinescu, poate nu cu destulă variaţie vocală. In rolul avoca­tului, Dinu Iancuiescu, sinuos, disimulat şi agresiv, a fost cu totul la locul său, de dialectician juridic care ocoleşte miezul pro­blemelor. In rolul Preşedintelui Tribunalului Militar, Ion Manta a fost autoritar cu simplitate. Şi in sfîrşit, un lung, lung şir de martori, la marea egalitate a co­rectitudinii. TEATRUL MNIC: „Dosarul Andersonville" de Saul Levitt Radu Popescu în fiecare şcoală — o microfermă model Inspectoratul şcolar judeţean Dîmboviţa a luat iniţiativa de a organiza in toate şcolile din me­diul rural microferme zooteh­nice, pomicole sau avicole. Un prim pas spre realizare l-a constituit consfătuirea care a avut 1oc la Tîrgovişte şi la care au participat toţi preşedinţii şi inginerii şefi din microfermele şi micro-cooperativele existente pină acum in judeţ. A fost dis­cutată pe larg experienţa şco­larilor din comuna Sălcuţa, care au crescut zeci de mii de pă­sări la microfermă avicolă a şco­lii, şi a colegilor lor din comu­na Corneşti care, in 1975, au obţinut 10 000 de kilograme po­rumb la hectar. Desigur, dialo­gul dintre micii agricultori a urmărit generalizarea acestor experienţe, familiarizarea lor cu o serie de tehnologii moderne, cu modalităţi practice de îmbu­nătăţire a raselor de animale şi păsări. Dar, in acelaşi timp, consfătuirea a constituit un bun prilej de orientare profesională a elevilor spre diferitele mese­rii din agricultură. (D. TE­­CUŢA). ­­f Strada Muzeelor Strada Muzeelor din Ploieşti este nemăturată de ani. Cindva venea o căruţă trasă de un cal şi aduna gunoiul. Dar, de cînd s-au introdus modernele auto­gunoiere, acestea n-au onorat niciodată strada — şi nici pe su­ratele ei Bereşti, Cornetului, Florari, Dîmbului, Berzei — pe motiv că toate aceste străzi dau... în piriul Dimbul, (ce le­gătură are el in­ problemă, nu se ştie!). In ultimii ani curăţe­nia străzilor a fost încredinţată cetăţenilor, dar ele tot nemătu­rate au rămas, pentru că degea­ba le-ar mătura oamenii daci nimeni nu vine să ridice gu­ n­­fl­lu­i norul ! (in afara vîntului care-l împrăştie din nou pe stradă). Nici comitetul de cetăţeni, nici întreprinderea, „Flacăra“, aflată pe această stradă, nici locatarii nu au luat nici o măsură — măcar din argumente igienice, dacă nu estetice! Ne-am inte­resat cine este deputat şi am aflat că se numeşte Ignătescu Ilie, locuieşte taman pe strada Muzeelor şi lucrează chiar la întreprinderea „Flacăra“... (AL. MIHAI). Raluca Raluca este răsfăţata familiei Moşneagu, din comuna Munte­nii de Jos (Vaslui). Avea doar trei zile cind a găsit-o in lanul de griu, in care tocmai intrase­ră combinele, secretara Consi­liului popular, Argentina Moş­neagu. A luat-o acasă, şi a hrănit-o cu biberonul pină a ajuns la 3—4 luni şi a botezat-o Raluca. Nume de fetiţă, deşi ea este căprioară. Acum Raluca a împlinit 7 luni şi cei mai buni prieteni ai ei sunt Cornelia, Pompilia şi Dom, copiii „ma­mei“ adoptive. Raluca este ca­lm­ă, zburdalnică şi foarte ata­şată de toţi din casă. Dovadă că, atunci cind ei au dus-o îna­poi în pădure, pentru a o reda mediului in care s-a născut, Raluca n-a vrut să renunţe la „mama“ adoptivă şi la „fraţii­“ ei de joacă. Căprioara s-a în­tors din pădure şi a revenit la familia Moşneagu, unde se sim­te... la ea acasă ! (VIOREL CHIURTU). Artizanul Despre măiestria şi fantezia artizanului Leonte Buburuzan, din comuna Minăstirea Humoru­lui, s-a dus vestea in mai toate satele din judeţul Suceava. Ne­întrecut in modelarea lemnului, din miinile lui au ieşit lucrări de neasemuită frumuseţe, care împodobesc azi gospodăriile multor locuitori din satele Ţării­­de Sus : pridvoare, stilpi de pod, fintîni şi chiar case lucrate pe de-a-ntregul. El şi-a desăvirşit măiestria urmind cursurile Şco­lii populare de artă — dar as­tăzi, meşterul Buburuzan este el însuşi conducătorul secţiei de sculptură in lemn, pe care Şcoala populară de artă din Su­ceava a infiintat-o recent. Sub îndrumarea lui, 18 tineri din co­mună îşi însuşesc tainele aces­tei tradiţionale îndeletniciri de pe meleagurile bucovinene. (C. AZOIŢTI). Laborator de psihologie auto „Pentru îmbunătăţirea trans­portului in comun pe litoral — ne-a spus inginerul Tudor Voi­­neagu, directorul Întreprinderii de transporturi Constanţa —, ne-am gindit să înfiinţăm şi un laborator de psihologie auto care, încă de la începutul acti­vităţii lui s-a dovedit un instru­ment util în munca noastră“. Printre altele, pe baza reco­mandărilor psihologilor, au fost declaraţi inapţi pentru a con­duce autovehiculele o serie de angajaţi, care apoi au fost tre­cuţi in alte locuri de muncă. Totodată, sunt supuşi examene­lor psihologice şi candidaţii la cursurile auto organizate de către întreprindere. Iar rezul­tatul acestor selecţionări exigen­te se reflectă in faptul că pro­centul de accidente este în scă­dere faţă de trecut. Laboratorul de psihologie auto şi-a propus, în continuare, să efectueze in­vestigaţii asupra capacităţii psi­­homotrice a conducătorilor auto, precum şi studii privind îm­bunătăţirea locului de muncă şi Cărţi în librării ■ Valeriu Cristea — DOME­NIUL CRITICII. Editura Cartea Românească. Lei 16,30. ■ Ion Vlad — LECTURI CONSTRUCTIVE. Editura Cartea Românească. Lei 14. Stu­dii consacrate criticii, clasicilor şi prozei noastre contemporane. ■ „PACALA“, SNOAVE POPU­LARE şi PRELUCRĂRI. An­tologie de Sabina Cornelia Stro­­escu. Editura Minerva. Lei 8,25 Răspindită pe o arie­ foarte lar­gă, pe cale orală şi prin publica­ţii, snoava populară circulă încă şi continuă să se dezvolte cu multă vigoare. Ediţia de faţă cu­prinde o selecţie din numeroa­sele variante ţesute în jurul popularului personaj Păcală“ — scrie autoarea. ■ Emanuel Copăceanu , UM­BRELE COMNENILOR, ro­man, editura Cartea Româneas­că, 240 pag., lei 9,25. O evocare istorică a Bizanţului secolului al XII-lea. ■ Pius Servian,­­ „ESTETI­CA“, Editura ştiinţifică şi en­ciclopedică, lei 8.75. Publicarea versiunii româneşti a „Esteticii“ lui Pius Servien restabileşte o prioritate, şi anume aceea mar­cată de contribuţia şi semnifi­caţia operei unui gînditor ro­mân pentru naşterea şi dezvol­tarea esteticii ştiinţifice mo­derne. ■ Jonas Lie­v MALSTROM , CONDAMNAT PE VIAŢA. Editura Univers. Colecţia Glo­bus. Lei 8,75. Traducere de Leontina Moga. Două romane de mare intensitate conflictuală datorate unuia dintre scriitorii care, alături de Ibsen şi Bjorn­­son, e considerat creatorul lite­raturii norvegiene moderne. ■ ENCICLOPEDIA DESCOPE­RIRILOR GEOGRAFICE, e­­ditura Ştiinţifică şi Enciclopedi­că. Lei 32. Lucrare datorată u­­nui colectiv coordonat de prof. univ. dr. Ioan Popovici, prima de acest fel în literatura geogra­fică românească, selecţionînd ceea ce este mai important din noianul datelor — uneori con­troversate — privind acest su­biect inepuizabil. ■ Miguel de Unamuno — NE­GURA. Editura Univers. Lei 6.50. Traducere de Lascăr Sebas­tian. Subtitlul cărţii : Nivolă. Ce este nivola ? Iată un citat care explică însăşi substanţa acestei cărţi : Se povesteşte că poetul Manuel Machado, fratele lui Antonio, se duce intr-o zi îm­preună cu frate-său la don Eduardo Benot şi-i citi un sonet în versuri alexandrine, sau mai ştiu eu in ce altă formă etero­­doxă. Don Eduardo ii zise : Dar asta nu-i sonet ! Nu, domnul meu, ii răspunse Machado, nu-i un sonet, e un sonet. Tot aşa şi cu novela mea, n-o să fie o novelă ci... Cum să-i spun ? Novila...? Nu, nu, nivelă, aşa, nivelă. Nimeni n-o să aibă drep­tul să spună că mă abat de la legile genului...“. ■ Renato Barib­i : POETICA ŞI RETORICA, traducere de Niculina Benguş, prefaţă şi note de Vasile Florescu, editura Univers, 326 pag., lei 13,50. Au­torul, născut în 1935, este profe­sor de estetică la Universitatea din Bologna. Construită după un criteriu istoric, această sumă de studii, care pleacă de la Cicero pentru a se opri la Eliot, con­stituie o lectură nu numai in­structivă dar și pasionantă pen­tru marele public. ■ Morris West — A DOUA VICTORIE. Editura Univers, colecţia Globus. Lei 8,25. Tra­ducere de Ion Tamiş. Prin pre­zentul roman, editura Univers propune un nume de notorietate al literaturii australiene con­temporane şi o carte despre efectele psihologice produse de al doilea război mondial. i a cauzelor psiho-fiziologice care duc la mărirea siguranţei circu­laţiei. (ION POPOVICI). Chefliul de la volan După ce s-a turmentat bine la bufetul din Timişeşti (jud. Neamţ), lui Constantin Arm­­­­andei deabia i s-a deschis cheful de... chef ! Şi a hotărit să-l continue in localitatea ve­cină, la Preoţeşti, unde auzise el că se găseşte un rachiu gro­zav. Dar, cum picioarele înce­puseră să nu-l mai asculte, a urcat la volanul autocamionului 21IS-1960, — pe care l-a găsit parcat in apropiere cu portiera deschisă — şi a pornit la drum spre celălalt bufet, intr-un sla­lom de se cruceau toţi trecăto­rii ! Nu avea permis de circu­laţie, dar in schimb era şi beat criţă ! Avertizat, un echipaj al miliţiei a plecat în urmărirea lui şi l-a oprit la timp. S-a constatat că avea o alcoolemie de 2,37 la mie. Cum nu era la prima aventură de acest fel, a fost condamnat la doi ani şi două luni închisoare. (C. AZOI­­TH). Pasionat numismat Printre numeroşii numismaţi din Tg. Mureş se număra şi Dezideriu Vereş, ale cărui co­lecţii însumează peste 1000 de monede româneşti şi străine. Bogăţia colecţiei este impresio­nantă — la fel şi rarităţile ei. Printre ele, moneda cu efigia împăratului roman Vespasian. Colecţia mai cuprinde , bani emişi in Congo in 1894, in Mal­ta, Ceylon, India, Marea Brita­­nie şi alte ţări. Pasionatul nu­mismat şi-a aranjat colecţia in ordine cronologică, realizind o adevărată expoziţie. (VIRGIL LAZAR). Rubrică realizată de Pia Rădulescu * „Románia libera" . Nepotul meu este In clasa a XII-a la un liceu de aici din Craiova şi, in vara a­­ceasta, va da examen de ad­mitere la o facultate din Bucureşti. In vederea aces­tui examen a luat aprobarea Facultăţii de a urma cursu­rile pregătitoare in cele patru luni care mai sunt pină la examenul de admitere. Cursu­rile pregătitoare se ţin o dată pe săptămină, anume dumi­nică dimineaţa de la 9 la 13. Pe baza acestei aprobări, în februarie a.c., a obţinut de la Biroul de voiaj CFR Bucu­reşti un abonament de călătorie în valoare de 265 lei lunar cu care ar putea călători zilnic. Or, el are ne­voie numai o dată pe săptă­mină, adică să plece sîm­­băta după amiază, cind ter­mină cursurile şi duminică după amiază să se înapoieze la Craiova, înainte se elibe­rau şi abonamente cu cinci călătorii dus şi întors, la 180 lei abonamentul. Acest abonament s-a desfiinţat acum citva timp. Acum avem surpriza că nici abonamen­tul de 265 lei lunar nu se mai eliberează elevilor care merg la cursurile pregăti­toare de la Bucureşti. Con­sider că măsura luată nu este echitabilă şi Departamentul căilor ferate ar trebui să re­vină asupra ei. TELEVIZIUNE Programul 1­ 16: Teleşcoala. Mişcările scoarţei pămintului ; 16,10: Coloana infinitu­lui ; 16,20: Transpiraţia la plante ; 16,30: Emisiune în limba maghiară ; 19: „V-am daruit bucuria pură...*. Universalul Brâncuşi ; 19,20: 1001 de seri ; 19,30: Telejurnal ; 20: Colocvii contemporane ; 20,30: Intîlnire cu o­­pereta modernă ; 20,50: Să trăim şi să muncim în chip comunist ; 21,20: Forsyte Saga ; 22,10 : 24 de ore. Programul 2 17: Telex ; 17,05: Melodii vechi, interpreţi noi ; 17,25: Dragostea Ince­ptă vineri. Regia Virgil Calotescu. In distribuţie : Adina Popescu, Tom­a Caragiu, Margareta Pogonat, Sergiu Nicolaescu, Vasilica Tastaman, Peter Paulhoffer, Reka Naghe, Marga Bar­bu, Liviu Ciulei, Sebastian Papaiani, Virgil Ogăşanu ; 18,45: Drumul spre stele ; 19: Turism şi vînatoare ; 19,20: 1001 de seri ; 19,30: Telejurnal ; 20: Daktari ; 20,25: Cartea în viaţa ora­șului ; 20,45: Telex ; 20,50: Opera „Capra cu trei iezi" de Alexandru Zirra ; 22,05: Cristale lichide. Lumina numită Laser. ELIZA ANGHELESCU Str. Antilopei nr. 22, Craiova La marginea oraşului nos­tru există un izvor cu apă minerală foarte eficace pen­tru nenumărate boli. S-a fă­cut analiza apei şi s-a afi­şat modul de folosire şi la ce este bună. Dar pentru a ajunge acolo este destul de greu, deoarece nici un auto­buz nu merge in acea direc­ţie. Dacă măcar de două ori pe zi ar circula un autobuz,­­ problema ar fi rezolvată. Alt­minteri, sunt unii care aduc apa minerală cu damigeana in oraş şi-o speculează, mai ales in sezonul estival. In altă ordine de idei, se vor­beşte mult despre „Cartea prin poştă“. Am observat şi eu că, in ultima vreme, se face multă reclamă in jurul acesteia, dar dacă faci o co­mandă de cărţi eşti refuzat sau, şi mai rău, nu primeşti nici un răspuns. Atunci de ce mai există ? M. NICOLO Str. Vlad Ţepeş nr. 44, Cîmpulung, Judeţul Argeş Ghidul traseelor de trans­port in comun, apărut in 1973, nu mai corespunde şi ar fi necesară o nouă ediţie. In perspectiva realizării aces­teia, vreau să fac o propu­nere.­­ Pe fiecare filă unde este trecută o linie, fie de tramvai, fie troleibuz sau autobuz, să se indice­ şi nu­mele s­taţiilor prin care cir­culă­­respectivul mijloc de transport. Spun aceasta, de­oarece nici taxatorii nu cu­nosc toate staţiile de pe rută, nefiind in stare să furnizeze informaţiile necesare călă­torilor. AUREL PETCU Bd. Constructorilor nr. 2, Bucureşti Pe distanţa Corabia — Be­­chet şi retur circulă un auto­buz care se întoarce la Co­rabia la ora 14.15. Dacă a­­cest autobuz n-ar mai sta la cap de linie (Bechet) două ore ei s-ar întoarce imediat, atunci noi, locuitorii a nouă comune de pe valea Dună­rii, am avea posibilitatea să prindem trenul care pleacă din Corabia la ora 13.20 și are legătură spre Bucureşti, Timişoara, Sibiu şi Ploieşti. De reţinut este faptul că, pe aceeaşi rută, cu cel mult o oră mai tirziu, circulă alte două autobuze din direcţia Craiova şi Ianca şi care ar putea transporta călătorii şi elevii navetişti. Din punct de vedere financiar, autobu­zul ar fi rentabil, deoarece comunele prin care trece sunt mari, cu 10*—15 000 locuitori. La aceeaşi autobază din Co­rabia, in ultimele luni, in totală contradicţie cu hotă­­rirea de a se înlătura biro­craţia, la eliberarea abona­mentelor de călătorie nu se cere numai legitimaţia de la întreprinderi ori cea de elev, ci se solicită două ade­verinţe de la locul de muncă din care una rămîne la autobază iar a doua se res­tituie abonatului. Aci nu s-a auzit încă de necesitatea simplificării formularisticii. VIOREL GHEORGHIAN comuna Bechet, judeţul Dolj Sintem in continuă dez­voltare industrială care ne­cesită calificarea şi polica­lificarea cadrelor, in special in localităţile cu industrie tinără, aşa cum este oraşul Caracal unde, nu de mulţi ani, se construiesc vagoane. Toţi am vrea ca, in afara lecţiilor ce se predau­­ la cursuri, să găsim în librării o carte a meseriei noastre sau un îndreptar privind ri­dicarea gradului de califi­care. Consider că este o ce­rinţă îndreptăţită care ar tre­bui îndeplinită, avind in ve­dere specificul meseriilor cu pondere din localităţile res­pective. ION POPESCU întreprinderea de vagoane, Caracal judeţul Olt Rubrica „OPINII" stă la dispoziţia cititorilor ziarului nostru, pe care-i invităm să ne trimită, în continuare, idei şi propuneri menite să deter­mine îmbunătăţiri in orice domeniu al vieţii obşteşti, economice, sociale sau cultu­rale. Aşteptăm, aşadar, ca şi pînă acum, scrisorile dv. pe adresa „Pentru rubrica OPINII", CINEMATOGRAFE ZORRO : Patria (11 86 25), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20,15 ; Bucureşti (15 61 54), orele 9 - 11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 11,45 - 14,30 -17,15 - 20 ! HOTEL „PACIFIC“: Scala (11 03 72), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; MR. MAJESTIC : Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Festival (15 63 84), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favorit (3106 15), orele 9,15 - 11,30 - 14 45 - 16 - 18,15 -20,30 • UN CINTEC PE BROADWAY : Casa filmului (13 92 72), orele 10 - 13 - 15,30; Gloria (47 46 75), orele 9 -11,45 - 14,30 - 17,15 - 20 ; Volga (79 71 26), orele 9,30 - 12,30 - 16 - 19 ; DRAGOSTE AMARA : Capitol (16 29 17), orele 9,30 - 11,45 - 14 - 16 - 18,15 - 20,30 ; DINCOLO DE POD : Central (14 12 24). orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 — 18,15 — 20,30 : Flamura (85 77 12), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 i CELE PE CARE NU LE-AM UITAT ! lumina (16 23 35), orele 9 - 11,15 -13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; ZILE FIERBINȚI: Victoria (16 28 79), orele 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18,15 - 20,30 ; BANCHET PENTRU AHILE ■ Timpuri Noi (15 61 10), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20 : CHITTY-CHITTY, BANG-BANG : Doina (16 35 38), orele 9,30 - 12,15 15,15 : SFÎRȘITUL VACANTEI 1 Doina, ore­le 18,15 - 20,15 : CEN­TRE­ MUSCHETARI : Feroviar (50 51 40), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 : Melodia (12 06 88) orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; GIORDANO BRUNO : Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; CASA DE LA MIEZUL NOPŢII I Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,15 ; INSPECTORUL BRANNIGAN : Mio­riţa (14 27 14), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; AUTOMOBILUL, VIOARA Şl CĂŢE­LUL­­ Cotroceni (49 48 48), orele 30 - 12 - 14 - 16 - 18 - 20 ; DRAGOSTE Şl MOARTE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20,15 ; Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; PREMIUL: Viitorul (11 48 03), orele 16 - 18 - 20 • MAGNOLIA ÎNFLOREȘTE DIN NOU : Unirea (65 20 45), orele 15,45 - 18 - 20 ; CIRCUL: Dacia (50 35 94), orele­­ - 11,15 - 13,30 - 15 ,45 - 16 -20,15 ; TOATE DOVEZILE ÎMPOTRIVA­­ Lira (31 71 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; J. D. CAHILL: Bucegi (17 05 47), orele 15,45 - 18 - 20 ; SINGURĂTATEA FLORILOR : Dru­mul Sării­­ (31 28 13), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; MARELE GATSBY : Ferentari (80 49 85), orele 16 - 19; ORAŞUL VĂZUT DE SUS : Pacea (60 30 85), orele 16 - 18-20; PIRAŢII DIN METROU : Giuleşti (17 55 46), orele 15,30 - 17,45 - 20 ; ALARMA IN DELTA :­ Crîngaşi (49 21 15), orele 16; PATIMA: Moşilor (12 52 93), orele 16 - 18 - 20. EU ŞI DRAGILE MELE MATUSI : Popular (35 15 17), orele 15,30 - 18 -20,15 ; SECRETUL CIPRULUI : Munca (21 50 97), orele 15,45 - 18 - 20 ; RESPIRAŢIE LIBERA: Cosmos (35 19 15), orele 15,30 - 18 - 20.15; CUIBUL: Flacăra (21 35 40), orele 15,30 - 18 - 20 ; O CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PA­­MINTULUI : Arta (21 31 86), orele 15 - 17 - 20 ; AVENTURI LA MAREA NEAGRA : Vitan (21 39 82), orele 15,30 - 19; CASCADORUL: Rahova (23 91 00),­ orele 15,45 - 18 - 20,15 ; CURSA: Progresul (23 94 10), orele 15,30 17,30 - 19,30 ; CALENDAR 1 martie 1976 Soarele rasare la ora 6,53 fi apune la ora 18,03 • în 1590 s-a născut cronicarul Grigore Ureche. • în 1788 s-a născut Gheorghe Asachi. In 1837 s-a născut Ion Creangă« TEATRE SEARA DE LIEDURI FRANZ SCHU­BERT, susţinută de basul Gheorghe Crasnaru . Opera Română (16­48 20), ora 19,30 ; MILITARUL FANFARON : Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ - sala Studio (12 44 16), ora 19,30; REVISTA CU PAIATE : Teatrul „C. Ta­pase“ - sala Savoy (15 56 78), ora 19,30 si UITE CA NU TAC, ora 19,30 la sala Victoria (50 58 65) ; PISICA DE UNA SINGURA, ora 17 si NOCTURN­­ CU CIT CINT ATITA SINT, ora 21.30 , Teatrul Ţăndărică — sala Vic­toria (15 23 77) ; RECITAL DE VIO­­LONCEL CĂTĂLIN ILEA, la pian Ma­­rilena Ilea : Sala Mică a Palatului . CONCERT SIMFONIC pentru stu­denţi : Ateneul Român,­­ ora 20.30. Starea vremii (în paranteze tempe­ratura aerului ieri, la ora 14 şi feno­menul meteorologic). ROMANIA Bucureşti (6 - variabil), Constanţa (4 - variabil), Sulina (2 — variabil), Galaţi (3 - senin), Suceava (6 — se­nin), Piatra Neamţ (4 — variabil), Cluj-Napoca (3 - variabil), Satu Mare (5 - senin), Oradea (9 - senin), Ti­mişoara (10 - senin), Craiova (8­ — senin), Sibiu (6 - senin), Braşov (4— variabil), Vf. Omul (­8 - variabil), Predeal (3 - variabil), Semenic (3 ** variabil), Iaşi (3 - variabil). CE SE PREVEDE PENTRU ASTAZI­ Interlocutorul nostru de azi CON­STANTIN TICU ne comunică : Caracteristica vremii ! Se menţine relativ calda Precipitaţii : Nu se vor semnala. Temperatura : Maximele de azi de la 2 la 12 grade, iar minimele la noapte între -7 la 3 grade. Bucureşti : .Vreme relativ calda, cu cel variabil. Maxima de azi de la 9 la 11 grade Minima la noapte de la -3 la -1 grad.

Next