România Liberă, iunie 1976 (Anul 34, nr. 9829-9854)
1976-06-01 / nr. 9829
ANUL XXXIV Nr. 9829 6 pagini 30 bani COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE CULTURA -BUN AL MASELOR O privire retrospectivă asupra dezvoltării activităţii cultural-educative desfăşurate în România în perioada 1971—1975 ajunge, inevitabil, la înregistrarea unor certitudini statistice fără precedent. Perioada amintită nu indică numai o creştere obişnuită şi, am zice, obligatorie, în cursul permanent ascendent cu care ne-au obişnuit bilanţurile româneşti în ultimul timp cl sugerează ceva mai mult : o rupere a ritmului cotidian, înlocuit, fără ostentaţie, cu un ritm de o deosebită intensitate. Cifrele marchează , în toate domeniile de activitate educativ-culturală : producţia de carte, învăţămînt, producţie cinematografică, teatru, muzică, arte plastice, cultură de mase etc. — o accelerare extraordinară a ritmului de muncă, o sporire fără precedent a eforturilor, încercînd să se ridice la nivelul eforturilor întîlnite în activitatea din producţia industrială. Poate de aceea comparaţia efervescenţei cultural-educative din perioada de care ne ocupăm cu un vast şantier, deşi şocantă, poate, la prima vedere, se dovedeşte foarte exactă la o analiză mai atentă. Şi iată cîteva argumente privind dezvoltarea bazei materiale puse la dispoziţia maselor în cincinalul recent încheiat : au fost construite peste 650 cămine culturale ; 25 case de cultură ; 15,3 mii săli de clasă ; s-a generalizat învăţămîntul de 10 ani ; au fost construite : Teatrele Naţionale din Bucureşti, şi Craiova, Teatrul de Stat din Tg. Mureş ; au fost construite 15 noi cinematografe ; au fost publicate peste 20 000 titluri de cărţi în 347 000 000 exemplare. Cheltuielile social-culturale s-au ridicat în această perioadă la 219,7 miliarde lei, înregistrind o creştere remarcabilă faţă de cincinalul anterior (153,6 miliarde lei). Un asemenea efort financiar explică foarte multe. El atestă importanţa şi grija pe care partidul şi statul nostru le-au acordat şi le acordă creşterii nivelului general de educaţie şi cultură al maselor, creării condiţiilor materiale necesare ridicării conştiinţei oamenilor muncii, făuririi omului nou, pe măsura epocii glorioase de construcţie a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintate spre comunism. Alături de marile realizări in domeniul dezvoltării bazei materiale a culturii, saltul acestui cincinal in ce priveşte cultura se exprimă şi prin impulsul pe care Plenara din 3—5 noiembrie 1971 l-a dat tuturor activiştilor culturali, tuturor uniunilor de creaţie, creatorilor de artă, cetăţenilor patriei de a contribui în cit mai mare măsură la formarea unuinou tip de om de cultură , militant, implicat, angajat deschis către toate aspectele social-politice ale ţării şi epocii noastre, strîns legat de idealurile socialismului şi comunismului, de aspiraţiile întregului popor, de lupta şi înfăptuirile sale. S-a format în aceşti ani şi un public nou, bine pregătit, apt să recepţioneze cele mai înalte forme culturale, capabil să creeze la rindul său, să ofere sugestii valabile creatorilor de artă din toate domeniile, un public activ şi exigent. Acest fapt este o urmare firească a creşterii continue a nivelului de cultură al întregului nostru popor, datorită amplei reţele de instituţii formative. Şi aici, cifrele vorbesc singure : numărul elevilor din învăţămîntul primar şi gimnazial se ridică la 3 019,8 mii ; în licee şi şcoli de specialitate de 902 mii ; numărul studenţilor se ridică la 164,6 mii ; numărul cursanţilor la universităţile populare se ridică în actualul an de învăţămînt la 381.321 faţă de 118 605 în anul de învăţămînt 1970/1971 ; numărul spectatorilor de film se ridică în perioada 1971—1975 la 914 364 000, iar al spectatorilor de teatru şi muzică la 65 000 000 ; funcţionează 21 446 biblioteci, dispunînd de un fond de 135 377 356 volume, avind 7 191 000 cititori numai în anul 1975, au fost cumpărate, in aceeaşi perioadă, cărţi în valoare de 1 872 000 000 lei. Iată, aşadar, cîteva mărturii şi argumente pentru o posibilă istorie a creşterii culturii României socialiste, intr-o perioadă pe care cifrele înseşi o caracterizează ca fiind fără precedent. Ceea ce însă este mai important chiar decit aceste cifre grăitoare — semne ale unei disponibilităţi culturale de anvergură — sunt mutaţiile petrecute în activitatea noastră culturală, o modificare de ton şi de optică atit a creatorilor cit şi a consumatorilor de cultură. A intervenit, ca urmare a Plenarei din noiembrie 1971 şi a celorlalte documente de partid, o mai accentuată deschidere către viaţa poporului, către trecutul şi prezentul său, arta şi literatura au găsit un ton mai firesc de a se adresa publicului în forme, nu numai accesibile dar şi atractive, au găsit un limbaj comun de a vorbi despre lucrurile care preocupă publicul nostru consumator şi iubitor de artă şi cultură. Sarcinile de nobilă răspundere, care revin oamenilor de cultură şi artă, între care emoţionanta datorie de onoare de a crea epopeia naţională, sunt îndeplinite cu dăruire şi fervoare, cu un puternic elan patriotic. Au fost create opere militante durabile, interesante, care contribuie — în perspectivă — la realizarea acestui edificiu cultural naţional de primă importanţă. Au fost realizate monumente valoroase, legate de trecutul şi prezentul patriei şi poporului nostru, creaţii muzicale orginale de prestigiu, mişcarea culturală de mase a creat la rîndul ei şi a impus opere şi nume noi de autentică valoare. Totodată, arta şi cultura românească s-au impus şi peste hotare, ca un mesager inspirat al geniului românesc, al dorinţei şi luptei poporului român pentru socialism, pace şi colaborare între naţiuni. Şi desigur, mai sunt încă multe de făcut pentru a consolida şi dezvolta succesele înregistrate pînă acum. Sunt toate acestea semne că arta şi cultura românească contemporană, implicate acut in viaţa şi munca eroică a poporului român, constructor al societăţii socialiste multilateral dezvoltate, sunt pregătite să înfrunte timpul, şi să se înscrie în patrimoniul naţional cu o voce distinctă, hotărită şi eroică. Dedicăm pagina a 3-a a ziarului nostru înfăţişării unor realităţi care stau la baza ideii că, în patria noastră, cultura constituie un bun al maselor. Ritmuri înalte în creşterea productivităţii muncii Fără îndoială, legătura intre activităţile productive şi munca politică desfăşurată de organele şi organizaţiile de partid, se înscrie in ordinea cea mai firească a activităţilor noastre curente. Aşadar, faptul că la Cabinetul de partid al municipiului Bucureşti, are loc o consfătuire pe tema productivităţii muncii nu ne confruntă cu o practică nouă. Dar, cînd o asemenea consfătuire capătă caracterul unei sesiuni ştiinţifice, la nivelul capitalei ţării, o sesiune ştiinţifică ce-şi propune să analizeze căi şi mijloace de creştere a productivităţii muncii,confruntînd probleme teoretice de cea mai mare acuitate cu activitatea concretă a unui mare număr de întreprinderi, faptul în sine consacră o iniţiativă meritorie, înţelesul acestor lucruri nu trebuie să ne scape. La nivelul la care se plasează, astăzi, realitatea românească, înțelegerea resurselor dinamicii sale ne raportează în mod obligatoriu la productivitatea muncii sociale. în strategia economică a României, eficiența este criteriul fundamental iar productivitatea, unul din indicatorii sintetici prin care această eficienţă se exprimă în chipul cel mai elocvent. Este suficient poate să consemnăm aici cîteva cifre. Dacă, de pildă, în 1950 un singur procent de creştere a productivităţii muncii determina un spor al producţiei industriale de 200 milioane lei, în 1975 acelaşi procent reprezintă 5 miliarde lei, deci de zece ori mai mult, iar în 1980 va reprezenta 10 miliarde, ceea ce ar egala valoarea totală a producţiei unui judeţ de putere economică medie. Această singură comparaţie ne sugerează importanţa pe care o capătă productivitatea în contextul dezvoltării noastre generale. Este demn de reţinut, în acest sens, faptul că, peste trei sferturi din venitul naţional se va realiza în acest cincinal pe seama creşterii productivităţii muncii. Comparînd perioadele anterioare, cincinalele anterioare, cu cincinalul în care am intrat, se constată o revenire în primul plan, dar la alt nivel calitativ, a progresului tehnic ca factor de bază în creşterea productivităţii muncii. Analizînd un mare grup de întreprinderi din industria republicană se constată că in cincinalul trecut, în 1971, ponderea principală o avea baza tehnică (45%) ; ea s-a menţinut in această poziţie şi în 1973. Incepînd din 1973, raportul se modifică, locul I fiind ocupat de „perfecţionarea organizării muncii“ care îşi consolidează această poziţie ajungînd la începutul anului 1975 cu o pondere de 41%. In actualul cincinal, raportul se schimbă din nou, progresul tehnic revine din nou pe primul loc cu 50 la sută urmat de organizarea producţiei şi a muncii cu 37 de procente. Cum se explică asta ? Se ştie că acest cincinal este cincinalul revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Peste 70 la sută din investiţiile actualului cincinal destinate industriei se regăsesc în patru ramuri de bază : energetica, metalurgia, construcţiile de maşini şi chimia. Or, în aceste ramuri progresul tehnic este hotărâtor — cu mult peste 50 la sută — în creşterea productivităţii", ceea ce se reflectă firesc în procentul pe economie chiar dacă în unele ramuri, în industria alimentară, de pildă, hotărîtoare va rămine organizarea producţiei şi a muncii. Ţinind seama de toate aceste componente şi legături valorice, productivitatea muncii va trebui să atingă un ritm anual de creştere de 9,1 la sută. Aşadar, e vorba de un ritm extrem de ridicat, dar aşa cum s-a subliniat în cadrul sesiunii ştiinţifice, singurul în stare să ne menţină în competiţia progresului. Din acest punct de vedere, analiza a mers mai departe demonstrînd şi eventualele consecinţe concrete ale unei creşteri mai lente. Ţinînd seama de ritmurile de creştere ale productivităţii muncii pe care şi le propun ţările cu care se face comparaţia, dacă noi vom realiza un ritm de creştere anuală a productivităţii muncii de numai 6,7 la sută, vom egala productivitatea muncii din S.U.A. de pildă în 45—50 de ani, sau din R.D. Germani, în 32—35 de ani. La un ritm de 9,1 la sută pe an, pînă în 1990 am putea intra în rîndurile ţărilor cu o productivitate ridicată, inferiori doar Statelor Unite, Franţei, Suediei, R.F. Germania Anton Uncu (Continuare in pag. a 3-a) iunie: Ziua internaţională pentru apărarea copilului Priviţi, azi, străzi, grădini, parcuri , păşiţi, azi, în creşe, grădiniţe, şcoli, sau în foarte multe din casele noastre , decorul sărbătoresc al acestei zile exprimă, totdeauna proaspătă, emoţia noastră, a adulţilor, faţă de una dintre cele mai frumoase sărbători colective instituite în lume — Ziua Internaţională pentru apărarea copilului. Copiii noştri ! Dincolo de florile, de darurile, de cîntecele şi poeziile ce se revarsă, firesc, la aniversarea lor, gindurile ni se îndreaptă, grav, solemn, către tot ceea ce înseamnă ei pentru fiecare părinte, pentru patria noastră, pentru, întreaga omenire.- Pentru că ei, cei mici astăzi, reprezintă, pretutindeni în lume, viitorul. Crescuţi şi educaţi in toate ţările socialiste intr-un climat de pace, de fericire, ei reprezintă în această parte a lumii despovărată de inechitate socială, bunul cel mai de preţ al viitorului, întruchiparea celor mai luminoase năzuinţe ale tuturor celor ce muncesc pentru ridicarea propriei lor bunăstări materiale şi spirituale. Ştim, prea bine, noi, cetăţenii României socialiste, unde grija pentru creşterea şi educarea copiilor constituie un element definitoriu al politicii partidului şi statului, că tot ceea ce creăm şi construim în prezent pentru desăvârşirea civilizaţiei noastre, va aparţine, în viitor lor celor mici astăzi, Graziela Vântu (Continuare in pag. a 2-a) EDUCAŢIA FEMEII ŞI ROLUL EI ÎN EDUCAŢIE Se spune că sănătatea fizică şi morală a unui popor depinde de sănătatea fizică şi morală a femeii, deoarece ea este aceea care asigură fondul biologic şi spiritual al naţiunilor. Se spune, de asemenea, că gradul de cultură al unei societăţi se măsoară după gradul de cultură al femeii, dar la aceasta se poate adăuga , şi după statutul ei social, după locul şi rolul pe care societatea i le acordă. Rămânerea în urmă a femeii pe planul culturii şi al perfecţionării profesionale nu este o problemă a ei personală ; este o problemă de stat şi cei ce conduc destinele statelor sunt conştienţi de acest adevăr. Iată unul din considerentele ce au determinat, adoptarea, printre declaraţiile a diferite organisme O.N.U. cu privire la drepturile femeii, şi a aceleia din 1960, împotriva discriminării în domeniul educaţiei. Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate a statuat rolul femeii în activitatea politică,, economică, socială, în consolidarea familiei, în creşterea naţiunii şi educarea generaţiilor. Constantă şi fermă, politica partidului asigură emanciparea femeilor, participarea lor egală la rezolvarea tuturor problemelor. Această politică a conferit femeii din ţara noastră bunul cel mai de preţ : demnitatea şi a declanşat energiile femeilor, care s-au concretizat în creaţii demne de toată lauda. Activitatea productivă a însemnat, pentru femeia din patria noastră, un puternic impuls pe planul perfecţionării ei intelectuale şi echilibru pe planul vieţii morale. Pentru a răspunde corespunzător solicitărilor muncii specializate, ea şi-a mobilizat forţele şi-a lărgit orizontul de cunoştinţe, a devenit conştientă decapacitatea ei de a crea valori materiale şi spirituale, de posibilitatea de a se afirma pe plan politic şi social. In anchetele sociale pe care le-am întreprins, ca specialist, în domeniul motivaţiei muncii feminine, au apărut, ca un leitmotiv, răspunsurile : „Muncesc pentru satisfacţia personală pe care mi-o dă creaţia prin muncă“ ; „Muncesc pentru a valorifica pregătirea pe care o am şiposibilitatea de a fi utilă patriei, societăţii“ ; „Doresc să-mi ridic calificarea pentru continua mea perfecţionare“. Femeile din ţara noastră sunt conştiente de drepturile dobîndite datorită atenţiei permanente pe care conducerea de partid şi de stat le-o acordă , dar, în acelaşi timp, sunt conştiente de îndatoririle lor faţă de patrie. Sunt conştiente de faptul că, pentru a răspunde exigenţelor ştiinţei şi tehnicii moderne, au nevoie de pregătire corespunzătoare ; că, pentru , a perfecţiona neîncetat cunoaşterea sensurilor superioare ale vieţii — în lumina idealurilor societăţii noastre — au nevoie, în primul rînd, de educaţie. Nu este suficient să vegheze cineva permanent asupra drepturilor noastre ; este necesar ca noi înşine să învingem acele mentalităţi care ne reţin, care ne împiedică să ne manifestăm capacitatea plenar, să valorificăm toate valenţele personalităţii noastre ! Este necesar să ne formăm astfel, incit să fim în stare să ne îndeplinim obligaţiile sociale cu maximum de eficienţă. Spaţiul limitat rezervat acestor opinii nu ne permite să ilustrăm cu fapte şi cifre prea numeroase ceea ce se face, în prezent, în ţara noastră pentru educaţia femeii. Cuprinderea întregului tineret feminin în formele multiple ale instrucţiei şi educaţiei, pe măsura aptitudinilor şi aspiraţiilor sale (să notăm că 44,4 la sută din numărul studenţilor din ţară sunt fete), formele variate de educaţie postşcolară care răspund necesităţilor specific feminine şi care contribuie la valorificarea acestui preţios poten- Dr. Emilia Bătrînu (Continuare in pag. a 2-a) La întreprinderea de prelucrare a aluminiului din Slatina Mării 1 iunie 1976 Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte in pagina a 9-a MESAJUL adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane de la Vancouver—Canada îmi este deosebit de plăcut să adresez participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane un călduros salut şi cele mai bune urări de succes în desfăşurarea lucrărilor acestei importante reuniuni internaţionale. Participînd activ la viaţa internaţională, la lupta generală pentru promovarea unei politici noi, de largă colaborare şi conlucrare intre state, România sprijină orice iniţiativă sau acţiune menită să contribuie la unirea şi intensificarea eforturilor popoarelor pentru soluţionarea constructivă a marilor probleme ale lumii de azi, ale asigurării progresului şi civilizaţiei omenirii. In acest spirit, ţara noastră a salutat cu interes iniţiativa convocării şi organizării Conferinţei pentru Aşezările Umane — prima conferinţă interguvernamentală mondială consacrată aspectelor complexe privind viaţa şi perspectivele oraşelor şi satelor în lumea contemporană. Apreciez că această conferinţă — ce se înscrie printre manifestările de amploare desfăşurate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite — poate aduce o contribuţie deosebit de pozitivă la dezbaterea şi la găsirea căilor de soluţionare a unor probleme cu profunde implicaţii asupra existenţei popoarelor, asupra progresului şi civilizaţiei întregii umanităţi. Ea aduce astfel în dezbaterea internaţională — alături de problemele alimentaţiei, energiei, resurselor naturale, populaţiei, ştiinţei şi tehnologiei — o nouă şi importantă temă izvorîtă din preocupările popoarelor Îndreptate spre edificarea unei lumi mai bune şi mai drepte. România consideră că evoluţia aşezărilor umane, ridicarea gradului lor de civilizaţie depind, în primul rînd, de eforturile proprii ale fiecărei ţări, de felul în care se realizează dezvoltarea economică şi socială a fiecărui popor, de modul cum se asigură utilizarea resurselor materiale şi umane proprii, răspîndirea şi valorificarea cuceririlor ştiinţei şi culturii în întreaga viaţă socială. Totodată, noi considerăm că, în soluţionarea acestei probleme şi în ridicarea generală a gradului de civilizaţie şi bunăstare a popoarelor un rol însemnat revine dezvoltării şi diversificării colaborării pe plan internaţional, statornicirii unor relaţii echitabile, de deplină egalitate între state, bazate pe principiile respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, neamestec in treburile interne şi avantaj reciproc, de dreptul fiecărui popor de a fi deplin stăpin pe destinele sale. In concepţia României rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea aşezărilor umane este indisolubil legată de soluţionarea corespunzătoare, în conformitate cu interesele şi năzuinţele legitime ale tuturor popoarelor, a marilor probleme care confruntă omenirea contemporană , eliminarea politicii imperialiste, colonialiste şi neocolonialiste, de inegalitate şi dominaţie, înfăptuirea dezarmării generale şi, în primul rînd, a dezarmării nucleare, lichidarea subdezvoltării şi a împărţirii lumii în ţări sărace şi ţări bogate, instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale, a unor relaţii noi care să asigure progresul mai rapid al fiecărei ţări, şi îndeosebi al celor rămase în urmă, să favorizeze accesul larg şi neîngrădit al tuturor popoarelor la cuceririle ştiinţei şi tehnicii moderne, ale civilizaţiei contemporane. Organizaţia Naţiunilor Unite şi Instituţiile sale specializate pot sprijini activ eforturile ce se întreprind în această direcţie pe plan internaţional, prin realizarea unor programe speciale, prin facilitarea schimbului de experienţă, informaţii, asistenţă tehnică şi a contactelor între specialişti. In România, ţară socialistă în curs de dezvoltare, problemele aşezărilor umane şi ale mediului de viaţă constituie parte integrantă a politicii generale de dezvoltare economică şi socială planificată a ţării. Soluţionarea acestor probleme se întemeiază pe creşterea economică rapidă, caracterizată în principal prin accentuarea procesului de industrializare, de dezvoltare intensivă a agriculturii, a învăţământului, ştiinţei şi culturii, corespunzător cerinţelor vieţii moderne. Pe această bază şi ca urmare a promovării ca fermitate a unei politici de repartizare armonioasă a forţelor de producţie pe întreg teritoriul ţării, de sistematizare şi amenajare raţională a oraşelor şi satelor, se asigură dezvoltarea economico-socială şi ridicarea gradului de civilizaţie a tuturor localităţilor, în cadrul unui sistem general, unitar, de aşezări umane, urmărindu-se satisfacerea tot mai largă a cerinţelor materiale, spirituale şi sociale ale populaţiei, realizarea unei vieţi civilizate pentru toţi cetăţenii. Acordînd o mare importanţă foblemelor care constituie obiectul dezbaterilor Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane, doresc să-mi exprim convingerea că lucrările ei vor pune bazele unui program de acţiune pentru unirea şi armonizarea eforturilor tuturor statelor în vederea abordării constructive şi eficiente a acestor probleme de mare însemnătate pentru viitorul şi bunăstarea popoarelor, pentru însăşi civilizaţia omenirii. Urez, încă o dată, succes deplin lucrărilor Conferinţei. NICOLAE CEAUŞESCU preşedintele Republicii Socialiste România PREŞEDINTELE NICOLAE A PRIMIT PE preşedintele Asociaţiei de prietenie Preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, luni, 31 mai, pe Muhammad Aslam Jan, preşedintele Asociaţiei de prietenie Pakistan-România, care a efectuat o vizită în ţara noastră. Exprimînd vii mulţumiri pentru onoarea de a fi primit de şeful statului român şi posibilitatea oferită de a vizita ţara noastră, oaspetele a relevat că este deosebit de impresionat de marile realizări, obţinute de poporul român în edificarea noii societăţi. Preşedintele asociaţiei a subliniat, în acelaşi timp, prestigiul de care se bucură în Pakistan politica de pace şi colaborare promovată de România, de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, evocînd vizitele reciproce şi convorbirile avute cu premierul Zulfikar An Bhutto, a exprimat satisfacţia faţă de cursul ascendent al relaţiilor româno-pakistaneze, a reafirmat hotărîrea României de a acţiona în continuare Pakistan-România pentru dezvoltarea, pe multiple planuri, a colaborării dintre cele două ţări, în folosul popoarelor lor, al cauzei păcii, progresului şi înţelegerii între naţiuni. In cadrul discuţiei, a fost relevat rolul Asociaţiei de prietenie Pakistan-România în promovarea relaţiilor dintre cele două ţări şi popoare, pentru o mai bună cunoaştere reciprocă. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă cordialitate. Dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu la Cluj-Napoca CLUJ-NAPOCA (coresp. R.I. — Virgil Lazăr). Ieri la ora 12, în municipiul Cluj-Napoca, în suita de manifestări organizate în pregătirea Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste, a avut loc dezvelirea, într-un cadru festiv, în faţa Teatrului Naţional a statuii în bronz a Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu , în viziunea sculptorului Ovidiu Maitec. La festivitate au fost de faţă Ştefan Mocuţa, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedintele consiliului popular judeţean, acad. Ştefan Ilaşcu, scriitorii Letay Lajos, D. R. Popescu şi alţii, mii de oameni ai muncii, intelectuali, studenţi şi elevi români şi maghiari. După dezvelirea statuii de către primarul municipiului Cluj-Napoca, Constantin Crişan, profesorul universitar dr. Mircea Zaciu a evocat personalitatea, opera şi viaţa lui Mihai Eminescu. Manifestarea a continuat cu un bogat program literar-artistic, inspirat din opera marelui poet. Au fost recitate versuri de Mihai Eminescu. Corurile Filarmonicii şi Liceului pedagogic au interpretat cîntecele „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“, „Sala pe deal“ „Şi dacă“ şi alte lucrări muzicale pe versuri de Mihai Eminescu. Foto : R. WAGNER