România Liberă, iunie 1976 (Anul 34, nr. 9829-9854)

1976-06-01 / nr. 9829

ANUL XXXIV Nr. 9829­­ 6 pagini 30 bani COTIDIANUL CONSILIULUI NAȚIONAL AL FRONTULUI UNITĂȚII SOCIALISTE CULTURA -BUN AL MASELOR O privire retrospectivă asupra dezvoltării ac­tivităţii cultural-educative desfăşurate în Româ­nia în perioada 1971—1975 ajunge, inevitabil, la înregistrarea unor certitudini statistice fără pre­cedent. Perioada amintită nu indică numai o creştere obişnuită şi, am zice, obligatorie, în cursul permanent ascendent cu care ne-au obiş­nuit bilanţurile româneşti în ultimul timp cl sugerează ceva mai mult : o rupere a ritmului cotidian, înlocuit, fără ostentaţie, cu un ritm de o deosebită intensitate. Cifrele marchează , în toate domeniile de activitate educativ-culturală : producţia de carte, învăţămînt, producţie cine­matografică, teatru, muzică, arte plastice, cul­tură de mase etc. — o accelerare extraordinară a ritmului de muncă, o sporire fără precedent a eforturilor, încercînd să se ridice la nivelul eforturilor întîlnite în activitatea din producţia industrială. Poate de aceea comparaţia efervescenţei cul­tural-educative din perioada de care ne ocupăm cu un vast şantier, deşi şocantă, poate, la prima­­ vedere, se dovedeşte foarte exactă la o analiză mai atentă. Şi iată cîteva argumente privind dezvoltarea bazei materiale puse la dispoziţia maselor în cincinalul recent încheiat : au fost construite peste 650 cămine culturale ; 25 case de cultură ; 15,3 mii săli de clasă ; s-a generali­zat învăţămîntul de 10 ani ; au fost construite : Teatrele Naţionale din Bucureşti, şi Craiova, Teatrul de Stat din Tg. Mureş ; au fost construite 15 noi cinematografe ; au fost publicate peste 20 000 titluri de cărţi în 347 000 000 exemplare. Cheltuielile social-culturale s-au ridicat­­ în această perioadă la 219,7 miliarde lei, înregis­­trind o creştere remarcabilă faţă de cincinalul anterior (153,6 miliarde lei). Un asemenea efort financiar explică foarte multe. El atestă impor­tanţa şi grija pe care partidul şi statul nostru le-au acordat şi le acordă creşterii nivelului ge­neral de educaţie şi cultură al maselor, creării condiţiilor materiale necesare ridicării conştiin­ţei oamenilor muncii, făuririi omului nou, pe măsura epocii glorioase de construcţie a socie­tăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înain­tate spre comunism. Alături de marile realizări in domeniul dezvol­tării bazei materiale a culturii, saltul acestui cincinal in ce priveşte cultura se exprimă şi prin impulsul pe care Plenara din 3—5 noiembrie 1971 l-a dat tuturor activiştilor culturali, tuturor uniunilor de creaţie, creatori­lor de artă, cetăţenilor patriei de a contribui în cit mai mare măsură la formarea unui­­nou tip de om de cultură , militant, implicat, angajat deschis către toate aspectele social-politice ale ţării şi epocii noastre, strîns legat de idealurile socialismului şi comunismului, de aspiraţiile în­tregului popor, de lupta şi înfăptuirile sale. S-a format în aceşti ani şi un public nou, bine pre­gătit, apt să recepţioneze cele mai înalte­ forme culturale, capabil să creeze la rindul său, să ofere sugestii valabile creatorilor de artă din toate domeniile, un public activ şi exigent. Acest fapt este o urmare firească a creşterii continue a nivelului de cultură al întregului nostru popor, datorită amplei reţele de instituţii formative. Şi aici, cifrele vorbesc singure : numărul ele­vilor din învăţămîntul primar şi gimnazial­­ se ridică la 3 019,8 mii ; în licee şi şcoli de speciali­tate de 902 mii ; numărul studenţilor se ridică la 164,6 mii ; numărul cursanţilor la universită­ţile populare se ridică în actualul an de învăţă­mînt la 381.321 faţă de 118 605 în anul de învăţămînt 1970/1971 ; numărul spectatorilor de film se ridică în perioada­ 1971—1975 la 914 364 000, iar al spectatorilor de teatru şi mu­zică la 65 000 000 ; funcţionează 21 446 biblio­teci, dispunînd de un fond de 135 377 356 volume, avind 7 191 000 cititori numai în anul 1975, au fost cumpărate, in aceeaşi perioadă, cărţi în valoare de 1 872 000 000 lei. Iată, aşadar, cîteva mărturii şi argumente pentru o posibilă istorie a creşterii cul­turii României socialiste, intr-o perioadă pe care cifrele înseşi o caracterizează ca fiind fără precedent. Ceea ce însă este mai im­portant chiar decit aceste cifre grăitoare — semne ale unei disponibilităţi culturale de an­vergură — sunt mutaţiile petrecute în activitatea noastră culturală, o modificare de ton şi de optică at­it a creatorilor cit şi a consumatorilor de cultură. A intervenit, ca urmare a Plenarei din noiembrie 1971 şi a celorlalte documente de partid, o mai accentuată deschidere către viaţa poporului, către trecutul şi prezentul său, arta şi literatura au găsit un ton mai firesc de a se adresa publicului în forme, nu numai accesibile dar şi atractive, au găsit un limbaj comun de a vorbi despre lucrurile care preocupă publicul nostru consumator şi iubitor de artă şi cultură. Sarcinile de nobilă răspundere, care revin oa­menilor de cultură şi artă, între care emoţio­nanta datorie de onoare de a crea epopeia na­ţională, sunt îndeplinite cu dăruire şi fervoare, cu un puternic elan patriotic. Au fost create opere militante durabile, interesante, care con­tribuie — în perspectivă — la realizarea acestui edificiu cultural naţional de primă importanţă. Au fost realizate monumente valoroase,­­ legate de trecutul şi prezentul patriei şi poporului nos­tru, creaţii muzicale orginale de prestigiu, mişcarea culturală de mase a creat la rîndul ei şi a impus opere şi nume noi de autentică va­loare. Totodată, arta şi cultura românească s-au impus şi peste hotare, ca un mesager inspi­rat al geniului românesc, al dorinţei şi luptei poporului român pentru socialism, pace şi cola­borare între naţiuni. Şi desigur, mai sunt încă multe de făcut pentru a consolida şi dezvolta succesele înregistrate pînă acum. Sunt toate acestea­­ semne că arta şi cultura românească contemporană, implicate acut in viaţa şi munca eroică a poporului român, con­structor al societăţii socialiste multilateral dez­voltate, sunt pregătite să înfrunte timpul, şi să se înscrie în patrimoniul naţional cu o voce distinctă, hotărită şi eroică. Dedicăm pagina a 3-a a ziarului nostru înfăţi­şării unor realităţi care stau la baza ideii că, în patria noastră, cultura constituie un bun al maselor. Ritmuri înalte în creşterea productivităţii muncii Fără îndoială, legătura intre activităţile productive şi munca politică desfăşurată de organele şi organizaţiile de partid, se în­scrie in ordinea cea mai fireas­că a activităţilor noastre curen­te. Aşadar, faptul că la Cabine­tul de partid al municipiului Bucureşti, are loc o consfătuire pe tema productivităţii muncii nu ne confruntă cu o practică nouă. Dar, cînd o asemenea consfătuire capătă caracterul unei sesiuni ştiinţifice, la nive­lul capitalei ţării, o sesiune şti­inţifică ce-şi propune să anali­zeze căi şi mijloace de creştere a productivităţii muncii,­­con­­fruntînd probleme teoretice de cea mai mare acuitate cu activi­tatea concretă a unui mare nu­măr de întreprinderi, faptul în sine consacră o iniţiativă meri­torie,­­ înţelesul acestor lucruri nu trebuie să ne scape. La nivelul la care se plasează, astăzi, rea­litatea românească, înțelegerea resurselor dinamicii sale ne raportează în mod obligato­riu la productivitatea mun­cii sociale. în strategia econo­mică a României, eficiența este criteriul fundamental iar pro­ductivitatea, unul din indicatorii sintetici prin care această efi­cienţă se exprimă în chipul cel mai elocvent. Este suficient poa­te să consemnăm aici cîteva ci­fre. Dacă, de pildă, în 1950 un singur procent de creştere a productivităţii muncii determina un spor al producţiei industriale de 200 milioane lei, în 1975 ace­laşi procent reprezintă 5 mili­arde lei, deci de zece ori mai mult, iar în 1980 va reprezenta 10 miliarde, ceea ce ar egala va­loarea totală a producţiei unui judeţ de putere economică me­die. Această singură comparaţie ne sugerează importanţa pe care o capătă productivitatea în con­textul dezvoltării noastre gene­rale. Este demn de reţinut, în acest sens, faptul că, peste trei sfer­turi din venitul naţional se va realiza în acest cincinal pe sea­ma creşterii productivităţii mun­cii. Comparînd perioadele ante­rioare, cincinalele anterioare, cu cincinalul în care am intrat, se constată o revenire în primul plan, dar la alt nivel calitativ, a progresului tehnic ca factor de bază în creşterea productivităţii muncii. Analizînd un mare grup de întreprinderi din industria republicană se constată că in cincinalul trecut, în 1971, ponde­rea principală o avea baza teh­nică (45%) ; ea s-a menţinut in această poziţie şi în 1973. Incepînd din 1973, raportul se modifică, locul I fiind ocupat de „perfecţionarea organizării mun­cii“ care îşi consolidează această poziţie ajungînd la începutul a­­nului 1975 cu o pondere de 41%. In actualul cincinal, raportul se schimbă din nou, progresul teh­nic revine din nou pe primul loc cu 50 la sută urmat de or­ganizarea producţiei şi a mun­cii cu 37 de procente. Cum se explică asta ? Se ştie că acest cincinal este cincinalul revolu­ţiei tehnico-ştiinţifice. Peste 70 la sută din investiţiile actualu­lui cincinal destinate industriei se regăsesc în patru ramuri de bază : energetica, metalurgia, construcţiile de maşini şi chi­mia. Or, în aceste ramuri pro­gresul tehnic este hotărâtor — cu mult peste 50 la sută — în creş­terea productivităţii", ceea ce se reflectă firesc în procentul pe economie chiar dacă în unele ramuri, în industria alimentară, de pildă, hotărîtoare va rămine organizarea producţiei şi a mun­cii. Ţinind seama de toate aceste componente şi legături valorice, productivitatea muncii va trebui să atingă un ritm anual de creş­tere de 9,1 la sută. Aşadar, e vorba de un ritm extrem de ridicat, dar aşa cum s-a subli­niat în cadrul sesiunii ştiinţifi­ce, singurul în stare să ne men­ţină în competiţia progresului. Din acest punct de vedere, analiza a mers mai departe demonstrînd şi eventualele consecinţe concrete ale unei creşteri mai lente. Ţi­­nînd seama de ritmurile de creştere ale productivităţii mun­cii pe care şi le propun ţările cu care se face comparaţia, dacă noi vom realiza un ritm de creştere anuală a productivităţii muncii de numai 6,7 la sută, vom egala productivitatea mun­cii din S.U.A. de pildă în 45—50 de ani, sau din R.D. Germani, în 32—35 de ani. La un ritm de 9,1 la sută pe an, pînă în 1990 am putea intra în rîndurile ţă­rilor cu o productivitate ridica­tă, inferiori doar Statelor Unite, Franţei, Suediei, R.F. Germania Anton Uncu (Continuare in pag. a 3-a) ­ iunie: Ziua internaţională pentru apărarea copilului Priviţi, azi, străzi, grădini, parcuri , păşiţi, azi, în creşe, grădiniţe, şcoli, sau în foarte multe din casele noastre , deco­rul sărbătoresc al acestei zile exprimă, totdeauna proaspătă, e­­moţia noastră, a adulţilor, faţă de una dintre cele mai frumoa­se sărbători colective instituite în lume — Ziua Internaţională pentru apărarea copilului. Copiii noştri ! Dincolo de flo­rile, de darurile, de cîntecele şi poeziile ce se revarsă, firesc, la aniversarea lor, gindurile ni se îndreaptă, grav, solemn, către tot ceea ce înseamnă ei pentru fie­care părinte, pentru patria noas­tră, pentru, întreaga omenire.- Pentru că ei, cei mici astăzi, re­prezintă, pretutindeni în lume, viitorul. Crescuţi şi educaţi in toate ţările socialiste intr-un cli­mat de pace, de fericire, ei re­prezintă în această parte a lumii despovărată de inechitate socia­lă, bunul cel mai de preţ al vii­torului, întruchiparea celor mai luminoase năzuinţe ale tuturor celor ce muncesc pentru ridica­rea propriei lor bunăstări mate­riale şi spirituale. Ştim, prea bine, noi, cetăţenii­ României so­cialiste, unde grija pentru creş­terea şi educarea copiilor consti­tuie un element definitoriu al po­liticii partidului şi statului, că tot ceea ce creăm şi construim în prezent pentru desăvârşirea civilizaţiei noastre, va aparţine, în viitor lor celor mici astăzi, Graziela Vântu (Continuare in pag. a 2-a) EDUCAŢIA FEMEII ŞI ROLUL EI ÎN EDUCAŢIE Se spune că sănătatea fizică şi morală a­ unui popor depinde de sănătatea fizică şi morală a fe­meii, deoarece­­ ea este aceea care asigură fondul biologic şi spiritual al naţiunilor. Se spu­ne, de asemenea, că gradul de cultură al unei societăţi se mă­soară după gradul de cultură al femeii, dar la aceasta se poate adăuga , şi după statutul ei so­cial, după locul şi rolul pe care societatea i le acordă. Rămâne­rea în urmă a femeii pe planul culturii şi al perfecţionării pro­fesionale nu este o problemă a ei personală ; este o problemă de stat şi cei ce conduc destine­le statelor sunt conştienţi de a­­cest adevăr. Iată unul din con­siderentele ce au determinat, a­­doptarea, printre declaraţiile a diferite organisme O.N.U. cu privire la drepturile femeii, şi a aceleia din 1960, împotriva dis­criminării în domeniul educa­ţiei. Programul Partidului Comu­nist Român de făurire a socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate a statuat rolul femeii în activitatea politică,, economică, socială, în consolidarea familiei, în creşterea naţiunii şi educa­rea generaţiilor. Constantă şi fermă, politica partidului asigu­ră emanciparea femeilor, parti­ciparea lor egală la rezolvarea tuturor problemelor. Această po­litică a conferit femeii din ţara noastră bunul cel mai de preţ : demnitatea şi a declanşat ener­giile femeilor, care s-au concre­tizat în creaţii demne de toată lauda. Activitatea productivă a în­semnat, pentru femeia din pa­tria noastră, un puternic impuls pe planul perfecţionării ei inte­lectuale şi echilibru pe planul vieţii morale. Pentru a răspun­de corespunzător solicitărilor muncii specializate, ea şi-a mo­bilizat forţele şi-a lărgit orizon­tul de cunoştinţe, a devenit conştientă de­­capacitatea ei de a crea valori materiale şi spiri­tuale, de posibilitatea de a se a­­firma pe plan politic şi social. In anchetele sociale pe care le-am întreprins, ca specialist, în domeniul motivaţiei muncii feminine, au apărut, ca un leit­motiv, răspunsurile : „Muncesc pentru satisfacţia personală pe care mi-o dă creaţia prin mun­că“ ; „Muncesc pentru a valori­fica pregătirea pe care o am şi­­posibilitatea de a fi utilă pa­triei, societăţii“ ; „Doresc să-mi ridic calificarea pentru continua mea perfecţionare“. Femeile din ţara noastră sunt conştiente de drepturile dobîn­­dite datorită atenţiei permanen­te pe care conducerea de partid şi de stat le-o acordă , dar, în acelaşi timp, sunt conştiente de îndatoririle lor faţă de patrie. Sunt conştiente de faptul că, pentru a răspunde exigenţelor ştiinţei şi tehnicii moderne, au nevoie de pregătire corespunză­toare ; că, pentru , a perfecţiona neîncetat cunoaşterea sensurilor superioare ale vieţii — în lumi­na idealurilor societăţii noastre — au nevoie, în primul rînd, de educaţie. Nu este suficient să vegheze cineva permanent asupra drep­turilor noastre ; este necesar ca noi înşine să învingem acele mentalităţi care ne reţin, care ne împiedică să ne manifestăm capacitatea plenar, să valorifi­căm toate valenţele personalită­ţii noastre ! Este necesar­­ să ne formăm astfel, incit să fim în stare să ne îndeplinim obligaţiile socia­le cu maximum de eficienţă. Spaţiul limitat rezervat acestor opinii nu ne permite să ilustrăm cu fapte şi cifre prea numeroase ceea ce se face, în prezent, în ţara noastră pentru educaţia fe­meii. Cuprinderea întregului ti­neret feminin în formele mul­tiple ale instrucţiei şi educaţiei, pe măsura aptitudinilor şi aspi­raţiilor sale (să notăm că 44,4 la sută din numărul studenţilor din ţară sunt fete), formele variate de educaţie p­ostşcolară care răs­pund necesităţilor specific femi­nine şi care contribuie la valo­rificarea acestui preţios poten- Dr. Emilia Bătrînu (Continuare in pag. a 2-a) La întreprinderea de prelucrare a aluminiului din Slatina Mării 1 iunie 1976 Harta fenomenelor­ meteorologice probabile. Amănunte in pagina a 9-a MESAJUL adresat de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU participanţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane de la Vancouver—Canada îmi este deosebit de plăcut să adresez partici­panţilor la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Aşezările Umane un călduros salut şi cele mai bune urări de succes în desfăşurarea lucrărilor acestei importante reuniuni internaţionale. Participînd activ la viaţa internaţională, la lupta generală pentru promovarea unei politici noi, de largă colaborare şi conlucrare intre state, România sprijină orice iniţiativă sau acţiune menită să contribuie la unirea şi intensificarea eforturilor popoarelor pentru soluţionarea con­structivă a marilor probleme ale lumii de azi, ale asigurării progresului şi civilizaţiei omenirii. In acest spirit, ţara noastră a salutat cu interes ini­ţiativa convocării şi organizării Conferinţei pen­tru Aşezările Umane — prima conferinţă inter­­guvernamentală mondială consacrată aspectelor complexe privind viaţa şi perspectivele oraşelor şi satelor în lumea contemporană. Apreciez că această conferinţă — ce se înscrie printre mani­festările de amploare desfăşurate sub egida Or­ganizaţiei Naţiunilor Unite — poate aduce o con­­tribuţie deosebit de pozitivă la dezbaterea şi la găsirea căilor de soluţionare a unor probleme cu profunde implicaţii asupra existenţei popoarelor, asupra progresului şi civilizaţiei întregii umani­tăţi. Ea aduce astfel în dezbaterea internaţională — alături de problemele alimentaţiei, energiei, resurselor naturale, populaţiei, ştiinţei şi tehno­logiei — o nouă şi importantă temă izvorîtă din preocupările popoarelor Îndreptate spre edifi­carea unei lumi mai bune şi mai drepte. România consideră că evoluţia aşezărilor umane, ridicarea gradului lor de civilizaţie de­­pind, în primul rînd, de eforturile proprii ale fie­cărei ţări, de felul în care se realizează dezvol­tarea economică şi socială a fiecărui popor, de modul cum se asigură utilizarea resurselor ma­teriale şi umane proprii, răspîndirea şi valorifi­carea cuceririlor ştiinţei şi culturii în întreaga viaţă socială. Totodată, noi considerăm că, în so­luţionarea acestei probleme şi în ridicarea gene­rală a gradului de civilizaţie şi bunăstare a po­poarelor un rol însemnat revine dezvoltării şi diversificării colaborării pe plan internaţional, statornicirii unor relaţii echitabile, de deplină e­­galitate între state, bazate pe principiile respec­tării independenţei şi suveranităţii naţionale, ne­amestec in treburile interne şi avantaj reciproc, de dreptul fiecărui popor de a fi deplin stăpin pe destinele sale. In concepţia României rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea aşezărilor umane este indi­solubil legată de soluţionarea corespunzătoare, în conformitate cu interesele şi năzuinţele legitime ale tuturor popoarelor, a marilor probleme care confruntă omenirea contemporană , eliminarea politicii imperialiste, colonialiste şi­ neo­colonialiste, de inegalitate şi dominaţie, înfăptui­rea dezarmării generale şi, în primul rînd, a dezarmării nucleare, lichidarea subdezvoltării şi a împărţirii lumii în ţări sărace şi ţări bogate, instaurarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale, a unor relaţii noi care să asigure progresul mai rapid al fiecărei ţări, şi îndeosebi al celor rămase în urmă, să favorizeze accesul larg şi neîngrădit al tuturor popoarelor la cuceri­rile ştiinţei şi tehnicii moderne, ale civilizaţiei contemporane. Organizaţia Naţiunilor Unite şi Instituţiile sale specializate pot sprijini activ eforturile ce se în­treprind în această direcţie pe plan internaţio­nal, prin realizarea unor programe speciale, prin facilitarea schimbului de experienţă, informaţii, asistenţă tehnică şi a contactelor între specia­lişti. In România, ţară socialistă în curs de dezvol­tare, problemele aşezărilor umane şi ale mediului de viaţă constituie parte integrantă a politicii generale de dezvoltare economică şi socială pla­nificată a ţării. Soluţionarea acestor probleme se întemeiază pe creşterea economică rapidă, caracterizată în principal prin accentuarea pro­cesului de industrializare, de dezvoltare intensivă a agriculturii, a învăţământului, ştiinţei şi cul­turii, corespunzător cerinţelor vieţii moderne. Pe această bază şi ca urmare a promovării ca fermitate a unei politici de repartizare armo­nioasă a forţelor de producţie pe întreg terito­riul ţării, de sistematizare şi amenajare raţională a oraşelor şi satelor, se asigură dezvoltarea eco­­nomico-socială şi ridicarea gradului de civiliza­ţie a tuturor localităţilor, în cadrul unui sistem general, unitar, de aşezări umane, urmărindu-se satisfacerea tot mai largă a cerinţelor mate­riale, spirituale şi sociale ale populaţiei, realiza­rea unei vieţi civilizate pentru toţi cetăţenii. Acordînd o mare importanţă f­­oblemelor care constituie obiectul dezbaterilor Conferinţei Na­ţiunilor Unite pentru Aşezările Umane, doresc să-mi exprim convingerea că lucrările ei vor pune bazele unui program de acţiune pentru unirea şi armonizarea eforturilor tuturor statelor în vederea abordării constructive şi eficiente a acestor probleme de mare însemnătate pentru viitorul şi bunăstarea popoarelor, pentru însăşi civilizaţia omenirii. Urez, încă o dată, succes deplin lucrărilor Conferinţei. NICOLAE CEAUŞESCU preşedintele Republicii Socialiste România PREŞEDINTELE NICOLAE A PRIMIT PE preşedintele Asociaţiei de prietenie Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, luni, 31 mai, pe Muhammad Aslam Jan, pre­şedintele Asociaţiei de prietenie Pakistan-România, care a efec­tuat o vizită în ţara noastră. Exprimînd vii mulţumiri pen­tru onoarea de a fi primit de şeful statului român şi posibili­tatea oferită de a vizita ţara noastră, oaspetele a relevat că este deosebit de impresionat de marile realizări, obţinute de po­porul român în edificarea noii societăţi. Preşedintele asociaţiei a subliniat, în acelaşi timp, prestigiul de care se bucură în Pakistan politica de pace şi co­laborare promovată de România, de preşedintele Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, evocînd vizitele reciproce şi con­vorbirile avute cu premierul Zulfikar An­ Bhutto, a exprimat satisfacţia faţă de cursul ascen­dent al relaţiilor româno-pakis­­taneze, a reafirmat hotărîrea Ro­mâniei de a acţiona în continuare Pakistan-România pentru dezvoltarea, pe multiple planuri, a colaborării dintre cele două ţări, în folosul popoarelor lor, al cauzei păcii, progresului şi înţelegerii între naţiuni. In cadrul discuţiei, a fost re­levat rolul Asociaţiei de prie­tenie Pakistan-România în pro­movarea relaţiilor dintre cele două ţări şi popoare, pentru o mai bună cunoaştere reciprocă. întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă de caldă cor­dialitate. Dezvelirea statuii lui Mihai Eminescu la Cluj-Napoca CLUJ-NAPOCA (coresp. R.I. — Virgil Lazăr). Ieri la ora 12, în municipiul Cluj-Napoca, în suita de manifestări orga­nizate în pregătirea Congresu­lui educaţiei politice şi cultu­rii socialiste, a avut loc dez­velirea, într-un cadru festiv, în faţa Teatrului Naţional a statuii în bronz a Luceafăru­lui poeziei româneşti, Mi­hai Eminescu , în viziunea sculptorului Ovidiu Maitec. La festivitate au fost de faţă Şte­fan Mocuţa, prim-secretar al Comitetului judeţean de par­tid, preşedintele consiliului popular judeţean, acad. Şte­fan Ilaşcu, scriitorii Letay La­jos, D. R. Popescu şi alţii, mii de oameni ai muncii, intelec­tuali, studenţi şi elevi români şi maghiari. După dezvelirea statuii de către primarul municipiului Cluj-Napoca, Constantin Cri­­şan, profesorul universitar dr. Mircea Zaciu a evocat perso­­nalitatea, opera şi viaţa lui Mihai Eminescu. Manifestarea a continuat cu un bogat program literar-ar­­tistic, inspirat din opera ma­relui poet. Au fost recitate versuri de Mihai Eminescu. Corurile Filarmonicii şi Liceu­lui pedagogic au interpretat cîntecele „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie“, „Sala pe deal“ „Şi dacă“ şi alte lucrări muzicale pe versuri de Mihai Eminescu. Foto : R. WAGNER

Next