România Liberă, august 1977 (Anul 35, nr. 10192-10217)

1977-08-01 / nr. 10192

ANUL XXXV Nr. 10192­­ 6 pagini 30 bani program concret de acţiune Iniţiative pentru asigurarea forţei de muncă pe şantiere în judeţul Timiş există o va­loroasă experienţă, încă din anii precedenţi, în ceea ce priveşte executarea unor lucrări de in­vestiţii în regie proprie, de către unităţile economice beneficiare. Volumul acestora, prevăzute de altfel şi în planul, anual de­­ in­vestiţii, totalizează, în 1977, suma de 257 milioane lei, multe dintre ele , realizîndu-se în cele mai bune condiţii. S-ar putea da, în acest sens, nenumărate exemple de unităţi industriale şi agricole care au înţeles cu toată răspun­derea această sarcină majoră care stă, la ora actuală, în faţa economiei noastre naţionale în contextul creşterii intr-un ritm­ fără precedent a volumului de investiţii. Această iniţiativă a fost nu numai bine venită, dar şi imperios necesară. Ea urmă­­reşte, îndeosebi, efectuarea unor lucrări de dezvoltare a capacită­ţilor productive, unele moderni­zări şi alte lucrări mai mici ca volum dar de mare necesitate. Or, realitatea a dovedit că aceste obiective pot fi realizate de către unităţile beneficiare, cu forţe proprii, • în condiţii de maximă eficienţă economică, ele nepresupunînd neapărat prelua­rea lor de către organizaţiile de construcţii specializate, acestora dîndu-li-se posibilitatea de a-şi concentra forţele pe marile şan­tiere, în urma recentelor indicaţii date de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la Congresul consilii­lor oamenilor muncii, această activitate de realizare a unor in­vestiţii de către beneficiari, în regie proprie, a cunoscut un nou şi puternic impuls. Ca urmare a unor analize întreprinse de organele judeţene de partid, în colaborare cu unităţile econo­mice şi organizaţiile de construc­­ţii-montaj, au fost identificate noi şi importante rezerve umane care să vină în sprijinul şantie­relor de investiţii industriale, construcţii de locuinţe şi obiec­tive social-culturale. O­ primă măsură a analizei efectuată în cadrul Biroului comitetului ju­deţean de partid a fost aceea ca un număr de 19 obiective — care totalizează o valoare de 35,5 milioane lei — să fie pre-0 O experienţă bună ce va fi continuată în acest an cu şi mai mu­ltă perseve­renţă . In judeţul Timiş vor fi executate în acest an, de unităţile beneficiare, în regie proprie, lucrări în valoare de aproximativ 257 milioane lei . Pe şantie­rul noului Combinat pe­trochimic din Timişoara lucrează 135 muncitori de la Întreprinderea „Solven­tul“ . Lucrări executate prin muncă patriotică pe şantierele de locuinţe, luate de unităţile beneficiare pentru a fi realizate în regie proprie. De asemenea, s-a trecut neîntîrziat la detaşarea din uni­tăţile industriale şi agricole a 1 425 muncitori, din care 838 ca­lificaţi, din rîndurile personalu­lui administrativ şi neproductiv. Pentru întreprinderea „Solven­tul“, bunăoară, unde se află în construcţie un obiectiv de mare însemnătate economică — com­binatul petrochimic — au fost detaşaţi nu mai puţin de 135 muncitori care vor lucra efectiv pe şantier. în felul acesta, după cum ne informează inginerul Ştefan Ferencz, directorul uni­tăţii, vor putea fi executate su­plimentar lucrări de construcţii­­montaje ce depăşesc valoarea de 4,5 milioane lei. Aceasta va permite, pe lingă recuperarea unor restanţe, urgentarea pune­rii în funcţiune a uneia dintre instalaţiile de bază ale investi­ţiei. Alte forţe importante au sosit în ajutorul constructorilor şi pe­ şantierele fabricii de za­hăr, ale întreprinderii de apara­te electrice de măsurat, Tehno­­metal, Electro-Timiş, intreprin­­­derea mecanică etc. Un ajutor substanţial vor primi şi şantierele de locuinţe din judeţ, care şi-au suplimen­tat forţele cu 380 de muncitori ce vor lucra efectiv la a­ceste o­­biective. în acelaşi timp, alţi aproape 4 000 de lucrători din 58 de întreprinderi ale judeţului au hotărît să dea zilnic o mînă de ajutor constructorilor, după orele de program, efectuînd ast­fel un important volum de lu­crări prin muncă patriotică. Această forţă de muncă va fi concentrată, îndeosebi, la efec­tuarea lucrărilor de finisare a locuinţelor, dar şi la cele edili­­tar-gospodăreşti, de construire a căilor de acces şi de înfrumuse­ţare a noilor cartiere. Lor li se vor adăuga alţi aproape 13 000 elevi şi studenţi care, în perioa­da vacanţei,­­vor fi prezenţi pe şantierele cele mai importante din judeţ. Să notăm, în final, că pe baza acestor importante forţe umane venite în sprijinul şantierelor au putut fi refăcute graficele de execuţie pe obiective, astfel încît să poată fi recuperate, în cel mai scurt timp, restanţele înregistrate pe unele şantiere în primul semestru al anului: Ion Medoia • ';'-V Hotârîrile Congresului consiliilor oamenilor muncii — Fişe monografice istorie Buzău, contemporană Suprafaţa : 6072 km.p. = 2,5 la sută din su­prafaţa ţării, 2,7 din suprafaţa agricolă şi 2,7 din suprafaţa arabilă. Populaţia : 508 387 locuitori. Densitatea populaţiei : 83,7 locuitori pe km.p. Relief : variat : muntos în Nord (munţii: Vran­­cei, Buzăului) o zonă deluroasă subcarpatică (Ciolanu, Istriţa), şi cîmpie în Sud (Cimpia Bu­zăului). Aşezare : judeţul Buzău se află în punctul de interferinţă al Munteniei cu Moldova şi Tran­silvania. Istorie. Săpăturile arhelogice atestă că ţinu­tul era locuit de la sfîrşitul paleoliticului şi că aici î­şi are leagănul una din cele mai însemnate culturi *din epoca bronzului — cultura Sărata Monteoru, străvechi atestat al civilizaţiei tra­cice. Prima atestare documentară a Buzăului şi a împrejurimilor sale datează din 912. în ţinu­tul Buzăului a fost descoperit tezaurul Cioşca cu puii de aur. Reşedinţă domnească în timpul domniei lui , Alexandru Aldea (1432) şi Radu cel Frumos (1470). Anul trecut ,municipiul a aniversat împlinirea a 1 600 de ani de la prima sa menţiune documentară. . ... ■ Dezvoltarea social-economică : Producţia globală industrială era în 1944 de 195 milioane lei, în 1969,­­ de 2,6 miliarde lei (de 18 ori mai mare), în 1970, a crescut la 3,5 miliarde lei, iar în anul 1975 la peste 9 miliarde lei. în prezent, industria judeţului Buzău realizează întreaga producţie din perioada 1943/1944 în mai puţin de şase zile. Dacă în 1950 în judeţ erau mai puţin de 30 000 de angajaţi, în prezent numărul lor­ s-a ridicat la peste 100 000, numai în cinci­nalul 1971—1975 creîndu-se 27 000 noi locuri de muncă. Faţă de 1950 producţia industrială este în prezent, de 21 de ori mai mare, producţia agricolă de 2,9 mai mare iar venitul naţional de 10,3 ori mai ridicat. In 1976 s-a realizat cea mai mare producţie de cereale din istoria aces­tor locuri. Locul întii pe ţară acordat munici­piului Buzău (1975) in­ întrecerea patriotică pentru înfrumuseţarea şi gospodărirea oraşelor. Participarea­­la producţia naţională : 50 la sută din producţia de electrozi a ţării ; singuri pro­ducători de aparate de cale pentru ramificaţiile C.F.R. ; producători de parbrize pentru maşini ; utilaj tehnologic pentru industria chimică, me­talurgică, petrolieră. Una din amintirile ciudate ale copilăriei mele intr-un cunoscut cartier industrial bucureştean este fascinaţia pe care grupul nostru de copii o trăia la poar­ta unui mare depozit de sticlă­rie. Era acolo — sau ni se părea nouă — un adevărat depozit de minuni. Culorile, sticla multă, geamurile, totul ne aducea în pragul unei aventuri ciudate. Ne aventuram uneori în curtea lui şi priveam stivele de sticle îm­­pinzite cu tala­ş şi tăceam înde­lung imaginind procesul feeric al apariţiei lor pe lume. Poate funcţiona ecoul vestitelor pa­late de cleştar din basme. Cert e că, întotdeauna, rămîne un loc în care realitatea intervine şi modifică surprinzător imagi­nea noastră despre astfel de locuri miraculoase cum pare, de pildă, o fabrică de geamuri. La Buzău, unde funcţionează cea mai mare fabrică de gea­muri din ţară („poate, nu atit de mare cit de complexă“, pre­cizează directorul, inginerul Andrei Corneanu imaginea este a unui laborator colosal în care produsele de sticlă îmbină deo­potrivă aspectul industrial cu cel artistic. Media de vîrstă a angajaţilor este de 25 ani şi şi trei luni. Acest colectiv tî­­năr a reuşit în ultimul timp citeva performanţe — cărora directorul Corneanu preferă să le spună „premiere“ de talie internaţională. Să vedem despre ce este vorba: în primul­ rînd, în acest an au fost realizaţi parametrii principali la secţiile principale ale fabricii (oglinzi, geam securizat), parametri pe care firmele străine nu le-au putut realiza încă. Faptul a fost posibil, ni se explică, in urma unor modificări şi inovaţii a­­duse de inginerii fabricii. S-au realizat, în premieră, pe ţară „geamuri securizate subţiri, de 3,5 mm, foarte solicitate la ex­port. Au fost realizate lunete Tia Serbanescu (Continuare în pag. a 5-a) Imagine din zona industfistă a orașului Buzău. Proletari din toate ţările, uniţi-va! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE Irigaţiile în actualita­ tile toride. Consumul de apă al culturilor prăşitoare este mare. In acelaşi timp rezervele de apă din sol scad. Cu puţine excepţii, in citeva zone a plouat, în alte zone, acolo unde există amenajări şi precipitaţiile •întîr­­zie, plantele pot fi ajutate prin irigaţii. Ziarul nostru s-a mai ocupat de această problemă. Dacă revenim o facem întrucit se dovedeşte în continuare că această acţiune de maximă ac­tualitate nu este tratată în anu­mite unităţi agricole cu impor­tanţa cuvenită. Dar să vedem în amănunt despre ce este vorba. Săptămînal reprezentanţii întreprinderilor de exploatare a lucrărilor de îm­bunătăţiri funciare se întîlnesc cu beneficiarii (conducerile co­operativelor agricole de produc­ţie şi ale întreprinderilor agri­cole de stat) şi stabilesc supra­feţele care trebuie să primească apa. La determinarea acestor suprafeţe se are în vedere în primul rînd deficitul de apă din sol. Mai trebuie adăugat că nu­mărul hectarelor care se irigă este un punct de vedere co­mun al celor care livrează apa şi al celor care o folosesc. Cind se face bilanţul, însă, se con­stată că o anumită suprafaţă s-a programat pentru a primi apă şi alta (întotdeauna mai mică) a primit-o efectiv. Iată, de pildă, în perioada 23-29 iulie cele două părţi de­ care aminteam au căzut de acord că trebuie irigată o su­prafaţă de aproape 400 000 hec­tare. Rezultatul ? Apa a ajuns doar pe 314 000 hectare. Spu­neam că în unele zone au căzut precipitaţii care au îmbunătăţit rezerva de apă din sol (evident, nu la nivel optim), în Arad completarea umidităţii solului prin precipitaţii s-a realizat pe 3 000 hecare, în Dolj, pe 29 500 hectare, în zona Caracal pe 5 400 hectare. In total aceste supra­feţe se ridică la 38 000 hec­tare. Adăugîndu-le la supra­faţa irigată (314 000) rezultă că din cele 400 000 hectare circa 48 000 hectare nu au fost apro­vizionate cu apă din motive ne­justificate. Sînt întreprinderi unde se poate spune că munca a fost bine organizată, ceea ce a făcut ca pe suprafeţele prevă­zute pentru irigat apa să fie pulsată efectiv. Este cazul în­treprinderilor din Brăila, Cra­iova şi Galaţi. Există însă şi un revers al acestei situaţii. Să urmărim situaţia realizărilor pe săptămîna trecută in cîteva în­treprinderi. — în hectare — Datele din tabel sunt, credem, concludente. Nu este vorba de neirigarea citorva sute de hectare pe raza unei întreprind­eri, ci de mii de hectare pe care cul­turile aşteaptă „însetate“ apa. De ce una le stabileşte şi alta se petrece in fapt ? Cauzele nerealizărilor sunt diverse şi ţin în primul rind de defecţiunile în organizarea muncii. De fapt, multe conduceri ale unităţilor agricole, pentru a explica modul defectuos in care lucrează, au găsit o formulă de scuză : „nu avem oameni“. Explicaţia nu este corectă întrucit în această perioadă cooperatorii din fer­mele de cîmp nu au de făcut decit să elibereze terenul de paie. Pentru această lucrare nu este nevoie, însă, de toată suflarea satelor. Ca urmare, există suficiente brațe care să fie antrenate la irigarea cul­turilor. Adevărul este că 24 609 hectare nu s-au irigat nu din cauza lipsei oamenilor, ci pen­tru că agregatele de aspersiune, aripile de udare, stau în ma­gazii. Alte suprafeţe n-au pri­gaţii să fie utilizate intens, ceea ce presupune ca apa să­­ ajungă la culturi zi şi noapte, iată cîteva din măsurile care se consideră necesar a fi luate de urgenţă :­­ în amenajările pentru iri­gaţii trebuie să se pună în funcţiune toate instalaţiile şi echipamentele de udare; • agregatele de aspersiune, aripile de udare, seturile de butul pentru irigarea prin braz­de să fie scoase pe cîmp în cel mai scurt timp; • staţiunile de mecanizare a agriculturii au datoria să re­pare şi să folosească toate agregatele de pompare, com­­pletîndu-le cu baterii de por­nire;­­ să se asigure imediat din­tre mecanizatori toţi motopom­­piştii necesari; o unităţile agricole trebuie să organizeze echipele pentru mu­tarea aripilor de ploaie, pre­cum şi echipe de udători pe brazde. Sunt măsuri care, puse în practică, vor determina cu si­mit apă pentru că defect su­guranţă, chiar în aceste com­­ile în reţeaua de aducţiune, diţii de căldură excesivă, pro­precum şi cele care apar la sis­temele noi nu sunt remediate operativ. Pentru ca sistemele de in­ducţii mari de porumb, floa­­rea-soarelui, sfeclă de zahăr. Eugen Sasu întreprinderea Programat pentru udări Suprafaţa udată efectiv Nerealizări Alexandria 30 100 21 400 8 700 Bucureşti 23 200 36 100 7 100 Călăraşi 42 000 30 400 11 600 Feteşti 33 800 28 000 5 800 Constanța 73 900 69 000 4 900 © Luni 1 august 1977 ) Harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pagina a 5 a Tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a întîlnit cu tovarăşul Santiago Carrillo Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, s-a întîlnit, duminică, în staţiunea Neptun, cu tovarăşul Santiago Carrillo, secretar general al Partidului Comunist din Spania. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a salutat cu multă căldură pe tovarăşul Santiago Carrillo şi l-a rugat să transmită condu­cerii partidului, comuniştilor spanioli un cordial salut de prietenie şi solidaritate, iar Partidului­ Comunist din Spania urarea de noi şi noi succese în activitatea desfăşurată, împreu­nă cu celelalte forţe progre­siste, democratice, patriotice, pentru adîncirea procesului de democratizare, pentru rezolva­rea, în interesul poporului, a problemelor vieţii politico-eco­­nomice, pentru întărirea inde­pendenţei şi suveranităţii na­ţionale, pentru progres econo­mic şi social. Mulţumind călduros, oaspe­tele a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu un cordial salut de prietenie din partea conducerii partidului, a comu­niştilor spanioli, împreună cu întreaga recunoştinţă pentru sprijinul şi solidaritatea mani­festate statornic de Partidul Comunist Român, de secretarul său general, faţă de lupta cura­joasă, plină de consecvenţă, a Partidului Comunist din Spania pentru apărarea şi promovarea intereselor şi aspiraţiilor vitale ale oamenilor muncii, ale po­porului spaniol, pentru dezvol­tarea democratică independentă a ţării pe calea progresului, prosperităţii­ şi bunăstării. Ex­­primîndu-şi deosebita satisfac­ţie pentru reintîlnirea cu tova­răşul Nicolae Ceauşescu, el a urat, în acelaşi timp, poporului prieten român să obţină în con­tinuare noi şi mari victorii în vasta activitate de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. în timpul întrevederii, s-a procedat la o informare recipro­că asupra activităţii şi preocu­părilor actuale ale celor două partide şi a avut loc un schimb de vederi asupra unor probleme ale mişcării comuniste şi munci­toreşti internaţionale, ale vieţii politice mondiale. Constatînd cu deplină satisfac­ţie stadiul actual al relaţiilor de solidaritate frăţească statornici­te între Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Spania, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Santiago Carrillo au manifestat hotărirea de a milita pentru întărirea con­tinuă a acestor raporturi în in­teresul consolidării prieteniei tradiţionale dintre cele două popoare, legate prin puternice a­­finităţi de origine şi limbă, prin idealul de dreptate socială şi na­ţională, spre binele extinderii colaborării multilaterale dintre cele două ţări. De ambele părţi s-a apreciat că legalizarea Par­tidului Comunist din Spania — după ce timp de 38 de ani a fost nevoit să activeze în ilega­litate — reprezintă un eveni­ment important în viaţa politică a Spaniei, deschizînd noi pers­pective accelerării procesului de democratizare a ţării, reali­zării aspiraţiilor poporului spa­niol, spre lichidarea totală a ră­măşiţelor trecutului dictatorial, pentru progres economic şi so­cial, în cursul convorbirilor s-a exprimat satisfacţia pentru cursul ascendent al relaţiilor, pe multiple planuri, dintre Româ­nia şi Spania, subliniindu-se dorinţa ambelor partide de a acţiona pentru dezvoltarea ra­porturilor politice, a schimburi­lor comerciale, a cooperării eco­nomice, pentru amplificarea co­laborării tehnico-ştiinţifice, pen­tru lărgirea legăturilor în dome­niul culturii, artei şi învăţă­­mîntului dintre România şi Spa­nia, ceea ce corespunde intere­selor celor două popoare prie­tene, cauzei păcii şi colaborării în Europa şi în lume. Cei doi conducători de partid au reafirmat importanţa luptei unite a maselor populare în marile transformări politice, e­­conomice şi sociale, care au avut loc şi continuă să aibă loc în lume şi au subliniat rolul deosebit care revine­ partidelor comuniste şi muncitoreşti, parti­delor socialiste, social-democra­­te, tuturor forţelor progresiste, democratice, antiimperialiste, în asigurarea triumfului ţrăcii, de­mocraţiei şi progresului social. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Santiago Carrillo au reafirmat hotărirea Partidu­lui Comunist Român şi Partidu­lui Comunist din Spania de a milita în continuare pentru în­tărirea colaborării, prieteniei şi solidarităţii dintre partidele co­muniste şi muncitoreşti, pentru făurirea unei unităţi de tip nou a mişcării comuniste şi munci­­­toreşti. S-a evidenţiat că în­­trucît partidele comuniste şi muncitoreşti îşi desfăşoară ac­tivitatea într-o mare diversitate de situaţii şi împrejurări de­terminate de particularităţile istorice, economice, sociale şi naţionale, diferite de la ţară la ţară, o condiţie fundamentală a succesului misiunii lor istorice este aplicarea creatoare a so­cialismului ştiinţific la realită­ţile concrete. Aceasta presupune respectarea riguroasă a dreptu­lui fiecărui partid de a-şi sta­bili în mod autonom, de sine stătător, linia politică, strategia şi tactica revoluţionară, fără nici un amestec din afară, instaurarea şi dezvoltarea unor relaţii de prietenie şi solidari­tate între partide bazate pe de­plina egalitate în drepturi, pe stimă şi respect reciproc. In a­­cest cadru, s-a dat o apreciere pozitivă paşilor înregistraţi spre înţelegere, conlucrare şi elabo­rare de programe şi platforme de acţiune comună intre parti­dele comuniste, socialiste şi so­­cial-democrate, alte forţe pro­gresiste din ţările vest-europe­­ne, ceea ce deschide perspective rodnice de creştere a influen­ţei acestora în rîndul oameni­lor muncii, al maselor largi populare, de participare tot mai activă în viaţa politică naţio­nală şi creează premisele unei dezvoltări noi, democratice, ale unei Conlucrări tot mai fruc­tuoase între popoare în lupta lor pentru pace, destindere şi înţelegere internaţională, în cursul schimbului de pă­reri privind situaţia din Europa s-a arătat că ambele partide acordă o deosebită importanţă lucrărilor pregătitoare ale re­uniunii din toamnă de la Bel­grad, menită să adopte măsuri concrete pentru impulsionarea traducerii în viaţă a prevede­rilor Actului final de la Hel­sinki, pentru accelerarea pro­cesului de edificare a unui cli­mat de încredere, colaborare şi destindere pe continentul nos­tru şi, îndeosebi, pentru trece­rea la măsuri eficiente de dezarmare şi dezangajare mili­tară, fără de care nu pot fi con­cepute pacea şi securitatea Eu­ropei. Secretarii generali ai ce­lor două partide au reafirmat necesitatea întreprinderii de paşi concreţi pe calea dezarmă­rii şi, în primul rînd, a dezar­mării nucleare, pentru reduce­rea bugetelor şi efectivelor mi­litare, pentru depăşirea diviză­rii Europei în blocuri militare opuse şi, în general, pentru desfiinţarea tuturor blocurilor militare. Cei doi conducători de partid au exprimat şi cu acest prilej solidaritatea cu lupta popoare­lor de a fi stăpîne pe propriile destine şi bogăţiile lor naţio­nale, pentru eliberare şi inde­pendenţă naţională deplină, îm­potriva imperialismului, colo­nialismului şi neocolonialismu­­lui, a politicii de discriminare rasială şi apartheid, pentru li­chidarea subdezvoltării, pentru o nouă ordine economică inter­naţională. Convorbirile s-au desfăşurat într-o atmosferă caldă, de sin­ceră prietenie tovărăşească. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au reţinut pe tovarăşul Santiago Carrillo la dejun, desfăşurat în­tr-o ambianţă de cordialitate şi caldă prietenie, caracteristică legăturilor tradiţionale dintre cele două partide comuniste, dintre conducătorii Partidului Comunist Român și Partidului Comunist din Spania. Apusenii, c Cind intri în inima Apusenilor sugestia bogziană pe care ai do­­bindit-o intr-o lectură de ado­lescenţă se amplifică brusc, re­­verberind continuu, mult peste normele unei obişnuite obsesii livreşti pe care îndeobşte numai sunetul cast al marilor cărţi este capabil să îl fixeze în memoria lectorului. Şi aceasta poate pen­tru că mulţi am cunoscut aceas­tă parte de ţară mult înainte ca ea să i se fi relevat ochiului, mult înainte ca dealurile şi mun­ţii aceştia ca nişte căpiţe de fin rinduite de mina harnică a unui gospodar, pregătindu-se de ier­nat încă din puterea verii, să-şi fi arătat statura imuabilă. E poa­te o şansă a fiecăruia dintre noi, mai tineri sau mai vîrstnici că înaintea pasului nostru a trecut pe aici pasul cronicarului dezvă­luind lumii misterele ţării de piatră, pentru a rostui meleagul acesta definitiv într-un raft de bibliotecă în care te poţi reîn­toarce oricind, ca intr-o gară a plecărilor, ca într-o pinacotecă fundamentală in care culorile de toate anotimpurile ale Munţilor Apuseni pot odihni departe de primejdia degradării. Acolo, în­tr-un raft arcul maestrului stă bine încordat, apt în fiece clipă să te propulseze, săgeată fragi­lă, în aerul de vechime multă al Zarandului ori al Arieşului, a­­colo unde se pare că s-au întoc­. Reportaj de Titus Vîjcu mit primele podoabe metalurgice ale acestui pămînt. Astfel s-au lăsat memoraţi pentru mulţi A­­pusenii, mai înainte ca privirea să-i fi putut cerceta cu avidita­te, astfel, printr-o mare lecţie de reportaj oameni şi locuri necer­cetate ne-au devenit familiare, intime, astfel s-a zămislit aprio­ric sudura puternică dintre un peisaj de nebănuită frumuseţe şi cel care e chemat să îi admire această frumuseţe. Dar, dincolo de marea lecţie pe care generozitatea dascălului de ,,privelişti şi sentimente“ — dis­ciplină aflată continuu în stu­diul fiecărui fiu al acestor me­leaguri — ne-a dăruit-o cu des­tul de mulţi ani în urmă, mai există şi o altă lecţie — una de viaţă, deloc livrescă — pe care urmaşii eroilor lui Bogza, con­temporanii noştri deci, o pot oferi cu aceeaşi generozitate şi dezinvoltură trecătorului grăbit ori ba, care vrea să mai citească vreo citeva pagini din noua carte a ţării de piatră. M-am convins eu însumi de acest fapt în chiar aceste zile de vară cinci, căutind în pămîntul de sacră vatră al Apusenilor în­semnele unei niciodată îmbă­trînite tradiţii am putut desco­peri simultan, la fiecare pas în­semnele temeinice ale noului. Rinduri noi, într-o carte ce se vrea mereu deschisă spre viitor şi viitorime. Şi nu cred că aş putea evoca un simbol mai lim­pede şi mai exact decit acela despre care îmi vorbea un om „de demult“ — a se citi virstnic — al locurilor, moş Toader Dra­­goşa care, cu intuiţie de mare cărturar distingea în inima Ţe­­bei sensul duratei, al perma­nenţei nu chiar existenţa celor trei goruni umbrind mormintul Crăişorului. Este acolo un stră­bun din lemn tare ce a văzut chipul lui Mihai Viteazul odih­­nindu-se sub el aşa cum avea să vadă aproape două secole mai tirziu şi pe cel al lui Nicola Ursu din Alba a devenit marele răz­vrătit Horia. Şi mai este un al­tul lingă care a jurat lancu A­­vram să nu-i fie lăsată poporului său povara asupririi, arbore fal­nic la tulpina căruia se odih­neşte marele revoluţionar de la 1848. Iar alături de ei, mezinul, zvelt ca însăşi ideea ce l-a fă­cut ortac celorlalţi, doi, un go­run tinăr, de-abia de un dece­niu sădit, de însăși mina celui mai iubit fiu al României de azi. Ca un însemn al patimei de (Continuare în pag. a 3-a) carte ce rămîne deschisă

Next