România Liberă, noiembrie 1977 (Anul 35, nr. 10270-10295)

1977-11-01 / nr. 10270

ANUL XXXV / Nr. 10270 6 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vâ ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI UNITĂŢII SOCIALISTE încheierea vizitei de prietenie a preşedintelui Republicii Arabe Egipt, Mohammed Anwar El Sadat Vizita de prietenie întreprinsă în ţara noastră, la invitaţia pre­şedintelui Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de preşedintele Re­publicii Arabe Egipt, Moham­med Anwar El Sadat, a luat sfirşit luni la amiază cind înal­tul oaspete a părăsit Capitala. La plecarea din Sinaia, unde a avut loc convorbirile la nivel înalt româno-egiptene, pre­şedinţii Nicolae Ceauşescu şi Mohammed Anwar El Sadat au fost salutaţi de Ion Cîrcei, pre­şedintele Consiliului popular­­judeţean Prahova, de Con­stantin Neagu, primarul oraşu­lui Sinaia, de alţi reprezentanţi ai organelor locale de stat. Un grup de pionieri şi tinere fete au oferit celor doi şefi de stat buchete de flori. Apoi, coloana oficială, escortată de motociclişti, s-a îndreptat spre aeroportul Otopeni, unde a avut loc ceremonia plecării. Aerogara este împodobită sărbătoreşte. Pe frontispiciul Salonului oficial se aflau por­tretele preşedinţilor Nicolae Ceauşescu şi Mohammed Anwar El Sadat, încadrate de drapelele celor două ţări. Pe mari pan­carte, se puteau citi, în limbile română şi arabă urările : „Să se dezvolte relaţiile de priete­nie şi colaborare dintre Repu­blica Socialistă România şi Re­publica Arabă Egipt, în intere­sul ambelor noastre ponoare, al cauzei păcii, securităţii şi coo­perării în întreaga lume !“ . ..Trăiască pacea, prietenia şi co­laborarea între toate popoarele lumii !“ La sosirea pe aeroportul Oto­peni, mii de bucureşteni salută cu stimă şi simpatie pe şefii de stat ai celor două ţări. Ceremonia plecării începe cu prezentarea onorului de către o gardă militară. Sunt intonate imnurile de stat ale Egiptului şi României. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Mohammed Anwar El Sadat trec în revistă garda de onoare. Inaltul oaspete îşi ia apoi rămas bun de la persoanele o­­ficiale române aflate pe aero­port. Sunt prezenţi tovarăşii Manea Mănescu, Emil Bobu, Gheorghe Cioară, Ion Dincă, Janos Fazekas, Gheorghe O­­prea, Ştefan Andrei, Teodor Co­­man, Ion Coman, Miu Dobres­­cu, Nicolae Giosan, Angelo Mi­­culescu, viceprim-ministru al guvernului, George Macovescu, ministrul afacerilor externe, alţi membri ai guvernului. Președintele Mohammed An­war El Sadat este salutat la plecare, de asemenea, de şefii misiunilor diplomatice ai Rega­tului Hasemit al Iordaniei, Re­publicii Irak, Jamahiriei Arabe Libiene Populare Socialiste, Re­gatului Marocului, Republicii Arabe Siriene, Republicii Demo­cratice, Sudan, de reprezentan­tul permanent la Bucureşti al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, precum şi de amba­sadorul Iranului in România. Pe aeroport se aflau, de ase­menea, ambasadorul Republicii Arabe Egipt la Bucureşti. Has­­san Abdel Aal Nayel şi membri ai ambasadei egiptene. La rîndul lor, Ismail Fahmi, vice-premier şi ministru al afa­cerilor externe, celelalte per­soane oficiale care l-au însoţit pe şeful statului egiptean în ţara noastră îşi iau rămas bun de la oficialităţile române. Cei doi şefi de stat sunt ova­tionaţi îndelung de mulţimea aflată la aeroport care îşi ex­primă satisfacţia faţă de rezul­tatele rodnice ale noului dialog la nivel înalt româno-egiptean menit să servească intereselor celor două ţări, păcii generale, colaborării şi înţelegerii inter­naţionale. între cei prezenţi pe aeroport se aflau numeroşi stu­denţi egipteni şi din alte ţări arabe. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Mo­hammed Anwar El Sadat răs­pund cu cordialitate manifes­tărilor pline de căldură ale mulţimii care aclamă indelung pentru prietenia româno-egip­­teană. Un grup de pionieri, oferă buchete de flori preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi preşedin­telui Mohammed Anwar El Sadat. La scara avionului, preşedin­tele Nicolae Ceauşescu şi pre­şedintele­­‘‘Mohammed An­war El Sadat îşi iau un călduros rămas bun. Cei doi preşedinţi îşi string prietenește miinile, se îmbrăți­șează , cu căldură. La ora 12.00 avionul prezi­dențial a decolat îndreptîndu-se spre Iran. COMUNICAT COMUN (în pagina a 2-a) % | ' ' |||||||| Imnul ţării, un „Imn care subliniază realizările noastre ceea ce dorim să înfăptuim Suflet din sufletul Sub semnul celor trei culori Aş dori să încep prin a măr­turisi un lucru care mi se pare că vorbeşte de la sine : după ce posturile noastre de radio au difuzat noul Imn al Republicii Socialiste România m-am sur­prins — şi sînt convins că nu numai eu — fredonîndu-l în timp ce lucram la strung. Nu în­seamnă oare asta că melodia, cuvintele ei, îmi pătrunseseră adine in inimă ? Am citit şi re­citit cuvintele şi de fiecare dată simţeam acelaşi fior de emoţie. Pentru că ele spun direct, sim­plu, lucruri care ne sînt atît de dragi tuturor. Ele ne aduc amin­te că sub semnul celor trei cu­lori şi-au dat viaţa strămoşii noştri ca să trăim azi într-o ţară liberă. Aici, la noi, la „Griviţa Roşie“ există o tradiţie revoluţionară binecunoscută. De peste 30 de ani de cind lucrez neîntrerupt în uzină, am simţit permanent mîn­­dria colegilor mei pentru fap­tul că sîntem urmaşii celor care şi-au jertfit viaţa in ’33 ca să apere drepturile muncitorilor. Eu şi tovarăşii mei de muncă am înţeles că e de datoria noas­tră să purtăm mai departe stea­gul luptei revoluţionare lupta pentru independenţa ţării, pen­tru cauza oamenilor muncii. Şi ne bucurăm că pe o muzică pe care o ştiam încă din copilărie — cînd părinţii ne spuneau că acesta-i un cîntec vechi, al in­dependenţei şi unităţii români­lor — avem un text nou care glorifică atît eroismul străbuni­lor, dragostea de ţară, cit şi cu­ceririle poporului nostru în anii luminoşi ai socialismului, strofe care arată clar care sunt idealu­rile noastre. Există desigur multe cintece care vorbesc­­de realizările noas­tre, de visurile noastre, dar imnul este cu totul altceva. Imnul unui popor este ceva so­lemn, înălţător şi pe care cînd îl cvnţi simţi că te identifici cu patria, cu toţi cei ce trăiesc pe pămintul ei. Imnul pe care Marea Adunare Naţională l-a adoptat recent arată, în fond, sufletul poporului nostru, aşa cum este el, cinstit, dornic de libertate, prietenos dar dîrz și neînfricat, cu cei care ar dori să-i stea împotrivă. Imnul aces­ta spune tuturor că nimic nu ne poate opri ca sub conducerea partidului să ne făurim un viitor luminos, să clădim pe aceste tărîmuri, apărate cu singe de străbuni, cea mai dreaptă­ orîn­­duire — comunismul. Marin I. Banilă strungar Erou al Muncii Socialiste Adunat parcă silabă cu silabă din graiul ca un fagure de mie­re al maselor populare, făuritoa­rele bunurilor materiale şi spi­rituale, cules din sufletul multi­­­secular al poporului român şi exprimat de o conştiinţă patrio­tică trează, în formule limpezi, cu profunzimi de gind, ca un proverb, noul Imn de stat al Republicii Socialiste România este un cîntec reprezentativ, străbătut de înălţătoare idealuri socialiste, un cîntec care ne ex­primă plenar, mărturisindu-ne lumii, aşa cum sîntem, cum am fost şi cund vrem să fim in e­­ternitatea istoriei. Un imn al vieţii noi socialiste care cele­brează aşa cum se cuvine tre­cutul nostru glorios, amintind Ion Dodu­ Bălan (Continuare in pag. a 3-a) poporului Marti 1 noiembrie 1977 i Harta lanomanilor meteorologici probabila. Amănunta in pagina a 5-a PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU 9­­­9 a primit pe ministrul industriei şi turismului al Republicii Peru Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, luni după­­amiază, pe general de divizie Gaston Ibanez O’Brien, ministrul industriei şi turismului al Re­publicii Peru, care efectuează o vizită în ţara noastră. La primire a participat tova­răşul Ioan Avram, ministrul in­dustriei construcţiilor de maşini. A fost prezent Alberto Galvez, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Republicii Peru la Bucureşti. Ministrul peruan a înmînat preşedintelui Nicolae Ceauşescu un mesaj de prietenie şi i-a transmis un cordial salut din partea preşedintelui Republicii Peru, general de divizie Francis­co Morales Bermudez, precum şi urări de prosperitate poporului român prieten. Mulţumind, preşedintele Nicolae Ceauşescu a rugat pe oaspete să transmită din partea sa un călduros salut şi cele mai bune urări preşedintelui Fran­cisco Morales Bermudez, iar po­porului prieten peruan bunăstare şi fericire. In timpul întrevederii a fost relevată evoluţia ascendentă a relaţiilor româno-peruane şi s-a exprimat dorinţa de a adunei şi diversifica colaborarea pe plan politic, economic, cultural şi in alte sfere de activitate între cele două ţări, de a intensifica con­lucrarea lor pe plan internaţio­nal, în folosul celor două po­poare, al cauzei păcii, destinde­rii şi cooperării internaţionale. Examinîndu-se rezultatele co­laborării economice dintre cele două ţări, s-a evidenţiat că România şi Peru au interese co­mune pentru a asigura pe aceas­tă cale un progres mai rapid in dezvoltarea lor economică şi so­cială. S-a exprimat, de aseme­nea, hotărîrea ambelor ţări de a acţiona în continuare pentru în­tărirea colaborării şi solidarităţii cu celelalte ţări în curs de dez­voltare în lupta pentru statorni­cirea unor relaţii politice de tip nou între state, pentru înfăptui­rea aspiraţiilor de progres şi bunăstare, pentru instaurarea unei noi ordini economice, a unui climat de înţelegere inter­naţională, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, prie­tenească. Astăzi încep întîlnirile dintre candidaţi şi alegători Astăzi Începe în întreaga ţară o nouă şi importantă etapă a campaniei electorale în vederea alegerilor de deputaţi de la 20 noiembrie, etapă ce cuprinde în­­tîlniri intre candidaţi şi alegăto­rii lor din circumscripţiile elec­torale municipale, ale sectoare-­­lor municipiului Bucureşti, oră­şeneşti şi comunale. După ce, în însufleţite adunări cetăţeneşti, oamenii muncii au aprobat în­scrierea pe listele de candidaţi a mii şi mii de oameni exemplari în muncă, în viaţa obştească, in familie, propuşi de către Frontul Unităţii Socialiste, incepind îm­preună cu ei în chiar aceste adu­nări gospodăreşti dezbateri des­pre problemele actuale privind progresul localităţilor lor,­­ vom asista acum la amplificarea aces­tor dezbateri, la transformarea lor intr-un fructuos dialog de lucru la scară naţională despre înflorirea patriei în următorii doi ani şi jumătate ai cincinalu­lui actual. Alegătorii cunosc acum, din vi­brantul său Apel, obiectivele pe care, în spiritul Programului partidului, Frontul Unităţii So­cialiste le prezintă în faţa po­porului în vederea apropiatelor alegeri de deputaţi." Politica de dezvoltare într-un ritm înalt a întregii economii naţionale, dezvoltarea armonioa­să, echilibrată, a tuturor zonelor ţării , creşterea susţinută a ni­velului de trai material şi spi­ritual al întregului popor, toate aceste istorice hotăriri ale Con­gresului al XI-lea al partidului, prin care România va face noi paşi însemnaţi pe drumul pro­gresului şi bunăstării, al apropie­rii de ţările dezvoltate ale lumii, concretizate pentru perioada no­ului mandat în importantele o­­­biective şi sarcini ale următori­lor ani ai cincinalului pe care îl parcurgem, reprezintă pentru toţi­ locuitorii ţării înseşi­ proble­mele vitale ale existenţei lor, ale acţiunilor pe care ei trebuie să le întreprindă în vederea unei rezolvări optime. Este firesc, de aceea, ca momentul întilnirii cu cei care se vor reprezenta nă­zuinţele, preocupările, interesele în organele locale ale puterii de stat să dobindească semnifica­ţia unui act politic major. Candidaţi şi alegători, deopotri­vă, vom dezbate, cu înalt simţ de răspundere civică, cu profund devotament patriotic, felul in care se rezolvă fiecare din acele aspecte concrete ale dezvoltării vieţii economice şi sociale din comuna, oraşul, municipiul, sec­torul bucureştean unde locuiesc, pentru a contribui, prin învăţă­mintele desprinse, la perfecţio­narea cadrului general de înfăp­tuire a măreţelor sarcini de dez­voltare a ţării, trasate de partid, „întreaga desfăşurare a campa­niei electorale — spunea tovară­şul Nicolae Ceauşescu la recenta plenară a C.C. al P.C.R. — să­­ dea prilejul unei dezbateri se- I rioase, critice şi autocritice, a problemelor existente, precum şi­­ întocmirii unor programe con­crete de măsuri pe fiecare oraş şi comună, pentru soluţionarea problemelor privind condiţiile de viaţă ale oamenilor muncii cu participarea cetăţenilor inşişi“. Cuvintele secretarului­ general al partidului subliniază limpede ca­racterul de lucru al intilnirilor intre candidaţi şi alegători, fap­tul că, tocmai pentru ca patria să progreseze rapid, acestea tre­buie să ofere oamenilor muncii un prilej de analiză exigentă a stadiului de dezvoltare atins de către fiecare localitate în parte, un prilej de stabilire fermă, pe baza programelor concrete exis­tente in fiecare localitate, a unor măsuri hotărite pentru realiza­rea in acest cincinal a liniilor di­rectoare stabilite de partid pri­vind ridicarea gradului de civili­zaţie a fiecărei localităţi, a fie­cărui judeţ, a întregii ţări. Tematica adunărilor cetăţe­neşti va acoperi, astfel, practic, întreaga sferă de activitate, pre­zentă şi viitoare, a consiliilor populare, pe care, fără îndoială, candidaţi şi alegători, o vor a- Graziela Vântu (Continuare in pag. a 5-a) Tovarăş, un cuvînt ce exprimă o morală nouă şi un om nou Sîntem cu toţii Cuvintele folosite pentru a exprima raporturile sociale ca­pătă adesea un colorit afectiv, favorabil sau defavorabil, după cum se schimbă relaţiile între oameni. Cele a căror coloratură nu convine sînt în mod firesc, treptat părăsite. Hotărîrea re­centă a Plenarei Comitetului Central, adoptată şi de Marea Adunare Naţională, urmăreşte să pună normele de adresi­re în relaţiile dintre cetăţeni, în de­plin acord cu conţinutul nou al relaţiilor sociale din ţara noastră. Salariu nu avea la origine nimic supărător (era suma dată soldaţilor ca să-şi procure sare), dar mai tîrziu a ajuns să se specializeze, marcînd pozi­ţia personalului plătit de un pa­tron. In treacăt fie zis nici anga­jat nu era mai bun la origine, căci denumea pe cel care a dat un gaj, adică o garanţie. Iar cuvîntul domn trimitea la accep­ţia sa originară care însemna „stăpin“. Cuvintele propuse în locul ce­lor vechi exprimă exact raportu­rile noi dintre oameni în societa- Acad. Al. Graur (Continuare in pag. a 3-ai Adoptarea de către Marea Adunare Naţională a Legii pri­vind normele de adresare între cetăţenii ţării noastre are, după mine, o importanţă deosebită. Nu-i vorbă, eu şi mulţi alţi tova­răşi de muncă din cooperativa agricolă de producţie, cetăţeni din cadrul comunei noastre, fo­loseam şi pină acum acest mod de adresare. Pe ici, pe colo, însă, în relaţiile cu anumite categorii de cetăţeni unii mai foloseau şi cuvîntul „domn“. De multe ori am stat şi m-am întrebat : de ce pentru unii tovarăşe, pentru alţii domnule ? Că doar sîntem cu toţii fiii aceleiaşi ţări, oameni care contribuim in egală măsură la propăşirea patriei. Pe vremuri, cînd în comuna noastră stăpîni erau alde Niţescu sau Bazilescu noi, cei care tru­deam din greu pe moşiile lor nici niu am fi îndrăznit să ne adre­săm altcumva decit „cucoane“ sau „domnule“. Astăzi, insă, cind nu mai avem nici boieri nici domni, cînd în faţa legii sintem­ cu toţii egali, cînd fiecare dintre noi este nu numai producător dar şi stăpin pe mijloacele de produc­ţie, pe tot ceea ce realizăm prin munca noastră, socot că aseme­nea formă de adresare nu-şi mai are rostul. Doar fiecare cetă­ţean al ţării noastre, fie el ţăran, muncitor, medic, profesor sau artist, îşi aduce contribuţia sa la înflorirea ţării, la construirea so­cialismului. Atunci de ce unii să fie tovarăşi şi alţii domni ? Drept să spun, dacă cine­va ar îndrăzni să mă facă „domn“ aş considera ca o jignire ce mi se aduce, că doar nu numai eu, dar nimeni nu mai trăieşte azi la noi în ţară din sudoarea muncii altora. Toţi sîntem egali, toţi sîntem tovarăşi, tovarăşi de muncă. Şi atunci de ce să ne adresăm unul altuia in mai multe feluri ? Pentru noi, ţăranii, cuvîntul tovarăş nu este deloc nou, l-am folosit decenii de-a rîndul, adre­­sindu-ne cu el oamenilor mai apropiaţi, celor cu care plecam la drum, cu care puneam la cale vreo lucrare. In timpul din urmă cuvintul a căpătat sensuri şi mai adinei. Tovarăş era muncitorul de la oraş care venea să ne lumi­neze mintea, să ne arate calea cea nouă deschisă de partid, să ne ajute la reparatul uneltelor şi maşinilor, la introducerea tehni­cii avansate şi la noi în agricul­tură. Astăzi cu cuvintul tovarăş ne adresăm tuturor celor care sunt alături de noi, în marea bă­tălie pe care o desfăşurăm pen­tru­­înfăptuirea programului par­tidului. Pentru mine „tovarăş“ a devenit un cuvînt scump, un cu­vînt care merge la inimă. Cu el ne adresăm însuşi conducătorului partidului şi statului. Şi atunci cum să nu fim mindri că şi alţii ni se adresează la fel ? Iată de ce socotesc că stabilirea prin lege a acestui mod de adresare consti­tuie o necesitate, o măsură car­e consfinţeşte o realitate deja exis­tentă la noi în ţară. Vasile Enache brigadier, cooperativa agricolă de producţie Săuceşti, judeţul Bacău tovarăşi .„ Ne merge la inimă VOTUL MARII ADUNĂRI NAŢIONALE A EXPRIMAT SENTIMENTELE ŞI APROBAREA ÎNTREGULUI NOSTRU POPOR Telegrame adresate C.C. al P.CL tovarăşului Molae Ceauşescu (în pagina a 3-a)

Next