România Liberă, iulie 1978 (Anul 36, nr. 10476-10501)
1978-07-01 / nr. 10476
Pagina a 2-a — 1 iulie 1973 TURISM ŞI CULTURĂ Proliferarea genului memorialistic in literatura noastră actuală a făcut auzite mai multe glasuri care incriminau ameţiturile de turism cultural, in favoarea unei culturi superioare a mijlocului de cunoaştere pe care îl reprezintă călătoriile. Sunt acele voci care, pe drept cuvint, dezavuaţi acea cunoaştere superficială, în grabă şi fără discernămînt, care se practică prea adeseori şi care se lasă uşor influenţată de aspectul decorativistic exterior, puţin semnificativ, exclamativ şi neanalizat, transpus grăbit in numărul semnelor ele exclamare. Or, tocmai conştiinţa gratuităţii acestei „culturalizări“ epidermice merită toată atenţia şi trebuie încurajată atît prin recomandarea critică a literaturii autentice de călătorie, de nivel artistic exemplar, cit şi a obiectivelor care, deşi solicită popasuri mai insistente, oferă real acea bogăţie de semnificaţii care răsplăteşte, cu folos adevărat, efortul de cunoaştere. Turismul se desparte de cultură când nu se bazează pe o intenţie manifestă de cunoaştere semnificativă. Actele spiritului provocate de ineditul voiajului alătură, lingă evenimentul intelectual al cunoaşterii propriuzise, o vibraţie afectivă care ii dă o identitate memorabilă, o datează definitiv în calendarul nostru sufletesc. Prin toate mijloacele, la noi se încurajează forma civilizatorie a turismului, accepţia lui modernă, care implică recunoaşterea pilduitoare a unor evidenţe umane materializate in acte de cultură şi civilizaţie. Se insistă tot mai mult (înţelegînd prin aceasta un proces care este in desfăşurare) asupra conştientizării valorilor complexe de cunoaştere şi recunoaştere oferite de călătorie. Căci alegerea călătoriei depinde tot mai mult de scopurile circumscrise acestor perimetre. Sibiul şi împrejurimile lui oferă turistului, in special in sezonul estival, reperele unui interes sporit pentru cunoaşterea specificului tradiţional, al zonei, pentru cunoaşterea unor aspecte de muncă obiectivate, în produse caracteristice, al unei armonii speciale între locuinţă şi peisaj, intre caracteristicile microcosmosului şi cele ale macrocosmosului social. Multe dintre aceste repere semnificative de cultură şi civilizaţie, sedimentate prin convieţuirea românilor cu saşii, comportând interferenţe spirituale elocvente, au fost reunite, în vederea cunoaşterii şi conservării într-o reţea de trasee cultural-etnografice, marcată prin muzee, case-muzeu sau expoziţii-muzeu de profil istoric, etnografic sau de artă populară. Pe citeva, le vom prezenta pe scurt, ii, cele ce urmează, deoarece se înscriu firesc in acele recunoașteri culturale care nu mai fac din turism doar un agrement al schimbărilor de decor. Muzeul etnografic din Poiana Sibiului este rezultatul încropirii mai demult a cîtorva colecţii păstrate in case ţărăneşti şi oglindind in special amploarea şi efectele economico-sociale ale păstoritului de transhumanţă. Păstoritul este ilustrat într-o gamă vastă de unelte specifice, alături de obiecte casnice din gospodăria pastorală. Instrumentarul tradiţional mai cuprinde obiecte de muncă din domeniile agriculturii de munte, lemnăritului, cojocăritului. Arta creată tradiţional aici este înfăţişată vizitatorilor prin costume, textile de casă, pictură populară pe sticlă etc. Complexul muzeal-etnografic Galeş-Sălişte ilustrează o străveche civilizaţie românească dezvoltată în această vatră din Mărginimea Sibiului. Exponatele sunt ştiinţific prezentate . Provincia cărturarului in expoziţia pavilionară sunt simbolizate, caracteristicile locale ale agriculturii, păstoritului, albinăritului, pomicultură şi meşteşugurilor, sunt prezentate ateliere meşteşugăreşti. Sectorul în aer liber cuprinde o casă reprezentativă pentru Sălişte, o stină cu un bogat instrumentar pastoral, angajate toate într-o evidenţă documentar-istorică asupra acestei zone aflate la poalele cetăţii dacice de la Tilişca. Muzeul sătesc din Sibiel este impregnat cu farmecul aparte al acestei vestite localităţi, căreia i se conservă, astfel, zestrea artistică. Sunt prezentate unelte legate de ocupaţii şi uz casnic, piese de port şi ţesături mărginene. Un interes sensibil este suscitat de colecţia de documente şi cărţi vechi, intre care numeroase manuscrise din secolele XV—XVI. In Muzeul sătesc din Gura Riului sunt înfăţişate produse de artă populară şi diferitele tehnici de realizare, ţesături şi broderii, lucrări în piele, picturi pe sticlă, insemni simbolice legate de diferite obiceiuri locale. Este reconstituit, şi un interior tradiţional local, specific secolului al XIX-lea. Casa-muzeu din Cristian este adăpostită intr-o clădire datind din secolul XVII, in stil francon. Pune in valoare o gospodărie ţărănească din secolul al XIX-lea, în spirit tradiţional săsesc şi ilustrînd obiceiuri ale acestei populaţii. Uneltele aparţin, in special, industriei casnice textile, dar şi agriculturii (tipuri de plug, furci de lemn, rişniţă ş.a.). Muzeul etnografic din Răşinari cuprinde o seamă de mărturii materiale ale culturii populare din această străveche aşezare românească , peste 1500 de piese, care se referă la : istoria localităţii, ocupaţiile localnicilor, meşteşugurile, industria casnică, portul, interiorul ţărănesc, mobilierul. Sunt reconstituite interioare răşinărene, adevărate complexe de artă populară (textile, mobilier, ceramică, pictură populară). Expoziţia-muzeu din Cisnădi-Boara dă o imagine despre meşteşugul şi arta sud-transilvăneană a ceramicii, ale cărei produse, provenind din centre române, săseşti sau maghiare, au circulat şi in Cisnădioara. Apar şi o serie de costume populare tradiţionale, cel local fiind rezultatul decorativ al convieţuirii românilor şi saşilor, sub forma fuziunii unor elemente eterogene. Sunt înregistrate obiecte din lemn ornamentate sculptural, mobilier pictat in consens cromatic cu interioarele din localitate. Muzeul istorico-etnografic din Boita reuneşte mărturii istorice şi etnografice pentru profilul acestei localităţi aflate într-o zonă de dublă influenţă — dinspre Mărginimea Sibiului şi dinspre Ţara Oltului. Sunt ilustrate : agricultura, păstoritul, activităţile forestiere, pescuitul, meşteşugurile casnice şi portul popular. Muzeul etnografic şi expoziţia memorială „Gheorghe Lazar" din Avrig înfăţişează vizitatorilor un interior tradiţional (impresie de intimitate emanată de mobilierul pictat cu motive florale, decoraţii cu textile şi ceramică), piese de artă textile şi de port, expoziţia memorială „Gheorghe Lazăr, unde sunt grupate mărturii despre viaţa şi activitatea acestei prestigioase personalităţi a culturii româneşti. Muzeul etnografic şi memorial „Badea Criţan“ din Cârţişoara prezintă cele mai caracteristice manifestări ale locuitorilor acestei comune de pe Transfăgărăşan : ceramică, sticlărie, manufactură, pictură pe sticlă. Personalitatea ţăranului autodidact şi patriot Badea Criţan, agent de răspindire a cărţii spre ambele versante ale Carpaţilor, este sugerată de o parte din biblioteca sa. Din traseul cultural pe scurt schiţat aici nu poate lipsi reperul important al Muzeului etnografic din Dumbrava Sibiului — o arhivă impresionantă despre începuturile civilizaţiei şi culturii noastre, însemnând atestări ale ingeniozităţii populare în domeniul : agricultură, creşterea vitelor, păstorit, viticultură, pomicultură, activităţi destinate procurării hranei, prelucrarea lemnului pentru construcţii, olărit, meşteşugul extragerii şi prelucrării metalelor, prelucrarea firelor vegetale şi animale, intr-un complex definitoriu pentru specificul etno-cultural românesc. Desigur, aceste repere nu epuizează motivele unui act de cultură autentic prin turismul pe meleaguri sibiene, dar dau o măsură consistentă și convingătoare despre acesta. Titu Popescu Cerebralitate In mod vădit, cele două volume ale romanului Istorii de Mircea Ciobanu fac corp comun, indestructibil, autorul despărţindu-le în mod arbitrar, probabil din cauze independente de logica internă a cărţii. Romanul promite deci să capete dimensiuni impresionante, deoarece ultima pagină a volumului II întrerupe un moment de explozie narativă și nu de firească încheiere. In adevăr, Istorii începe să înalţe o structură complicată, o arhitectură somptuoasă, de solemn edificiu , pornită oarecum abstract, detaşat, cartea capătă tot mai multă vigoare, începe să-şi trăiască existenţa independentă, să dezvolte un univers coerent, expresiv şi tot mai captivant pentru cititor. Adevărat, continuăm să urmărim prăbuşirea singuraticului, puternicului, marelui Palada, dar ceea ce ne interesează în primul rind sunt cele o mie de fete ale vieţii învingătoare, care invadează paginile cărţii. Adică, parafrazindu-l pe Ibrăi şi lirism eanu, creaţia este cea care domină intenţiile filozofice şi etice ale autorului, tocmai in felul acesta ele că,păţind un plus de profunzime. Se pare că Mircea Ciobanu a ajuns acum la un fericit echilibru al celor două feţe ale talentului său : pe de-o parte o cerebralitate riguroasă, disciplinată, pe de alta o imaginaţie lirică accentuată, îngemănare ce duce la izbinzi remarcabile. Aceleiaşi înfrăţiri se datorează şi stilul lui Mircea Ciobanu. Un stil cizelat, uşor preţios, care ne demonstrează că pentru scriitor literatura este o ceremonie de zile mari, fraza arzînd cu o flacără albă întru celebrarea nobilei sărbători a scrisului. Volumul II din Istorii al lui Mircea Ciobanu ne confirmă părerea că asistăm la apariţia în literatura noastră, şi aşa marcată in ultimul timp de citeva foarte izbutite romane, a imei cărţi de excepţie. Manuela Tănăsescu Deşi turismul se practică în toate anotimpurile, totuşi frecvenţa mai intensă a scrisorilor in sezonul estival denotă că vara se bucură de prioritate. în acest context, rindurile trimise de tovarăşul Nicolae Raţicu din Bucureşti pledează pentru transformarea oraşului Buşteni intr-o „capitală a alpinismului românesc“. Pledoaria este captivantă nu numai prin verb ci şi prin argumentele ce le aduce. Intre care şi acela că masivul Bucegi, cu cele circa 300 trasee de „căţărare alpină“ (nu vă speriaţi de termeni !) dă prilej vilegiaturistului să se bucure de priveliştea ce i se deschide în faţă. Ministerul Turismului, care a fost consultat, a apreciat in mod favorabil propunerile făcute, arătind că la Buşteni s-au făcut şi se vor face noi investiţii pentru ca staţiunea să se dezvolte. Unele sugestii au fost luate în consideraţie in vederea Întocmirii proiectelor pentru cincinalul următor. Cît priveşte atribuirea titlului de „capitală a alpinismului", aceasta am dori s-o considerăm ca pe o figură de stil întrucît alpinismul poate fi practicat cu egal succes în întregul lanţ de staţiuni montane. Despre o altă staţiune căreia i se doreşte un viitor mai frumos ne scrie din Galaţi, Florian Manolescu. E vorba despre oraşul Sulina a cărui valoare turistică creşte de la an la an, oraş care a dezbrăcat, aura nostalgică nr‘scrisă şi măiestrie de Jean Bart, devenind un oraş cu pondere economică tot mai pronunţată, cu o plajă în extindere. Cititorul nostru propune ca organele locale să acorde o atenţie mai mare acestei plaje, să îmbunătăţească transportul in comun pină aici, însoţind scrisoarea sa cu citeva fotografii din vara trecută, din care se constată că... mai sunt multe de făcut. Ne facem interpretul tovarăşului Florian Manolescu sperind că, în vara aceasta, lucrurile să arate altfel decit în pozele de anul trecut... De la poze să ne îndreptăm spre atlase şi lucrări turistice, despre care se vorbeşte in scrisoarea expediată din Botoşani de Iancu Chişcaru. El salută, pe bună dreptate, apariţia atlasului geografic al judeţelor României. Apreciindu-l, îşi exprimă părerea că ar fi fost bine dacă atlasul ar fi consemnat locurile şi monumentele istorice şi de artă, muzeele şi casele memoriale. Deoarece atlasul a trecut de stadiul de proiect, cititorul se consolează la gîndul că asemenea specificări le va face singur, pe hărţile atlasului personal, cind va întreprinde un ocol prin ţară. întrucît atlasul este geografic şi nu turistic, nu-i putem pretinde să cuprindă şi alte elemente decit cele ce i le imnunc profilul lucrării. Sigur, cere nevoie de tui a'las tnrîetît. al României, der vorbind de cmre el intrăm îtl perimetrul altui momine ce ne propunem să-l dăm scrisorii ing. Victor Dumitrescu din București. Pentru lămurirea lucrurilor, am solicitat sprijinul Editurii sport-turism. Putem astfel anunţa că, în primul semestru al anului viitor, va apare un ghid turistic al României, iar în cursul acestui an, o reeditare a atlasului monumentelor istorice. Ne grăbim să răspundem tovarăşului Ion Schiteanu din comuna Godeni, judeţul Argeş, care ne cere citeva lămuri referitoare la distanţele la care se pot planta unele specii, astfel incit umbra lor să nu dăuneze culturii din gospodăria învecinată. Specialiştii in pomicultură, la care am făcut apel, ne-au precizat că aceasta depinde nu numai de specie, ci şi de varietăţile din cadrul speciei. Pentru a nu ne complica în detalii pomicole, i-am consultat pe jurişti. La sfatul lor, cităm art. 607 din Codul civil care arată că această distanţă este fixată, de regulă, prin reglementările organelor locale, făcind totuşi precizarea că, pentru arborii înalţi, depărtarea trebuie să fie de doi metri, iar pentru diverse plantaţii şi garduri vii, de jumătate de metru. Vorbind despre plantaţii, să trecem la scrisoarea semnată de Gh. Trizianu din Adjud, care face citeva propuneri vizind suprafeţele inutilizabile din lunca Siretului. Prevalîndu-se de experienţa dobindită la Vadu Roşca, propune ca în această luncă să se înfiinţeze răchitării. „O răchitărie bine îngrijită, ni se scrie, poate produce anual, la hectar, intre 10 şi 20 000 kg mlade de împletit, echivalentul valorii unui hectar de pădure de stejar sau de vie“. Propunerea a găsit ecou la organele silvice din judeţul Vrancea, care au identificat terenurile degradate şi au stabilit măsuri adecvate. Acum, două scrisori de ordin administrativ . Cititorului C. Constantin din Bucureşti ii comunicăm că, prin decretul 13/ 1978, contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe, indiferent de proprietate, existente la data de 1 ianuarie 1978 se prelungesc pină la data de 1 ianuarie 1979. Trecind la cea de-a doua „speţă“, ne îngăduim să întrebăm de cind comitetele judeţene de cultură şi educaţie socialistă se ocupă de zootehnie, întrebarea ne este prilejuită de rezolvarea unei sesizări înaintată, prin redacţia noastră, Consiliului popular al judeţului Vîlcea de Gh. Nicolae din comuna Stoileşti, satul Urşi. Era vorba de o vacă şi de producţia ei de lapte. Rezolvarea cazului a fost încredinţată, fără nici o glumă, unui angajat de la Biblioteca judeţeană. Dar pentru ca ineditul să nu se oprească nici, răspunsul a fost dat de Comitetul de cultură şi educaţie socialistă care a relatat despre situaţia vacii din bătătura omului. In paranteză, fie spus, Consiliul popular judeţean i-a dat ciştig de cauză cetăţeanului, dar asta nu ne opreşte să întrebăm ce legătură are cazul cu atribuţiile susnumitului comitet. Un răspuns cu adevărat de competenţa forurilor culturaleducative este cel dat de comitetul sectorului VII din Bucureşti, profesorului Adrian Vişoiu, in care se arată că în viitorul plan cincinal este prevăzută construirea unui mare complex cultural în cartierul Drumul Taberei, cuprinzind şi o sală multifuncţională. Vom încheia merrţionind că printr-o întimplare plăcută am primit, in aceeaşi zi, scrisorile a doi dintre cei mai vechi cititori şi colaboratori ai ziarului. Cooperatorul Tache Vasilache din Cindeşti-Neamţ, ajuns la 80 de ani, ţine să-i transmitem mulţumiri prof. Paul Popescu-Neveanu pentru o recentă lucrare consacrată combaterii misticismului. Iată, îndeplinim dorinţa celui care semnează, tot familiar, moş Tache Vasilache. A doua scrisoare este de la Ştefan Albu din Năsăud, care împlinind, de asemenea, o vîrstă respectabilă, ţine să mulţumească ziarului pentru „cele multe publicate, lăudate sau criticate şi îndreptate, de la noi din Năsăud“. Ne face plăcere să-i transmitem cele dorite şi acestui vechi prieten al ziarului şi ambilor, îndemnul de a scrie la fel de tinereşte, ca pină acum. Const. Sîrbu RĂSPUNDEM CITITORILOR Etica şi viaţa de fiecare zi CONŞTIINŢA PROPRIEI RĂSPUNDERI . ■ „Starea de echilibru apare atunci cînd pofi să spui : Nici eu nu am rămas dator, fiindcă iată ce am dat societăţii in anii mei de muncă...“ DUMITRU DIACONESCU maistru, şef de secţie la „Tractorul“-Braşov Am o funcţie pe care, de obicei, o ocupă inginerii... Mai există şi alţi maiştri pe postul de şef de secţie ? Ultimul, maistrul Oprea Victor, şeful secţiei montaj, a ieşit la pensie şi am rămas numai eu... Eram mult mai mulţi, la un moment dat. De ce fi cind eraţi mai mulţi ? N-aveam cadre, pe vremurile de mai demult. Era lipsă mare de specialişti pină prin '48—'50, cind au ieşit primele promoţii de ingineri crescuţi de partid, da statul nostru. De ciţi ani conduceţi secţia ? Din 1953... Bineînţeles că sunt in uzină de pe vremea cind se făceau avioane aici, din anul 1940... Mi-am început activitatea in secţia unde se fabricau motoare de avion, dar am avut nişte şefi buni care nu m-au lăsat intr-un singur loc. Deşi sunt strungar de meserie, mi-am desăvirşit un fel de meserie universală ; mă pricep cam la toate , şi la strungărie, şi la freză, şi la rectificare şi, în special, la roţi dinţate... Cind am inceput producţia de tractoare, prin 1946, fiind lipsă mare de muncitori calificaţi, mă treceau dintr-un loc în altul : „Du-te Diaconescu acolo, că nu avem cu cine lucra“... Unii nu-şi pot explica: „Cum, să faci tractoare şi să întîmpini, pe urmă dificultăţi în fabricaţia tractoarelor ?!“ La avioane, ponderea mare a materialelor erau dur aluminiu şi oţelurile de calităţi superioare. Noi nu prea ştiam să turnăm fonta... Parcă îl văd pe Ilie Trandafirescu venind cu cilindrii de la primul tractor : „Incearcă-i şi pe ăştia....“ Toţi cilindri ieşeau cu pori... Tractorul s-a născut cu sacrificii extraordinare, din partea tuturor. Dacă îmi amintesc bine, se numea IAR 22 acel prim tractor. Mai există vreun exemplar in uzină ? Mai există, la expoziţie. Dacă îl vedeţi pe primul, pe care l-am făcut, şi pe ultimul — nu vă vine să credeţi. Dar dumneavoastră — ce sentiment vă stirnesc ? Mă cuprinde un fel de nostalgie după anii aceia de tinereţe, deşi au fost zbuciumaţi. Cînd am făcut primele două tractoare erau în ele toate speranţele cîtorva mii de oameni. A fost, parcă, prin '48 cind directorul ne-a strins pe toţi in sala mare şi ne-a comunicat : „Dragi tovarăşi, în sfirşit, după multe tratative, guvernul democrat ne-a aprobat o comandă de cincii mii de tractoare“. Credeam că se va dărima sala sub ropotul de aplauze , toţi , cu şepcile, cu căciulile azvirlite in sus... Ştiam că prin semnarea acestei comenzi s-a asigurat existenţa fiecăruia dintre noi, că nu mai trebuia să ne punem problema zilei de miine... Acum, nu-şi mai pune nimeni problema zilei de miine... s-a terminat, a dispărut ! La cite tipuri de tractoare aţi lucrat ? Am lucrat la toate. Cel puţin cite un reper, dar — la toate tipurile. Sunt vreo 15, dacă nu mai multe. Cel mai splendid este acest S 1800 IF. Are o funcţiune mult deasupra automobilului ; ai apăsat pe buton — porneşte ! Numai cu două manete realizează toate manevrele. A luat medalie, recent, la Budapesta... U 650 a luat medalie de aur la Leipzig, acum 2-3 ani... Cind noi ne-ara apucat să facem tractoare, alţii erau aşi in materie de zeci de ani de zile. De pildă, americanii, englezii, fac tractoare de aproape o sută de ani... Şi am ajuns acum ca tractoarele româneşti să fie preferate pe numeroase pieţe. Cum aţi explica reducerea acestui handicap, intr-un timp istoric atit de scurt ? Se întimplă, uneori, cind iţi doreşti foarte mult un lucru să uiţi să te bucuri de el, atunci cind l-ai dobindit. Aşa şi noi , am o părere de rău că parcă nu trăim, după cum ar trebui bucuria acestui salt -pe care l-am făcut... In reducerea handicapului se vede puterea noastră de a crea dar, în primul rînd, se văd condiţiile : sprijinul dat de conducerea de partid. Ca să ajungi la asemenea performanţe, ai nevoie de cadre , şi s-au format cadre. Trebuie investiţii... Ultimul muncitor din fabrica noastră are astăzi un nivel de pregătire cu care poate răspunde oricărei probleme tehnice. Vă mai amintiţi cind a fost exportat primul tractor românesc ? îmi aduc aminte că primele au fost nişte KD 35, tractoare pe şenile, dar nu mai ţin minte unde... Am fost de trei ori în străinătate, ca specialist : in Grecia, în Zair şi in Mexic... In Mexic, am prezentat tractoarele U 550, S 1500 şi S 650, pe care vizitatorii Ie apreciau în unanimitate, zicînd mereu : „Sint formidabile !“ Dar se mai uitau şi la o pereche de pantofi de-ai noştri, şi la un aparat de radio. Am fost acolo cu tot sortimentul de mărfuri... Cind auzeau că suntem români, rosteau automat numele preşedintelui nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu... In Zair şi în Grecia eram în competiţie cu toate firmele lumii şi mă simţeam atît de mîndru de felul cum arătau tractoarele noastre ! Aşa cum spuneaţi mai înainte, teama zilei de miine a dispărut definitiv din peisajul nostru social. Dacă ne referim la debutul unui tinăr in munca industrială, ce elemente de comparaţie vi se par mai demne de relevat ? Aş zice că debutul acesta este astăzi mai greu, din punctul de vedere al competiţiei. Condiţiile create pentru ca tinărul să ajungă un bun muncitor industrial sunt de necomparat, dar însuşirea şi lansarea lui în problemele concrete ale producţiei rămine mai dificilă, avind in vedere complexitatea tehnică cu care se confruntă. Eu le spun mereu : „Fraţilor, fiţi atenţi, ţara aşteaptă de la noi să fim un pas cu vremea !" Sunt, în general, băieţi cuminţi. Se vede că au trecut printr-o filieră sănătoasă a educaţiei, a însuşirii de cunoştinţe. Iţi face plăcere să stai de vorbă cu ei, să te uiţi la ei , arată şi mai frumoşi, şi mai sănătoşi... mai altfel decit am fost noi. Toate problemele trebuie discutate cinstit cu ei, nu pe ocolite. Şi cînd ai vorbit ceva să fie vorbă... îmi spunea un tovarăş, într-o zi : „Măi, nea Mitică, să ştii că ai mină bună. Neam de neamul meu nu s-a gindit să ajungă ministru“. Am mai mulţi băieţi crescuţi de mine în uzină, ajunşi în conduceri de ministere, de mari întreprinderi. Vă mai intilniţi cu ei ? Mă întîlnesc şi cu cită plăcere ! Am rămas pentru toţi „nea Mitică“... Am acest sentiment de mulţumire sufletească că au ieşit nu numai buni profesionişti, dar şi oameni din ei , oameni care şi-au păstrat spiritul muncitoresc, neuitind că au pornit din rîndurile clasei muncitoare. Ce înţelegeţi prin spirit muncitoresc ? Cam ceea ce se intimplă, in general, şi la noi, la „Tractorul“ , o stare de reciprocitate, de respect între oameni, indiferent de locul pe care îl ocupă unul sau altul... Şi să nu ne ascundem unii altora greşelile, fiindcă tot în interesele noastre lovim. Eu sunt şi membru în consiliul oamenilor muncii pe uzină, unde lucrurile se spun de-a dreptul, pe nume. Se supără, poate, pe moment, şi directorul şi inginerul şef, dar le trece. Noi trăim ca într-o familie, unde mai apar şi necazuri şi neînţelegeri. Să-i auziţi pe şefii de secţie cum se critică unul pe altul cînd nu a primit ceea ce trebuia. Zici că s-au certat pe viaţă, definitiv. A doua zi însă : „Noroc, ce mai faci ? Cum stai cu treaba aceea ?“. „Am rezolvat-o ! Dar mi-ai zis-o“. „Ţi-am zis-o că trebuia“. De unde începe, după părerea dumneavoastră, democraţia reală şi ce anume o garantează ? Cred că un răspuns in sensul acesta rezultă şi din cele discutate pină acum... Democraţia începe de acolo de unde îi asiguri omului demnitatea de a-şi ciştiga piinea, de a-1 face să nu se simtă mai prejos decit alţii nici în faza in care el se formează pentru viaţă, nici mai tîrziu, cînd intră in viaţa de muncă... Avem în faţă toate învăţămintele istoriei care ne arată la ce au condus şi conduc discriminările dintre oameni, indiferent de natura lor. Aici, la „Tractorul“, lucrează împreună români, maghiari şi saşi... Dacă cineva ar încerca să facă o diferenţiere pe criteriul apartenenţei naţionale , ce aţi gindi despre omul acela ? L-aş trata ca pe un om înapoiat ! In zeci de ani, n-am auzit pe nimeni făcind asemenea deosebiri sau plingîndu-se că este persecutat fiind de o anume naţionalitate. Dacă cineva ar pune o problemă în sensul acesta, gindesc că noi l-am privi ca pe un fel de fantomă... Unii dintre prietenii mei cei mai buni sunt doi maghiari, cu care mi-am întovărăşit viaţa, idealurile, de pe vremea uceniciei ; fiica mea, asistentă medicală, se căsătoreşte cu un băiat de naţionalitate germană. Aşa trebuie să se întîmple în viaţă : să te împrieteneşti, să te căsătoreşti cu omul cu care ai aspiraţii, afinităţi comune ; orice alt criteriu rămine fals, inuman... Am citit mai demult o carte, „Stăpînirea de sine“, a unui englez, unde i se propunea cititorului să alerge pe o masă lungă de 50 de metri, amplasată la Înălţimea de un metru, sugerindu-i-se că pe aceeaşi masă — ridicată la înălţimea de o sută de metri — îi va fi frică să mai alerge. Şi aţi împărtăşit concluzia ? Cind omul contează pe sine, dind vieţii un sens şi un curs de urmat, cind evoluţia lui se întemeiază pe acumulări anterioare, întîlnirea cu noul, cu neprevăzutul, nu-i mai poate produce senzaţia de panică sau de frică. Viaţa, dacă e să o transpunem pe un grafic, are plusurile şi minusurile ei, dar esenţial rămine răspunsul la întrebarea : pentru ce o trăiesc şi ce drum am de urmat ?... Starea de împăcare, de echilibru, apare atunci cînd poţi să spui : „Intr-adevăr, societatea mie mi-a dat cutare şi cutare lucru, dar nici eu nu am rămas dator, fiindcă iată ce am dat societăţii in anii mei de muncă“.I Cornelia Simionescu WEWMEWM mJkmWEi Sentimentul istoriei*) Sentimentul Istoriei a însoţit in permanenţă lirica lui Vlaicu Bârna. Cărţile sale de poezie, precum : Minerii din satul lui Chişan (1943), Tulnice in munţi (1950), Cerbul roşu (1956), Arcul nurorii (1962), ca şi cele de proză . Romanul Caterinei Varga (1960). Cind era Noica împărat (1962), sunt tot atitea incursiuni in istorie, in fierbintea istorie a patriei, scriitorul evocind cu participaţi® lupta poporului şi a marilor sale figuri reprezentative, pentru libertate şi dreptate socială. Patriotismul poeziei lui Vlaicu Bârna îşi are sorgintea in cufundarea poetului in istorie, in năzuinţa lui de a trăi marile ei momente, cum bate in orice secundă / inima patriei mele“, mărturiseşte poetul intr-un poem (Aud cum bate) din ultima sa apariţie editorială . Patria mea, plai al Mioriţei, mărturisire ce are o acoperire edificatoare în poezia lui Vlaicu Bârna, al cărei itinerar se desfăşoară de-a lungul a peste patru decenii de trudă in slujba cuvîntului. Prezenţa sentimentului istoriei pe o întinsă arie din activitatea autorului Cerbului roşu dovedeşte că patriotismul creaţiei sale nu are nimic conjunctural, el fiind, indubitabil, o trăsătură organică a unei vocaţii şi personalităţi poetice. De subliniat că în pagina Vlaicu Bârna : Patria mea, plaiul Mioriţei. Editura Eminescu. nile unora din volumele enumerate — şi nu numai în ele — are o pondere evidentă şi piesa lirică in care poetul depune mărturie, cu satisfacţia participării, despre istoria contemporană, ■ despre luminosul prezent socialist. Aşa că apariţia unei cărţi ■ dedicată exclusiv trecutului şi prezentului patriei, cu titlul semnificativ Patria mea, plai al Mioriţei, se înscrie firesc în evo- luţia unei poezii care nu de puţine ori şi-a tras seva din frămintatele realităţi istorice ale ţării. Despre năzuinţa de a se cufunda în timpul istoric al patriei, de a evoca tumultul lui eroic şi revoluţionar, dar şi de a încerca să capteze în vers sporurile de frumuseţe şi împlinirile poporului, ne vorbeşte chiar poemul liminar Geneză, din care suntem siguri că lectorul va surprinde în finalul lui actualitatea unei sugestive rezonanţe : „De-aş putea întoarce pe fusele timpului / valul de pinză al întimplărilor / pină la ducele Gelu, pină la vulturul / ce-şi arunca umbra deasupra suliţelor / lui Negru Voevod, / pină la urmele Moldei lăsate-n / prundul umed al unei albii de riu, / pină la povirnitele coaste ale Posadei / unde fură risipiţi printre spini şi podbal termii glorioşi ai casei de Anjou, / pină la Corvini şi Muşatini, /.../ pină la zugravii ce închipuiri / pe vineţeala bolţilor de var , grădinile raiului şi focurile gheenei, / m-aş dumiri cum s-a ivit sub zodii, / cu zestrea lui, sub stelele Carpaţilor, / alesul, Făt- Frumos din lacrimă !“ In lirica sa patriotică şi civică, Vlaicu Bârna aduce caracteristicile proprii, care individualizează întreaga lui poezie. Se cunoaşte că poezia lui Vlaicu Bârna e una a discreţiei, a sugestiei insinuate prin tonuri estompate ; nici poezia lui patriotică nu se va afirma prin cadenţe sonore, prin declamaţie retorică. Şi, în acest compartiment al liricii sale, tonul va fi ponderat, emoţia devenind convingătoare prin combustia ei domoală, dar de durată. Traian Stoica * Juriul concursului „Tinereţea patriei noastre“ desfăşurat în cadrul Festivalului naţional „Cântarea României“, sub egida Comitetului municipal Bucureşti de cultură şi educaţie socialistă, a Centrului de îndrumare a creaţiei artistice de masă şi a Asociaţiei scriitorilor din Capitală a decernat următoarele premii : La poezie premiul I : George Bera-Arădeanu, Bogdan Negru, Dan Manolescu ; premiul II : Radian Dragoi, Rodica Şoricru, Luiza Stoichiţă, Petru Marinescu ; premiul III : Ion Diaconu, Ion Manole, Mircea Calianu, Mihaela Grosu, Marieta Sava-Bursuc ; menţiune : Valeria Deleanu. Proză: premiul I : Ion Teodor, Olimpia Ungherea ; premiul II : Marina Devesel. Montaje literar-muzicale. Premiul I : G. Popescu-Ger ; premiul II : Valeriu Potârcă ; reportaje : premiul I : Nicolae Stelea. * La Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a avut loc ieri, dezbaterea „Contribuţii româneşti la dezvoltarea marilor curente ale culturii europene — secolele XVII—XVIII“. Zăcăminte de (Urmare din pag. 1) inepuizabile fatal epuizabile în timp, cele spirituale, dimpotrivă, se înmulţesc, primesc străluciri noi cu trecerea vremii. Timpul lucrează in favoarea lor. Aşa cum spunea învăţatul francez Henri Focillon, creaţia populară românească, nu numai că supravieţuieşte, ca o piesă de muzeu, ea trăieşte încă, implicindu-se organic in viaţa de fiecare zi a poporului. O strălucită demonstraţie a inepuizabilei creativităţi a poporului nostru o face Festivalul naţional „Cintarea României“, datorită căruia au putut fi descoperite şi puse în lumină nenumărate valori artistice plămădite in sinul maselor iubitoare de frumos. Chiar un motiv atît de vechi cum este cel al Mioriţei este şi astăzi intens productiv, generînd noi şi noi variante de o excepţională semnificaţie şi frumuseţe artistică. M-am convins încă odată de acest lucru atunci cind profesorul Ovidiu Drimba mi-a încredinţat o variantă inedită de o rară valoare care merită să fie urmărită şi cercetată de specialişti în mediul ei natural din nordul Ardealului in munţii de suflet şi de gind românesc din care a fost zămislită. Există, deci, zăcăminte de inepuizabile bogăţii spirituale. O Mioriţă nouă, egală în frumuseţe cu cele mai valoroase variante cunoscute, ne determină să revenim asupra acestui motiv fundamental al poeziei româneşti in jurul căruia s-au exprimat variate opinii şi s-a purtat o adevărată luptă ideologică, de pe poziţii dintre cele mai contradictorii. In acest context subliniez faptul că Mioriţa este o bogăţie naţională inestimabilă care se cere urmărită şi cercetată cu grijă in evoluţia ei în vederea alcătuirii — cum s-a mai propus tot în coloanele acestui ziar de către Eugen Barbu — a unui corpus mioritic, după toate regulile folcloristicii şi filologiei moderne. Pentru acest lucru merită să fie antrenate toate forţele, de la elevi din şcoli, folcloriştii amatori, studenţi, profesori şi activişti culturali, pină la personalităţi academice, de cea mai înaltă autoritate ştiinţifică. Nu e vorba aici de a umbla după himere, ci de a cunoaşte şi de a conserva o bogăţie naţională de o valoare inestimabilă, un izvor viu al spiritualităţii noastre in care ne oglindim fiinţa istorică şi ne mărturisim necontenit geniul creator. Valorile autentice, cu adevărat mari, sunt mereu probleme de actualitate care se cer gindite, discutate şi, pe cit e posibil, rezolvate din perspectiva unui nou unghi ideologic şi istoric, bogăţii „România liberă“ CALENDAR 1 iulie 1978 Soarele răsare la ora 4,35 și apune la ora 20,04 9 în 1881 a apărut primul numâr a! revistei ,,Contemporanul". • In 1917 a încetat din viață Titu S Maiorescu. • In 1920 a apărut primul număr] (seria I) al revistei „Lupta de clasă" TEATRE ALIBI : Teatrul „Lucia Sturdza Bulendra'' - sala Studio (12 44 16), ora 1. 19,30 ; PATRIA MEA-I PAMINTUL UNDE-AU TRAIT STRĂBUNII - spectacol de sunet şi lumină prezentat de Teatrul Mic (14 70 81), ora 20,30 la Rotonda scriitorilor din Grădina Cişmigiu ; GOANA : Teatrul Giuleşti, ora 19,30 ; COMEDIE FARA TITLU : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 20 la Parcul „Nicolae Bălcescu" ; NU AM ÎNCREDERE in BARBAR : Teatrul «Cel. Nottara" (15 93 02), ora 20 la Parcul Herăstrău ; O POVESTE CU CINTEC : Teatrul Ţăndărică (15 23 77), ora 10 la Şcoala generală nr. 81 (Vitan) şi FATA BABEI ŞI FATA MOINEAGULUI, ora 18 la Şcoala general nr. 147 (Şos. Sălaj) ; BUN VENIT LA RAPSODIA : Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 18,30; DUPA AMIEZELE MUZICALE ALE TINERETULUI - ORCHESTRA DE CAMERA A LICEULUI DE ARTA „GEORGE” ENESCU* (laureată a concursului in-3 ternaţional „Struna de aur" —f Bydgoszcz (R.P. Polonă - 1971) Sala mică a Palatului, ora 18. TELEVIZIUNE Programul 12 : Telex ; 12,05 : Familia Palliser 13 : Curs de limbă spaniolă ; 13,25 Muzică distractivă ; 14,15 : Viaţa in lumina normelor eticii şi echităţii so cicliste ; 14,40 : Corul Ansamblului artistic al UIT.C. ; 14,55 : Bucureştiul necunoscut ; 15,30 : Intîlnire cu musica lui şi personajele sale ; 16 Film documentar : Ritmurile Canal,dei ; 16,30 : Moment folcloric ; 16,40 Club T... ; 17,40 : Agenda culturalartistică ; 18,10 : Iunie 1978 — cronica evenimentelor politice interne şi Internaţionale ; 18,30 : Charles Chaplin ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : Prim- plan ; 20,10 : Teleenciclopedia ; 21 Om bogat, om sărac ; 21,50 : întîlnire cu satira şi umorul ; 22,25 : Te-lejurnal ; Sport ; 22,40 : Romanţe,ti cîntece de voie bunăşi tangouri febre cu Gică Petrescu. Programul 2 19,50 : Desene animate ; 20,15 ; Tinerii şi muzica lor ; 20,35 : La sinea zilei în economie ; 20,45 : Bijuterii muzicale ; 21,30 : Documentar artistic : Paradă neobisnuita ; 22 : Caseta cu imagini. CINEMATOGRAFE INCREDIBILELE AVENTURI ALE UNOR ITALIENI IN RUSIA ; Patria (11 86 25), orele 9 - 11.15 — 13.30 -15.45 - 18 - 20,15 . UN POD PREA ÎNDEPĂRTAT : Scala (11 03 72), orele 9 - 12,30 - 16 -19,30 ; București (15 61 54), orele 9 - 12,30— 16 — 19,30; Grădina Capitol, ora 20,15 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; Grădina Moder, ora 20,15 ; Dinamo, ora 20,15 ; ONOAREA PIERDUTA A KATHARINE BLUM, Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; CASATORIA : Eforie (13 04 83), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20,30 ; UNDE APA E LIMPEDE SI BARBA- VERDE: Victoria (16 28 79), orele 9,31 - 12 - 14,30 - 17 - 19,30 A CINCEA PECETE : Central I (12 12 24) orele 9,30 - 12 - 14,30 - 17 - 19,30 ; (duminică : CHEAMAMA IN DEPĂRTAREA LUMINOASA) ; CORSARUL NEGRU : Festival ] (15 63 84), orele 9 - 12 - 16 - 19 ; PISICILE ARISTOCRATE : Capitol]) (16 29 17), orele 9,15 - 11,30 - 13,45] - 16 - 18,15 - 20,30 ; JOC SERIOS: Timpuri Noii (15 61.40). -orele, 9. -, 11,45 - 13,30 15.45 - 18 - 20 : DOCTORUL POENARU : Studio (Casa filmului - 1392 72), orele 10 îl - 12 — 14 — 16 — 18 — 20 ; Cotroceni] (49 48 48), orele 9 - 11,15 - 13,30 15.45 - 18 - 20,15; Arta (213186),'] orele 18 — 20 ; Grădina Arta, ora , 20.15 ; JANDARMUL lA PLIMBARE : Arta, orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 LOLER SI BOLER IN JURUL LUMII : Doina (16 35 38), orele 9,30 - 11,30 -11 13,30 ; NUNTA : Doina, orele 16 - 18 — „ 20 ; ULTIMA CINA: Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; EVADATUL : Feroviar orele 9 - 11,15 - 13,30 -- 20,30 ; AMINTESTE-TI DE MINE (11 48 03), orele 15,30 - 17,45 - 20; TENTACULE: Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Gloria (47 46 75), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Flamura (85 77 12), orele 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18, 20,15 ; MICA ONDINA : Flacăra, ora 9 ; PIRAȚII DIN PACIFIC : INSULA COMORILOR : Dacia (50 35 94), orele 8,30 - 11,15 - 14 - 16,45 - 19,30 ; AVENTURILE LUI ROBIN HOOD : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; RĂTĂCIRE: Progresul (23 94 10), orele 16 — 18 — 20 ; TRANSAMERICA EXPRES : Bureţii (50 43 58), orele 9 - 12- 16 - 19 ; Grădina Buzeşti, ora 20,15 : SEPTEMBRIE : Lira (31 71 71), orele 16 - 18 : ELIBERAREA ORAŞULUI PRAGA : Ferentari (80 49 85), orele 16 - 19 : IARNA BOBOCILOR : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 18 - 20 : PENTRU UN PUMN DE... CEAPA : Volga (79 71 26), orele 9 - 11,15 -13,30 - 16 - 18,15 - 20,15 ; CINTA PENTRU MINE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20 ; Grădina Aurora, ora 20,15; Bucegi (17 05 47), orele 9 - 11 - 13 - 15,45 - 17,45 - 19,45 ; Grădina Bucegi ora 20,15 ; URMĂRIȚI FARA VINA : Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,30 - 17,45 - 20 ; EDITIE SPECIALA: Pocea (60 30 35), orele 16 - 18 - 20 ; SERIAL „NAICA" : Flacăra (20 33 40), ora 9 ; CU STELE ÎN PAR ȘI LACRIMI la OCHI : Flacăra, orele 11,30 - 13,30 16 - 13 - 20 ; PROFETUL, AURUL S ARDELENII ; Popular (33 15 17), orele 16 - 18; UN OM CU „IDEI" : Miorita (14 27 14), orele 9 - 11 - 13,15 - 15,3 - 17,45 - 20 ; E ATIT DE APROAPE FERICIREA: Munca (21 50 97), orele 9 - 11,15 13.30 - 15,45 — 18 — 20 Cinemateca — sala Union (13 49 ( Simbata 1 iulie : FLOAREA SOULUI, ora 9,45 ; NOAPTEA, ora 11| PAŞI SPRE LUNA, orele 14-16 AZI TRĂIM, ora 18,30 ; URSUL PĂPUŞA, ora 20.30. Duminica 2 | FLOAREA SOARELUI, ora NOAPTEA, ora 11.45 ; MUZDROBITI, orele 18.30 - 20,30. (50 51 40), 16 - 18,15 Viitorul PROGNOZĂ METEOROLOGICA Meteorologul de serviciu , Constantin Ticu, ne comunică : Caracteristica vremii : Continua să se amelioreze. Precipitaţii : Ploi locale sub formă de aversă in estul ţării şi izolate în vest. Temperatura : maximele de azi vor fi cuprinse între 18 şi 26 grade, mai ridicate în s vestul ţării, iar minimei© de la noapte între 10 şi 18 grade. Bucureşti : Vremea continua sa se amelioreze. Cerul va fi variabil. Vintul va sufla slab pina la moderat. Temperatura maxima de azi va fi cuprinsă între 24 şi 26 grade, iar minima la noapte între 12 şi 14 grade.