România Liberă, iulie 1978 (Anul 36, nr. 10476-10501)

1978-07-01 / nr. 10476

Pagina a 2-a — 1 iulie 1973 TURISM ŞI CULTURĂ Proliferarea genului memo­rialistic in literatura noastră actuală a făcut auzite mai multe glasuri care incriminau ameţi­turile de turism cultural, in fa­voarea unei culturi superioare a mijlocului de cunoaştere pe care îl reprezintă călătoriile. Sunt acele voci care, pe drept cuvint, dezavuaţi acea cunoaş­tere superficială, în grabă şi fără discernămînt, care se practică prea adeseori şi care se lasă uşor influenţată de as­pectul decorativistic exterior, puţin semnificativ, exclamativ şi neanalizat, transpus grăbit in numărul semnelor ele exclama­re. Or, tocmai conştiinţa gra­tuităţii acestei „culturalizări“ e­­­pidermice merită toată atenţia şi trebuie încurajată atît prin re­comandarea critică a literaturii autentice de călătorie, de nivel artistic exemplar, cit şi a o­­biectivelor care, deşi solicită popasur­i mai insistente, oferă real acea bogăţie de semnifica­ţii care răsplăteşte, cu folos a­­devărat, efortul de cunoaştere. Turismul se desparte de cultu­ră când nu se bazează pe o in­tenţie manifestă de cunoaştere semnificativă. Actele spiritului provocate de ineditul voiajului alătură, lingă evenimentul in­telectual al cunoaşterii propriu­­zise, o vibraţie afectivă care ii dă o identitate memorabilă, o datează definitiv în calendarul nostru sufletesc. Prin toate mijloacele, la noi se încurajează forma civilizato­­rie a turismului, accepţia lui modernă, care implică recu­noaşterea pilduitoare a unor e­­videnţe umane materializate in acte de cultură şi civilizaţie. Se insistă tot mai mult (înţelegînd prin aceasta un proces care este in desfăşurare) asupra conştien­tizării valorilor complexe de cunoaştere şi recunoaştere ofe­rite de călătorie. Căci alegerea călătoriei depinde tot mai mult de scopurile circumscrise aces­tor perimetre. Sibiul şi împrejurimile lui o­­feră turistului, in special in se­zonul estival, reperele unui in­teres sporit pentru cunoaşterea specificului tradiţional, al zo­nei, pentru cunoaşterea unor aspecte de muncă obiectivate, în produse caracteristice, a­l u­nei armonii speciale între lo­cuinţă şi peisaj, intre caracte­risticile microcosmosului şi cele ale macrocosmosului social. Multe dintre aceste repere sem­nificative de cultură şi civili­zaţie, sedimentate prin convie­ţuirea românilor cu saşii, com­portând interferenţe spirituale elocvente, au fost reunite, în vederea cunoaşterii şi conser­vării într-o reţea de trasee cul­­tural-etnografice, marcată prin muzee, case-muzeu sau expo­­ziţii-muzeu de profil istoric, etnografic sau de artă popu­lară. Pe citeva, le vom prezenta pe scurt, ii, cele ce urmează, deoarece se înscriu firesc in a­­cele recunoașteri culturale care nu­ mai fac din turism doar un agrement al schimbărilor de decor. Muzeul etnografic din Poiana Sibiului este rezultatul încropi­rii mai demult a cîtorva colec­ţii păstrate in case ţărăneşti şi oglindind in special amploarea şi efectele economico-sociale ale păstoritului de transhuman­ţă. Păstoritul este ilustrat într-o gamă vastă de unelte specifice, alături de obiecte casnice din gospodăria pastorală. Instru­mentarul tradiţional mai cu­prinde obiecte de muncă din domeniile agriculturii de munte, lemnăritului, cojocăritului. Arta creată tradiţional aici este în­făţişată vizitatorilor prin cos­tume, textile de casă, pictură populară pe sticlă etc. Complexul muzeal-etnografic Galeş-Sălişte ilustrează o stră­veche civilizaţie românească dezvoltată în această vatră din Mărginimea Sibiului. Expona­tele sunt ştiinţific prezentate . Provincia cărturarului in expoziţia pavilionară sunt simbolizate, caracteristicile lo­cale ale agriculturii, păstoritu­lui, albinăritului, pomicultură şi meşteşugurilor, sunt prezentate ateliere meşteşugăreşti. Sectorul în aer liber cuprinde o casă re­prezentativă pentru Sălişte, o stină cu un bogat instrumentar pastoral, angajate toate într-o evidenţă documentar-istorică a­­supra acestei zone aflate la poa­lele cetăţii dacice de la Tilişca. Muzeul sătesc din Sibiel este impregnat cu farmecul aparte al acestei vestite localităţi, că­reia i se conservă, astfel, zes­trea artistică. Sunt prezentate unelte legate de ocupaţii şi uz casnic, piese de port şi ţesături mărginene. Un interes sensibil este suscitat de colecţia de do­cumente şi cărţi vechi, intre care numeroase manuscrise din secolele XV—XVI. In Muzeul sătesc din Gura Riului sunt înfăţişate produse de artă populară şi diferitele teh­nici de realizare, ţesături şi broderii, lucrări în piele, picturi pe sticlă, insemni­ simbolice le­gate de diferite obiceiuri loca­le. Este reconstituit, şi un in­terior tradiţional local, specific secolului al XIX-lea. Casa-muzeu din Cristian este adăpostită intr-o clădire datind din secolul XVII, in stil fran­con. Pune in valoare o gospo­dărie ţărănească din secolul al XIX-lea, în spirit tradiţional săsesc şi ilustrînd obiceiuri ale acestei populaţii. Uneltele apar­ţin, in special, industriei casni­ce textile, dar şi agriculturii (tipuri de plug, furci de lemn, rişniţă ş.a.). Muzeul etnografic din Răşi­nari cuprinde o seamă de măr­turii materiale ale culturii popu­lare din această străveche aşe­zare românească , peste 1500 de piese, care se referă la : isto­ria localităţii, ocupaţiile localni­cilor, meşteşugurile, industria casnică, portul, interiorul ţără­nesc, mobilierul. Sunt reconsti­tuite interioare răşinărene, ade­vărate complexe de artă popu­lară (textile, mobilier, ceramică, pictură populară). Expoziţia-muzeu din Cisnădi-B­oara dă o imagine despre meşte­şugul şi arta sud-transilvăneană a ceramicii, ale cărei produse, provenind din centre române, săseşti sau maghiare, au circu­lat şi in Cisnădioara. Apar şi o serie de costume populare tra­diţionale, cel local fiind rezul­tatul decorativ al convieţuirii românilor şi saşilor, sub forma­­ fuziunii unor elemente eteroge­ne. Sunt înregistrate obiecte din lemn ornamentate sculptural, mobilier pictat in consens cro­matic cu interioarele din loca­litate. Muzeul istorico-etnografic din Boita reuneşte mărturii istorice şi etnografice pentru profilul a­­cestei localităţi aflate într-o zonă de dublă influenţă — din­spre Mărginimea Sibiului şi dinspre Ţara Oltului. Sunt ilus­trate : agricultura, păstoritul, activităţile forestiere, pescuitul, meşteşugurile casnice şi portul popular. Muzeul etnografic şi expoziţia memorială „Gheorghe Lazar" din Avrig înfăţişează vizitatori­lor un interior tradiţional (im­presie de intimitate emanată de mobilierul pictat cu motive flo­rale, decoraţii cu textile şi cera­mică), piese de artă textile şi de port, expoziţia memorială „Gheorghe Lazăr­, unde sunt grupate mărturii despre viaţa şi activitatea acestei prestigioase personalităţi a culturii româ­neşti. Muzeul etnografic şi memorial „Badea Criţan“ din Cârţişoara prezintă cele mai caracteristice manifestări ale locuitorilor a­­cestei comune de pe Transfă­­gărăşan : ceramică, sticlărie, manufactură, pictură pe sticlă. Personalitatea ţăranului autodi­dact şi patriot Badea Criţan, a­­gent de răspindire a cărţii spre ambele versante ale Carpaţilor, este sugerată de o parte din bi­blioteca sa. Din traseul cultural pe scurt schiţat aici nu poate lipsi repe­rul important al Muzeului etno­grafic din Dumbrava Sibiului — o arhivă impresionantă despre începuturile civilizaţiei şi culturii noastre, însemn­ând atestări ale ingeniozităţii populare în dome­niul : agricultură, creşterea vi­telor, păstorit, viticultură, pomi­cultură, activităţi destinate pro­curării hranei, prelucrarea lem­nului pentru construcţii, olărit, meşteşugul extragerii şi prelu­crării metalelor, prelucrarea fi­relor vegetale şi animale, in­tr-un complex definitoriu pentru specificul etno-cultural româ­nesc. Desigur, aceste repere nu epuizează motivele unui act de cultură autentic prin turismul pe meleaguri sibiene, dar dau o mă­sură consistentă și convingătoa­re despre acesta. Titu Popescu Cerebralitate In mod vădit, cele două vo­lume ale romanului Istorii de Mircea Ciobanu fac corp co­mun, indestructibil, autorul despărţindu-le în mod arbitrar, probabil din cauze indepen­dente de logica internă a căr­ţii. Romanul promite deci să capete dimensiuni impresionan­te, deoarece ultima pagină a volumului II întrerupe un mo­ment de explozie narativă și nu de firească încheiere. In a­­devăr, Istorii începe să înalţe o structură complicată, o arhi­tectură somptuoasă, de solemn edificiu , pornită oarecum ab­stract, detaşat, cartea capătă tot mai multă vigoare, începe să-şi trăiască existenţa inde­pendentă, să dezvolte un uni­vers coerent, expresiv şi tot mai captivant pentru cititor. Adevărat, continuăm să ur­mărim prăbuşirea singuraticu­lui, puternicului, marelui Pala­­da, dar ceea ce ne interesează în primul rind sunt cele o mie de fete ale vieţii învingătoare, care invadează paginile cărţii. Adică, parafrazindu-l pe Ibrăi­ şi lirism­ ­eanu, creaţia este cea care do­mină intenţiile filozofice şi eti­ce ale autorului, tocmai in fe­lul acesta ele că,păţind un plus de profunzime. Se pare că Mircea Ciobanu a ajuns acum la un fericit echi­libru al celor două feţe ale ta­lentului său : pe de-o parte o cerebralitate riguroasă, disci­plinată, pe de alta o imaginaţie lirică accentuată, îngemănare ce duce la izbinzi remarcabile. Aceleiaşi înfrăţiri se datorea­ză şi stilul lui Mircea Ciobanu. Un stil cizelat, uşor preţios, care ne demonstrează că pen­tru scriitor literatura este o ce­remonie de zile mari, fraza ar­­zînd cu o flacără albă întru celebrarea nobilei sărbători a scrisului. Volumul II din Istorii al lui Mircea Ciobanu ne confirmă părerea că asistăm la apariţia în literatura noastră, şi aşa marcată in ultimul timp de ci­teva foarte izbutite romane, a imei cărţi de excepţie. Manuela Tănăsescu Deşi turismul se practică în toate anotimpurile, totuşi frec­venţa mai intensă a scrisorilor in sezonul estival denotă că vara se bucură de prioritate. în acest context, rindurile trimise de to­varăşul Nicolae Raţicu din Bucu­reşti pledează pentru transfor­marea oraşului Buşteni intr-o „capitală a alpinismului româ­nesc“. Pledoaria este captivantă nu numai prin verb ci şi prin argumentele ce le aduce. Intre care şi acela că masivul Bucegi, cu cele circa 300 trasee de „că­­ţărare alpină“ (nu vă speriaţi de termeni !) dă prilej vilegiaturis­tului să se bucure de priveliştea ce i se deschide în faţă. Ministerul Turismului, care a fost consultat, a apreciat in mod favorabil propunerile făcute, a­­rătind că la Buşteni s-au făcut şi se vor face noi investiţii pen­tru ca staţiunea să se dezvolte. Unele sugestii au fost luate în consideraţie in v­ederea Întocmi­rii proiectelor pentru cincinalul următor. Cît priveşte atribuirea titlului de „capitală a alpinis­mului", aceasta am dori s-o considerăm ca pe o figură de stil întrucît alpinismul poate fi practicat cu egal succes în întregul lanţ de staţiuni monta­ne. Despre o altă staţiune căreia i se doreşte un viitor mai fru­mos ne scrie din Galaţi, Florian Manolescu. E vorba despre ora­şul Sulin­a a cărui valoare turis­tică creşte de la an la an, oraş care a dezbrăcat, aura nostalgică nr‘scrisă şi măiestrie de Jean Bart, devenind un oraş cu pon­dere economică tot mai pronun­ţată, cu o plajă în extindere. Cititorul nostru propune ca or­ganele locale să acorde o aten­ţie mai mare acestei plaje, să îmbunătăţească transportul in comun pină aici, însoţind scri­soarea sa cu citeva fotografii din vara trecută, din care se constată că... mai sunt multe de făcut. Ne facem interpretul to­varăşului Florian Manolescu sperind că, în vara aceasta, lu­crurile să arate altfel decit în pozele de anul trecut... De la poze să ne îndreptăm spre atlase şi lucrări turistice, despre care se vorbeşte in scri­soarea expediată din Botoşani de Iancu Chişcaru. El salută, pe bună dreptate, apariţia atlasului geo­grafic al judeţelor României. Apreciindu-l, îşi exprimă păre­rea că ar fi fost bine dacă atla­sul ar fi consemnat locurile şi monumentele istorice şi de artă, muzeele şi casele memoriale. De­oarece atlasul a trecut de stadiul de proiect, cititorul se consolea­ză la gîndul că asemenea speci­ficări le va face singur, pe hărţile atlasului personal, cind va între­prinde un ocol prin ţară. întrucît atlasul este geografic şi nu turistic, nu-i putem pre­tinde să cuprindă şi alte elemen­te decit cele ce i le imnunc pro­filul lucrării. Sigur, cere nevoie de tui a'las tnrîetît. al României, der vor­bind de cmre el intrăm îtl perimetrul altui m­omine ce ne propunem să-l dăm scrisorii ing. Victor Dumitrescu din București. Pentru lămurirea lu­crurilor, am solicitat sprijinul Editurii sport-turism. Putem ast­fel anunţa că, în primul semes­tru al anului viitor, va apare un ghid turistic al României, iar în cursul acestui an, o reeditare a atlasului monumentelor istorice. Ne­ grăbim să răspundem to­varăşului Ion Schiteanu din co­muna Godeni, judeţul Argeş, care ne cere citeva lămuri re­feritoare la distanţele la care se pot planta unele specii, astfel in­cit umbra lor să nu dăuneze culturii din gospodăria înveci­nată. Specialiştii in pomicul­tură, la care am făcut apel, ne-au precizat că aceasta de­pinde nu numai de specie, ci şi de varietăţile din cadrul spe­ciei. Pentru a nu ne complica în detalii pomicole, i-am consul­tat pe jurişti. La sfatul lor, cităm art. 607 din Codul civil care a­­rată că această distanţă este fi­xată, de regulă, prin reglemen­tările organelor locale, făcind totuşi precizarea că, pentru ar­borii înalţi, depărtarea trebuie să fie de doi metri, iar pen­tru diverse plantaţii şi garduri vii, de jumătate de metru. Vorbind despre plantaţii, să trecem la scrisoarea semnată de Gh. Trizianu din Adjud, care face citeva propuneri vizind su­prafeţele inutilizabile din lunca Siretului. Prevalîndu-se de ex­perienţa dobindită la Vadu Roş­ca, propune ca în această luncă să se înfiinţeze răchitării. „O răchitărie bine îngrijită, ni se scrie, poate produce anual, la hectar, intre 10 şi 20 000 kg mla­de de împletit, echivalentul va­lorii unui hectar de pădure de stejar sau de vie“. Propunerea a găsit ecou la organele silvice din judeţul Vrancea, care au identificat terenurile degradate şi au stabilit măsuri adecvate. Acum, două scrisori de ordin administrativ . Cititorului C. Constantin din Bucureşti ii co­municăm că, prin decretul 13/ 1978, contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţe, indiferent de proprietate, existente la data de 1 ianuarie 1978 se prelungesc pină la data de 1 ianuarie 1979. Trecind la cea de-a doua „speţă“, ne îngăduim să întrebăm de cind comitetele judeţene de cul­tură şi educaţie socialistă se o­­cupă de zootehnie, întrebarea ne este prilejuită de rezolvarea unei sesizări înaintată, prin re­dacţia noastră, Consiliului popu­lar al judeţului Vîlcea de Gh. Nicolae din comuna Stoileşti, satul Urşi. Era vorba de o vacă şi de producţia ei de lapte. Re­zolvarea cazului a fost încredin­ţată, fără nici o glumă, unui angajat de la Biblioteca jude­ţeană. Dar pentru ca ineditul să nu se oprească nici, răspunsul a fost dat de Comitetul de cultură şi educaţie socialistă care a re­latat despre situaţia vacii din bătătura omului. In paranteză, fie spus, Consiliul popular jude­ţean i-a dat ciştig de cauză ce­tăţeanului, dar asta nu ne opreş­te să întrebăm ce legătură are cazul cu atribuţiile susnumitului comitet. Un răspuns cu adevărat de competenţa forurilor cultural­­educative este cel dat de comi­tetul sectorului VII din Bucu­reşti, profesorului Adrian Vişoiu, in care se arată că în viitorul plan cincinal este prevăzută construirea unui mare complex cultural în cartierul Drumul Taberei, cuprinzind şi o sală multifuncţională. Vom încheia merrţionind că printr-o întimplare plăcută am primit, in aceeaşi zi, scrisorile a doi dintre cei mai vechi cititori şi colaboratori ai ziarului. Coo­peratorul Tache Vasilache din Cindeşti-Neamţ, ajuns la 80 de ani, ţine să-i transmitem mul­ţumiri prof. Paul Popescu-Ne­­veanu pentru o recentă lucrare consacrată combaterii misticis­mului. Iată, îndeplinim dorinţa celui care semnează, tot familiar, moş Tache Vasilache. A doua scrisoare este de la Ştefan Albu din Năsăud, care împlinind, de asemenea, o vîrstă respectabilă, ţine să mulţumeas­că ziarului pentru „cele multe publicate, lăudate sau criticate şi îndreptate, de la noi din Nă­săud“. Ne face plăcere să-i transmitem cele dorite şi acestui vechi prieten al ziarului şi­ am­bilor, îndemnul de a scrie la fel de tinereşte, ca pină acum. Const. Sîrbu RĂSPUNDEM CITITORILOR Etica şi viaţa de fiecare zi CONŞTIINŢA PROPRIEI RĂSPUNDERI .­ ■­ „Starea de echilibru apare atunci cînd pofi să spui : Nici eu nu am rămas dator, fiindcă iată ce am dat societăţii in anii mei de muncă...“ DUMITRU DIACONESCU maistru, şef de secţie la „Tractorul“-Braşov Am o funcţie pe care, de obi­­cei, o ocupă inginerii... Mai există şi alţi maiştri pe postul de şef de secţie ? Ultimul, maistrul Oprea Victor, şeful secţiei montaj, a ieşit la pensie şi am rămas numai eu... Eram mult mai mulţi, la un moment dat. De ce fi cind eraţi mai mulţi ? N-aveam cadre, pe vre­murile de mai demult. Era lipsă mare de specialişti pină prin '48—'50, cind au ieşit primele promoţii de ingineri crescuţi de partid, da statul nostru. De ciţi ani conduceţi secţia ? Din 1953... Bineînţeles că sunt in uzină de pe vremea cind se făceau avioane aici, din anul 1940... Mi-am început activitatea in secţia unde se fabricau motoare de avion, dar am avut nişte şefi buni care nu m-au lăsat intr-un singur loc. Deşi sunt strungar de meserie, mi-am desăvirşit un fel de meserie universală ; mă pri­cep cam la toate , şi la strun­­gărie, şi la freză, şi la rectifi­care şi, în special, la roţi din­ţate... Cind am inceput produc­ţia de tractoare, prin 1946, fiind lipsă mare de muncitori cali­ficaţi, mă treceau dintr-un loc în altul : „Du-te Diaconescu acolo, că nu avem cu cine lu­cra“... Unii nu-şi pot explica­: „Cum, să faci tractoare şi să întîmpini, pe urmă dificultăţi în fabricaţia tractoarelor ?!“ La avioane, ponderea mare a mate­rialelor erau dur aluminiu şi oţelurile de calităţi superioare. Noi nu prea ştiam să turnăm fonta... Parcă îl văd pe Ilie Trandafirescu venind cu cilin­drii de la primul tractor : „In­­cearcă-i şi pe ăştia....“ Toţi ci­lindri ieşeau cu pori... Tractorul s-a născut cu sacrificii extraor­dinare, din partea tuturor. Dacă îmi amintesc bine, se numea IAR 22 acel prim tractor. Mai există vreun exemplar in uzină ? Mai există, la expoziţie. Dacă îl vedeţi pe primul, pe care l-am făcut, şi pe ultimul — nu vă vine să credeţi. Dar dumnea­voastră — ce sentiment vă stir­­nesc ? Mă cuprinde un fel de nostalgie după anii aceia de tinereţe, deşi au fost zbuciumaţi. Cînd am făcut primele două tractoare erau în ele toate spe­ranţele cîtorva­ mii de oameni. A fost, parcă, prin '48 cind di­rectorul ne-a strins pe toţi in sala mare şi ne-a comunicat : „Dragi tovarăşi, în sfirşit, după multe tratative, guvernul demo­crat ne-a aprobat o comandă de cincii mii de tractoare“. Credeam că se va dărima sala sub ropo­tul de aplauze , toţi , cu şep­­cile, cu căciulile azvirlite in sus... Ştiam că prin semnarea acestei comenzi s-a asigurat existenţa fiecăruia dintre noi, că nu mai trebuia să ne punem problema zilei de miine... Acum, nu-şi mai pune nimeni problema zilei de miine... s-a terminat, a dispă­rut ! La cite tipuri de tractoare aţi lucrat ? Am lucrat la toate. Cel puţin cite un reper, dar — la toate tipurile. Sunt vreo 15, dacă nu mai multe. Cel mai splendid este acest S 1800 IF. Are o funcţiune mult deasupra automobilului ; ai apăsat pe buton — porneşte ! Numai cu două manete realizează toate manevrele. A luat medalie, re­cent, la Budapesta... U 650 a luat medalie de aur la Leipzig, acum 2-3 ani... Cind noi ne-ara apu­cat să facem tractoare, alţii erau aşi in materie de zeci de ani de zile. De pildă, americanii, en­glezii, fac tractoare de aproape o sută de ani... Şi am ajuns acum ca tractoarele româneşti să fie preferate pe numeroase pieţe. Cum aţi explica reduce­rea acestui handicap, intr-un timp istoric atit de scurt ? Se întimplă, uneori, cind iţi doreşti foarte mult un lucru să uiţi să te bucuri de el, atunci cind l-ai dobindit. Aşa şi noi , am o pă­rere de rău că parcă nu trăim, după cum ar trebui bucuria a­­cestui salt -pe care l-am făcut... In reducerea handicapului se vede puterea noastră de a crea dar, în primul rînd, se văd con­diţiile : sprijinul dat de condu­cerea de partid. Ca să ajungi la asemenea performanţe, ai ne­voie de cadre , şi s-au format cadre. Trebuie investiţii... Ulti­mul muncitor din fabrica noas­tră are astăzi un nivel de pre­gătire cu care poate răspunde oricărei probleme tehnice. Vă mai amintiţi cind a fost expor­tat primul tractor românesc ? îmi aduc aminte că primele au fost nişte KD 35, tractoare pe şenile, dar nu mai ţin minte unde... Am fost de trei ori în străinătate, ca specialist : in Grecia, în Zair şi in Mexic... In Mexic, am prezentat tractoarele U 550, S 1500 şi S 650, pe care vizitatorii Ie apreciau în una­nimitate, zicînd mereu : „Sint formidabile !“ Dar se mai uitau şi la o pereche de pantofi de-ai noştri, şi la un aparat de radio. Am fost acolo cu tot sor­timentul de mărfuri... Cind auzeau că suntem­ români, rosteau automat numele pre­şedintelui nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu... In Zair şi în Grecia eram în competiţie cu toate firmele lumii şi mă sim­ţeam atît de mîndru de felul cum ar­ătau tractoarele noastre ! Aşa cum spuneaţi mai înainte, tea­ma zilei de miine a dispărut definitiv din peisajul nostru so­cial. Dacă ne referim la debu­tul unui tinăr in munca in­dustrială, ce elemente de com­paraţie vi se par mai demne de relevat ? Aş zice că debutul a­­cesta este astăzi mai greu, din punctul de vedere al competiţiei. Condiţiile create pentru ca tină­­rul să ajungă un bun muncitor industrial sunt de necomparat, dar însuşirea şi lansarea lui în problemele concrete ale pro­ducţiei rămine mai dificilă, avind in vedere complexitatea tehnică cu care se confruntă. Eu le spun mereu : „Fraţilor, fiţi atenţi, ţara aşteaptă de la noi să fim un pas cu vremea !" Sunt, în general, băieţi cuminţi. Se vede că au trecut printr-o filieră sănătoasă a educaţiei, a însuşirii de cunoştinţe. Iţi face plăcere să stai de vorbă cu ei, să te uiţi la ei , arată şi mai frumoşi, şi mai sănătoşi... mai altfel decit am fost noi. Toate problemele trebuie discutate cinstit cu ei, nu pe ocolite. Şi cînd ai vorbit ceva să fie vorbă... îmi spunea un tovarăş, într-o zi : „Măi, nea Mitică, să ştii că ai mină bună. Neam de neamul meu nu s-a gindit să ajungă ministru“. Am mai mulţi băieţi crescuţi de mine în uzină, ajunşi în conduceri de ministere, de mari întreprinderi. Vă mai intil­­niţi cu ei ? Mă întîlnesc şi cu cită plăcere ! Am rămas pentru toţi „nea Mitică“... Am acest sentiment de mulţumire sufle­tească că au ieşit nu numai buni profesionişti, dar şi oameni din ei , oameni care şi-au păstrat spiritul muncitoresc, neuitind că au pornit din rîn­­durile clasei muncitoare. Ce în­ţelegeţi prin spirit muncitoresc ? Cam ceea ce se intimplă, in ge­neral, şi la noi, la „Tractorul“ , o stare de reciprocitate, de res­pect între oameni, indiferent de locul pe care îl ocupă unul sau altul... Şi să nu ne ascundem unii altora greşelile, fiindcă tot în interesele noastre lovim. Eu sunt şi membru în consiliul oa­menilor muncii pe uzină, unde lucrurile se spun de-a dreptul, pe nume. Se supără, poate, pe moment, şi directorul şi ingine­rul şef, dar le trece. Noi trăim ca într-o familie, unde mai apar şi necazuri şi neînţelegeri. Să-i auziţi pe şefii de secţie cum se critică unul pe altul cînd nu a primit ceea ce trebuia. Zici că s-au certat pe viaţă, definitiv. A doua zi însă : „Noroc, ce mai faci ? Cum stai cu treaba aceea ?“. „Am rezolvat-o ! Dar mi-ai zis-o“. „Ţi-am zis-o că trebuia“. De unde începe, după părerea dumneavoastră, demo­craţia reală şi ce anume o ga­rantează ? Cred că un răspuns in sensul acesta rezultă şi din cele discutate pină acum... Democra­ţia începe de acolo de unde îi asiguri omului demnitatea de a-şi ciştiga piinea, de a-1 face să nu se simtă mai prejos decit alţii nici în faza in care el se formează pentru viaţă, nici mai tîrziu, cînd intră in viaţa de muncă... Avem în faţă toate în­văţămintele istoriei care ne arată la ce au condus şi conduc discriminările dintre oameni, in­diferent de natura lor. Aici, la „Tractorul“, lucrează împreună români, maghiari şi saşi... Dacă cineva ar încerca să facă o di­ferenţiere pe criteriul aparte­nenţei naţionale , ce aţi gindi despre omul acela ? L-aş trata ca pe un om înapoiat ! In zeci de ani, n-am auzit pe nimeni făcind asemenea deosebiri sau plingîndu-se că este persecutat fiind de o anume naţionalitate. Dacă cineva ar pune o problemă în sensul acesta, gindesc că noi l-am privi ca pe un fel de fan­tomă..­. Unii dintre prietenii mei cei mai buni sunt doi maghiari, cu care mi-am întovărăşit via­ţa, idealurile, de pe vremea uce­niciei ; fiica mea, asistentă me­dicală, se căsătoreşte cu un băiat de naţionalitate germană. Aşa trebuie să se întîmple în viaţă : să te împrieteneşti, să te căsătoreşti cu omul cu care ai aspiraţii, afinităţi comune ; orice alt criteriu rămine fals, inu­man... Am citit mai demult o carte, „Stăpînirea de sine“, a unui englez, unde i se propunea cititorului să alerge pe o masă lungă de 50 de metri, ampla­sată la Înălţimea de un metru, sugerindu-i-se că pe aceeaşi masă — ridicată la înălţimea de o sută de metri — îi va fi frică să mai alerge. Şi aţi împărtăşit concluzia ? Cind omul contează pe sine, dind vieţii un sens şi un curs de urmat, cind evoluţia lui se întemeiază pe acumulări anterioare, întîlnirea cu noul, cu neprevăzutul, nu-i mai poate produce senzaţia de panică sau de frică. Viaţa, dacă e să o transpunem pe un grafic, are plusurile şi minusurile ei, dar esenţial rămine răspunsul la întrebarea : pentru ce o trăiesc şi ce drum am de urmat ?... Starea de împăcare, de echili­bru, apare atunci cînd poţi să spui : „Intr-adevăr, societatea mie mi-a dat cutare şi cutare lucru, dar nici eu nu am rămas dator, fiindcă iată ce am dat societăţii in anii mei de muncă“.I Cornelia Simionescu WEWMEWM mJkmWEi Sentimentul istoriei*) Sentimentul Istoriei a însoţit in permanenţă lirica lui Vlaicu Bârna. Cărţile sale de poezie, precum : Minerii din satul lui Ch­işan (1943), Tulnice in munţi (1950), Cerbul roşu (1956), Arcul nurorii (1962), ca şi cele de pro­ză . Romanul Caterinei Varga (1960). Cind era N­oica împărat (1962), sunt tot atitea incursiuni in istorie, in fierbintea istorie a patriei, scriitorul evocind cu par­ticipaţi® lupta poporului şi a marilor sale figuri reprezenta­tive, pentru libertate şi dreptate socială. Patriotismul poeziei lui Vlaicu Bârna îşi are sorgintea in cufundarea poetului in istorie, in năzuinţa lui de a trăi marile ei momente, cum bate in orice secundă / inima patriei mele“, mărturiseşte poetul intr-un poem (Aud cum bate) din ultima sa apariţie editorială . Patria mea, plai al Mioriţei, mărturisire ce are o acoperire edificatoare în poezia lui Vlaicu Bârna, al cărei itinerar se desfăşoară de-a lun­gul a peste patru decenii de trudă in slujba cuvîntului. Pre­zenţa sentimentului istoriei pe o întinsă arie din activitatea auto­rului Cerbului roşu dovedeşte că patriotismul creaţiei sale nu are nimic conjunctural, el fiind, indubitabil, o trăsătură organică a unei vocaţii şi personalităţi poetice. De subliniat că în pagi­na Vlaicu Bârna : Patria mea, plai­ul Mioriţei. Editura Emi­­nescu. nile unora din volumele enume­rate — şi nu numai în ele — are o pondere evidentă şi piesa liri­că in care poetul depune mărtu­rie, cu satisfacţia participării,­­ despre istoria contemporană, ■ despre luminosul prezent socia­list. Aşa că apariţia unei cărţi ■ dedicată exclusiv trecutului şi­­ prezentului patriei, cu titlul sem­­­­nificativ Patria mea, plai al Mioriţei, se înscrie firesc în evo-­­ luţia unei poezii care nu de pu­­­­ţine ori şi-a tras seva din fră­­mintatele realităţi istorice ale ţării. Despre năzuinţa de a se cu­funda în timpul istoric al pa­triei, de a evoca tumultul lui eroic şi revoluţionar, dar şi de a încerca să capteze în vers spo­rurile de frumuseţe şi împlini­rile poporului, ne vorbeşte chiar poemul liminar Geneză, din care suntem­ siguri că lectorul va sur­prinde în finalul lui actualitatea unei sugestive rezonanţe : „De-aş putea întoarce pe fusele timpu­lui / valul de pinză al întimplă­­rilor / pină la ducele Gelu, pină la vulturul / ce-şi arunca umbra deasupra suliţelor / lui Negru Voevod, / pină la urmele Moldei lăsate-n / prundul umed al unei albii de riu, / pină la povirnitele coaste ale Posadei / unde fură risipiţi printre spini şi podbal t­ermii glorioşi ai casei de Anjou, / pină la Corvini şi Muşatini, /.../ pină la zugravii ce închipuiri / pe vineţeala bolţilor de var , grădinile raiului şi focurile ghe­enei, / m-aş dumiri cum s-a ivit sub zodii, / cu zestrea lui, sub stelele Carpaţilor, / alesul, Făt- Frumos din lacrimă !“ In lirica sa patriotică şi civică, Vlaicu Bârna aduce caracteris­ticile proprii, care individuali­zează întreaga lui poezie. Se cu­noaşte că poezia lui Vlaicu Bâr­na e una a discreţiei, a suges­tiei insinuate prin tonuri estom­pate ; nici poezia lui patriotică nu se va afirma prin cadenţe sonore, prin declamaţie retorică. Şi, în acest compartiment al li­ricii sale, tonul va fi ponderat, emoţia devenind convingătoare prin combustia ei domoală, dar de durată. Traian Stoica * Juriul concursului „Tinere­ţea patriei noastre“ desfăşurat în cadrul Festivalului naţional „Cântarea României“, sub egida Comitetului municipal Bucureşti de cultură şi educaţie socialistă, a Centrului de îndrumare a creaţiei artistice de masă şi a Asociaţiei scriitorilor din Capi­tală a decernat următoarele pre­mii : La poezie premiul I : George Bera-Arădeanu, Bogdan Negru, Dan Manolescu ; premiul II : Radian Dragoi, Rodica Şo­­ricru, Luiza Stoichiţă, Petru Marinescu ; premiul III : Ion Diaconu, Ion Manole, Mircea Calianu, Mihaela Grosu, Marie­­ta Sava-Bursuc ; menţiune : Valeria Deleanu. Proză: pre­miul I : Ion Teodor, Olimpia Un­­gherea ; premiul II : Marina De­­vesel. Montaje literar-muzicale. Premiul I : G. Popescu-Ger ; premiul II : Valeriu Potârcă ; reportaje : premiul I : Nicolae Stelea. * La Academia de Ştiinţe So­ciale şi Politice a avut loc ieri, dezbaterea „Contribuţii româ­neşti la dezvoltarea marilor cu­rente ale culturii europene — secolele XVII—XVIII“. Zăcăminte de (Urmare din pag. 1) inepuizabile fatal epuizabile în timp, cele spirituale, dimpotrivă, se în­mulţesc, primesc străluciri noi cu trecerea vremii. Timpul lucrează in favoarea lor. Aşa cum spunea învăţatul francez Henri Focillon, crea­ţia populară românească, nu numai că supravieţuieşte, ca o piesă de muzeu, ea trăieşte încă, implicindu-se organic in viaţa de fiecare zi a poporului. O strălucită demonstraţie a inepuizabilei creativităţi a po­porului nostru o face Festivalul naţional „Cintarea României“, datorită căruia au putut fi des­coperite şi puse în lumină ne­numărate valori artistice plă­mădite in sinul maselor iubi­toare de frumos. Chiar un motiv atît de vechi cum este cel al Mioriţei este şi astăzi intens productiv, generînd noi şi noi variante de o excep­ţională semnificaţie şi frumu­seţe artistică. M-am convins încă odată de acest lucru atunci cind profesorul Ovidiu Drimba mi-a încredinţat o variantă inedită de o rară valoare care merită să fie urmărită şi cercetată de spe­cialişti în mediul ei natural din nordul Ardealului in munţii de suflet şi de gind românesc din care a fost zămislită. Există, deci, zăcăminte de inepuizabile bogăţii spirituale. O Mioriţă nouă, egală în fru­museţe cu cele mai valoroase variante cunoscute, ne deter­mină să revenim asupra acestui motiv fundamental al poeziei româneşti in jurul căruia s-au exprimat variate opinii şi s-a purtat o adevărată luptă ideolo­gică, de pe poziţii dintre cele mai contradictorii. In acest con­text subliniez faptul că Mioriţa este o bogăţie naţională inesti­mabilă care se cere urmărită şi cercetată cu grijă in evoluţia ei în vederea alcătuirii — cum s-a mai propus tot în coloanele a­­cestui ziar de către Eugen Barbu — a unui corpus mioritic, după toate regulile folcloristicii şi filologiei moderne. Pentru a­­cest lucru merită să fie antre­nate toate forţele, de la elevi din şcoli, folcloriştii amatori, studenţi, profesori şi activişti culturali, pină la personalităţi academice, de cea mai înaltă autoritate ştiinţifică. Nu e vor­ba aici de a umbla după himere, ci de­ a cunoaşte şi de a conser­va o bogăţie naţională de o valoare inestimabilă, un izvor viu al spiritualităţii noastre in care ne oglindim fiinţa istorică şi ne mărturisim necontenit ge­niul creator. Valorile autentice, cu adevărat mari, sunt mereu probleme de actualitate care se cer gindite, discutate şi, pe cit e posibil, rezolvate din perspec­tiva unui nou­ unghi ideologic şi istoric, bogăţii „România liberă“ CALENDAR 1 iulie 1978 Soarele răsare la ora 4,35 și apune la ora 20,04 9 în 1881 a apărut primul numâr a! revistei ,,Contemporanul". • In 1917 a încetat din viață Titu­ S Maiorescu. • In 1920 a apărut primul număr] (seria I) al revistei „Lupta de clasă" TEATRE ALIBI : Teatrul „Lucia Sturdza Bu­­lendra'' - sala Studio (12 44 16), ora 1. 19,30 ; PATRIA MEA-I PAMINTUL UNDE-AU TRAIT STRĂBUNII - spec­tacol de sunet şi lumină prezentat de Teatrul Mic (14 70 81), ora 20,30 la Rotonda scriitorilor din Grădina Cişmigiu ; GOANA : Teatrul Giuleşti, ora 19,30 ; COMEDIE FARA TITLU : Teatrul Giuleşti (18 04 85), ora 20 la Parcul „Nicolae Bălcescu" ; NU AM ÎNCREDERE in BARBAR : Teatrul «Cel. Nottara" (15 93 02), ora 20 la Parcul Herăstrău ; O POVESTE CU CINTEC : Teatrul Ţăndărică (15 23 77), ora 10 la Şcoala generală nr. 81 (Vitan) şi FATA BABEI ŞI FATA MOI­NEAGULUI, ora 18 la Şcoala general nr. 147 (Şos. Sălaj) ; BUN VENIT LA RAPSODIA : Ansamblul Rapsodia Ro­­­mână (13 13 00), ora 18,30; DUPA­­ AMIEZELE MUZICALE ALE TINERETU­LUI - ORCHESTRA DE CAMERA A LICEULUI DE ARTA „GEORGE” ENESCU* (laureată a concursului in-3 ternaţional „Struna de aur" —f Bydgoszcz (R.P. Polonă - 1971) Sala mică a Palatului, ora 18. TELEVIZIUNE Programul­­ 12 : Telex ; 12,05 : Familia Palliser 13 : Curs de limbă spaniolă ; 13,25 Muzică distractivă ; 14,15 : Viaţa in lumina normelor eticii şi echităţii so­­ cicliste ; 14,40 : Corul Ansamblului artistic al UIT.C. ; 14,55 : Bucureştiul­ necunoscut ; 15,30 : Intîlnire cu mu­­sica l­ui şi personajele sale ; 16 Film documentar : Ritmurile Canal,­dei ; 16,30 : Moment folcloric ; 16,40 Club T... ; 17,40 : Agenda cultural­artistică ; 18,10 : Iunie 1978 — cro­nica evenimentelor politice interne şi Internaţionale ; 18,30 : Charles Cha­plin ; 19,30 : Telejurnal ; 19,50 : Prim- plan ; 20,10 : Teleenciclopedia ; 21 Om bogat, om sărac ; 21,50 : întîl­­nire cu satira şi umorul ; 22,25 : Te-­­­lejurnal ; Sport ; 22,40 : Romanţe,ti cîntece de voie bună­­şi tangouri febre cu Gică Petrescu. Programul 2 19,50 : Desene animate ; 20,15 ; Tinerii şi muzica lor ; 20,35 : La sinea zilei în economie ; 20,45 : Bi­­juterii muzicale ; 21,30 : Documentar­­ artistic : Paradă neobisnuita ; 22 : Caseta cu imagini. CINEMATOGRAFE INCREDIBILELE AVENTURI ALE UNOR ITALIENI IN RUSIA ; Patria­ (11 86 25), orele 9 - 11.15 — 13.30 -15.45 - 18 - 20,15 . UN POD PREA ÎNDEPĂRTAT : Sca­la (11 03 72), orele 9 - 12,30 - 16 -19,30 ; București (15 61 54), orele 9 - 12,30— 16 — 19,30; Grădina Capitol, ora 20,15 ; Modern (23 71 01), orele 9 - 12,30 - 16 - 19,30 ; Grădina Mo­der, ora 20,15 ; Dinamo, ora 20,15 ; ONOAREA PIERDUTA A KATHARI­­NE­ BLUM, Luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30 ; Favorit (3106 15), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; CASATORIA : Eforie (13 04 83), ore­le 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 -20,30 ; UNDE APA E LIMPEDE SI BARBA- VERDE: Victoria (16 28 79), orele 9,31 - 12 - 14,30 - 17 - 19,30 A CINCEA PECETE : Central I (12 12 24) orele 9,30 - 12 - 14,30 - 17 - 19,30 ; (duminică : CHEAMA­­MA IN DEPĂRTAREA LUMINOASA) ; CORSARUL NEGRU : Festival ] (15 63 84), orele 9 - 12 - 16 - 19 ; PISICILE ARISTOCRATE : Capitol]) (16 29 17), orele 9,15 - 11,30 - 13,45] - 16 - 18,15 - 20,30 ; JOC SERIOS: Timpuri Noii (15 61.40). -orele, 9. -, 11,45 - 13,30 15.45 - 18 - 20 : DOCTORUL POENARU : Studio­ (Casa filmului - 1392 72), orele 10 îl - 12 — 14 — 16 — 18 — 20 ; Cotroceni] (49 48 48), orele 9 - 11,15 - 13,30 15.45 - 18 - 20,15; Arta (213186),'] orele 18 — 20 ; Grădina Arta, ora , 20.15 ; JANDARMUL lA PLIMBARE : Arta,­ orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 LOLER SI BOLER IN JURUL LUMII :­­ Doina (16 35 38), orele 9,30 - 11,30 -11 13,30 ; NUNTA : Doina, orele 16 - 18 — „ 20 ; ULTIMA CINA: Floreasca (33 29 71), orele 15,30 - 18 - 20,15 ; EVADATUL : Feroviar orele 9 - 11,15 - 13,30 -- 20,30 ; AMINTESTE-TI DE MINE (11 48 03), orele 15,30 - 17,45 - 20; TENTACULE: Excelsior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Gloria (47 46 75), orele 9 -11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Flamura (85 77 12), orele 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18,­­ 20,15 ; MICA ONDINA : Flacăra, ora 9 ; PIRAȚII DIN PACIFIC : INSULA COMORILOR : Dacia (50 35 94), ore­le 8,30 - 11,15 - 14 - 16,45 - 19,30 ; AVENTURILE LUI ROBIN HOOD : Griviţa (17 08 58), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; RĂTĂCIRE: Progresul (23 94 10), orele 16 — 18 — 20 ; TRANSAMERICA EXPRES : Bureţii (50 43 58), orele 9 - 12- 16 - 19 ; Grădina Buzeşti, ora 20,15 : SEPTEMBRIE : Lira (31 71 71), orele 16 - 18 : ELIBERAREA ORAŞULUI PRAGA : Ferentari (80 49 85), orele 16 - 19 : IARNA BOBOCILOR : Drumul Sării (31 28 13), orele 16 - 18 - 20 : PENTRU UN PUMN DE... CEAPA : Volga (79 71 26), orele 9 - 11,15 -13,30 - 16 - 18,15 - 20,15 ; CINTA PENTRU MINE : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20 ; Grădina Aurora, ora 20,15; Bucegi (17 05 47), orele 9 - 11 - 13 - 15,45 - 17,45 - 19,45 ; Grădina Bucegi ora 20,15 ; URMĂRIȚI FARA VINA : Tomis (21 49 46), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15,30 - 17,45 - 20 ; EDITIE SPECIALA: Pocea (60 30 35), orele 16 - 18 - 20 ; SERIAL „NAICA" : Flacăra (20 33 40), ora 9 ; CU STELE ÎN PAR ȘI LACRIMI la OCHI : Flacăra, orele 11,30 - 13,30 16 - 13 - 20 ; PROFETUL, AURUL S­ ARDELENII ; Popular (33 15 17), orele 16 - 18; UN OM CU „IDEI" : Miorita (14 27 14), orele 9 - 11 - 13,15 - 15,3 - 17,45 - 20 ; E ATIT DE APROAPE FERICIREA: Munca (21 50 97), orele 9 - 11,15 13.30 - 15,45 — 18 — 20 Cinemateca — sala Union (13 49 ( Simbata 1 iulie : FLOAREA SOU­­LUI, ora 9,45 ; NOAPTEA, ora 11| PAŞI SPRE LUNA, orele 14-16 AZI TRĂIM, ora 18,30 ; URSUL­­ PĂPUŞA, ora 20.30. Duminica 2 | FLOAREA SOARELUI, ora NOAPTEA, ora 11.45 ; MU­­ZDROBITI, orele 18.30 - 20,30. (50 51 40), 16 - 18,15 Viitorul PROGNOZĂ METEOROLOGICA Meteorologul de serviciu , Constan­tin Ticu, ne comunică : Caracteristica vremii : Continua să se amelioreze. Precipitaţii : Ploi locale sub formă de aversă in estul ţării şi izolate în vest. Temperatura : maximele de azi vor fi cuprinse între 18 şi 26 grade, mai ridicate în s vestul ţării, iar minimei© de la noapte între 10 şi 18 grade. Bucureşti : Vremea continua sa se amelioreze. Cerul va fi variabil. Vin­­tul va sufla slab pina la moderat. Temperatura maxima de azi va­­ fi cuprinsă între 24 şi 26 grade, iar minima la noapte între 12 şi 14 grade.

Next