România Liberă, februarie 1979 (Anul 37, nr. 10658-10681)
1979-02-01 / nr. 10658
ANUL XXXVII Nr. 10658 6 pagini 30 bani „Trebuie să intensificăm eforturile pentru identificarea, exploatarea şi valorificarea resurselor proprii, precum şi pentru gospodărirea raţională şi folosirea cu maximă eficienţă a tuturor materiilor prime şi materialelor, pentru reducerea substanţială a consumurilor“ NICOLAE CEAUŞESCU Un criteriu al eficienţei Valorificarea superioară a materiilor prime In curînd la Combinatul siderurgic din Hunedoara va intra în funcţiune o instalaţie de sudare cap la cap a ţaglelor scurte. In consecinţa, anual, circa 5 000 de tone de asemenea ţagle vor deveni laminate utilizabile în loc să ia calea retopirii. Specialiştii întreprinderii „Marmura“ din Simeria au găsit o soluţie pentru ca o serie de resturi de marmură albă — rămase după tăierea blocurilor şi transformarea lor în plăci — să fie transformate în pulberi marmuriene. Produsul respectiv este de circa 18 ori mai ieftin decit carbonatul de calciu pe care-l poate înlocui cu deplin succes la fabricarea covoarelor de policlorură de vinil, a coloranţilor, a electrozilor de sudură. Reproiectarea unor produse, îmbunătăţirile aduse unor tehnologii, au permis colectivului de la întreprinderea de tricotaje ,,1 Iunie“ din Timişoara să reducă cu circa două cincimi consumul de bumbac, materie primă adusă, după cum se ştie, din import. La filiala din Iaşi a Institutului de cercetări şi proiectare de tehnologii pentru sectoare calde s-au reproiectat o serie de utilaje : maşină de turnat centrifugal tunel de curăţire cu alice, instalaţie de desprăfuit cu birouri etc. Reducerea consumului de metal se ridică, numai pentru nouă dintre aceste utilaje, la circa 25 000 kg metal. Cazurile menţionate foarte succint mai înainte sunt doar citeva din multele situaţii similare pe care le întîlnim zilnic, în diferite întreprinderi din cele mai diverse sectoare de activitate. Pentru că, astăzi, fiecare colectiv de muncă, manifestă o preocupare constantă şi eficientă pentru a realiza unul dintre imperativele actualei etape : valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor, scăderea consumurilor materiale şi sporirea ponderii inteligenţei tehnice încorporată în aceste produse. Desigur, nu există o formulă universal valabilă pentru a atinge dezideratele amintite. Sporirea valorii nou create implică, din partea fiecărui colectiv, a fiecărui om al muncii, o căutare permanentă, o mobilizare a întregii capacităţi creatoare, o preocupare asiduă pentru perfecţionarea cunoştinţelor profesionale. Numai astfel, apelind la o multitudine de căi, ţinînd seama de specificul activităţii, de profilul fabricaţiei din fiecare unitate, de problemele a căror rezolvare este prioritară la un moment dat, se pot obţine rezultatele dorite. „Astăzi majoritatea produselor fabricate nu, întreprinderea noastră au o greutate unitară la nivelul celor mai bune produse similare din străinătate“. Această afirmaţie, inginerul EuNu a fost deloc simplu să se ajungă la acest stadiu, ne spune, interlocutorul nostru. Un convertizor de sudură de 500 A, de exemplu, cîntărea în 1962 în jur de 940 kg, mult peste greutatea produselor străine. După 7-8 ani de căutări greutatea scăzuse in 1970 la 620 kg ; alţi patru ani de eforturi nu au avut ca efect decit o scădere cu 20 lg ; apoi, noi încercări, noi eforturi şi la începutul actualului cincinal, se afla in fabricaţie curentă un nou tip, care cîntărea doar 480 kg, deci cam jumătate din greutatea iniţială a produsului. Cum s-a putut ajunge la asemenea rezultate ? Discuţiile purtate cu mai mulţi oameni din uzină ne-au ajutat să conturăm cîteva din principalele căi de acţiune. O soluţie eficientă a constituit-o realizarea circuitelor magnetice gen Nicolescu, şeful atelierului de cercetare-proiectare de la Întreprinderea de maşini electrice — Bucureşti, şi-o susţine cu o serie de cifre, care alcătuiesc un tabel comparativ între trei tipuri de motoare fabricate la IMER (am ales motoarele de curent continuu tip 802, 803, 804, destinate industriei metalurgice) și produselor similare executate de firme de renume din străinătate, din materiale avînd caracteristici superioare. Dar singură această cale nu s-a dovedit suficientă. S-a apelat la metode moderne — inclusiv folosirea calculatoarelor electronice — pentru stabilirea formei optime din punct de vedere electromagnetic a secţiunii transversale a motoarelor ; drept rezultat, produsele s-au mai uşurat cu alte citava kilograme de metal, dar greutatea nu-i satisfăcea încă pe cei din uzină. S-au căutat noi şi noi soluţii. Astfel, pentru motoarele de curent continuu s-a trecut la o construcţie originală, numită de specialişti ,,cu încrestături , închise“, asigur în Marian Dumitrescu (Continuare in pag. a 5-a) Firma Greutatea (kg) Tip 802 Tip 803 Tip 804 IMEB România 240 320 440 MELEC Franța 290 400 510 AEG R.F.G. 280 390 510 Blocher R.F.G. 270 360 450 Toshiba Japonia 230 290 370 Cine se teme de Diogene ? FILE DE CARNET de Mihai Stoian Imaginea simbolică a lui Diogene, căutind un om în plină zi, culuminarea (un sens figurat) aprinsă, cutreieră secolele de peste două milenii. Ce fel de om, adică, voia să spună filozoful grec că dorește să găsească, neapărat ? Un om realmente om. Există un asemenea om astăzi ?, Fără doar şi poate, există (şi nu mai trebuie căutat cu luminarea). Pretutindeni, în jurul nostru, faptele existenţei cotidiene demonstrează acest adevăr neîndoielnic. Omenirea a evoluat nu numai pe plan tehnico-ştiinţific, ci — esenţial * pe planul conştiinţei umane, mai cu seamă în orinduirile întemeiate pe adevăr istoric şi dreptate socială. Altminteri cum s-ar explica faptul că un individ oarecare, aflat, pe cine ştie ce meridian al globului pămîntesc, tresare şi este profund interesat de soarta altui individ de pe cine ştie ce alt meridian ? Dacă informaţiile călătoresc, în epoca noastră, datorită mass-mediei, cu o viteză ameţitoare, comprimând timpul şi spaţiul, iată că aceste prelungiri ale simţurilor noastre conduc, totodată, spresimţurile altora, împinzind Terra cu o reţea sensibilă şi gravă, semn al civilizaţiei contemporane, de necontestat. Orice cataclism natural, orice accident, orice oprimare, ca şi dorinţa — unanimă — de pace, găseşte un profund (Continuare în pag. a 2-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! /”> riTirv i a K II ir nAUrtim mu kiai>iAttat •—m «V • <■•< .. * •» < I> I.i-Y—~ ~ — . . . —_ UUllDIANUL VUINDILIULUi NAŢiONAL AL ,H›UNULUI UNI!AI II SUUIALISIt Morcovi la „adăpostul" zăpezii Şeful fermei şi preşedintele cooperativei agricole din Tirgşoru Nou Un caz de condamna risipă: LEGUMELE DE ZĂPADĂ Ne-a fost greu să ne imaginăm că la această dată s-ar mai putea afla pecimp legume, care ar fi trebuit să fie demult în depozite sau în magazine la dispoziţia cumpărătorilor. Iată însă că gospodarii din Ariceşti, Rahtivani ’ şi Tirgşoru Nou (judeţul Prahova) confirmă această posibilitate, lăsîrnd pradă intemperiilor recolta de pe 100 de hectare cu morcovi şi 200 ha cu ceapă. Prin pospaiul de zăpadă care căzuse pe la începutul lunii decembrie, işi făceau cu greu loc firele de ceapă verde. La început, am crezut că-i la mijloc vorba de vreo noutate în privința cultivării cepei, că vom putea găsi in plină iarnă ceapă verde, cultivată pe cimp. Privind mai atent, ne-am dat seama că era vorba de ceapa care trebuia scoasă prin septembrie, dar care, datorită crasei nepăsări din partea cultivatorilor de la cooperativa agricolă din Ariceştii Rahtivani, rămăsese pe cimp. La fel s-a întîmplat şi cu morcovii cultivaţi pe o sută de hectare la Tirgşoru Nou. Apoi a venit viscolul din ianuarie iar ceapa şi morcovii tot acolo au rămas. Dar să luăm lucrurile pe brd. Prin planul de producţie, cooperativa din Ariceştii Rahtivani şi-a propus, printre altele, înfiinţarea unei fertile specializate în,cultura cepei. Conform aceluiaşi plan, prin valorificarea producţiei, trebuia să se realizeze un venit de 4,4 milioane lei. Ce s-a realizat ? Sute de tone de ceapă care, la această oră, s-au depreciat pe cimp, in loc săajungă în depozite. Aşa se face că din venitul planificat nu s-a obţinut nici un sfert, deşi recolta a fost bună. — După dumneavoastră, tovarăşe inginer Ştefan Cazan, care sunteţi şeful fermei legumicole, ci credeţi că a ajuns la adăpost ? — Nici jumătate... Poate n-o porţie de 10—15 la sută. Şi aici, prin planul de producţie, se fixase realizarea unui beneficiu de aproape 1,5 milioane lei. Discutăm, pe timp cu Emil Iliescu, preşedintele cooperativei. — Cit s-a cheltuit pentru cultivarea şi întreţinerea celor 100 ha cu morcovi ? — Două sute de mii de lei. — Cit aţi valorificat din producţia de morcovi ? — 115 000 lei. — N-a fost producţia bună ? — Bună, cred că avem chiar 18 tone la hectar. — Asta ar însemna 1 800 de tone. — Da... dar n-am putut să scoatem decit vreo sută de tone. Restul recoltei ? Sub zăpadă. Constatăm cu stupefacţie că, deşi dislocatoarele au scos la suprafaţă producţia de pe aproape zece hectare încă de la începutul lunii decembrie, morcovii nici măcar n-au fost adunaţi şi au îngheţat pe brazdă. Chiar şi cei strinşi in "grămezi n-au ajuns în depozite sau în magazine. Cînd, la începutul iernii am avut prima discuţie cu preşedintele cooperativei, Emil Iliescu, acesta ne spunea, cu candoare, Petre Mihai Băcanu Dumitru Tecuţă (Continuare în pag. a 6-a) Anchetă R.I. fi aşa de frig şi scoatem şi restul la primăvară. Un inginer care se vădeşte a fi galanton pe buzunarul obştei : cîteva sute de tone de ceapă stricată ? O nimica toată. Cum, necum, importante cantităţi de ceapă se află şi la această oră in pămînt. Impropriu spus „se află“, deoarece toată lumea ştie că ceapa este foarte sensibilă la ger. Numai că cei de la Ariceştii Rahtivani au stat cu miinile încrucişate în loc să se pună pe treabă şi să adăpostească recolta. O situaţie la fel de gravă am întîlnit în vecinătatea fermei din Ariceştii Rahtivani, mai precis la cooperativa agricolă din Tirgşoru Nou, unde morcovii cultivaţi pe o sută de hectare n-au fost recoltaţi decit în pro Produsele chimice româneşti exportate in peste 100 de ţări Exportul de produse chimice româneşti va creşte în 1979 cu 27,5 la sută faţă de nivelul anului trecut. Creşterea şi diversificarea continuă a exporturilor de produse chimice, care reprezintă circa un sfert din totalul exporturilor ţării, constituie o urmare firească a dezvoltării în ritm accelerat a industriei noastre chimice. Trăsătură din ce în ce mai pregnantă a structurii exporturilor noastre, creşterea ponderii produselor cu grad înalt de prelucrare ilustrează preocuparea pentru valorificarea superioară a materiilor prime, pentru sporirea eficienţei comerţului cu chimicale. Astfel, în acest an, din totalul ofertei către partenerii de peste hotare, circa 60 la sută o reprezintă produsele chimice şi numai 40 la sută cele petroliere. Semnificativ pentru această tendinţă este faptul că între cele peste 700 de produse chimice româneşti exportate în circa 100 de ţări, un loc important îl ocupă îngrăşămintele, produsele sodice, carbidul, metanolul, fenolul, medicamentele, firele şi fibrele sintetice, anvelopele, lacurile şi vopselele, care se bucură de bune aprecieri pe piaţa internaţională. (Agerpres). Barocamera hipobarică - realizare a specialiştilor, din Cluj-Napoca Condiţiile de temperatură şi presiune existente la mari înălţimi pot fi reproduse cu ajutorul unei instalaţii realizate de specialiştii Institutului de cercetări medicale din Cluj-Napoca. Instalaţia denumită „Barocamera hipobarică“, serveşte la studiul mecanismului de reglare a eritropoezei (formarea de globule roşii in singe) în raport cu altitudinea. Cu ajutorul ei s-au obţinut preţioase date privitoare la localizarea cerurilor nervoşi care participă la reglarea eritropoezei, rolul glandelor endocrine în acest proces, stabilirea hormonului ce ■ ia naştere în anumite condiţii şi care contribuie la formarea globulelor roşii. Instalaţia poate fi utilizată, de asemenea, la tratamentul astmului bronşic, la elucidarea unor tulburări circulatorii și respiratorii. (Agerpres). Joi 1 februarie 1979 » harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pagina a 7-a „Var şi cărămidă, că e mult de muncă“ „Se spune că şi azi unii bâtrini meşteri pietrari, de prin sate, mai cred ei că „toarnă din ziduri, pentru veşnicia construcţiei, umbra unui stat de om. La temelia construcţiilor de aici, noi am turnat sudoare şi poate o geană de vis pentru ■voievodalul nostru oraş care iese din istorie curat, luminat, ca argintul strecurat..." (FLOREA GHIŢESCU, primarul oraşului Curtea de Argeş). Pînă în deceniul şase, din liniştita Curte de Argeş nu se expediau decit poştale ilustrate întocmite în grabă de turişti, în trecere : „Salutări din frumoasa...“ vizind, desigur, priveliştile geografice ale „contraforturilor“ Ghiţu şi Frunţii de la poalele Făgăraşilor. De cîţiva ani, această frumoasă localitate de sub munte ne trimite şi altfel de mesaje, frumoase, ba chiar mai frumoase ! Mă refer direct la acele minunate produse de porţelan cu smalţuri colore şi cizelări fine etalate somptuos în pavilioanele „Stirex“, mă refer la gama largă de produse electronice şi electrotehnice, foarte preţuite de cumpărători, la produsele de ceramică ale breslei meşterilor olari. Cînd, „pe Argeş în sus“ se construia marele edificiu al electricităţii, căruia specialiştii îi zic, destul de necuprinzător, „hidrocentrală“. ..pe Argeş in jos“ încă nu se petrecea nimic. Localitatea răminea izolată, doar cu gloria marilor voievozi întemeietori. Fiindcă vă reamintesc cu plăcere că aici, la Curtea de Argeş îşi durează liniştea şi veşnicia şase voievozi din stirpea basarabă : Basarab întîiul, Vlaicu Vodă, Dan Vodă I-ul, Dan Vodă al II-lea,Neagoe Basarab şi Radu Vodă. Or, cu siguranţă că lucrarea noastră de mai sus, pe Argeş, barajul, hidrocentrala şi marele lac din poala Făgăraşilor, ar fi rămas fără apoteoză dacă nu se infăptuiau prefaceri şi „pe Argeş in jos“, de care să beneficieze aceşti oameni care făuresc istoria prezentă. Letopiseţul înnoirilor il marchează Congresul al XI-lea al partidului şi politica inteleaptă de promovare a dezvoltării totale şi multilaterale, pe structuri de ramuri economice şi în profil teritorial, după cum oferă condiţiile specifice. Ultimele cincinale aduc localităţii investiţii, pentru dezvoltare de aproape patru miliarde lei. „Unde apar investiţiile, apar şi oamenii“■ îmi spunea tovarăşul Floren Ghiţescu, primarul amabil şi îndatoritor al Curţii de Argeş. Producţia industrială a oraşului acrescut de 240 ori faţă de 1938. Dar nu ne place să ne comparăm cu acei ani. Trăim un prezent care nicicind nu a conţinut atita viitor ca această etapă şi este bine să profităm din plin, creator nu speculativ, ca să readucem Curtea Argeşului în rîndul marilor centre industriale ale ţârii. Totul depinde de noi, de fiecare cetăţean in parte şi de voinţa tuturor. In numai trei ani s-au armonizat aici, ramuri ale industriei purtătoare de progres prin cuplul de întreprinderi din tehnica de vîrf — electronica, electrotehnica, calculatoarele etc. «Explozia» industrială de aici s-a produs dirijat şi privesc cu bucurie dimineaţa oamenii cum trec grăbiţi spre locurile lor de muncă“. Florea Ghiţescu, primarul cu statură Înaltă de parcă s-ar încumeta să străbată pe jos Transfăgărăşanul este, din cite am observat, om sentimental incurabil, îndrăgostit de ierni, de muncă şi de copiii oraşului. îndrăgostit şi de istorie, el încearcă şi reuşeşte să aducă o apoteoză prezentului, prezentului local din oraşul inimii sale. Curtea de Argeş începe să-ţi fie drag oraşul poate şi pentru că magazinul tip „Materna“ se numeşte „Făt Frumos“, pentru că străzile şi monumentele consemnează cu demnitate şi discreţie gloria voievozilor, îţi este drag şi pentru pacea calmă din privirea acestor munteni harnici, deveniţi electronişti, operatori chimişti, constructori de maşini şi fabricanţi de porţelanuri. — Cum va arăta în viitor oraşul — îl întreb pe tovarăşul Gheorghe Popescu, directorul Ion Marcovici (Continuare în pag. a 5-a) Două noi aspecte din Curtea de Argeş : un cartier şi întreprinderea „Electroargeş", recent construite Scrisori şi audienţe la Consiliul popular Anul trecut, la Consiliul popular al municipiului Constanţa au fost înregistrate 2 838 sesizări făcute de cetăţeni şi au fost primiţi în audienţă peste 2 200 solicitanţi. Aşadar, în afara contactelor obişnuite cu publicul, municipalitatea a receptat peste 5 000 de semnale din partea acestuia. Dar cifrele prezentate, oricît de expresive ar fi, nu pot ilustra preocuparea arătată pentru rezolvarea cererilor cetăţeneşti, în spiritul şi litera noilor reglementări, chiar dacă bună parte din cereri au fost soluţionate favorabil. De aceea, am angajat o discuţie cu tovarăşul Gheorghe Trandafir, primarul Constanţei. — Cite scrisori aţi citit anul trecut, tovarăşe primar ? — Cite ? Nu este scrisoare care să nu treacă întîi pe la mine. Există o mapă specială de scrisori căreia ii acord întiietate, oricîte alte dosare s-ar afla adunate pe birou. Consider fiecare scrisoare ca pe o vizită a unui cetăţean faţă de care avem datoria de a-i asculta păsul. — Dar în ce priveşte audienţele ? — O dată pe săptămînă particip direct, în celelalte zile participă vicepreşedinţii, care au obligaţia să semnaleze chiar în aceeaşi zi cazurile care necesită o intervenţie promptă. De Convorbire cu tov. Gheorghe Trandafir, primarul municipiului Constanţa Jim să acţionăm în aşa fel, ca nici scrisorile, nici cetăţenii să nu aştepte la consiliul popular. — Cum vi se pare numărul scrisorilor primite , este mare ? Spune ceva în legătură cu activitatea primăriei ? — Dreptul de a se adresa prin scris este garantat prin Constituţie fiecărui cetăţean şi el este folosit din plin. Ne scriu acei cetăţeni care au nevoie să fie ajutaţi într-o anume direcţie in probleme personale, dar totodată şi cei care, interesaţi de continua dezvoltare şi înfrumuseţare a municipiului nostru care se întinde, după cum ştiţi, pe zeci de kilometri, pină la Mangalia, fac propuneri în care noi suntem cei ajutaţi. Judecind după număr, cred că el ar trebui să fie şi mai mare în ceea ce priveşte sugestiile privind buna gospodărire a municipiului. Am primit totdeauna şi vom primi şi de acum înainte, cu interes scrisorile şi sugestiile făcute în audienţe. „ Municipiului Constanţa îi sunt subordonate patru consilii populare orăşeneşti şi patru comunale. Nu există tendinţa ca acei interesaţi într-o problemă să vi se adreseze mai întîi (lv. trecînd peste organele din localităţile respective? — Căutăm să nu ne substituim consiliilor populare din subordine. De aceea le cerem să discute şi să rezolve problemele ce ne-au fost sesizate, în termenele stabilite de lege, evitîndu-se astfel tărăgănarea, trimiterea scrisorii de la unul la altul. Pe întreaga filieră, ţinem o evidenţă clară a scrisorilor oamenilor muncii, introducînd, obligatoriu, registrul unic de sesizări şi propuneri, în care sint înscrise toate datele, inclusiv modul de rezolvare. Avem, deci, aici la municipii, cit şi la consiliile populare in subordine, oglinzi clare ale situaţiei semnalărilor publicului. — Ce garanţie aveţi că in linele cazuri rezolvările nu sint formale ? — Tocmai fiindcă s-ar putea întimpla aşa ceva, am adoptat Const. Sîrbu Ion Popovici (Continuare în pag. a I-a) Unul din complexele comerciale construite în cartierul Tomis la propunerea cetăţenilor Dialog cu cititorii despre: GOSPODĂRIREA ENERGIEI ® Acţiunea R.E.S. — Un domeniu cu mari posibilităţi: CHIMIA @ Virtuţile energetice ale noilor tehnologii 9 O întrebare pentru... # In alb si... negru . Cititorii propun (In pagina a 3-a)