România Liberă, februarie 1979 (Anul 37, nr. 10658-10681)

1979-02-01 / nr. 10658

ANUL XXXVII Nr. 10658 6 pagini 30 bani „Trebuie să intensificăm eforturile pentru identificarea, exploatarea şi valorificarea resurselor proprii, precum şi pentru gospodărirea raţională şi folosirea cu maximă eficienţă a tuturor materiilor prime şi materialelor, pentru reducerea substanţială a consumurilor“ NICOLAE CEAUŞESCU Un criteriu al eficienţei Valorificarea superioară a materiilor prime In curînd la Combinatul side­rurgic din Hunedoara va intra în funcţiune o instalaţie de su­dare cap la cap a ţaglelor scurte. In consecinţa, anual, circa 5 000 de tone de asemenea ţagle vor deveni laminate utilizabile în loc să ia calea retopirii. Specia­liştii întreprinderii „Marmura“ din Simeria au găsit o soluţie pentru ca o serie de resturi de marmură albă — rămase după tăierea blocurilor şi transforma­rea lor în plăci — să fie trans­formate în pulberi marmuriene. Produsul respectiv este de circa 18 ori mai ieftin decit carbona­tul de calciu pe care-l poate în­locui cu deplin succes la fabrica­rea covoarelor de policlorur­ă de vinil, a coloranţilor, a electrozilor de sudură. Reproiectarea unor produse, îmbunătăţirile aduse unor tehnologii, au permis co­lectivului de la întreprinderea de tricotaje ,,1 Iunie“ din Timi­şoara să reducă cu circa două cincimi consumul de bumbac, materie primă adusă, după cum se ştie, din import. La filiala din Iaşi a Institutului de cerce­tări şi­ proiectare de tehnologii pentru sectoare calde s-au re­­proiectat o serie de utilaje : ma­şină de turnat centrifugal tunel de curăţire cu alice, instalaţie de desprăfu­it cu birouri etc. Re­ducerea consumului de metal se ridică, numai pentru nouă din­tre aceste utilaje, la circa 25 000 kg metal. Cazurile menţionate foarte succint mai înainte sunt doar ci­­teva din multele situaţii simi­lare pe care le întîlnim zilnic, în diferite întreprinderi din­ cele mai diverse sectoare de activi­tate. Pentru că, astăzi, fiecare colectiv de muncă, manifestă o preocupare constantă şi eficien­tă pentru a realiza unul dintre imperativele actualei etape : va­lorificarea superioară a materi­ilor prime şi materialelor, scă­derea consumurilor materiale şi sporirea ponderii inteligenţei tehnice încorporată în aceste produse. Desigur, nu există o formulă universal valabilă pen­tru a atinge dezideratele amin­tite. Sporirea valorii nou create implică, din partea fiecărui co­lectiv, a fiecărui om al muncii, o căutare permanentă, o mobi­lizare a întregii capacităţi crea­toare, o preocupare asiduă pen­tru perfecţionarea cunoştinţelor profesionale. Numai astfel, ape­lind la o multitudine de căi, ţi­nînd seama de specificul activi­tăţii, de profilul fabricaţiei din fiecare unitate, de problemele a căror rezolvare este prioritară la un moment dat, se pot obţi­ne rezultatele dorite. „Astăzi majoritatea produse­lor fabricate nu, întreprinderea noastră au o greutate unitară la nivelul celor mai bune produse similare din străinătate“. A­­ceastă afirmaţie, inginerul Eu­Nu a fost deloc simplu să se ajungă la acest stadiu, ne spune, interlocutorul nostru. Un con­­vertizor de sudură de 500 A, de exemplu, cîntărea în 1962 în jur de 940 kg, mult peste greutatea produselor străine. După 7-8 ani de căutări greutatea scăzuse in 1970 la 620 kg ; alţi patru ani de eforturi nu au avut ca efect de­cit o scădere­ cu 20 l­g ; apoi, noi încercări, noi eforturi şi la în­ceputul actualului cincinal, se afla in fabricaţie curentă un nou tip, care cîntărea doar 480 kg, deci cam jumătate din greutatea iniţială a produsului. Cum s-a putut ajunge la asemenea rezul­tate ? Discuţiile purtate cu mai mulţi oameni din uzină ne-au ajutat să conturăm cîteva din principalele căi de acţiune. O soluţie eficientă a constituit-o realizarea circuitelor magnetice gen Nicolescu, şeful atelierului de cercetare-proiectare de la În­treprinderea de maşini electrice — Bucureşti, şi-o susţine cu o serie de cifre, care alcătuiesc un tabel comparativ între trei tipuri de motoare fabricate la IMER (am ales motoarele de curent continuu tip 802, 803, 804, desti­nate industriei metalurgice) și produselor similare executate de firme de renume din străi­nătate, din materiale avînd caracteris­tici superioare. Dar singură a­­ceastă cale nu s-a dovedit sufi­cientă. S-a apelat la metode mo­derne — inclusiv folosirea cal­culatoarelor electronice — pen­tru stabilirea formei optime din punct de vedere electromagne­tic a secţiunii transversale a motoarelor ; drept rezultat, pro­dusele­­ s-au mai uşurat cu alte citava kilograme de metal, dar greutatea nu-i satisfăcea încă pe cei din uzină. S-au căutat noi şi noi soluţii. Astfel,­ pentru motoarele de curent continuu s-a trecut la o construcţie origi­nală, numită de specialişti ,,cu încrestături , închise“, asigur în­ Marian Dumitrescu (Continuare in pag. a 5-a) Firma Greutatea (kg) Tip 802 Tip 803 Tip 804 IMEB România 240 320 440 M­ELEC Franța 290 400 510 AEG R.F.G. 280 390 510 Blocher R.F.G. 270 360 450 Toshiba Japonia 230 290 370 Cine se teme de Diogene ? FILE DE CARNET de Mihai Stoian Imaginea simbolică a lui Diogene, căutind un om în plină zi, cu­­luminarea (un sens figu­rat) aprinsă, cutreieră secolele de peste două milenii. Ce fel de om, adică, voia să spună filozo­ful grec că dorește să găsească, neapărat ? Un om realmente om. Există un asemenea om astăzi ?, Fără doar şi poate, există (şi nu mai trebuie căutat cu luminarea). Pretutindeni, în jurul nostru, faptele existenţei cotidiene de­monstrează acest adevăr neîn­doielnic. Omenirea a evoluat nu numai pe plan tehnico-ştiinţific, ci — esenţial *­ pe planul con­ştiinţei umane, mai cu seamă în orinduirile întemeiate pe adevăr istoric şi dreptate socială. Alt­minteri cum s-ar explica faptul că un individ oarecare, aflat, pe cine ştie ce meridian al globu­lui pămîntesc, tresare şi este profund interesat de soarta al­tui individ de pe cine ştie ce alt meridian ? Dacă informaţiile călătoresc, în epoca noastră, da­torită mass-mediei, cu o viteză ameţitoare, comprimând timpul şi spaţiul, iată că aceste prelun­giri ale simţurilor noastre con­duc, totodată, spre­­simţurile al­tora, împinzind Terra cu o reţea sensibilă şi gravă, semn al ci­vilizaţiei contemporane, de ne­contestat. Orice cataclism natu­ral, orice accident, orice opri­mare, ca şi dorinţa — unanimă — de pace, găseşte un profund (Continuare în pag. a 2-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă! /”> riTirv i a K II ir nAUrtim mu kiai>iAttat •—m «V • <■•< .. * •» < I> I.i-Y—~ ~ — . . . —_ UUllDIANUL V­UINDILIULUi NAŢiONAL AL ,H›UN­­­ULUI UNI!­AI II SUUIALISIt Morcovi la „adăpostul" zăpezii Şeful fermei şi preşedintele cooperativei agricole din Tirgşoru Nou Un caz de condamna risipă: LEGUMELE DE ZĂPADĂ Ne-a fost greu să ne imagi­năm că la această dată s-ar mai putea afla pe­­cimp legume, care ar fi trebuit să fie demult în depozite sau în magazine la dispoziţia cumpărătorilor. Iată însă că gospodarii din Ariceşti, Rahtivani ’ şi Tirgşoru Nou (ju­deţul Prahova) confirmă această posibilitate, lăsîrnd pradă intem­periilor recolta de pe 100­­ de hectare cu morcovi şi 200 ha cu ceapă. Prin pospaiul de zăpadă care căzuse pe la începutul lunii de­cembrie, işi făceau cu greu loc firele de ceapă verde. La în­ceput, am crezut că-i la mijloc vorba de vreo noutate în pri­vința cultivării cepei, că vom putea găsi in plină iarnă ceapă verde, cultivată pe cimp. Privind mai atent, ne-am dat seama că era vorba de ceapa care trebuia scoasă prin septembrie, dar care, datorită crasei nepăsări din par­tea cultivatorilor de la coopera­tiva agricolă din Ariceştii Rahti­­vani, rămăsese pe cimp. La fel s-a întîmplat şi cu morcovii cul­tivaţi pe o sută de hectare la Tirgşoru Nou. Apoi a­ venit viscolul din ianuarie iar ceapa şi morcovii tot acolo au rămas. Dar să luăm lucrurile pe b­r­d. Prin planul de producţie, co­operativa din­ Ariceştii Rahtivani şi-a propus, printre altele, în­fiinţarea unei fertile specializate în,cultura cepei. Conform acelu­iaşi plan, prin valorificarea pro­ducţiei, trebuia să se realizeze un venit de 4,4 milioane lei. Ce s-a realizat ? Sute de tone de ceapă care, la această oră, s-au depreciat pe cimp, in loc să­­ajungă în depozite. Aşa se face că din venitul planificat nu s-a obţinut nici un sfert, deşi recolta a fost bună. — După dumneavoastră, to­varăşe inginer Ştefan Cazan, care sunteţi şeful fermei legu­micole, ci­ credeţi că a ajuns la adăpost ? — Nici jumătate... Poate n-o porţie de 10—15 la sută. Şi aici, prin planul de producţie, se fixase realizarea unui beneficiu de aproape 1,5 milioane lei. Discutăm, pe timp cu Emil Iliescu, preşedintele coopera­tivei. — Cit s-a cheltuit pentru cul­tivarea şi întreţinerea celor 100 ha cu morcovi ? — Două sute de mii de lei. — Cit aţi valorificat din pro­ducţia de morcovi ? — 115 000 lei. — N-a fost producţia bună ? — Bună, cred că avem chiar 18 tone la hectar. — Asta ar însemna 1 800 de­ tone. — Da... dar n-am putut să scoatem decit vreo sută de tone. Restul recoltei ? Sub zăpadă. Constatăm cu stupefacţie că, deşi dislocatoarele au scos la suprafaţă producţia de pe aproa­pe zece hectare încă de la înce­putul lunii decembrie, morcovii nici măcar n-au fost adunaţi şi­ au îngheţat pe brazdă. Chiar şi cei strinşi in "grămezi n-au ajuns în depozite sau în maga­zine. Cînd, la începutul iernii am avut prima discuţie cu preşedin­tele cooperativei, Emil Iliescu, acesta ne spunea, cu candoare, Petre Mihai Băcanu Dumitru Tecuţă (Continuare în pag. a 6-a) Anchetă R.I. fi aşa de frig şi scoatem şi restul la primăvară. Un inginer care se vădeşte a fi galanton pe buzunarul obştei : cîteva sute de tone de ceapă stricată ? O nimica toată. Cum, necum, importante can­tităţi de ceapă se află şi la această oră in pămînt. Impro­priu spus „se află“, deoarece toată lumea ştie că ceapa este foarte sensibilă la ger. Numai că cei de la Ariceştii Rahtivani au stat cu miinile încrucişate în loc să se pună pe treabă şi să adăpostească recolta. O situaţie la fel de gravă am întîlnit în vecinătatea fermei din Ariceştii Rahtivani, mai precis la cooperativa agricolă din Tirgşoru Nou, unde morcovii cultivaţi pe o sută de hectare n-au fost recoltaţi decit în pro­ Produsele chimice româneşti exportate in peste 100 de ţări Exportul de produse chimice româneşti va creşte în 1979 cu 27,5 la sută faţă de nivelul anului trecut. Creşterea şi diversificarea continuă a exporturilor de produse chimice, care reprezintă circa un sfert din totalul exporturilor ţării, constituie o urmare firească a dezvoltării în ritm accelerat a industriei noastre chimice. Trăsătură din ce în ce mai pregnantă a structurii exporturilor noastre, creş­terea ponderii produselor cu grad înalt de prelucrare ilustrează preo­cuparea pentru valorificarea superioară a materiilor prime, pentru sporirea eficienţei comerţului cu chimicale. Astfel, în acest an, din totalul ofertei către partenerii de peste hotare, circa 60 la sută o re­prezintă produsele chimice şi numai 40 la sută cele petroliere. Semnificativ pentru această tendinţă este faptul că între cele peste 700 de produse chimice româneşti exportate în circa 100 de ţări, un loc important îl ocupă îngrăşămintele, produsele sodice, carbidul­, me­tanolul, fenolul, medicamentele, firele şi fibrele sintetice, anvelo­pele, lacurile şi vopselele, care se bucură de bune aprecieri pe piaţa internaţională. (Agerpres). Barocamera hipobarică - realizare a specialiştilor, din Cluj-Napoca Condiţiile de tem­peratură şi presiu­ne existente la mari înălţimi pot fi re­produse cu ajutorul unei instalaţii rea­lizate de specialiştii Institutului de cer­cetări medicale din Cluj-Napoca. Insta­laţia denumită „Ba­rocamera hipobari­că“, serveşte la stu­diul mecanismului de reglare a eritro­­poezei (formarea de globule roşii in singe) în raport cu altitudinea. Cu aju­torul ei s-au obţi­nut preţioase date privitoare la locali­zarea ceru­rilor ner­voşi care participă la reglarea eritro­­poezei, rolul glan­delor endocrine în acest proces, stabi­lirea hormonului ce ■ ia naştere în anu­mite condiţii şi care contribuie la for­marea globulelor roşii. Instalaţia poate fi utilizată, de ase­menea, la trata­mentul astmului bronşic, la elucida­rea unor tulburări circulatorii și respi­ratorii. (Agerpres). Joi 1 februarie 1979­ ­» harta fenomenelor meteorologice probabile. Amănunte în pagina a 7-a „Var şi cărămidă, că e mult de muncă“ „Se spune că şi azi unii bâtrini meşteri pietrari, de prin sate, mai cred ei că „toarnă d­in ziduri, pentru veşnicia construcţiei, umbra unui stat de om. La temelia construcţiilor de aici, noi am turnat sudoare şi poate o geană de vis pentru ■voievodalul nostru oraş care iese din istorie curat, luminat, ca argintul strecurat..." (FLOREA GHIŢESCU, primarul oraşului Curtea de Argeş). Pînă în deceniul şase, din li­niştita Curte de Argeş nu se expediau decit poştale ilustrate întocmite în grabă de turişti, în trecere : „Salutări din frumoa­sa...“ vizind, desigur, priveliştile geografice ale „contraforturilor“ Ghiţu şi Frunţii de la poalele Făgăraşilor. De cîţiva ani, aceas­tă frumoasă localitate de sub munte ne trimite şi altfel de me­saje, frumoase, ba chiar mai fru­moase ! Mă refer direct la acele minunate produse de porţelan cu smalţuri colore şi cizelări fine etalate somptuos în pavilioanele „Stirex“, mă refer la gama largă de produse electronice şi elec­trotehnice, foarte preţuite de cumpărători, la produsele de ce­ramică ale breslei meşterilor olari. Cînd, „pe Argeş în sus“ se construia marele edificiu al elec­tricităţii, căruia specialiştii îi zic, destul de necuprinzător, „hi­drocentrală“. ..pe Argeş in jos“ încă nu se petrecea nimic. Loca­litatea răminea izolată, doar cu gloria marilor voievozi înteme­ietori. Fiindcă vă reamintesc cu plăcere că aici, la Curtea de Ar­geş îşi durează liniştea şi veşni­cia şase voievozi din stirpea ba­­sarabă : Basarab întîiul, Vlaicu Vodă, Dan Vodă I-ul, Dan Vodă al II-lea,­­Neagoe Basarab şi Radu Vodă. Or, cu siguranţă că lucrarea noastră de mai sus, pe Argeş, barajul, hidrocentrala şi marele lac din poala Făgăraşilor, ar fi rămas fără apoteoză dacă nu se infăptuiau prefaceri şi „pe Argeş in jos“, de care să bene­ficieze aceşti oameni care fău­resc istoria prezentă. Letopise­ţul înnoirilor il marchează Con­gresul­ al XI-lea al partidului şi politica inteleaptă de promovare a dezvoltării totale şi multilate­rale, pe structuri de ramuri eco­nomice şi în profil teritorial, după cum oferă condiţiile speci­fice. Ultimele cincinale aduc lo­calităţii investiţii, pentru dez­voltare de aproape patru miliar­de lei. „Unde apar investiţiile, apar şi oamenii“­­■ îmi spunea tovarăşul Floren Ghiţescu, pri­marul amabil şi îndatoritor al Curţii de Argeş. Producţia in­dustrială a oraşului a­­crescut de 240 ori faţă de 1938. Dar nu ne place să ne comparăm cu acei ani. Trăim un prezent care nici­­cind nu a conţinut atita viitor ca această etapă şi este bine să profităm din plin, creator nu speculativ, ca să readucem Curtea Argeşului în rîndul ma­rilor centre industriale ale ţârii. Totul depinde de noi, de fiecare cetăţean in parte şi de voinţa tuturor. In numai trei ani s-au armonizat aici, ramuri ale indus­triei purtătoare de progres prin cuplul de întreprinderi din teh­nica de vîrf — electronica, elec­trotehnica, calculatoarele etc. «Explozia» industrială de aici s-a produs dirijat şi privesc cu bucurie dimineaţa oamenii cum trec grăbiţi spre locurile lor de muncă“. Florea Ghiţescu, pri­marul cu statură Înaltă de parcă s-ar încumeta să străbată pe­ jos Transfăgărăşanul este, din cite am observat­, om­ sentimental in­curabil, îndrăgostit de ierni, de muncă şi de copiii oraşului. în­drăgostit şi de istorie, el încear­că şi reuşeşte să aducă o apoteo­ză prezentului, prezentului lo­cal din oraşul inimii sale. Curtea de Argeş­ începe să-ţi fie drag oraşul poate şi pentru că maga­zinul tip „Materna“ se numeşte „Făt Frumos“, pentru că străzile şi monumentele consemnează cu demnitate şi discreţie gloria vo­ievozilor, îţi este drag şi pentru pacea calmă din privirea acestor munteni harnici, deveniţi elec­­tronişti, operatori chimişti, con­structori de maşini şi fabricanţi de porţelanuri. — Cum va arăta în viitor ora­şul — îl întreb pe tovarăşul Gheorghe Popescu, directorul Ion Marcovici (Continuare în pag. a 5-a) Două noi aspecte din Curtea de Argeş : un cartier şi întreprinderea „Electroargeş", recent construite Scrisori şi audienţe la Consiliul popular Anul trecut, la Consiliul popu­lar al municipiului Constanţa au fost înregistrate 2 838 sesizări făcute de cetăţeni şi au fost pri­miţi în audienţă peste 2 200 so­licitanţi. Aşadar, în afara con­tactelor obişnuite cu publicul, municipalitatea a receptat peste 5 000 de semnale din partea a­­cestuia. Dar cifrele prezentate, oricît de expresive ar fi, nu pot ilustra preocuparea arătată pen­tru rezolvarea cererilor cetăţe­neşti, în spiritul şi litera noilor reglementări, chiar dacă bună parte din cereri au fost soluţio­nate favorabil. De aceea, am an­gajat o discuţie cu tovarăşul Gheorghe Trandafir, primarul Constanţei. — Cite scrisori aţi citit anul trecut, tovarăşe primar ? — Cite ? Nu este scrisoare care să nu treacă întîi pe la mine. Există o mapă specială de scrisori căreia ii acord întiieta­­te, oricîte alte dosare s-ar afla adunate pe birou. Consider fie­care scrisoare ca pe o vizită a unui cetăţean faţă de­ care avem datoria de a-i asculta păsul. — Dar în ce priveşte audien­ţele ? — O dată pe săptămînă par­ticip direct, în celelalte zile participă vicepreşedinţii, care au obligaţia să semnaleze chiar în aceeaşi zi cazurile care necesi­tă o intervenţie promptă. De­ Convorbire cu tov. Gheorghe Trandafir, primarul municipiului Constanţa Jim să acţionăm în aşa fel, ca nici scrisorile, nici cetăţenii să nu aştepte la consiliul popular. — Cum vi se pare numărul scrisorilor primite , este mare ? Spune ceva în legătură cu acti­vitatea primăriei ? — Dreptul de a se adresa prin scris este garantat prin Consti­tuţie fiecărui cetăţean şi el este folosit din plin. Ne scriu acei cetăţeni care au nevoie să fie ajutaţi într-o anume direcţie in probleme personale, dar totoda­tă şi cei care, interesaţi de con­tinua dezvoltare şi înfrumuseţa­re a municipiului nostru care se întinde, după cum ştiţi, pe zeci de kilometri, pină la Mangalia, fac propuneri în care noi sun­tem cei ajutaţi. Judecind după număr, cred că el ar trebui să fie şi mai mare în ceea ce pri­veşte sugestiile privind buna gospodărire a municipiului. Am primit totdeauna şi vom primi şi de acum înainte, cu interes scrisorile şi sugestiile făcute în audienţe. „ Municipiului Constanţa îi sunt subordonate patru consilii populare orăşeneşti şi patru co­munale. Nu există tendinţa ca acei interesaţi într-o problemă să vi se adreseze mai întîi (lv. t­recînd peste organele din loca­lităţile respective? — Căutăm să nu ne substituim consiliilor populare din subor­dine. De aceea le cerem să dis­cute şi să rezolve problemele ce ne-au fost sesizate, în termene­le stabilite de lege, evitîndu-se astfel tărăgănarea, trimiterea scrisorii de la unul la altul. Pe întreaga filieră, ţinem o eviden­ţă clară a scrisorilor oamenilor muncii, introducînd, obligatoriu, registrul unic de sesizări şi pro­puneri, în care sint înscrise toa­te datele, inclusiv modul de re­zolvare. Avem, deci, aici la mu­nicipii, cit şi la consiliile popu­lare in subordine, oglinzi clare ale situaţiei semnalărilor pu­blicului. — Ce garanţie aveţi că in li­nele cazuri rezolvările nu sint formale ? — Tocmai fiindcă s-ar putea întimpla aşa ceva, am adoptat Const. Sîrbu Ion Popovici (Continuare în pag. a I-a) Unul din complexele comerciale construite în cartierul Tomis la propunerea cetăţenilor Dialog cu cititorii despre: GOSPODĂRIREA ENERGIEI ® Acţiunea R.E.S. — Un domeniu cu mari posibilităţi: CHIMIA @ Virtuţile energetice ale noilor tehnologii 9 O întrebare pentru... # In alb si... negru . Cititorii propun (In pagina a 3-a)

Next