România Liberă, mai 1979 (Anul 37, nr. 10734-10759)

1979-05-01 / nr. 10734

Pagina a 2-a — 1 Mai 1979 România liberă“ la marea adunare populara­­ (Urmare din pag. 1) 1939, armatele lui Hitler ocu­paseră deja o parte a Cehos­lovaciei. In faţa acestui act de cotropire samavolnică, în fata pericolului iminent pe care-1 reprezenta Germania fascistă pentru libertatea altor popoare, inclusiv pentru independenţa şi integritatea României, parti­dul nostru s-a ridicat cu fer­mitate, şi-a făcut auzit cu pu­tere glasul, condamnînd agre­siunea fascistă, chemînd ma­sele populare la luptă pentru a se opune invadatorului, pen­tru a apăra patria. Marea demonstraţie de la 1 Mai 1939, desfăşurată sub sem­nul unităţii, al Frontului Unic dintre comunişti şi socialişti, a evidenţiat cu putere hotărîrea eroicei noastre clase muncitoa­re de a se opune fascismului şi politicii de război, de a apăra interesele naţionale supreme ale României. Manifestaţii si­milare cu cele din Bucureşti au avut loc şi în alte centre ale ţării, la Ploieşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Alba lulia, în Va­lea Jiului şi altele. Toate aces­tea au exprimat combativitatea revoluţionară a clasei munci­toare, hotărîrea oamenilor muncii, a forţelor democratice, antifasciste de a lupta pentru cauza libertăţii şi democraţiei, a independenţei şi integrităţii României. (Aplauze puternice) Demonstraţiile de la 1 Mai 1939 au avut şi un puternic ecou internaţional, fiind apre­ciate în presa străină a vremii ca unele din cele mai mari manifestări muncitoreşti anti­fasciste pe plan mondial, în condiţiile în care Germania hitleristă trecuse la aplicarea planurilor ei de înrobire a popoarelor. Politica de cedare şi compro­mis, faţă de pretenţiile de do­minaţie mondială ale Germa­niei naziste, promovată de cercurile conducătoare din di­ferite state a încurajat acţiu­nile agresive ale hitleriştilor, a deschis calea declanşării de către forţele fascismului a ce­lui de-al doilea război mondial. In aceste împrejurări deo­sebit de complexe ale situaţiei politice interne şi internaţio­nale, poporului român, aflat singur, — ca urmare a poli­ticii cercurilor conducătoare —, în faţa agresiunii Germaniei hitleriste, i-a fost impus odio­sul Dictat de la Viena, iar în România a fost instaurată dic­tatura militaro-fascistă care a înrobit ţara, Germaniei. Hitle­­riştii şi regimul antonescian au aruncat ţara în războiul agresiv dus de Germania îm­potriva Uniunii Sovietice. Inţelegînd răspunderile ce-i reveneau în acest moment is­toric de grea cumpănă pentru poporul nostru, ca şi pentru alte popoare, Partidul Comu­nist Român s-a ridicat cu toa­te forţele la luptă împotriva dictaturii antonesciene, a do­minaţiei Germaniei naziste şi a războiului contra Uniunii Sovietice, organizînd mişcarea de rezistenţă, lupta pentru sa­botarea maşinii de război, pentru răsturnarea regimului, pentru alăturarea României coaliţiei antihitleriste. Totodată, Partidul Comunist a desfăşurat o largă activitate pentru realizarea unităţii cla­sei muncitoare, a tuturor for­ţelor muncitoreşti, ca nucleu al frontului democratic, pa­triotic şi antifascist naţional ce avea să asigure doborîrea dic­taturii militaro-fasciste. Con­ştiente de sarcinile ce le re­veneau, Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat au întărit colaborarea, realizînd o platformă politică de luptă comună ce avea la bază salv­gardarea intereselor ţării, grav ameninţată în însăşi fiinţa ei naţională. Tratativele între Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat au fost încheiate la mijlocul lunii aprilie 1944 prin făurirea Frontului Unic Muncitoresc, iar conducerile celor două partide au hotărît ca această realizare, cu adevărat istorică, să fie adusă la cunoştinţa opi­niei publice prin manifestul dat publicităţii, în mod sim­bolic, la 1 Mai. (Vii aplauze) Aniversăm acum împlinirea a 35 de ani de la acest eveni­ment istoric în mişcarea noas­tră muncitorească — crearea Frontului Unic Muncitoresc, care a constituit factorul esen­ţial în lupta pentru răsturna­rea dictaturii militaro-fasciste, pentru ieşirea României din războiul dus contra Uniunii Sovietice, alăturarea coaliţiei antihitleriste şi trecerea la dezvoltarea democratică şi la transformarea socialistă a ţării.. In manifestul proclamat la 1 Mai 1944 se spunea : „în ziua de 1 Mai, ziua ei de luptă şi speranţă, muncitorimea, or­ganizată, unită de la comunişti pînă la social-democraţi, chea­mă întreaga clasă muncitoare, pe toţi muncitorii organizaţi şi neorganizaţi, întregul popor român, toate clasele şi pătu­rile sociale, toate partidele şi organizaţiile, indiferent de culoarea politică, credinţă re­ligioasă şi apartenenţă socială, la lupta hotărită pentru pace imediată, răsturnarea guver­nului Antonescu, formarea u­­nui guvern naţional din repre­zentanţii tuturor forţelor antihitleriste... pentru o Româ­nie liberă, democratică şi inde­pendentă“. (Aplauze puterni­ce, îndelungate). Ne apare astăzi tuturor lim­pede uriaşa însemnătate a făuririi­­Frontului Unic Mun­citoresc — care a pus bazele lichidării sciziunii proletaria­tului român. Acţionînd unită, clasa muncitoare şi-a sporit forţa şi combativitatea, capa­citatea de a mobiliza masele largi ale întregului nostru po­­pot. Frontul Unic Muncitoresc a avut un rol esenţial în crea­rea frontului larg democratic antifascist, în unirea tuturor forţelor politice progresiste, a tuturor elementelor patriotice din ţara noastră împotriva dictaturii militaro-fasciste, pentru salvarea României de la dezastru naţional. Lupta antifascistă, îndelungată şi grea, condusă de partidul nostru a dus la victoria Insu­recţiei naţionale armate anti­fasciste şi antiimperialiste din August 1944, la eliberarea ţă­rii de sub dominaţia străină, la întoarcerea armelor împo­triva Germaniei naziste. In­surecţia din august 1944 — realizată în împrejurările in­ternaţionale favorabile create de înaintarea victorioasă a Uniunii Sovietice şi de succe­sele celorlalte puteri ale coa­liţiei antihitleriste , precum şi participarea României la războiul împotriva Germaniei fasciste, alături de glorioasa Armată Roşie,­ au constituit încununarea luptei antifascis­te purtate neabătut de poporul român, în frunte cu clasa muncitoare. (Aplauze puter­nice, prelungite). Acest mo­ment crucial a deschis calea cuceririi deplinei noastre in­dependenţe naţionale, a îm­plinirii idealurilor de dreptate socială şi naţională ale po­porului, a făuririi României libere, socialiste. Lupta eroică dusă de par­tidul nostru comunist timp de două decenii, în cele mai gre­le condiţii de ilegalitate, de teroare burghezo-moşierească, a cerut grele jertfe şi sacri­ficii din partea clasei mun­citoare, a militanţilor revolu­ţionari şi antifascişti, în a­­ceastă perioadă, în închisori şi lagăre, sub gloanţele plu­toanelor de execuţie, în în­fruntarea dîrzâ şi neînfricată cu forţele reacţiunii, au căzut mulţi din cei mai buni fii ai poporului. în acest­­ moment solemn exprimăm omagiul nostru fierbinte martirilor clasei muncitoare, eroilor lup­tei pentru libertatea patriei şi salvarea fiinţei naţionale a poporului, celor care au participat activ la realizarea Frontului Unic Muncitoresc, la lupta pentru răsturnarea dictaturii militaro-fasciste şi eliberarea ţării — şi care nu mai sunt astăzi printre noi. (Aplauze puternice). Aducem o înaltă cinstire memoriei fruntaşilor din acea perioadă ai partidului şi mişcării noas­tre revoluţionare : Ştefan Bo­­riş, care în timpul războiului, pînă în 1944, s-a aflat în frun­tea partidului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, care împreună cu activul de bază din închi­sori, a avut un rol important în organizarea luptei pentru răsturnarea dictaturii milita­ro-fasciste iar apoi, în frun­tea partidului, în dezvoltarea socialistă a ţării noastre, Lu­­creţiu Pătrăşcanu care a avut un rol de seamă în unirea forţelor patriotice, antifascis­te, în jurul partidului, în vic­toria insurecţiei, Constantin Agiu, care a contribuit direct la crearea Frontului Unic Muncitoresc, Teohari Geor­­gescu, Iosif Rangheţ, Emil Bodnaraş, Lothar Rădăceanu, Teodor Iordăchescu şi alţii, care au participat activ la conducerea luptei antifasciste şi antirăzboinice a clasei noas­tre muncitoare, a celorlalte forţe progresiste, la înfăptui­rea măreţului act de la 23 Au­gust 1944, eliberarea ţării şi trecerea ei pe calea dezvol­tării noi. (Vii aplauze). Cinstim, de asemenea, me­moria unor fii de seamă ai poporului nostru, care au adus o contribuţie importantă la această luptă măreaţă, a dr. Petru Groza, conducătorul Frontului Plugarilor, apoi preşedintele primului guvern cu caracter muncitoresc-ţără­­nesc din istoria ţării şi acad. C.I. Parhon, remarcabil om de ştiinţă, militant comunist şi antifascist, primul preşedinte al Prezidiului tinerei noastre republici populare. (Vii a­­plauze). Exprimăm, de asemenea, sentimentele noastre de deo­sebită preţuire faţă, de acti­vitatea tovarăşului Constantin Pîrvulescu, care intr-o peri­oadă grea a luptei revoluţio­nare s-a aflat în fruntea con­ducerii Partidului Comunist Român şi şi-a adus contribu­ţia activă la victoria revolu­ţiei şi construcţiei socialiste îrn patria noastră. (Vii aplau­ze). Exprimăm aceleaşi sen­timente faţă de activitatea tovarăşului Ştefan Voitec care, în conducerea Partidului Social-Democrat, a avut un rol important în crearea Fron­tului Unic Muncitoresc, întă­rirea unităţii dintre comunişti şi socialişti şi făurirea parti­dului unic al clasei muncitoa­re, în întreaga operă de cons­trucţia socialistă în România. (Vii aplauze). Cinstim cu sentimente de profundă recunoştinţă pe mii­le şi miile de activişti ai Par­tidului Comunist şi Partidului Social-Democrat, ai celorlalte forţe şi organizaţii democra­tice patriotice, care n-au pre­cupeţit nimic pentru răstur­narea dictaturii militaro-fas­ciste, pentru împlinirea idea­lurilor de libertate naţională şi dreptate socială ale po­porului, pentru făurirea României noi, independente şi suverane, pentru triumful socialismului în patria n­oas­­tră. Abnegaţia lor faţă de cauza clasei muncitoare, a revoluţiei, faţă de indepen­denţa patriei va constitui per­manent un exemplu pentru partidul şi pentru poporul nostru, pentru tinerele gene­raţii din România. (Vii şi în­delungate aplauze). Stimaţi tovarăşi, Aniversînd evenimentele de acum patru decenii, nu putem­ uita lecţia drastică a istoriei, care a pus în evidenţă conse­cinţele catastrofale pe care le pot avea atitudinea concilia­toare faţă de fascism, lipsa de vigilenţă şi fermitate împo­triva politicii de agresiune şi încălcare a drepturilor suve­rane ale altor state şi po­poare. Astăzi, cînd în diferite ţări elementele fasciste încear­că să se regrupeze din nou, cînd asistăm la apariţia unor curen­te neofasciste ce propagă ra­sismul, şovinismul, ura între popoare, forţele sociale înain­tate, oamenii politici, popoare­le au înalta îndatorire, în faţa generaţiilor de azi şi de mîine, de a face totul pentru a bara calea unei noi ascensiuni a fascismului, pentru a feri ome­nirea de acest duşman al civi­lizaţiei şi progresului, pentru a salvgarda libertatea, inde­pendenţa şi însăşi viaţa tuturor naţiunilor lumii, pentru înfăp­tuirea dezarmării, pentru a asigura pacea mondială. (Vn­ aplauze, se scandează: „Ceauşescu-pace !“) De asemenea, evenimentele istorice, experienţa socială şi politică a poporului nostru evidenţiază cu putere însem­nătatea excepţională a realiză­rii unităţii de luptă a celor ce muncesc. Frontul Unic Mun­citoresc a jucat un rol esenţial şi în evoluţia procesului revo­luţionar în perioada de după eliberarea ţării. Unitatea de acţiune i-a permis clasei mun­citoare să se situeze perma­nent în fruntea marilor bătălii politice pentru înnoirea demo­cratică a ţării, pentru cuceri­rea puterii din mîinile clase­lor exploatatoare. In condiţiile trecerii la noua etapă istorică a revoluţiei şi construcţiei socialiste, viaţa a impus ridicarea pe o treaptă superioară a unităţii clasei muncitoare şi a detaşamentu­lui ei de avangardă. Acest obiectiv măreţ s-a realizat prin crearea în 1948 a parti­dului unic al clasei muncitoare ca rezultat al unificării Parti­dului Comunist cu Partidul Social-Democrat, pe baza con­cepţiei materialismului dialec­tic şi istoric, a socialismului ştiinţific, a teoriei revoluţio­nare elaborate de Marx, Engels şi Lenin. Făurirea partidului unic al clasei muncitoare a asigurat forţelor revoluţionare din România detaşamentul de avangardă şi statul major ca­pabil să conducă revoluţia so­cialistă şi opera complexă de făurire a socialismului în pa­tria noastră. (Aplauze îndelun­gate). Această victorie a avut şi o profundă semnificaţie interna­ţională , realizînd printre primii în lume partidul unic muncitoresc prin unirea comu­niştilor şi socialiştilor, munci­torii din România au înscris o contribuţie originală la îmbo­găţirea tezaurului teoretic şi practic al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Experienţa practică a Româ­niei demonstrează că lichida­rea sciziunii şi realizarea uni­tăţii clasei muncitoare, dezvol­tarea colaborării între comu­nişti şi socialişti, între toate forţele revoluţionare, demo­cratice care se pronunţă pen­tru transformarea înnoitoare a societăţii sunt o condiţie esenţială a victoriei revoluţiei şi construcţiei socialiste. Tocmai înfăptuirea unităţii a asigurat ducerea la îndeplini­re a sarcinilor de uriaşă com­plexitate puse de transforma­rea societăţii noastre pe calea socialismului. Viaţa demonstrează că uni­tatea tuturor oamenilor mun­cii, fără deosebire de naţiona­litate, a întregului nostru po­por, sub conducerea partidu­lui comunist, constituie şi în condiţiile­ noii etape în care ne aflăm, factorul determi­nant al înfăptuirii măreţului Program de edificare a socie­tăţii socialiste multilateral dez­voltate şi înaintare a Româ­niei spre comunism, izvorul tuturor victoriilor pe care le obţinem în ridicarea patriei pe noi culmi de progres şi civi­lizaţie, în apărarea libertăţii şi independenţei naţionale. (Aplauze şi urale îndelungate. Se scandează : „Ceauşescu —­ P.C.U.!“). Iată de ce trebuie să facem totul pentru a întări continuu unitatea de nezdrun­cinat a întregului nostru po­por în jurul partidului comu­nist, forţa politică conducă­toare în lupta pentru victoria socialismului şi comunismului în România. " In acelaşi timp milităm şi vom milita neabătut pentru unirea strinsă a forţelor revo­luţionare din întreaga lume, a tuturor popoarelor, conştienţi că numai astfel pot fi realizate idealurile înnoirii societăţii, se poate făuri o lume mai bună şi mai dreaptă, se poate salv­garda pacea mondială. Fie ca sărbătorirea zilei de 1 Mai să marcheze un nou pas înainte în consolidarea unităţii celor ce muncesc de pretutindeni în înfăptuirea vibrantului apel istoric lansat cu aproape un secol şi jumătate în urmă de Marx şi Engels : „Proletari din toate ţările uniţi-vă !“. Astăzi, mai mult ca oricînd, acest apel trebuie completat cu che­mările : „Popoare din ţările socialiste, uniţi-vă în lupta pentru victoria socialismului şi comunismului, pentru afirma­rea plenară a principiilor so­cialismului şi creşterea presti­giului său în lume ! Popoare asuprite şi forţe progresiste de pretutindeni, uniţi-vă în lupta pentru lichidarea imperialis­mului şi colonialismului, pen­tru libertate naţională şi progres social, pentru dezvol­tarea liberă şi independentă a fiecărei naţiuni ! Muncitori, ţărani, intelectuali, femei, ti­neri, oameni progresişti, demo­craţi, uniţi-vă pentru a realiza progresul social, pentru o via­ţă mai bună şi mai dreaptă ! Ţări socialiste, popoare din în­treaga lume, acţionaţi în cea mai strînsâ unitate pentru des­tindere, colaborare şi pacea mondială­!“ (Aplauze puterni­ce, prelungite , urale. Se scan­dează : „Ceauşescu—P.C.R. I“, „Ceauşescu-pace !“) Stimaţi tovarăşi, In întreaga ţară oamenii muncii sărbătoresc ziua de 1 Mai în condiţiile uriaşului avînt creator al întregului nos­tru popor, angajat cu toate forţele în transpunerea în via­ţă a istoricelor hotărîri ale Congresului al XI-lea, a pre­vederilor planului cincinal.. Putem afirma cu mîndrie îndreptăţită că în cei trei ani care au trecut din­­actualul cin­cinal poporul nostru a obţinut succese de seamă în dezvolta­rea şi modernizarea forţelor de producţie, în creşterea poten­ţialului nostru tehnic şi pro­ductiv, în sporirea avuţiei na­ţionale şi ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc, în înflorirea ştiinţei, culturii şi artei, în perfecţionarea relaţii­lor de producţie socialiste, ceea ce a determinat o accelerare a înaintării patriei noastre pe drumul progresului şi civiliza­ţiei. Doresc să subliniez cu satis­facţie faptul că şi în primele 4 luni ale acestui an au fost obţinute realizări de seamă în dezvoltarea economico-socială a ţării, că oamenii muncii, acţionînd cu elan şi abnegaţie, au îndeplinit şi depăşit preve­derile planului pe această pe­rioadă. Realizările obţinute eviden­ţiază justeţea politicii promo­vate de partidul şi statul nos­tru care aplică în mod­ creator legităţile generale ale socialis­mului, adevărurile universal valabile la condiţiile concrete ale României, relevă realismul prevederilor planului cincinal, justeţea hotărîrilor Congresu­lui al XI-lea, a Programului partidului, precum şi forţa partidului comunist ce îşi în­deplineşte cu cinste rolul is­toric de forţă politică condu­cătoare a întregii societăţi pe calea prosperităţii, a socialis­mului şi comunismului. (A­­plauze îndelungate ; se scan­dează : „Ceauşescu—P.C.R. !“) Marile realizări dobîndite în toate domeniile de activitate sunt rodul activităţii creatoare a clasei muncitoare, ţărănimii şi intelectualităţii ; ele ilus­trează elanul revoluţionar al întregului nostru popor, care înfăptuieşte neabătut politica Partidului Comunist Român ce corespunde pe deplin aspiraţii­lor vitale ale tuturor oame­nilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, intereselor su­preme de bunăstare, fericire, libertate şi independenţă ale patriei. Pentru măreţele victorii ob­ţinute în creşterea producţiei industriale şi agricole, în pro­gresul celorlalte ramuri ale e­­conomiei, în activitatea desfă­şurată în toate domeniile con­strucţiei socialiste, adresez, cu prilejul acestei sărbători, cele mai calde felicitări clasei muncitoare, ţărănimii şi inte­lectualităţii, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de na­ţionalitate, întregului nostru popor, împreună cu cele mai vii urări de noi succese în slujba măreţiei Republicii So­cialiste România ! (Aplauze şi urale puternice, îndelungate. Se scandează „Ceauşescu şi poporul!“) Dragi tovarăşi, Relevînd marile realizări în edificarea socialismului, sun­tem­ conştienţi că mai avem mult de făcut pentru a asigura poporului nostru nivelul de viaţă şi civilizaţie pe care şi-l doreşte şi pe care îl merită pe deplin. In acest scop este ne­cesar să acţionăm cu toată ho­tărîrea pentru dezvoltarea în ritm înalt a forţelor de pro­ducţie şi perfecţionarea rela­ţiilor sociale, pentru îmbună­tăţirea muncii de conducere în toate domeniile vieţii econo­­mico-sociale, pentru înfăptui­rea neabătută a principiilor socialiste de echitate şi drep­tate socială. Ne-au rămas mai puţin de doi ani pentru realizarea ac­tualului plan cincinal. Pre­vederile pe 1979 sînt hotărî­­toare pentru înfăptuirea tutu­ror obiectivelor cincinalului, îndeplinirea prevederilor pla­­­­nului impune măsuri energice în întreaga economie pentru utilizarea deplină a capacită­ţilor de producţie, folosirea maximă a maşinilor şi utila­jelor, valorificarea în modul cel mai raţional a forţei de muncă, punerea în funcţiune la timp a noilor obiective la parametrii proiectaţi. Trebuie să acţionăm cu cea mai mare fermitate pentru stimularea gîndirii creatoare ştiinţifice şi tehnice proprii şi a iniţiativei oamenilor muncii în vederea modernizării continue a pro­ceselor de producţie. Să pro­movăm o politică fermă de economisire a energiei şi ma­teriilor prime, orientînd, tot­odată, eforturile spre îmbu­nătăţirea structurii industriei noastre, spre dezvoltarea ra­murilor şi sectoarelor mici consumatoare de energie. In faţa oamenilor muncii stau, de asemenea, ca obiectiv central, creşterea mai rapidă a produc­tivităţii muncii, precum şi asi­gurarea unei calităţi noi în toate sectoarele de producţie. In agricultură trebuie inten­sificate­ eforturile pentru în­făptuirea tuturor programelor de creştere a producţiei vege­tale şi animale adoptate de partid şi de stat­. Să facem to­tul pentru a realiza o adevă­rată revoluţie în dezvoltarea agriculturii româneşti, obţi­­nînd producţii şi recolte mult superioare celor de astăzi ! Este, de asemenea, de cea mai mare importanţă pentru progresul economico-social al patriei noastre să asigurăm în­deplinirea neabătută a planu­lui de comerţ exterior şi, în primul rînd, a sarcinilor de export, să lărgim continuu co­operarea economică interna­ţională a României, colabora­rea reciproc avantajoasă, pe multiple planuri, cu toate sta­tele lumii. O atenţie deosebită trebuie acordată aplicării noului me­canism econom­ico-financiar­, realizării producţiei fizice şi a producţiei nete — ca indica­tori de bază ai planului — bu­nei funcţionări a organelor de conducere colectivă din toate unităţile. Accentuarea auto­­conducerii muncitoreşti şi a­­utogestiunii întreprinderilor, participarea la beneficiile în­treprinderii a personalului muncitor trebuie să ducă la creşterea răspunderii fiecărui colectiv de oameni ai muncii în soluţionarea problemelor complexe ale producţiei, în în­deplinirea planului. Am îndeplinit cu succes şi am depăşit prevederile Con­gresului al XI-lea privind spo­rirea retribuţiei, a veniturilor generale ale oamenilor mun­cii. Vom face totul pentru a asigura realizarea prevederilor de sporire suplimentară a ve­niturilor, pentru creşterea cu 32 la sută a retribuţiei în acest­­ cincinal. Toate acestea exprimă în modul cel mai evident fap­tul că ţelul suprem al politicii partidului nostru, sensul însuşi al­ construcţiei socialiste sunt bunăstarea şi fericirea­­între­gului popor, satisfacerea ple­nară a nevoilor omului, afir­marea deplină a personalităţii umane. (Aplauze puternice, prelungite). Să acţionăm pentru a trans­pune în viaţă hotărîrile de partid şi de stat, care asigură cadrul cel mai larg de parti­cipare a oamenilor muncii de toate categoriile la viaţa­­eco­nomico-socială, la conducerea întreprinderilor şi instituţiilor, a statului, a întregii societăţi. Să facem totul pentru întări­rea şi perfecţionarea continuă a democraţiei socialiste — de­mocraţie de tip nou, infinit superioară oricărei forme de democraţie burgheză şi care constituie un factor esenţial al mersului nostru neabătut înainte pe drumul înfloririi ţării, al edificării socialismu­lui şi comunismului în Româ­nia, opera poporului ce îşi făureşte în mod conştient propria sa istorie. (Aplauze puternice, se scandează: „Ceauşescu şi poporul!“). Să intensificăm, de aseme­nea, activitatea pentru lărgi­rea continuă a orizontului şti­inţific şi cultural al oameni­lor muncii, pentru ridicarea nivelului lor politic şi ideolo­gic, pentru dezvoltarea conşti­inţei socialiste şi formarea omului nou, pentru educarea în spiritul concepţiei noastre revoluţionare a tuturor celor ce muncesc şi aplicarea fermă în viaţă, în toate domeniile, a nobilelor principii ale eticii şi echităţii socialiste ! Să extindem tot mai larg acţiunile cultural-educative în cadrul Festivalului „Cîntarea României“ — amplă manifes­tare naţională a geniului creator al poporului nostru. Să sporim rolul mijloacelor de informare în masă, al presei şi radioteleviziunii, al uniuni­lor de creaţie, al literaturii şi artei, al întregii noastre cul­turi în educarea revoluţionară a celor ce muncesc, în îmbo­găţirea vieţii spirituale a po­porului nostru. Ţinînd seama de complexi­tatea situaţiei internaţionale, este necesar să ne preocupăm continuu de întărirea capaci­tăţii de apărare a ţării, de sporirea forţei de luptă a armatei noastre, a întregului popor, asigurînd astfel munca paşnică, creatoare a României socialiste, libertatea, indepen­denţa naţională şi integritatea patriei noastre ! (Aplauze pu­ternice, prelungite). Să acţionăm, de asemenea, pentru perfecţionarea conti­nuă a activităţii statului nos­tru socialist, pentru legarea lui tot mai strînsă de mase, pentru sporirea rolului orga­nelor locale şi centrale ale puterii şi administraţiei de stat în înfăptuirea politicii partidului, în mobilizarea e­­nergiilor creatoare ale poporu­lui în opera de construcţie socialistă. Să sărbătorim 1 Mai cu ho­tărîrea fermă de a face totul pentru înfăptuirea Programu­lui partidului, pentru sporirea avuţiei naţionale, ridicarea bunăstării poporului, pentru a asigura mersul ferm înainte al patriei noastre pe calea socia­lismului, pe calea comunismu­lui, pentru prosperitatea între­gii noastre naţiuni ! (Aplauze şi urale puternice. Se scandea­ză „Ceauşescu — P.C.R. !"). Dragi tovarăşi, Sărbătorim 1 Mai, ziua so­lidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, în condiţii internaţionale deosebit de complexe, caracterizate prin afirmarea tot mai puternică a voinţei popoarelor de a trăi libere şi independente, stăpîne (Continuare in pag. a 3-a)

Next