România Liberă, decembrie 1979 (Anul 37, nr. 10916-10941)
1979-12-01 / nr. 10916
Ultima lună a anului. Exigenţe e • Realizarea exemplară a planului pe 1979 • Pregătirea riguroasă a producţiei anului viitor Oricît ar fi fost de generos cu noi anul 1979, an de mari şi preţioase înfăptuiri pentru poporul nostru, nu putem uita că începind de azi am intrat în ultima lui lună şi că, de fapt, ne mai despart de noul an doar 31 zile. Oricît ar fi fost de generoasă cu noi această minunată, aurie şi bogată toamnă, toamna istoricului Congres al XII-lea, piatră de hotar în ascensiunea noastră pe drumul devenirii comuniste, nu putem uita că, cel puţin din punct de vedere calendaristic începind de azi trebuie să ne aşteptăm la rigorile noului anotimp care, cum bine ştim, nu prea obişnuieşte să ne răsfeţe. După cum oricît de multe şi de mari au fost succesele obţinute în întreprinderi, pe şantiere, în unităţile agricole, în transporturi, nici un om al muncii, nici un cetăţean conştient nu va trece nepăsător peste fila aceasta de calendar, care îi aminteşte că mai are doar o lună în acest an pentru a rotunji succesele obţinute pînă acum în îndeplinirea planului pe 1979, sau pentru a recupera, acolo unde este cazul, acele rămîneri în urmă, fără de care munca unui an întreg ar fi afectată, ar rămîne neterminată, nefinisată, restanţă nedorită pentru anul ce vine, cu efecte negative atît asupra unităţii respective cit şi asupra bilanţului general al anului pe care-l Încheiem, curind. Sînt, toate acestea, motive foarte serioase pentru a ne strădui să facem din luna decembrie o lună a performanțelor. Un lucru valabil, desigur, in orice an, dar care devine absolut necesar pentru noi anul acesta avînd în vedere, pe de o parte, V. ponderea mare a planului de stat pe 1979 in economia întregului cincinal, faptul că în multe direcţii — producţia fizică şi netă, investiţii, comerţ exterior — îndeplinirea lui va influenţa în mod hotărîtor îndeplinirea şi depăşirea prevederilor cincinalului, cît şi datorită influenţei pe care o vor avea succesele acestor zile asupra bunei pregătiri a derulării producţiei anului viitor, anul ultim al cincinalului 1976—1980, şi in acelaşi timp anul premergător unui nou cincinal. Una dintre cele mai importante priorităţi pentru multe colective de întreprinderi este cea a onorării integrale a obligaţiilor contractuale. Subliniem acest lucru pentru că, deşi pe ansamblul economiei naţionale s-a realizat până acum o producţie industrială suplimentară în valoare de peste 70 de miliarde de lei, acest spor nu este în măsură egală rezultatul activităţii tuturor întreprinderilor ci numai a unei părţi din ele, realitatea demonstrînd că mai sunt unităţi economice cu restanţe faţă de beneficiarii lor (uneori chiar şi în cazul unor întreprinderi cu bilanţ general favorabil dar care nu şi-au satisfăcut beneficiarii cu anumite sortimente). A recupera aceste restanţe la producţia fizică şi a onora toate contractele economice încheiate apare, aşadar, ca o primă datorie a tuturor cadrelor din economia naţională, a tuturor celor ce muncesc în întreprinderi. Lucrul prezintă importanţă, desigur, şi pentru colectivele întreprinderilor furnizoare pentru că în felul acesta le cresc beneficiile şi, odată cu ele, fondul de participare la beneficii, posibilităţile de retribuire ale colectivelor, dar el este cu atît mai important, este vital pentru întreprinderile beneficiare pe care tocmai restanţele furnizorilor în livrarea semifabricatelor, pieselor, subansamblelor le-au pus în situaţia de a nu-şi putea îndeplini planul. In aceeaşi ordine de idei, luna decembrie, care este, prin excelenţă, o lună a finalizărilor, trebuie să fie şi o lună record în recuperarea restanţelor în domeniul investiţiilor, a căror importanţă nu credem că mai are nevoie de prea multe argumente. Măsurile luate în ultima vreme, în unele unităţi, de concentrare a forţelor în construcţiile de maşini în vederea finalizării unor utilaje pentru noile obiective ca şi pentru montarea lor cu prioritate ca şi concentrarea unor forţe importante pe şantierele cu termene de punere în funcţiune în acest an se cer însă generalizate ; nimic nu trebuie să fie prea greu pentru a asigura intrarea în funcţiune a obiectivelor în care s-au investit fonduri in valori de milioane, sute de milioane şi care trebuie să înceapă să producă tocmai pentru că producţia lor este prinsă in balanţa economiei. Lucru la fel de valabil şi în cazul constructorilor de locuinţe care trebuie şi ei să-şi concentreze forţele pentru a preda locatarilor un număr cît mai mare de locuinţe, în paralel cu crearea condiţiilor de lucru favorabile pentru perioada ce urmează. Luna aceasta este şi luna în care se cere finalizată producţia pentru export, în vederea onorării in 1979 a tuturor contractelor cu partenerii de peste hotare. A finaliza în condiţii superioare comenzile şi a le expedia un termen constituie, fără îndoială, o prioritate pentru toate întreprinderile. Tuturor acestor sarcini prioritare privind realizarea integrală a planului pe 1979 li se adaugă şi aceea a creării condiţiilor pentru o bună desfăşurare a producţiei anului viitor. In cursul acestei veri întreprinderilor li s-au creat posibilităţi mai mari pentru o mai bună planificare, s-a desfăşurat o activitate susţinută pentru stabilirea sarcinilor ce revin fiecărei întreprinderi, s-a asigurat echilibrul balanţelor materiale, s-au stabilit repartiţiile de mijloace de producţie, materie primă, materiale. Pe această bază multe întreprinderi au şi încheiat cu furnizorii şi beneficiarii contractele economice şi au trecut la pregătirea fabricaţiei, ceea ce asigură de pe acum posibilităţi pentru o activitate mai eficientă, de calitate. Sunt însă şi destule cazuri în care contractele nu s-au încheiat, în care lucrurile se tergiversează şi în care se cere o mai operativă intervenţie a centralelor şi mai ales a ministerelor şi organelor de sinteză. Şi in această activitate se cere promovată o atitudine care să pună pe prim-plan interesele superioare ale statului. Se cuvine să mai arătăm că atît în ceea ce priveşte mobilizarea forţelor pentru finalizarea în condiţii de eficienţă maximă a producţiei acestui an ca şi M. Radian (Continuare in pag. a 6-a) Cu 73 luni mai devreme o ştire sosită , ieri la redacţie informează că Grupul de şantiere montaj cazane „Vulcan“ raportează realizarea sarcinilor de plan la toţi indicatorii pe întregul cincinal, la 1 decembrie 1979, cu 13 luni înainte de termen. Pînă la sfîrşitul cincinalului se va realiza o producţie suplimentară de 700 milioane lei construcţiimontaj, 100 milioane lei producţie secundară industrială şi 10 milioane lei valută la export. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI UNITAŢII SOCIALISTE Harta fenomenelor meteorologica probabile. Amănunta in pagina O ta in lumina hotăririlor Congresului al XII-lea al partidului Direcţii prioritare în industria uşoară — Transpunerea în fapt a importantelor hotăriri adoptate de Congres, a preţioaselor îndrumări date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului — a ţinut să sublinieze la începutul convorbirii noastre tovarăşa LINA CIOBANU, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., ministru al industriei uşoare , preocupă intens pe toţi cei 580 000 de oameni ai muncii din industria uşoară. Conştienţi de răspunderile care ne revin pe linia satisfacerii in mai bune condiţiuni a cerinţelor de aprovizionare a populaţiei, cît şi a celor de la export, vom căuta —pe baza învăţămintelor desprinse la Congres — să jalonăm cit mai bine direcţiile de acţiune in fiecare subramură a industriei uşoare, în fiecare sector şi unitate productivă. Ţin să subliniez că realizările viitoare ale industriei uşoare sunt chezăşuite de baza sa modernă, dezvoltată an de an, de potenţialul tehnic, tehnologic şi uman care-i conferă atribute de industrie ascendentă, capabilă să realizeze o diversitate largă de bunuri de consum de înaltă calitate. Planul cincinal a fost îndeplinit — pe primii patru ani — cu două luni mai devreme, creîndu-se astfel garanţia realizării şi depăşirii prevederilor întregului cincinal cu peste 29 miliarde lei, mai mult cu aproape 5 miliarde lei decit angajamentul asumat la Conferinţa Naţională a partidului. Pornind de la baza materială existentă şi de la rezultatele obţinute în acest cincinal, adoptînd măsuri complexe pentru aplicarea importantelor prevederi din Directivele celui de-al XII-lea Congres al P.C.R., vom putea obţine rezultate cît mai bune şi în viitorul cincinal. — Care sint principalele obiective ale activităţii din perioada 1981—1985 ? — Producţia industriei uşoare va creşte intr-un ritm anual de 8 la sută. Este semnificativ de arătat că, în anul 1985, producţia industrială din anul 1950 se va realiza în numai 8 zile înregistrînd o creştere de 39 de ori. O însemnată atenţie se va acorda folosirii mai intense, mai complete, a capacităţilor de producţie existente. Sporul de producţie prevăzut a se realiza in anul 1985 — faţă de anul 1980 — se va obţine în proporţie de 58 la sută prin mai buna folosire a capacităţilor existente, urmînd ca 42 la sută din acest spor să se realizeze pe capacităţi noi. (unităţi noi şi dezvoltări, modernizări şi reutilări). Acţionindu-se intens pe linia valorificării superioare a materiilor prime textile, în viitorul cincinal se vor aplica noi soluţii pentru asigurarea încadrării în consumurile prevăzute şi pentru obţinerea unei economii suplimentare — pînă în anul 1985 — de peste 48 000 de tone. Va fi sporită ponderea materialelor recuperabile şi refolosibile, urmînd ca acestea să reprezinte 48,7 la sută din totalul materialelor pentru consumul intern. Prin astfel de măsuri şi prin asigurarea de noi resurse interne, se va permite reducerea importului, în aşa fel încât în anul 1985 peste 70 la sută din necesarul de materii prime textile să fie acoperit din ţară. — Ne puteţi da cîteva exemple, pe grupe de produse, asupra ritmurilor de creştere prevăzute ? — Desigur. O caracteristică generală ce trebuie relevată, este aceea că în cincinalul viitor va creşte, în mai mare măsură, producţia la articolele cu grad ridicat de prelucrare. Astfel, faţă de anul 1980, în anul 1985 producţia de confecţii textile va spori cu 51 la sută, la tricotaje cu 45,1 la sută, la produse de marochinărie cu 45 la sută, la confecţii din blană naturală şi sintetică cu 60 la sută etc. Se vor asigura ritmuri superioare de creştere la produsele ce vor valorifica, în cea mai mare parte, materiile prime din ţară. La ţesăturile tip lină, de pildă, producţia va creşte în anul 1985 — faţă de anul 1980 — cu 50 la sută, la ţesăturile tip mătase cu 40 la sută etc. Creşteri ridicate mai sunt prevăzute la produsele ce se vor realiza pe bază de tehnologii noi, de mare productivitate. Spre exemplu, producţia de blănuri ţesute va creşte în 1985 — în raport cu anul 1980 — cu 250 la sută, cea a sticlăriei de cristal cu 280 la sută etc. Va creşte, de asemenea, producţia la articolele executate din materii prime înlocuitoare, ca de pildă la încălţăminte cu feţe din materiale textile şi la alte produse. — Dar pe linia diversificării producţiei, cum se va acţiona ? — Vor fi sporite preocupările pentru accentuarea diversificării producţiei, realizîndu-se noi sortimente de ţesături, tricotaje, confecţii, încălţăminte etc., intr-o gamă variată de contexturi. Mircea Scripcă (Continuare în pag. a 5-a) Convorbire cu tovarăşa Lina Ciobanu ministrul industriei uşoare • Asigurarea de ritmuri superioare de creştere în viitorul cincinal • In anul 1985 producţia va creşte, faţă de anul 1980, cu 51 la sută la confecţii textile, cu 45,1 la sută la tricotaje, cu 45 la sută la marochinărie, cu50 la sută la confecţii din blană naturală şi sintetică • Valorificarea superioară a materiilor prime din ţară • Pînă în anul 1985, ponderea materialelor recuperabile şi refolosibile va reprezenta 48,7 la sută, din totalul materialelor pentru consumul intern • Peste 320 de obiective de cercetare, dezvoltare tehnologică şi introducere a progresului tehnic • Diversificarea accentuată a producţiei • Noi unităţi şi secţii prevăzute în localitățile mai mici, cu resurse de muncă disponibile. La întreprinderea textilă «Oltul» din Sf. Gheorghe 1 decembrie 1918 — 1 decembrie 1979 REALITATEA ETERNĂ A UNIRII Celebrăm împlinirea a 61 de ani de la actul istoric al Unirii celei mari — unirea teritoriilor de peste munţi cu patria-mumă, la 1 decembrie 1918 — în atmosfera de profundă vibraţie patriotică şi revoluţionară ce domneşte în întreaga ţară acum, după ce, la Congresul al XII-lea, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost reales în înalta funcţie de secretar general al partidului. Unanimitatea cu care delegaţii, îndeplinind mandatul comuniştilor şi voinţa întregii naţiuni, au reales în fruntea partidului pe cel mai iubit fiu al poporului, demonstrează,, o dată în plus, că efigia tovarăşului Nicolae Ceauşescu se proiectează în conştiinţa noastră, nu numai ca o expresie a dorinţei noastre de prosperitate economică şi socială ci şi ca un simbol viu al unităţii de gînd şi de acţiune în care ne regăsim, noi, toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate. Această coeziune de granit, onorînd generaţia căreia ii aparţinem, duce mai departe aspiraţiile înaintaşilor noştri care au văzut întotdeauna în realizarea unirii, a imitaţii neamului, un ţel suprem şi i s-au dedicat cu întreaga lor fiinţă. Pentru înfăptuirea acestui ţel şi-a ridicat oştirea Mihai Viteazul, realizînd, deşi pentru scurt timp, visul unirii Ţării Româneşti, Moldovei şi Transilvaniei într-Un singur stat. Fapta memorabilă a lui MihaiViteazul a dobîndit valoarea unui simbol şi s-a constituit intr-un insufleţitor îndemn pentru toate generaţiile care i-au urmat. încrederea în realizarea acestuia a ajutat poporul român să înfrunte vitregiile aspre ale istoriei, sâ-şi păstreze nealterată conştiinţa identităţii de neam, de limbă şi de cultură. Legăturile economice şi politice neîntrerupte care s-au păstrat între toate provinciile româneşti au consolidat tendinţele spre unitate ale românilor. Această luptă a cunoscut o etapă nouă, superioară, la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului următor, atunci cînd conştiinţa de neam s-a transformat în conştiinţă naţională. Anii 1821 şi 1843 au înscris evenimente deosebite ale istoriei poporului român în lupta pentru emanciparea sa socială şi naţională. „Nu poate fi fericire fără libertate — scria marele patriot Nicolae Bălcescu — nu poate fi libertate fără putere şi noi, românii, nu vom putea fi puternici pînă cină nu ne vom uni cu toţii intr-unul şi acelaşi corp politic. Să ne concentrăm toată puterea, toate voinţele într-un singur popor, intr-o singură voinţă“. Un pas important spre realizarea unităţii naţionale l-a marcat anul 1859 cînd, prin alegerea lui Al. I. Cuza domn în amindouă principatele, s-a înfăptuit unirea Munteniei şi Moldovei. In Transilvania, acest act era salutat cu, un entuziasm deosebit. „Romanii din Transilvania numai la Principate privesc... — scria în acei ani Papiu Ilarian. Iar cînd s-a ales Cuza domn, entuziasmul la românii din Transilvania era tot aşa de mare...“ Proclamarea deplinei neatirnari a României, la 9 mai 1877, consfinţită prin jertfele şi sacrificiile umane date pe cimpul de luptă a exprimat în chip convingător realitatea de necontestat a voinţei de unitate şi independenţă a tuturor românilor. Numeroşi membri ai cercurilor socialiste, tineri studenţi şi lucrători s-au angajat voluntari în armată, pentru înfăptuirea idealului căruia îi erau in aceeaşi măsură credincioşi. „Ţara noastră este un rezbel cu unul din mulţii săi inamici, cu Turcia, aceasta este ideea care stă neclintită in capetele tuturor — scria în anul 1877 fruntaşul socialist Nicolae Codreanu. M-am gîndit şi eu neapărat despre ceea ce trebuie să fac in împrejurările de faţă ale ţării noastre, prin ce chip să mă arăt că sunt un vrednic fiu al naţiunii române şi m-am hotărît... să mă duc acolo unde arma inamicului României zdrobeşte vieţi tinere şi forţe ale conaţionalilor mei, unde se varsă pentru o cauză sfintă sângele românesc...“ Ardeleni de diferite categorii sociale au participat direct la luptă, ca voluntari —, săvirşind acte de eroism — sau organizez colectarea de ajutoare materiale pentru sprijinirea arma,tei, în perioada care a urmat, acţiunea românilor din provinciile aflate sub dominaţie străină, pentru unitate statală şi pentru drepturi politice, a cunoscut o dezvoltare simţitoare. Memoriile înaintate Curţii din Viena au culminat cu Memorandumul din anul 1892, adresat împăratului habsburgic, în aceste documente era dezvăluită oprimarea la care erau supuşi românii din Transilvania, deşi constituiau trei pătrimi din populaţia acestei provincii. Procesul înscenat memorandiştilor a răscolit nemulţumirile adinei ale maselor populare, a stîrnit proteste care au raliat la doleanţele româneşti întreaga opinie publică progresistă a timpului. Mişcarea muncitorească şi socialistă din ţara noastră a îmbrăţişat cu căldură obiectivele luptei de eliberare naţională a ro- Dr. Georgeta Tudoran (Continuare in pagina a I-a) Aspect din timpul marii adunări de la Alba lulia din decembrie 1918 Arta în clocotul vieţii şi muncii Cultura românească de la această cumpănă a mileniilor poartă,in structurile ei specifice, de o largă diversitate, semnul transformărilor pe care le cunoaşte ţara, transformări ale realităţilor sociale şi ale conştiinţei oamenilor. Evenimentele istoriei noastre contemporane imprimă necontenit operei de creaţie artistică un caracter cu adevărat dinamic, deschizind viziunii ei revoluţionare un orizont vast de idei şi de simţăminte. Autenticitatea faptului de cultură se relevă, in chip convingător, prin confruntarea lui cu semnificaţiile adinei ale vieţii, aşa cum se desluşesc ele in imaginea mereu înnoită a României socialiste. Ţelurile existenţei independente a acestei ţări, perspectivele noii etape, superioare, marcate de tot ceea ce se realizează astăzi, de conturul precis al viitorului, desenat de arhitectul României de mîine şi de totdeauna, Partidul comuniştilor, dau creatorului de valori spirituale putinţa să-şi investească opera cu înţelesuri a căror profunzime se măsoară cu insăşi puterea sa de a participa la edificarea acestei lumi a dreptăţii sociale şi a frumuseţii. Congresul al Xll-lea, care a reales in fruntea partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, marele şi neobositul corifeu al acestui grandios proces de creaţie materială şi spirituală, cuvintele rostite de secretarul general al partidului, au înţelesul limpede al unor îndemnuri la activitate creatoare în toate domeniile vieţii noastre. înţelesul unor proiecte lucide, care implică o înaltă responsabilitate din partea tuturor celor ce trăiesc aici. înţelesul unei nobile transformări a istoriei prezente intr-o componentă necesară a istoriei de mîine. Specificitatea culturii noastre nu se definește, astfel, ca rezultat al asimilării unui proces exterior de stabilire a valorilor , ci, în chip firesc, ca o întrupare a ideilor şi a sentimentelor ce caracterizează atitudinea oamenilor României socialiste. Vreau să spun că scriitorul, artistul, arhitectul, profesorul (şi el un arhitect, modelator al conştiinţelor) sunt, ei înşişi, participanţi la actele istoriei contemporane şi, in această calitate, regăsesc inexistenţa de fiecare ci sensurile cuprinzătoare ale întregii societăţi româneşti. Nimeni, absolut nimeni nu-şi mai poate imagina o operă de construcţie spirituală schiţată in afara existenţei sociale, in afara lumii in care se plămădesc valorile materiale, in afara eforturilor creatoare ale clasei muncitoare şi ale ţărănimii din România. Sentimentul că e, şi el, un muncitor, creator al unor valori ce aduc mărturie despre epoca aceasta, dă înţeles operei împlinite de scriitor, de artist, de arhitect, de profesor. Sentiment care conferă adîncă vibraţie convingerilor celor care participă, sub îndrumarea ideilor Partidului, la edificarea conştiinţei comuniste, revoluţionare, cu adevărat înnoitoare. Opera de artă nu poate, astfel, să nu fie materializarea unei atitudini civice ferme. E un rezultat intru totul firesc al unei evoluţii pe care au pus-o in lumină lucrările şi documentele celui de al XII-lea Congres al Partidului Comunist Român. Caracterul educativ al creaţiei artistice e conţinut în înseşi ţelurile ei militante despre care vorbea, cu mare claritate, Raportul prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „o importanţă hotărâtoare — se preciza aici — are în această privinţă prezenţa permanentă a scriitorilor şi artiştilor în clocotul vieţii şi muncii constructive, acolo unde se făuresc marile valori ale progresului uman“. Iată un principiu de o limpezime extraordinară pe care şi l-au însuşit întotdeauna operete de artă ce au aspirat la permanență.. Cultivarea sentimentului patriotic înseamnă, mai Dan Grigorescu (Continuare în pag. a 5-a)