România Liberă, decembrie 1979 (Anul 37, nr. 10916-10941)

1979-12-01 / nr. 10916

Ultima lună a anului. Exigenţe e • Realizarea exemplară a planului pe 1979 • Pregătirea riguroasă a producţiei anului viitor Oricît ar fi fost de generos cu noi anul 1979, an de mari şi pre­ţioase înfăptuiri pentru poporul nostru, nu putem uita că înce­­pind de azi am intrat în ultima lui lună şi că, de fapt, ne mai despart de noul an doar 31 zile. Oricît ar fi fost de generoasă cu noi această minunată, aurie şi bogată toamnă, toamna istori­cului Congres al XII-lea, piatră de hotar în ascensiunea noastră pe drumul devenirii comuniste, nu putem uita că, cel puţin din punct de vedere calendaristic în­­cepind de azi trebuie să ne aş­teptăm la rigorile noului ano­timp care, cum bine ştim, nu prea obişnuieşte să ne răsfeţe. După cum oricît de multe şi de mari au fost succesele obţinute în întreprinderi, pe şantiere, în unităţile agricole, în transporturi, nici un om al muncii, nici un cetăţean conştient nu va trece nepăsător peste fila aceasta de calendar, care îi aminteşte că mai are doar o lună în acest an pentru a rotunji succesele ob­ţinute pînă acum în îndeplinirea planului pe 1979, sau pentru a recupera, acolo unde este cazul, acele rămîneri în urmă, fără de care munca unui an întreg ar fi afectată, ar rămîne neterminată, nefinisată, restanţă nedorită pen­tru anul ce vine, cu efecte nega­tive atît asupra unităţii respec­tive cit şi asupra bilanţului ge­neral al anului pe care-l Înche­iem, curind. Sînt, toate acestea, motive foarte serioase pentru a ne stră­dui să facem din luna decem­brie o lună a performanțelor. Un lucru valabil, desigur, in orice an, dar care devine absolut ne­cesar pentru noi anul acesta a­­vînd în vedere, pe de o parte, V. ponderea mare a planului de stat pe 1979 in economia între­gului cincinal, faptul că în mul­te direcţii — producţia fizică şi netă, investiţii, comerţ exterior — îndeplinirea lui va influenţa în mod hotărîtor îndeplinirea şi depăşirea prevederilor cincina­lului, cît şi datorită influenţei pe care o vor avea succesele a­­cestor zile asupra bunei pregă­tiri a derulării producţiei anului viitor, anul ultim al cincinalului 1976—1980, şi in acelaşi timp a­­nul premergător unui nou cinci­nal. Una dintre cele mai importan­te priorităţi pentru multe colec­tive de întreprinderi este cea a onorării integrale a obligaţiilor contractuale. Subliniem acest lucru pentru că, deşi pe ansam­blul economiei naţionale s-a rea­lizat până acum o producţie in­dustrială suplimentară în valoa­re de peste 70 de miliarde de lei, acest spor nu este în măsură e­­gală rezultatul activităţii tuturor întreprinderilor ci numai a unei părţi din ele, realitatea demon­­strînd că mai sunt unităţi econo­mice cu restanţe faţă de benefi­ciarii lor (uneori chiar şi în ca­zul unor întreprinderi cu bilanţ general favorabil dar care nu şi-au satisfăcut beneficiarii cu anumite sortimente). A recupera aceste restanţe la producţia fi­zică şi a onora toate contractele economice încheiate apare, aşa­dar, ca o primă datorie a tuturor cadrelor din economia naţională, a tuturor celor ce muncesc în­ în­treprinderi. Lucrul prezintă importanţă, desigur, şi pentru colectivele întreprinderilor furni­zoare pentru că în felul acesta le cresc beneficiile şi, odată cu ele, fondul de participare la benefi­cii, posibilităţile de retribuire ale colectivelor, dar el este cu atît mai important, este vital pentru întreprinderile benefi­ciare pe care tocmai restanţele furnizorilor în livrarea semifa­bricatelor, pieselor, subansam­­blelor le-au pus în situaţia de a nu-şi putea îndeplini planul. In aceeaşi ordine de idei, luna decembrie, care este, prin exce­lenţă, o lună a finalizărilor, tre­buie să fie şi o lună record în recuperarea restanţelor în do­meniul investiţiilor, a căror im­portanţă nu credem că mai are nevoie de prea multe argumen­te. Măsurile luate în ultima vre­me, în unele unităţi, de concen­trare a forţelor în construcţiile de maşini în vederea finalizării unor utilaje pentru noile obiec­tive ca şi pentru montarea lor cu prioritate ca şi concentrarea unor forţe importante pe şan­tierele cu termene de punere în funcţiune în acest an se cer însă generalizate ; nimic nu trebuie să fie prea greu pentru a asigu­ra intrarea în funcţiune a obiec­tivelor în care s-au investit fon­duri in valori de milioane, sute de milioane şi care trebuie să înceapă să producă tocmai pen­tru că producţia lor este prinsă in balanţa economiei. Lucru la fel de valabil şi în cazul con­structorilor de locuinţe care tre­buie şi ei să-şi concentreze for­ţele pentru a preda locatarilor un număr cît mai mare de locu­inţe, în paralel cu crearea con­diţiilor de lucru favorabile pen­tru perioada ce urmează. Luna aceasta este şi luna în care se cere finalizată producţia pentru export, în vederea onoră­rii in 1979 a tuturor contractelor cu partenerii de peste hotare. A finaliza în condiţii superioare comenzile şi a le expedia un termen constituie, fără îndoială, o prioritate pentru toate între­prinderile. Tuturor acestor sarcini priori­tare privind realizarea integrală a planului pe 1979 li se adaugă şi aceea a creării condiţiilor pen­tru o bună desfăşurare a pro­ducţiei anului viitor. In cursul acestei veri întreprinderilor li s-au creat posibilităţi mai mari pentru o mai bună planificare, s-a desfăşurat o activitate sus­ţinută pentru stabilirea sarcini­lor ce revin fiecărei întreprin­deri, s-a asigurat echilibrul ba­lanţelor materiale, s-au stabilit repartiţiile de mijloace de pro­ducţie, materie primă, materia­le. Pe această bază multe între­prinderi au şi încheiat cu furni­zorii şi beneficiarii contractele economice şi au trecut la pregă­tirea fabricaţiei, ceea ce asigură de pe acum posibilităţi pentru o­ activitate mai eficientă, de cali­tate. Sunt însă şi destule cazuri în care contractele nu s-au în­cheiat, în care lucrurile se­ ter­giversează şi în care se cere o mai operativă intervenţie a centralelor şi mai ales a minis­terelor şi organelor de sinteză. Şi in această activitate se cere promovată o atitudine care să pună pe prim-plan interesele su­perioare ale statului. Se cuvine să mai arătăm că atît în ceea ce priveşte mobiliza­rea forţelor pentru finalizarea în condiţii de eficienţă maximă a producţiei acestui an ca şi M. Radian (Continuare in pag. a 6-a) Cu 73 luni mai devreme o ştire sosită , ieri la redacţie informează că Grupul de şantiere mon­taj cazane „Vulcan“ ra­portează realizarea sar­cinilor de plan la toţi indicatorii pe întregul cincinal, la 1 decembrie 1979, cu 13 luni înainte de termen. Pînă la sfîr­­şitul cincinalului se va realiza o producţie su­plimentară de 700 mili­oane lei construcţii­­montaj, 100 milioane lei producţie secundară in­dustrială şi 10 milioane lei valută la export. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI UNITAŢII SOCIALISTE Harta fenomenelor meteorologica probabile. Amănunta in pagina O ta in lumina hotăririlor Congresului al XII-lea al partidului Direcţii prioritare în industria uşoară — Transpunerea în fapt a im­portantelor hotăriri adoptate de Congres,­ a preţioaselor îndru­mări date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului — a ţinut să sublinie­ze la începutul convorbirii noas­tre tovarăşa LINA CIOBANU, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., mi­nistru al industriei uşoare , preocupă intens pe toţi cei 580 000 de oameni ai muncii din industria uşoară. Conştienţi de răspunderile care ne revin pe li­nia satisfacerii in mai bune con­­diţiuni a cerinţelor de aprovi­zionare a populaţiei, cît şi a ce­lor de la export, vom căuta —­­pe baza învăţămintelor desprin­se la Congres — să jalonăm cit mai bine direcţiile de acţiune in fiecare subramură a industriei uşoare, în fiecare sector şi uni­tate productivă. Ţin să subliniez că realizările viitoare ale industriei uşoare sunt chezăşuite de baza sa mo­dernă, dezvoltată an de an, de potenţialul tehnic, tehnologic şi uman care-i conferă atribute de industrie ascendentă, capabilă să realizeze o diversitate largă de bunuri de consum de înaltă ca­litate. Planul cincinal a fost în­deplinit — pe primii patru ani — cu două luni mai devreme, creîndu-se astfel garanţia reali­zării şi depăşirii prevederilor întregului cincinal cu peste 29 miliarde lei, mai mult cu aproa­pe 5 miliarde lei decit angaja­mentul asumat la Conferinţa Na­ţională a partidului. Pornind de la baza materială existentă şi de la rezultatele obţinute în acest cincinal, adoptînd măsuri complexe pentru aplicarea im­portantelor prevederi din Direc­tivele celui de-al XII-lea Con­gres al P.C.R., vom putea ob­ţine rezultate cît mai bune şi în viitorul cincinal. — Care sint principalele obiec­tive ale activităţii din perioada 1981—1985 ? — Producţia industriei uşoare va creşte intr-un ritm anual de 8 la sută. Este semnificativ de arătat că, în anul 1985, producţia industrială din anul 1950 se va realiza în numai 8 zile înregis­­trînd o creştere de 39 de ori. O însemnată atenţie se va acorda folosirii mai intense, mai com­plete, a capacităţilor de produc­ţie existente. Sporul de produc­ţie prevăzut a se realiza in anul 1985 — faţă de anul 1980 — se va obţine în proporţie de 58 la sută prin mai buna folosire a capacităţilor existente, urmînd ca 42 la sută din acest spor să se realizeze pe capacităţi noi. (unităţi noi şi dezvoltări, mo­dernizări şi reutilări). Acţionindu-se intens pe linia valorificării superioare a mate­riilor prime textile, în viitorul cincinal se vor aplica noi soluţii pentru asigurarea încadrării în consumurile prevăzute şi pentru obţinerea unei economii supli­mentare — pînă în anul 1985 — de peste 48 000 de tone. Va fi sporită ponderea materialelor recuperabile şi refolosibile, ur­mînd ca acestea să reprezinte 48,7 la sută din totalul materia­lelor pentru consumul­ intern. Prin astfel de măsuri şi prin asigurarea de noi resurse inter­ne, se va permite reducerea im­portului, în aşa fel încât în anul 1985 peste 70 la sută din nece­sarul de materii prime textile să fie acoperit din ţară. — Ne puteţi da cîteva exem­ple, pe grupe de produse, asu­pra ritmurilor de creştere pre­văzute ? — Desigur. O caracteristică ge­nerală ce trebuie relevată, este aceea că în cincinalul viitor va creşte, în mai mare măsură, producţia­ la articolele cu grad ridicat de prelucrare. Astfel, faţă de anul 1980, în anul 1985 producţia de confecţii textile va spori cu 51 la sută, la tricotaje cu 45,1 la sută, la produse de marochinărie cu 45 la sută, la confecţii din blană naturală­­ şi sintetică cu 60 la sută etc. Se vor asigura ritmuri superi­oare de creştere la produsele ce vor valorifica, în cea mai mare parte, materiile prime din ţară. La ţesăturile tip lină, de pildă, producţia va creşte în anul 1985 — faţă de anul 1980 — cu 50 la sută, la ţesăturile tip mătase cu 40 la sută etc. Creşteri ridicate mai sunt prevăzute la produsele ce se vor realiza pe bază de teh­nologii noi, de mare productivi­tate. Spre exemplu, producţia de blănuri ţesute va creşte în 1985 — în raport cu anul 1980 — cu 250 la sută, cea a sticlăriei de cristal cu 280 la sută etc. Va creşte, de asemenea, producţia la articolele executate din ma­terii prime înlocuitoare, ca de pildă la încălţăminte cu feţe din materiale textile şi la alte pro­duse. — Dar pe linia diversificării producţiei, cum se va acţiona ? — Vor fi sporite preocupările pentru accentuarea diversificării producţiei, realizîndu-se noi sor­timente de ţesături, tricotaje, confecţii, încălţăminte etc., in­tr-o gamă variată de contexturi. Mircea Scripcă (Continuare în pag. a 5-a) Convorbire cu tovarăşa Lina Ciobanu ministrul industriei uşoare • Asigurarea de ritmuri superioare de creştere în viitorul cincinal • In anul 1985 producţia va creşte, faţă de anul 1980, cu 51 la sută la confecţii textile, cu 45,1 la sută la tricotaje, cu 45 la sută la maro­­chinărie, cu­­50 la sută la confecţii din blană natu­rală şi sintetică • Valorificarea superioară a materiilor prime din ţară • Pînă în anul 1985, pon­derea materialelor recuperabile şi refolosibile va re­prezenta 48,7 la sută, din totalul materialelor pentru consumul intern • Peste 320 de obiective de cerce­tare, dezvoltare tehnologică şi introducere a pro­gresului tehnic • Diversificarea accentuată a pro­ducţiei • Noi unităţi şi secţii prevăzute în localită­țile mai mici, cu resurse de muncă disponibile. La întreprinderea textilă «Oltul» din Sf. Gheorghe 1 decembrie 1918 — 1 decembrie 1979 REALITA­TEA ETERNĂ A UNIRII Celebrăm împlinirea a 61 de ani de la actul istoric al Unirii celei mari — unirea teritoriilor de peste munţi cu patria-mumă, la 1 decembrie 1918 — în atmos­fera de profundă vibraţie pa­triotică şi revoluţionară ce dom­neşte în întreaga ţară acum, după ce, la Congresul al XII-lea, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost reales în înalta funcţie de secretar general al partidului. Unanimitatea cu care delegaţii, îndeplinind mandatul comuniş­tilor şi voinţa întregii naţiuni, au reales în fruntea partidului pe cel mai iubit fiu al poporu­lui, demonstrează,, o dată în plus, că efigia tovarăşului Nicolae Ceauşescu se proiectează în con­ştiinţa noastră, nu numai ca o expresie a dorinţei noastre de prosperitate economică şi socială ci şi ca un simbol viu al unităţii de gînd şi de acţiune în care ne regăsim, noi, toţi fiii patriei, fără deosebire de naţionalitate. Această coeziune de granit, onorînd generaţia căreia ii a­­parţinem, duce mai departe as­piraţiile înaintaşilor noştri care au văzut întotdeauna în realiza­rea unirii, a imitaţii neamului, un ţel suprem şi i s-au dedicat cu întreaga lor fiinţă. Pentru înfăptuirea acestui ţel şi-a ridicat oştirea Mihai Vitea­zul, realizînd, deşi pentru scurt timp, visul unirii Ţării Româ­neşti, Moldovei şi Transilvaniei într-Un singur stat. Fapta me­morabilă a lui Mihai­­Viteazul a dobîndit valoarea unui simbol şi s-a constituit intr-un insufleţi­­tor îndemn pentru toate gene­raţiile care i-au urmat. încrede­rea în realizarea acestuia a aju­tat poporul român să înfrunte vitregiile aspre ale istoriei, sâ-şi păstreze nealterată conştiinţa identităţii de neam, de limbă şi de cultură. Legăturile economice şi politi­ce neîntrerupte care s-au păs­trat între toate provinciile ro­mâneşti au consolidat tendinţele spre unitate ale românilor. A­­ceastă luptă a cunoscut o etapă nouă, superioară, la sfirşitul secolului al XVIII-lea şi începu­tul secolului următor, atunci cînd conştiinţa de neam s-a trans­format în conştiinţă naţională. Anii 1821 şi 1843 au înscris eve­nimente deosebite ale istoriei poporului român în lupta pentru emanciparea sa socială şi naţio­nală. „Nu poate fi fericire fără libertate — scria marele patriot Nicolae Bălcescu — nu poate fi libertate fără putere şi noi, ro­mânii, nu vom putea fi­ puter­nici pînă cină nu ne vom uni cu toţii intr-unul şi acelaşi corp politic. Să ne concentrăm toată puterea, toate voinţele într-un singur popor, intr-o singură voinţă“. Un pas important spre reali­zarea unităţii naţionale l-a mar­cat anul 1859 cînd, prin alegerea lui Al. I. Cuza domn în amin­­două principatele, s-a înfăptuit unirea Munteniei şi Moldovei. In Transilvania, acest act era salu­tat cu, un entuziasm deosebit. „Romanii din Transilvania nu­mai la Principate privesc... — scria în acei ani Papiu Ilarian. Iar cînd s-a ales Cuza domn, entuziasmul la românii din Tran­silvania era tot aşa de mare...“ Proclamarea deplinei neatir­­nari a României, la 9 mai 1877, consfinţită prin jertfele şi sacri­ficiile umane date pe cim­pul de luptă a exprimat în chip con­vingător realitatea de necontes­tat a voinţei de unitate şi inde­pendenţă a tuturor românilor. Numeroşi membri ai cercurilor socialiste, tineri studenţi şi lu­crători s-au angajat voluntari în armată, pentru înfăptuirea idea­lului căruia îi erau in aceeaşi măsură credincioşi. „Ţara noas­tră este un rezbel cu unul din mulţii săi inamici, cu Turcia, a­­ceasta este ideea care stă ne­clintită in capetele tuturor — scria în anul 1877 fruntaşul so­cialist Nicolae Codreanu. M-am gîndit şi eu neapărat despre ceea ce trebuie să fac in îm­prejurările de faţă ale ţării noastre, prin ce chip să mă arăt că sunt un vrednic fiu al naţiunii române şi m-am hotărît... să mă duc acolo unde arma inamicului României zdrobeşte vieţi tinere şi forţe ale conaţionalilor mei, unde se varsă pentru o cauză sfintă sângele românesc...“ Ardeleni de diferite categorii sociale au participat direct la luptă, ca voluntari —, săvirşind acte de eroism — sau organi­zez colectarea de ajutoare ma­teriale pentru sprijinirea arma­,­tei, în perioada care a urmat, acţiunea românilor din provin­ciile aflate sub dominaţie străi­nă, pentru unitate statală şi pen­tru drepturi politice, a cunoscut o dezvoltare simţitoare. Memo­riile înaintate Curţii din Viena au culminat cu Memorandumul din anul 1892, adresat împăra­tului habsburgic, în aceste do­cumente era dezvăluită oprima­rea la care erau supuşi românii din Transilvania, deşi constituiau trei pătrimi din populaţia aces­tei provincii. Procesul înscenat­ memorandiştilor a răscolit ne­mulţumirile adinei ale maselor populare, a stîrnit proteste care au raliat la doleanţele româneşti întreaga opinie publică progre­sistă a timpului. Mişcarea muncitorească şi so­cialistă din ţara noastră a îmbră­ţişat cu căldură obiectivele lupt­­ei de eliberare naţională a ro- Dr. Georgeta Tudoran (Continuare in pagina a I-a) Aspect din timpul marii adunări de la Alba lulia din­­ decembrie 1918 Arta în clocotul vieţii şi muncii Cultura românească de la a­ceastă cumpănă a mileniilor poartă,­in structurile ei speci­fice, de o largă diversitate, semnul transformărilor pe care le cunoaşte ţara, transformări ale realităţilor sociale şi ale con­ştiinţei oamenilor. Evenimentele istoriei noastre contemporane imprimă necontenit operei de creaţie artistică un caracter cu adevărat dinamic, deschizind vi­ziunii ei revoluţionare un ori­zont vast de idei şi de sim­ţăminte. Autenticitatea faptului de cultură se relevă, in chip con­vingător, prin confruntarea lui cu semnificaţiile adinei ale vieţii, aşa cum se desluşesc ele in imaginea mereu înnoită a Româ­niei socialiste. Ţelurile existen­ţei independente a acestei ţări, perspectivele noii etape, supe­rioare, marcate de tot ceea ce se realizează astăzi, de conturul precis al viitorului, desenat de arhitectul României de mîine şi de totdeauna, Partidul comu­niştilor, dau creatorului de va­lori spirituale putinţa să-şi in­vestească opera cu înţelesuri a căror profunzime se măsoară cu insăşi puterea sa de a participa la edificarea acestei lumi a drep­tăţii sociale şi a frumuseţii. Congresul al Xll-lea, care a reales in fruntea partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, marele şi neobositul corifeu al acestui grandios proces de crea­ţie materială şi spirituală, cu­vintele rostite de secretarul ge­neral al partidului, au înţelesul limpede al unor îndemnuri la activitate creatoare în toate do­meniile vieţii noastre. înţelesul unor proiecte lucide, care impli­că o înaltă responsabilitate din partea tuturor celor ce trăiesc aici. înţelesul unei nobile trans­formări a istoriei prezente intr-o componentă necesară a istoriei de mîine. Specificitatea culturii noastre nu se definește, astfel, ca rezultat al asimilării unui pro­ces exterior de stabilire a valo­rilor , ci, în chip firesc, ca o în­trupare a ideilor şi a sentimen­telor ce caracterizează atitudi­nea oamenilor României socia­liste. Vreau să spun că scriitorul, artistul, arhitectul, profesorul (şi el un arhitect, modelator al con­ştiinţelor) sunt, ei înşişi, partici­panţi la actele istoriei contem­porane şi, in această calitate, regăsesc in­existenţa de fiecare ci sensurile cuprinzătoare ale în­tregii societăţi româneşti. Ni­meni, absolut nimeni nu-şi mai poate imagina o operă de con­strucţie spirituală schiţată in afara existenţei sociale, in a­­fara lumii in care se plă­mădesc valorile materiale, in afara eforturilor creatoare ale clasei muncitoare şi ale ţărănimii din România. Sentimentul că e, şi el, un muncitor, creator al unor valori ce aduc mărturie despre epoca aceasta, dă înţeles operei împlinite de scriitor, de artist, de arhitect, de profesor. Sentiment care conferă adîncă vibraţie convingerilor celor care participă, sub îndrumarea ideilor Partidului, la edificarea con­ştiinţei comuniste, revoluţionare, cu adevărat înnoitoare. Opera de artă nu poate, astfel, să nu fie materializarea unei a­­titudini civice ferme. E un rezul­tat intru totul firesc al unei evo­luţii pe care au pus-o in lumină lucrările şi documentele celui de al XII-lea Congres al Parti­dului Comunist Român. Caracte­rul educativ al creaţiei artistice e conţinut în înseşi ţelurile ei militante despre care vorbea, cu mare claritate, Raportul pre­zentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu : „o importanţă hotă­râtoare — se preciza aici — are în această privinţă prezenţa per­manentă a scriitorilor şi artişti­lor în clocotul vieţii şi muncii constructive, acolo unde se fău­resc marile valori ale progresu­lui uman“. Iată un principiu de o limpezime extraordinară pe care şi l-au însuşit întotdeauna operete de artă ce au aspirat la permanență.. Cultivarea senti­mentului patriotic înseamnă, mai Dan Grigorescu (Continuare în pag. a 5-a)

Next