România Liberă, iunie 1980 (Anul 38, nr. 11071-11094)

1980-06-02 / nr. 11071

Anul XXXVIII Nr. 11071 • 6 pagini 30 bani COTIDIANUL CONSILIULUI NATIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAȚIEI ȘI UNITĂ!I SOCIALISTE Proletari din toate ţările, uniţî-vă !­ ­l CUVlNTARCA NICOLAI TOVARĂŞULUI CEAUŞESCU la Consfătuirea de lucru de la C.C. al P.C.R. Stimaţi tovarăşi, In cadrul consfătuirii actua­le ne-am propus să dezbatem, din nou, unele probleme ale conducerii activităţii econo­mice şi ale creşterii rolului organizaţiilor de partid, al partidului în general, în con­ducerea ştiinţifică a tuturor sectoarelor, a întregii societăţi. Rapoartele prezentate şi dis­cuţiile din aceste două zile au evidenţiat, cu putere, marile realizări obţinute în înfăptui­rea planului pe primele cinci luni din anul 1980. Am avut o iarnă grea şi foarte prelungită, care ne-a provocat o serie de greutăţi în toate sectoarele, dar mai cu seamă în construc­ţii, în agricultură şi, într-o anumită măsură, în transpor­turi. Cu toate acestea, pe cinci luni am obţinut rezultate bune în mai toate sectoarele indus­triale. Pe ansamblu, în indus­trie producţia netă a crescut cu peste­­9 la sută, într-un ritm superior producţiei globa­le, care a sporit cu ceva mai mult de 8 la sută. In agricultură, cu toate con­diţiile climatice nefavorabile, la începutul lunii mai — în primele zile — am terminat, în linii generale, lucrările de însămînţări. Mai sunt însă de însămânţat unele suprafeţe de pe care urmează să se strîngă furajele şi să fie reînsămînţa­­te cu porumb şi alte culturi. Avem, de asemenea, unele rezultate pozitive şi în inves­tiţii, în transporturi, în alte sectoare de activitate, în această perioadă s-a des­făşurat o activitate intensă în domeniul ştiinţei, al progresu­lui tehnic, în ridicarea calită­ţii în toate domeniile. Se poate spune deci că or­ganizaţiile de partid, consiliile oamenilor muncii, toate orga­nele de partid şi de stat, lo­cale şi centrale, au depus o activitate intensă pentru în­făptuirea planului cincinal 1976—1980, a hotărîrilor Con­gresului al XII-lea al partidu­lui. In acelaşi timp, se înfăp­tuiesc neabătut măsurile de ridicare a bunăstării materia­le şi spirituale a întregului nostru popor. Rezultatele remarcabile din toate domeniile demonstrează cu putere justeţea politicii partidului, care aplică neabă­tut, în mod creator, legităţile generale ale construcţiei so­cialiste la condiţiile României. Măreţele realizări obţinute în toate domeniile demonstrează forţa şi capacitatea creatoare a clasei noastre muncitoare, a ţărănimii, a intelectualităţii, a tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, care înfăptuiesc neabătut Progra­mul partidului, politica de dezvoltare economico-socială, de ridicare continuă a bună­stării întregului nostru popor. Se poate afirma cu deplină satisfacţie că vom încheia cu succes planul cincinal — pri­ma etapă a realizării în viaţă a Programului partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi îna­intare a patriei spre comu­nism. Pornind de la toate acestea, avem tot dreptul să privim cu mîndrie la tot ceea ce am realizat prin munca întregului popor, sub conducerea parti­dului nostru comunist. Viaţa, realităţile social-economice a­­testă cu putere faptul că Parti­dul Comunist Român îşi în­deplineşte cu cinste misiunea istorică de conducător politic al întregii societăţi, asigurînd ridicarea continuă a patriei pe noi culmi de progres şi civi­lizaţie. Rezultatele alegerilor pen­tru Marea Adunare Naţională şi pentru consiliile populare, votul dat pentru candidaţii partidului şi ai Frontului De­mocraţiei şi Unităţii Socialiste demonstrează, încă o dată, adeziunea deplină a întregului popor la politica internă şi externă a partidului, unitatea de nezdruncinat a maselor populare în cadrul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socia­liste — chezăşia mersului ferm înainte al patriei spre cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie comunista, a în­tăririi continue a independen­ţei şi suveranităţii României socialiste. Stimaţi tovarăşi, Apreciind rezultatele obţi­nute, nu putem trece însă peste unele greutăţi, peste o serie de lipsuri şi minusuri din activitatea desfăşurată în această perioadă. Am vorbit, mai înainte, de condiţiile climatice nefavora­bile din iarna şi primăvara acestui an. De asemenea, si­tuaţia economică internaţio­nală, adîncirea crizei econo­mice mondiale, criza energe­tică şi financiară au determi­nat creşterea puternică a pre­ţului petrolului şi a dobânzi­lor — şi aceasta a exercitat, fără îndoială, o serie de in­fluenţe negative şi asupra ţării noastre. Trebuie însă să spunem deschis că toate aces­tea puteau fi depăşite sau, în cel mai rău caz, influenţa lor putea fi redusă mult, dacă în activitatea noastră — atît în domeniul economic, cît şi în celelalte sectoare — nu s-ar fi manifestat o serie de lipsuri, printre care unele foarte gra­ve, dacă în conducerea acti­vităţii economico-sociale nu ar fi apărut un şir de neajunsuri care au dus la nerealizări în multe domenii. Nu doresc să mă refer acum la toate acestea. Voi menţiona însă faptul că nu se acordă atenţia necesară aplicării mă­surilor de reducere a consu­murilor materiale, în mod deosebit a consumurilor ener­getice, de petrol. Realizăm producţia cu consumuri mari faţă de cele existente pe plan mondial, faţă de ceea ce tre­buie să obţinem, şi chiar se depăşesc normele de consum stabilite. Sunt serioase lipsuri în buna organizare şi urmărire a pro­ducţiei, mai cu seamă în ce priveşte realizarea producţiei fizice. Nu se acordă atenţia necesară şi nu se asigură o bună cooperare în producţie între diferite unităţi care tre­buie să realizeze produsele fi­nale, ceea ce creează mari greutăţi în desfăşurarea acti­vităţii de producţie. Se mani­festă, de asemenea, lipsuri se­rioase în buna organizare a muncii şi a producţiei, în aplicarea noului mecanism economic. De fapt, e greu să apreciem că principiile noului mecanism economic sunt în­ţelese în mod corespunzător, că se acţionează în mod activ pentru realizarea lor. Aşa cum am menţionat şi în şedinţa Comitetului Politic Executiv, nici la nivel central, nici în cadrul organelor chemate să aplice noul mecanism nu sunt înţelese cum trebuie principii­le acestuia, nu se acţionează cu consecvenţă şi fermitate pentru realizarea lor. Conti­nuă să se­­ manifeste încă destul de puternic birocratis­mul în activitatea unor organe de partid și de stat. Se îneacă în hîrtii, în tot felul de circu­lare activitatea vie de înfăp­tuire a legilor, a hotărîrilor de partid. Mai au loc, din pă­cate, multe manifestări de lipsă de răspundere, de indis­ciplină, de formalism. Asistăm la tot felul de încercări de ocolire a hotărîrilor şi legilor, la tot felul de justificări pen­tru nerealizarea întocmai a acestora. De altfel, trebuie să spunem că, chiar şi în unele intervenţii din cadrul acestei consfătuiri, s-au manifestat a­­semenea tendinţe. Nu se asigură o bună orga­nizare a activităţii şi un con­trol corespunzător, calificat, urmat de acordarea de ajutor practic organizaţiilor de partid şi unităţilor economice şi so­ciale în soluţionarea operativă a problemelor. Trebuie să spu­nem deschis că foarte multe controale sunt fără finalitate, ocolesc problemele, încearcă să justifice o serie de lipsuri şi abateri de la legi şi hotărîri. Multe din aceste controale nu sunt urmate de măsuri ime­diate care să ducă la lichida­rea lipsurilor constatate, la îmbunătăţirea în practică a activităţii. De aceea, se poate spune că această activitate destul de importantă pentru conducerea activităţii econo­mico-sociale este dominată, de multe ori, de formalism şi su­perficialitate. Practica şedin­ţelor inutile, a organizării a tot felul de comandamente şi comisii ascunde, de fapt, lipsa de răspundere şi, cîteodată, incapacitatea unora de a­­ so­luţiona problemele care intră în atribuţiile lor. Deşi am mai discutat aces­te probleme, continuă, din păcate, această practică. Se pare că ea este mai comodă, pentru că, pînă la urmă, nu se mai ştie cine, răspunde şi cine trebuie să îndeplinească atri­buţiile care sînt stabilite clar prin lege sau prin hotărîri, asociindu-se la nerealizarea lor un mare număr de organe şi de oameni, creîndu-se deci po­sibilitatea diminuării răspun­derilor, a sustragerii de la răspundere a celor ce nu-şi îndeplinesc obligaţiile. Se lucrează încă foarte mult — săptămîni, cîteodată chiar luni — pentru întocmi­rea a tot felul de referate, sau aşa-zise studii pentru proble­me ce ar putea fi rezolvate mult mai simplu şi pentru care există legi şi hotărîri. De multe ori, unele din referatele sau din aşa-zisele studii pre­zentate urmăresc, de fapt, să modifice sau să ocolească pre­vederile legilor, ale hotărîri­lor. Nu o dată asemenea re­ferate și studii au fost respin­se atît de Biroul Permanent, cît și de Comitetul Politic Executiv, dar, din păcate, încă continuă această practică inad­misibilă. Unii tovarăşi trec probabil pe lîngă probleme în speranţa că se va uita de ele, că se vor soluţiona de la sine, sau — poate — pînă la urmă se va găsi cineva care să îşi asume răspunderea rezolvării lor, deşi aceste probleme cad exclusiv în răspunderea şi a­­tribuţiile tovarăşilor respec­tivi. Trebuie spus că aceşti to­varăşi, care nu îşi asumă nici o răspundere, sunt însă foarte combativi şi foarte activi în a critica pe alţii care soluţionea­ză problemele — cînd, even­tual, apar unele lipsuri în felul cum aceştia le-au­­ rezol­vat. Aceasta nu poate fi con­siderată, de fapt, decit ca o încercare de a determina şi pe alţii să nu mai soluţioneze problemele, pentru că, după părerea lor, este mai bine să nu faci nimic şi deci să nu mai fie nici lipsuri, decît să rezolvi problemele şi, even­tual, să apară unele deficienţe într-un sector sau altul. Am ridicat aceste probleme pentru că este necesar să pu­nem capăt cu desăvîrşire lip­surilor de acest fel şi altora — care vă sînt cunoscute — şi să asigurăm desfăşurarea în bune condiţii a activităţii noastre, rezolvarea probleme­lor în conformitate cu legile şi hotărîrile pe care le avem, cu răspunderile încredinţate fie­căruia. Desigur, avem principiul muncii colective, avem organe colective. Aceste organe tre­buie să-şi desfăşoare activita­tea, să ia hotărîri, să-şi asume răspunderea pentru hotărîrile respective, dar trebuie să existe şi răspunderea fiecăruia pentru realizarea sarcinilor încredinţate. Nimeni nu tre­buie să se ascundă după acti­vitatea colectivă, după hotărî­rile organelor colective, pen­tru a-şi justifica inactivitatea sau incapacitatea. Trebuie să spunem deschis că, după părerea mea, nivelul muncii organizatorice, al con­ducerii ştiinţifice nu este în­totdeauna la înălţimea cerin­ţelor puse de dezvoltarea for­ţelor de producţie, de ritmul înalt şi rapid al activităţii economico-sociale. Multe din lipsurile existente în activita­tea noastră sunt un rezultat nemijlocit al stilului şi unor metode de muncă necorespun­zătoare, precum şi al unor minusuri în, pregătirea profe­sională şi tehnică, în înţelege­rea problemelor conducerii şi, în general, în nivelul politic şi ideologic al unor activişti de partid şi de stat. De altfel, cu 2—3 zile în urmă, cu prilejul începerii preschimbării car­netelor de partid, am menţio­nat că există o anumită rămî­­nere în urmă a nivelului poli­tico-ideologic, al activităţii ideologice în general, faţă de ritmul înalt al dezvoltării eco­nomice şi sociale, al creşterii forţelor de producţie, a bazei materiale. Aceasta duce fără îndoială la manifestarea unor lipsuri în activitatea diferiţi­lor activişti, atît de partid, cît şi de stat. Iată de ce este necesar să luăm o atitudine foarte fermă faţă de aceste stări de lucruri negative, faţă de lipsurile şi greşelile ce se manifestă. Să acţionăm cu toată hotărîrea pentru înlăturarea acestora, pentru perfecţionarea continuă a activităţii organizatorice,­­de conducere a tuturor sectoare­lor, a întregii societăţi — a­­ceasta constituind o cerinţă fundamentală a îndeplinirii cu succes a sarcinilor mari ce ne stau în faţă. Consider că dis­punem de capacitatea necesa­ră ca — discutînd deschis aceste stări de lucruri nega­tive — să le putem lichida şi să asigurăm îmbunătăţirea ac­tivităţii noastre. Stimaţi tovarăşi, Mai sînt 7 luni din acest cincinal — şi trebuie să facem totul pentru realizarea cu suc­ces a planului, a angajamen­telor asumate, încheind planul pe 1976—1980 cu realizarea indicatorilor de bază şi asigu­rînd, astfel, dezvoltarea pe o treaptă superioară a societăţii noastre socialiste. Este necesar să acordăm toată atenţia acestei probleme (Continuare în pag. a 2-a) Tamim Hut­aman a primit pe membrii Comitetului Popular al Biroului Popular al Jamahiriei Arabe Libiene Socialiste la Bucureşti,­­ Populare Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit sîmbătă pe membrii Comitetului Popular al Biroului Popular al Jamahi­riei Arabe Libiene Populare Socialiste la Bucureşti, cu pri­lejul începerii misiunii comite­tului in ţara noastră. La primire au participat tova­răşii Ştefan Andrei, ministrul afacerilor externe, şi Silviu Curticeanu, secretar preziden­ţial şi al Consiliului de Stat. Secretarul Comitetului Popu­lar, Aii Abdel Mat­ub Yunis, a transmis preşedintelui Nicolae Ceauşescu din partea poporului libian,­­ conducătorului revolu­ţiei de la 1 Septembrie, colone­lul Moammer El-Geddafi, cele mai sincere urări de sănătate, iar poporului român urări de prosperitate şi progres. Mulţumind, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a rugat să se tran­smită din partea poporului ro­mân şi a sa personal poporului libian urări de bunăstare, iar co­lonelului Moammer El-Geddafi un salut cordial şi cele­ mai bune urări. Preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a întreţinut într-o ambianţă cordială, prietenească, cu mem­brii Comitetului Popular al Bi­roului Popular al Jamahiriei Arabe Libiene Populare Socia­liste la Bucureşti. Au fost ex­primate satisfacţia faţă de bu­nele relaţii româno-libiene şi convingerea că aceste raporturi se vor dezvolta tot mai puternic, în spiritul înţelegerilor conve­nita în timpul vizitei făcute de preşedintele Nicolae Ceauşescu in Jamahiria Arabă Libiana Populară Socialistă. ! Mori de apâ pe Olt In vara trecută ciţiva munci­­tori de la Întreprinderii de morărit şi panificaţie diri Sf. Gheorghe se chinuiau să încar­ce într-un camion un bolid de metal pentru a fi dus la fier vechi. Ocupa inutil locul din­ in­cinta întreprinderii şi se părea că singurul drum al mastodon­tului mincat de rugină ar fi spre cuptoarele de retopire a fierului vechi. Era o turbină ve­che de la o moară de apă ce funcţionase zeci de ani dar care fusese cîndva abandonată şi aruncată la gunoi cu destula uşurinţă, prin apariţia suratelor ei moderne, electromecanice. S-a întâmplat, însă, ca uriaşele roţi cu palete şi axe să rupă platforma din lemn pe care tre­buiau să fie încărcate. Unul din­tre încărcători, mai mult din su­părare pentru nereuşita opera­ţiei, a propus atunci să fie în­gropată turbina, aşa cum se procedase şi cu altele de la mo­rile de apă dezafectate. Pentru că tot nu mai prezenta cine ştie ce valoare. ..Ce bine ar fi să o putem refolosi — a zis atunci tehnicianul L­adislau Buzaş, me­canicul şef al întreprinderii. Pen­tru că, privind mai atent, nu este chiar aşa de uzată cum pare“. Am relatat în detaliu această întîmplare cu iz anecdotic fiind­că de aici se pare că a pornit ideea ce a susţinut o iniţiativă deosebit de valoroasă şi eficien­tă a judeţului Covasna şi anu­me recuperarea turbinelor ve­chi şi reamenajarea morilor de apă. In mai puţin de un an un colectiv mic dar priceput, în frunte cu tehnicianul Ladislau Buzaş, maiştrii Joss Mihály şi Egyed Sándor, lăcătuşii Bede Balaş, Szabó Ernő, zidarii din echipa lui Molnár Sándor şi al­ţii au pus pe roate moara de apă de la Ghidfalău, părăsită de două decenii pe malul Oltului, au trecut de la acţionarea elec­tromecanică la cea hidraulică la moara de la Olteni, unde au montat şi un generator de 3 kW care asigură necesarul de ener­gie electrică pentru iluminatul morii şi al străzii, au acţionat şi lucrează pentru reamenaja­rea altor mori de apă, precum cele de la Aita Mare, Sintion­­lunca şi altele. — La Ghidfalău, ne spune to­varăşul Gherghe Mihály, direc­torul întreprinderii judeţene de morărit şi panificaţie Covasna a fost recuperată o turbină a­runcuită la gunoi, adică îngro­pată în pămint acum­ 12—13 ani, de la o moară de apă desfiinţa­tă. Meşterii care au reamena­­jat-o spun că turbina, a fost mai bine conservată în pămint decit dacă ar fi stat un aer liber, la voia intemperiilor. Astfel, moara de la Ghidfalău a fost reamenajată cu forţe proprii — s-a lucrat în unele zile şi cita 20 ore continuu — a reînceput să macine de acum două luni, oferindu-ne, dacă mai era ne­voie, proba practică a eficienţei unei îndeletniciri tradiţionale pe aceste meleaguri : morăritul cu ajutorul apelor Oltului, ca şi al altor riuri şi pîraie de munte şi Dumitru Bujdoiu (Continuare în pag. a 5-a) * La Galaţi se construieşte „ Un nou tip de navă de transport La Şantierul naval din Galaţi se află într-un stadiu avansat de fabricaţie cea dinţii navă românească pen­tru transportul trailerelor, autoturismelor şi containe­relor. Noul tip de navă — prima dintr-o serie de pa­tru — care constituie o premieră pentru industria navală românească — are lungimea de 128 m, lăţi­mea de 20 m, înălţimea 15,5 m, viteza de deplasare 17 noduri pe oră, nava pu­ţind, încărca 74 trailere fri­gorifice şi 151 autoturisme. (Agerpres) . O valoroasă iniţiativă ce reactualizează exploatarea tradiţională a forţei apelor ■ Povestea unor turbine aruncate la fier vechi ■ Moara de la Ghidfa­­lău macină 8 100 tone grîu pe an fără consum energetic H Kilowaţi care nu costă nici un ban ■ Apele Oltului superior şi ale altor riuri de munte vor acţiona mai multe mori şi microhidro­­centrale. Renovată şi reutilată cu torţe proprii, moara din comuna Olteni marină zeci de tone de griu pe zi. Aici a fost adusă o turbină care, cu ajutorul apelor Oltului, va produce energie electrică. NOBILA MORALĂ A MUNCII Universul in care trăim ne oferă aproape la tot pasul exemple emoţionante de ceea ce înseamnă miraculosul dar ome­nesc al creaţiei, al muncii. Cred că, efectiv, vieţile noastre, ale tuturor, se şi deduc — prin ceea ce au ele mai bun­e din şi se adaugă la această impresionantă galerie de fapte prezente, care dau strălucire şi fac măreţia sim­plă, firească a epocii în care trăim. Şi totuşi, deseori (aceas­ta neînsemnind doar perioada cină sîntem pe băncile şcolilor), exemplele cu statut de perenitate din biogra­fiile memorabile ale oamenilor trecutului adaugă efortului nos­tru de continuă autodepăşire un parfum aparte, pătruns de o no­bilă şi subtilă pedagogie. Mă gindesc la toate acestea parcurgind paginile jurnalului recent apărut sub semnătura celei ce a fost scriitoarea en­gleză Virginia Woolf, un exemplu­­ pe care aş îndrăzni să-l cali­fic monumental — de construc­ţie conştientă a propriei vieţi în jurul acelui ax fundamental ce l-a constituit şi-l va constitui întotdeauna munca. Desigur, vor­bind­ despre un creator trebuie să avem neapărat în vedere ta­lentul, corolar de bază, dar oa­menii, toţi, se pot realiza într-un domeniu sau altul, tocmai desci­frarea regulilor de bază ale acestei împliniri fiind oferită cu generozitate de jurnalul celebrei scriitoare. In cazul Virginiei Woolf, re­marcabilă este punerea efortu­lui — diurn şi de o întreagă viaţă — sub semnul dorinţei de a spori zestrea de valori a lumii din care şi ea făcea parte. Şi încă , de a le spori nu doar prin adaosuri cantitative, ci mergînd pe căi ca condiţie a te situa calitativ noi. Se poate, astfel, spune că travaliul celei ce a scris „Doamna Dalloway“, „Va­lurile“, „Spre far“ a însemnat — de la primele pagini tipărite, pînă la ultima însemnare un jurnal, cu citeva zile înainte de moarte — o necurmată „luptă pentru nou“. Cu totul re­marcabilă, de asemenea, apare la Virginia Woolf ideea că pentru munca ta trebuie să îmbraci salo­peta permanen­tei pregătiri, pri­­fiind aceea de neîntrerupt in contact cu valorile cele mai mari ale lumii, in respectivul do­meniu. li repugna incropeala, fiind convinsă că în munca ta trebuie să ai studii de fond, se­rioase, respingind cu forţa celui ce posedă cultură şi rafinament comportamentul şi chiar creaţia „geniului de calitate inferioară“. Jurnalul o arată, astfel, în neîn­treruptă acţiune de punere la curent cu marea literatură a tu­turor timpurilor şi popoarelor. O oră de scris era precedată, nea­părat, de multe ore de lectură („reumplerea cisternelor“, cum se exprima ea, numai după aceea avînd dreptul să-şi continue „procesul săpării tunelurilor“ la care se angajase irevocabil — munca ei). „După cum vedeţi — nota în jurnal — mă gindesc cu înverşunare că trebuie tot tim­pul să citesc şi să scriu“. Interesant că, pornind de tim­puriu cu o asemenea viziune („serioasă“ — tot expresia ei), munca mergea într-un ritm de normalitate, cu totul rare fiind stările de criză personală (și acestea datorate, mai ales, mo­mentelor in care de la lucru o împiedica lipsa sănătății). Qomsi­­derîndu-se angajată intr-o bătă­lie, larg proiectată, prima luptă (Continuare în pag. a 5-a) FILE DE de Eugen CARNET Florescu

Next