România Liberă, august 1980 (Anul 38, nr. 11123-11148)

1980-08-01 / nr. 11123

nt România libera" Continuă ploi abundente în diferite zone­­ Nimic din recolta de legume nu trebuie să se piardă Desigur, ploile, în unele zone destul de abun­dente, au creat greutăţi şi culturilor de legume. Acum, este important să se urgenteze recoltarea lor, mai ales că după perioada cu tem­peraturi excesiv de mari, o parte din producţie a ajuns la maturitate şi, deci, trebuie livrată ne­întirziat pieţelor sau fabricilor de conserve. Ceea ce se impune este strîngerea tuturor cantităţilor, fără nici o pierdere. Spunem aceasta întrucît, se ştie, în unele zone, grindina, furtunile au afectat rodul grădinilor. Aşadar, cit şi cum se culege ? în cit timp, ajung legumele la destinaţiile stabilite, în judeţele Ilfov şi Buzău? — Tovarăşe inginer Ion Roşea, ţinteţi directorul întreprinderii de legume şi fructe a judeţului Ilfov, bazin legumicol puternic, a cărui sarcină este de a asigura cu prioritate aceste produse pe pieţele Capitalei. Cum vă rea­lităţi această obligaţie ? — In ultima săptămînă din iube, planul nostru a fost de 420 tone de legume pe care să le aducem pe piaţă. L-am depăşit cu 245 tone. — La ce produse ? — Tomate, varză, rădăcinoase, Vinete, ardei gras, cartofi, fructe. — Sint $i nerealizâri la unele sortimente ? — Da. In cazul fasolei verzi, cepei şi dovleceilor. Cumulate, cantităţile nelivrate pieţei re­prezintă 19 tone... La Moviliţa, fermă proprie a susnumitei întreprinderi, se re­coltau castraveţi, tomate, ardei, vinete cu destinaţia Bucureşti. Graficele sunt respectate iar au­tocamioanele nu întîrzie pentru a transporta marfa. Ca si la co­operativa agricolă din Fierbinţi unde 500 de oameni sunt pre­zenţi zilnic in grădină. Preşedin­tele unităţii, Ştefan Marin, ne dă citeva relaţii. „Sectorul legu­micol se întinde pe 255­ ha şi arată foarte bine. Am început recoltarea la tomate, vinete şi ardei gras. Asigurăm pentru Ca­pitală 30 tone de roşii în fiecare zi cu perspectiva de a ajunge la 50 tone. Niciodată pînă acum n-am rămas cu legumele de pe o zi pe alta. "doar cu marfa care o expediem pe calea ferată este o problemă". La Maia, altă cooperativă a­­gricolă, grădina de legume arată ca la carte. Cineva ne spune că cercetătorii ar trebui invitaţi aici pentru a vedea această grădină. In afară de recoltare, pe tere­nul cultivat cu ardei şi gososari, cooperatorii, fiecare pe parcela sa, executau irigarea culturilor prin brazde. — De cite ori aţi irigat pină acum ?, il întrebăm pe coope­ratorul Nicolae Tudor. — De cinci sau şase ori. Am prăşit de trei ori, aşa că pot să-mi fac şi să depăşesc chiar producţia stabilită. Pină mai zi­lele trecute am scos cinci tone de varză de pe cei 20 ani pe care i-am avut angajaţi în acord global. Ştiţi cit am încasat ? 6 000 de lei... Aşadar, se recoltează, se li­vrează producţia fără intîrziere, se execută lucrări care să ga­ranteze obţinerea unor recolte mari. Ceea ce lipseşte insă in judeţul Ilfov sunt ambalajele pentru tomate. Din 416 mii lă­­diţe, furnizorii din Braşov, Miercurea Ciuc şi Piteşti au trimis beneficiarilor doar 110 mii. Acum, la începutul campaniei de recoltare, cu lădiţele primite şi cu cele recondiţionate, se face faţă. Dar, peste citeva zile to­matele riscă să rămină în gră­mezi pe cimp, ceea ce nu este de acceptat. Să vedem, cum decurg aceste lucrări în Buzău. Deşi vremea nu este ideală, legumicultorii bu­­zoieni depun eforturi pentru a recolta cu­ mai multe produse pentru propriile pieţe, cit şi pentru cele ale altor judeţe. Din raidul efectuat în zona Săgeata — Găvăneşti am reţinut un fapt deosebit de important şi anume că recoltele sunt foarte bune. La ferma nr. 2 Scurteşti a Asocia­ţiei de stat şi cooperatiste Bu­zău, s-au recoltat şi­ livrat, după cum ne-a spus ing. Ion Saris, produse suplimentare in valoare de 3,5 milioane lei. Desigur, a­­ceasta a fost posibil ca urmare a practicării sistemului de culturi asociate, cit si unei mai inten­sive folosiri a pămintului din solarii. Iată și un argument: de pe cele două hectare de ca­straveți s-au realizat pină acum 150 tone de marfă. Dealtfel, nu este singurul loc unde în aceste zile se acţionează cu toate forţele pentru recolta­rea legumelor. La cooperativa agricolă din Găvăneşti peste 200 de cooperatori culegeau tomate şi ardei. De menţionat că aveau la dispoziţie ambalaje, mijloace de transport şi tot ceea ce este necesar pentru strîngerea şi li­vrarea rapidă a producţiei. Pri­marul comunei Săgeata, Con­stantin Stănilă, ne spunea că sunt mobilizaţi toţi cooperatorii din cele şase ferme legumicole de pe raza comunei. Aceasta, pentru ca nimic din recolta de legume, bună dealtfel, să nu se deprecieze şi să ia rapid drumul către pieţe. Se are in vedere ca zilnic graficele de recoltare să fie nu numai realizate, ci si de­păşite. Preocupări asemănătoa­re am intîlnit si la cooperativa agricolă din Dîmbroca. Aproape 100 de oameni au recoltat în ziua raidului nostru cu 2 000 kg mai multe legume faţă de gra­fice. Importante suprafeţe cultiva­te cu legume se află la coope­rativa agricolă din Scurteşti. Grădina cuprinde 100 ha ceapă, 40 ha tomate, 20 ha cartofi etc. Este drept, la recoltare “erau concentrate suficiente mijloace mecanice. In schimb, in urma acestora se aflau prea putini oameni. Ca urmare, ceapa stătea dislocată de mai multe zile, ne­fiind ocolită de ploaie. Şeful fer­mei, Anatolie Bogdan, ne spu­nea că nu are forţă de muncă suficientă, deşi în comună erau destui oameni care, mobilizaţi, ar fi putut fi prezenţi pe cîmp. Ni s-a explicat că într-o zi se lucrează la sortarea şi ambala­rea cepei, iar în alta la culesul roşiilor. Era normal ca printr-o mai bună organizare a muncii să se acţioneze simultan, avînd în vedere stadiul de coacere al tomatelor. Mai ales că în zona la care , ne referim o serie de mijloace,­de transport așteptau multe ore pentru a putea pre­lua recolta. Ca să nu mai­ vor­­bim de faptul că o parte din re­coltă a început să se deprecieze. Cum ? Mașinile de recoltat au trecut, culegătorii, la fel, iar în urma lor — ne-am convins — au rămas importante cantităţi de ceapă. A recunoscut şi şeful fermei : „ce să facem, oamenii sunt puţini, iar ritmul de recol­tare ne obligă mai mult să aler­găm în urma maşinilor decit să strîngem cu grijă recolta“. Aminteam de lipsa vagoanelor care să transporte marfa. In ga­ra Fierbinţi (Ilfov), 110 tone de tomate stăteau pe rampă în aş­teptarea încărcării. 1­40 de tone sunt rămase de ieri, ne spune şeful centrului Nicolae Lungu. Azi dimineaţă ni s-a promis că la ora 11 va­goanele vor fi la încărcat. Acum este ora 16 şi, după cum vedeţi nici urmă de ele. Am dat nu ştiu cite telefoane. Prima dată am aflat că sunt în triaj şi că vor pleca. Apoi, că n-au plecat încă, dar vor veni. Acum cinci minute, tot acolo erau. Vedeţi şi dumneavoastră, roşiile sunt mar­fă perisabilă. Dacă le ţinem în soare... Le-am văzut. De necomparat cele abia sosite cu cele care sta­ţionau le 24 de ore. Şi să nu uităm că suntem­ la început. Până la data de 10 august, la această gară este nevoie de 10 vagoane zilnic pentru a putea încărca toate tomatele ce se cu­leg. Faptul că nu se asigură acest număr determină stocarea tomatelor în cantităţi ce cresc mereu. Şi, desigur, mai deter­mină deprecierea mărfii. Acelaşi efect îl are şi amî­­narea preluării recoltei de pe cîmp de către beneficiari. După cum arătam, legumicultorii din Găvăneşti (Buzău) depun efor­turi pentru a strînge întreaga producţie, ajunsă la stadiul de coacere. Fireşte nu toată cantita­tea rezultată este de calitate „ex­tra“. Din sortare rezultă şi mar­fă de categoria a doua de cali­tate. Aceasta nu înseamnă că respectiva, producţia nu poate fi folosită de gospodine. Numai că I.L.F. nu vrea s-o ridice. Ca ur­mare, la ferma Baniţa, de trei zile o cantitate apreciabilă de tomate nu este preluată. Or, in­teresul este de a valorifica inte­gral, aşa cum spuneam, mai ales in condiţiile actuale, rodul grădi­nilor de legume. In acelaşi timp este necesar ca si producătorii să manifeste mai mult interes, să se mobilizeze pentru ca vremea să nu determine pierderi acolo unde legumele au ajuns la sta­diul de recoltare. Dumitru Tecuţă Eugen Sasu au trecut maşinile, însă culegătorii întîrzie să adune şi să sorteze ceapa. Dacă nu se intervine urgent, la cooperativa agricolă din Scurteşti-Buzău o parte din recoltă riscă să se deprecieze. Aceste roşii nu trebuie să ajungă pe pieţe ? O întrebare pe adresa M.F. Buzău care a uitat să le ridice de la ferma Baniţa - comuna Săgeata La Moviliţa (Ilfov) vinetele sunt bune de cules Constanţa - Agigea Urmare din pag. I) să mişte „bateriile“ a sute de macarale , la fiecare 50 de me­tri cite una ! Umbra romantică a marelui in­giner Anghel Saligny, constructo­rul român de la începutul secolu­­ui al instalaţiilor portuare, mai tărâie şi azi, la fel de semeaţă în silozurile, acum, evident, mo­dernizate şi aduse la diapazonul olicitărilor contemporane. Capt­­itatea de trafic a portului a­rescut faţă de nivelul anului 960 de zece ori, ceea ce a de­­erminat o redimensionare a spa­­iilor de depozitare în condiţiile­­ care, teritorial, pe uscat portul­­ se mai putea dezvolta. Şi atuşi, azi, mărfurile uscate se epozitează pe o suprafaţă amb­­ajată de 4 ori mai mare ca în ortul vechi. Noţiune care, ici, la Constanţa, este legată de nul „de frontieră“ 1960. An m­­are, practic, a început dotarea , modernizarea susţinută a por­­nirii­lorim­p­rinKintă binii an­ ai tirziu de o măsură a cărei ogică se impune de la sine n­asterea marii industrii navale omăneşti. Urmările ei in portul onstanţa ? Capacitatea de ope­­are a navelor a crescut de la 0 000 tdw la 65 000 tdw în nici 0 ani, iar pentru petroliere un azin special amenajat în gă­­iie primirea navelor de 90 000 dw. Peste puţină vreme, la gigea, în extremitatea sudică noului port extins, va exista ortul petrolier, in care vor­utea pătrunde şi navele de 50 000 tdw. Pînă atunci, se fu­­rează intens la un post de acos­­te destinat petrolierelor gi­ant, pe care deja le produ­­ce şantierul din vecinătate, navă se află aci sub operati­vi doar 3—4 zile, tot atît cit şi n alte porturi importante de pe lob. Viteza operaţională in­ortul Constanţa este în medie e 65 000 t mărfuri uscate pe zi, n vîrfuri ce ating şi 85 000 ne ! Adică, aproximativ 33 gar­­ituri de tren cu cite o sută de agoane fiecare în medie pe zi. Această situaţie va face, înce­­ind de la anul, greu utilizabilă ţeava de căi­ ferate a portului ici funcţionează o direcţie pro­­ie a transportului feroviar­ şi magistralei de legătură cu­stul ţări“, mi se spusese cînd ne întorceam în port. Am rămas pe gînduri. Dar nu pentru mult timp. Alții se gîndiseră din vreme și la această posibilă „criză“. ★ In imediata vecinătate a danei la care acostasem, pluteau pe apă niște cuburi metalice ure­­chiate de cîrligele macaralelor de punte sau de cheu. Am în­trebat ce sînt acelea. — Barje, containere pluti­toare, de fapt, aparţinînd celui mai nou sistem de transport şi manipulare a mărfii, mi se ex­plică. Este aşa-zisul sistem „Lash“. El permite operaţiuni de încărcare-descărcare chiar şi în radă. Se remorchează uşor, pot intra în bazine puţin adinei, nu sunt afectate de cerinţele opera­ţionale de la mal. Face parte dintr-o serie de modernizări ale tehnologiilor de transport care se fac, în lume şi, bineînţeles, şi în portul Constanţa. Răspunsul inginerului Dan Sta­fie mă face să revin peste încă o oră asupra problemei. Tocmai vorbeam despre portul nou, des­pre extinderea lui spre Agigea, cu cei încă aproape 7 km de coastă afectaţi noilor amenajări şi de vecinătatea portului cu Ca­nalul Dunăre — Marea Neagră... Trasportul containerelor pluti­toare, pentru care s-au construit nave purtătoare specializate, va permite transportul mărfurilor generale în convoaie pe Dunăre şi chiar pe apele interioare (au o capacitate de numai 370 tone), iar în curînd ele vor fi cele mai frecvente sisteme de transport pe marea magistrală europeană: Dunăre — Main — Rin, legînd Constanţa de Rotterdam şi Marea Nordului ! Iată cum va fi re­zolvată problema, nevralgică azi, a traficului feroviar în zona Constanţei. Iar această ima­gine virtuală are şanse de ma­terializare în următorii 2—3 ani. La vîrsta mai mult decit vene­rabilă a portului Constanţa a­­ceastă aşteptare este, desigur, un fleac. In dana 10 s-a şi născut unul dintre cele mai cute­zătoare moduri de a fi ale por­tului de mîine. ★ La dana 53, destinată minera­lierelor, una din cele mai mo­dern dotate din Europa, trecem pe lingă „Petroşani“, primul mi­neralier executat în ţară, la Ga­laţi. Mai încolo, văd acostat petrolierul „Muntenia“, primul măre vas specializat de 85 000 t intrat in­­dotarea flotei noastre. Doi cărăuşi maritimi veterani, care în memoria noastră jalo­nează începutul renaşterii flotei comerciale româneşti. De atunci au trecut aproape 15 ani. De la o capacitate de transport de 142 505 tdw s-a ajuns astăzi la o flotă de aproape 2,5 milioane tdw. Acesta-i argumentul sub care s-au întrunit exemplar, în toţi aceşti ani, viziunea politică, pasiunea constructivă şi necesi­tatea economică. Se descarcă minereuri de fier şi de cupru, cocs, fosfaţi, se încarcă va­goane, autoutilitare, tractoare, ciment... Greu de spus cit de bine funcţionează acest imens organism. Zilnic, la ora 11, i se ia pulsul şi i se prescriu, cu rigoare, traseele şi mişcările zilei urmă­toare, în şedinţele de comanda­ment la comandamentul unic al portului. Pentru că puţini cunosc «-»o+-«i nnv+u­l anvictonto încopmun de fapt, şapte uni fiţi compo­nente, distincte, avînd însă o coordonare unică. Aici se hotă­răsc: mişcarea navelor, a măr­furilor, priorităţile pe zile, pe ore, pe fiecare metru pătrat... ★ In universul portului rămîn deopotrivă cei tari, dar şi cei în­drăgostiţi, împătimiţi de viaţa ce pulsează între fruntariile lui. Aici lucrează oameni veniţi de pretu­tindeni. Ce i-a atras, însă, din alte locuri aici, în agitaţia conti­nuă a mării şi a portului? Greu de spus. Se pare că nu e obliga­toriu să te fi născut pe malul mării pentru a avea vocaţia ire­zistibilă a slujirii ei. Cei 27 000 de fii ai portului sunt înainte de toate oameni ai mării, cu toate că mentalitatea lor este una prin excelenţă terestră. Ce-i tine aici, însă ? „Munca, mi se răspunde, aventura ei fermecător de impre­vizibilă şi din ce in ce mai cu­rată, mai ordonată, şi mai bine recunoscută !“ Seara, la malul mării, aflat undeva în vecinătatea feeric lu­minată a marelui port, reflectam: oare ce altceva este marea pentru aceşti oameni ai ei, decit un loc de muncă din care-şi sorb vitali­tatea şi orgoliul de a i se dărui zilnic, pentru liniştea, pacea şi fericirea lor şi a semenilor lor. Pagina a 3-a — 7 august 1980 CE mmjk Áll SCRISORILE LÁ CONSILIIIL Pe adresa Consiliului popular judeţean Teleorman au sosit anul trecut aproape 1200 de scrisori iar in primul semestru al acestui an, peste 400. Cifrele in sine, nu spun mare lucru. Definitoriu este conţinutul scri­sorilor, importante sunt direcţii­le spre care se îndreaptă. Privite din acest unghi, scrisorile pri­mite de Consiliul popular jude­­ţean reflectă un sprijin auten­tic ce îi este dat de cetăţeni pentru îmbunătăţirea activită­ţii într-un sector sau altul. A­­ceastă cunoaştere detaliată a situaţiei a fost uşurată prin prevederile Legii 1/1978 care reglementează rezolvarea scri­sorilor oamenilor muncii. La consiliul popular există o evi­dentă clară a problematicii a­­bordate în scrisori, grupată pe zeci de capitole, astfel incit ori­­cînd se poate ști ce probleme trag mai greu în balanţă, unde trebuie să­ se acţioneze, mai mult şi mai întîi. Lunar, în şe­dinţele comitetului executiv sunt prezentate sinteze ale conţinu­tului scrisorilor şi d­in sesiunii­ consiliului popular, rapoarte mai amănunţite. Aprecieri bune se pot face şi în legătură cu respectarea ter­menului de rezolvare.­­ Toate „trimiterile“ spre cercetare la organele în subordine sunt ur­mărite cu atenţie, respectîndu­­se termenele de soluţionare: e­­xistă grija deosebită ca la fie­care scrisoare să se răspundă celui care a scris-o. In anumite cazuri, scrisorile declanşează anchete la faţa locului la care participă diverşi specialişti, iau parte deputaţi, prezenţa lor fi­ind stabilită de vicepreşedin­tele căruia i-a fost repartizată scrisoarea. Intre aceste cazuri se numără cercetările făcute la cooperativele agricole de pro­ducţie din Segarcea Vale, Plo­pii Slăviteşti, Măgura, Guru­ieni, Slobozia Mindra, unde au fost semnalate abateri de la folosirea judicioasă a fondului funciar şi nerespectarea reguli­lor­ agrotehnice. Semnatarii au avut satisfacţia de a vedea lu­crurile rezolvate şi cei vinovaţi traşi la răspundere. De aseme­nea, în urma scrisorii unor lo­cuitori din Roșiorii de Vede care arătau că apa Vedea este poluată de deșeurile chimice provenite de la întreprinderea de material rulant s-au luat mă­suri pentru remedierea fisurilor la conductele de alimentare cu combustibil de la centrala ter­mică, s-au curăţat şi neutrali­zat reziduurile de pe malurile piriului Bratcov şi s-a alcătuit un program special de menţine­re a calităţii apei. Refacerea u­­nor drumuri, pietruirea şi as­faltarea lor s-au efectuat tot la fel ca şi punerea ordine­ în respectarea programului de lu­cru al unor cadre medicale din Lita, Orbească, Blejeşti, Tri­­vale, Moşteni, Stejaru, la poli­clinica şi farmacia din Drăgă­­neşti-Vlaşca. Prin intervenţia Consiliului popular judeţean, li s-a dat satisfacţie cetăţeni­lor care au scris că în comu­nele Mirzăceşti, Băbăiţa, Căli­­neşti, Mavrodin, Bujoreni, Tal­pa, Găleteni, primarii nu res­pectă programul de audienţe. Tot în aceste comune nu se res­pectă nici dispoziţia ca audien­ţele să fie acordate şi în satele componente, nu numai la cen­tru. In multe din aceste cazuri, cadrele de conducere din con­siliul popular judeţean au par­ticipat direct la cercetarea unor Însemnări din judeţul Teleorman abuzuri sesizate de cetăţeni, luindu-se măsuri corespunză­toare. Pentru ca activitatea cu scri­sorile să se desfăşoare în con­diţiile prevăzute de lege, in­structorii consiliului popular judeţean au verificat, periodic, activitatea din comune, rapor­­tînd constatările făcute, astfel incit un număr cit mai mare din cele 89 de comune exis­tente să fie analizate. In linii generale, concluzia care se poa­te trage este că la Consiliul popular judeţean Teleorman, scrisorile sunt bine primite, că ele au audienţă corespunzătoa­re şi că este creat cadrul adec­vat rezolvării lor favorabile. Dar am spune adevărul nu­mai pe jumătate dacă n-am a­­răta că, în ciuda acestor stră­danii şi evidente înfăptuiri, îşi fac totuşi loc anumite practici care, lăsate să continue, au toa­te condiţiile să se extindă. Ast­fel, în munca cu scrisorile se manifestă o lipsă de consecven­ţă în aplicarea unor prevederi din Hotărirea C.C. al P.C.R., şi Legii nr. 1/1978 privind re­zolvarea propunerilor, sesiză­rilor, reclamaţiilor şi cererilor oamenilor muncii. Bunăoară cerîndu-se, într-o şedinţă de comitet executiv ca informările lunare să prezinte şi cele mai semnificative cazuri, acestea au continuat să abunde in ci­fre şi procente, fără a atrage atenţia asupra fenomenelor de primă importanţă. De aceea materialele de sinteză nu ge­nerează discuţii în jurul lor, au un caracter general, sunt sărace în tratarea problematicii, re­flectă vag aspectele negative constatate. In frecventele şedinţe ale comitetului executiv şi în se­siuni se ia cunoştinţă numai de scrisorile primite de consiliul popular judeţean, făcîndu-se, in mod nejustificat abstracţie de scrisorile adresate institu­ţiilor în subordine. Or, aici vin scrisori care ridică adesea pro­bleme de maximă importanţă. Ce ştie comitetul executiv des­pre nemulţumirile cetăţeanu­lui care a scris Direcţiilor sani­tare, comerciale, a sistematiză­rii sau inspectoratului şcolar ? Ştie doar, la perioade mari, doar ce arată informările, dol­­dora de cifre şi procente. Să luăm, spre exemplificare, in­formarea Direcţiei sanitare pe anul 1979, însoţită şi ea de ane­xe, bineînţeles, statistice. După ce se arată cite scrisori s-au primit şi cite au fost rezolvate favorabil, urmează o lungă înşi­ruire de fapte secundare, fără a spune ce măsuri s-au luat. Lipsa unui contact direct cu organele in subordine şi prin mijlocirea scrisorilor a dus, în­tr-o bună măsură, la proasta ac­tivitate a întreprinderii jude­ţene de gospodărire locativă. Aici, „spălîndu-se rufele in familie“, nemulţumirile cetă­ţenilor n-au avut cum trece mai departe, rămînînd în acelaşi cerc vicios care a dus la nere­guli, in parte sancţionate penal şi disciplinar. Situaţia a rămas totuşi la fel de nebuloasă şi după aceste măsuri tergiver­­sîndu-se cu lunile rezolvarea eficientă a lucrurilor. Neexis­­tind un control riguros al mo­dului cum se rezolvă scriso­rile, la I.J.C.L. Alexandria, s-a perpetuat practica bunului plac. Termenul de rezolvare, înscris în registru, a devenit aici o sim­plă formalitate, fiind stabilite la o dată care să nu depășeas­că prevederile legale, urmînd ca rezolvarea propriu-zisă (dacă este și cînd este) să aibă loc cind s-o putea. Sunt cereri care au fost „rezolvate“ după aproa­pe 150 de zile de la înscrierea lor în registru iar altele, care n-au fost rezolvate deloc. Şi aici vin doar cereri de ur­genţă, în mare parte privind a­­varii din locuinţe. Ochiul ager de la judeţ nu trece totdeauna şi peste regis­trele comunale. Altfel cum se explică faptul că în comuna Ţigăneşti, la doar cîţiva kilome­tri de Alexandria, nu s-a în­registrat timp de mai mulţi ani nici o cerere din partea cetăţe­nilor. Să fi muncit atît de bine consiliul popular, incit nimeni să nu fi avut a arăta ceva ? Nici pe departe această situa­ţie, căci dacă la comună n-a fost nici o scrisoare. La judeţ s-au adresat nu mai puţin de 17 cetăţeni cu probleme ce pu­teau fi rezolvate la nivel comu­nal. Se simte nevoia unei mai bune acţiuni de iniţiere în munca cu scrisorile şi audienţele a noilor comitete executive comunale, a unei iniţieri speciale, întrucît această atît de importantă sar­cină se rezumă, in principal, la ceea ce reuşesc să întreprindă echipele de control complex, care, se referă doar în treacăt la respectiva problemă. Este cert că pînă acum s-au dovedit ineficiente apelurile făcute în şedinţele de comitet executiv judeţean pentru a se acorda toată solicitudinea scrisorilor. Deoarece în bună parte din scrisori se relevă necunoaşte­rea prevederilor legale, se cere ca prin organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste să fie inten­sificată propaganda juridică la sate, astfel ca să nu mai exis­te neclarităţi şi în consecinţă a­­tergări inutile, bani cheltuiti de drumuri, aglomerarea aparatu­lui consiliilor netratate cu tot felul de probleme. interve­­nindu-se cu promntitudine pen­tru înlăturarea acestor lipsuri, intensificindu-se îndrumarea şi controlul, activitatea cu scriso­rile a Consiliului popular ju­deţean Teleorman ar putea în­registra îmbunătăţiri notabile. Const. Sîrbu Anchetă la sesizarea cititorilor „Am vrut să cumpăr un ven­tilator, ne sesiza Mihai Aposto­­lescu, str. I. L. Caragiale nr. 42, Ploieşti. Pentru asta m-am dus la cel mai mare magazin, „Elec­trotehnice“, din centrul oraşului. In raft erau trei bucăţi. L-am încercat pe primul, avea citeva şuruburi lipsă. Al doilea avea carcasa de la palete căzută, iar ultimul nu vroia să por­nească cu nici un chip. Pe toate aparatele am văzut, însă, aplicată ştampila C.T.C. de la fabrica producătoare, „Electro­­argeş“. Nu-i nici un dubiu că aveam în faţă un produs de ca­litatea întîi, dar care, aşa cum arăta, datorită unor mici defec­ţiuni, a fost trecut automat la calitatea a treia“. „De la magazinul „Crinul“ din Alexandria am cumpărat un bi­don de tablă pentru petrol. Fi­resc, n-am putut să-l umplu şi să-l verific un magazin. Treaba asta am făcut-o acasă. Spre sur­prinderea mea, am văzut că vasul curge prin trei locuri, vopseaua cu care fusese dat, a fost dizol­vată de gaz. Treaba stînd așa, l-am luat și m-am uitat mai atent la el. Am aflat că e produs de C.I.A.C. — „Metaloglobus“ și că e de calitatea întîi. O fi fost calitatea întîi la fabrică, pentru mine e de calitatea a treia“. (Costache Ifrim, comuna Braga­­diru, judeţul Teleorman). La ultimul inventar, la maga­zinul Tehnometal, unitatea nr. 126, calea Moşilor, nr. 166, din Capitală au fost găsite şi înre­gistrate la capitolul „Mărfuri cu preţ redus“, un număr de 256 bucăţi vase emailate de diverse tipuri şi dimensiuni. Cauza re­ducerii preţurilor : ciobituri, smalţ sărit, spărturi, defecte ce impun automat diminuarea valo­rii acestor articole. Toate vasele emailate de care vorbim au fost primite, însă, aşa cum dovedesc avizele de expediţie întocmite de întreprinderea comercială cu ri­dicata, ca mărfuri de calitatea întîi. Din discuţia purtată cu şefa unităţii, Ioana Molea, a reieşit că marfa de care vorbim s-a degradat fie în timpul trans­portului de la depozit la unitate, fie chiar în magazia unităţii. Ne vom opri aici cu exemplele ce ne-au sugerat ancheta de faţă, încercînd să urmărim mai de­parte cum şi de ce produse de larg consum, de catego­ria întii la producători, ajung la calitatea a treia în raftu­rile magazinelor sau la cumpă­rători. Ne vom opri mai pe larg la vasele emailate. Care este si­tuaţia la furnizori ? Vom începe analiza noastră cu unul dintre cei mai mari producători de vase emailate, întreprinderea „Emailul Roşu“, Mediaş. O analiză privind calitatea pro­duselor realizate la Mediaş a fost încheiată recent de Inspecto­ratul general pentru controlul ca­lităţii produselor. Cu acest prilej, s-a stabilit că erorile de sortare, erori ce­ ar putea influenţa cali­tatea, nu depăşesc 1,8—2 la sută din totalul articolelor expe­diate comerţului. Un procent destul de mic, care nu ridică nicidecum problema calităţii în secţiile de producţie. Răminem, însă, în continuare la Mediaş in magazia de produse finite şi pe rampa C.F.R. Ce se poate con­stata aici , că marfa nu este an­corată şi protejată în vagoane, că vasele emailate în loc să fie am­balate în cutii de carton, aşa cum specifică STAS 3211/1979, sunt învelite în talaj şi hîrtie, amba­laj care nu asigură securi­tatea calităţii în timpul transportului. Care este efectul acestor deficienţe ? I.C.R.M. Bucureşti, unitate comercială cu ridicata, de pildă, care asigură aprovizionarea cu produse me­­talo-chimice a trei judeţe, in­clusiv Capitala, refuză în numai cinci luni furnizorului din Me­diaş, 7 028 vase emailate ca ne­corespunzătoare din punct de ve­dere calitativ. Totul se datorează ambalării şi transportului vase­lor emailate. Această marfă nu ajunge totuşi în magazine, ea fiind returnată încă din depozit, furnizorului. Să mergem, aşa­dar, mai departe. Care e situa­ţia la depozitele cu ridicata. Iată ce ne spune inspectorul şef adjunct, Vasile Bucaciuc : „ La întreprinderile cu ri­dicata, depozitarea se face ne­corespunzător, in contradicţie cu prevederile legale care o­­bligă I.C.R.M. să păstreze vasele emailate in încăperi uscate, cu umiditate relati­vă a aerului de maximum 60 la sută. Furnizorii, pe bună drep­tate garantează calitatea produ­selor cu condiţia ca şi comerţul să respecte indicaţiile de ma­nipulare si depozitare. De regulă insă, aceste obligaţii nu sunt respectate. La I.C.R.M. Bucu­reşti, bunăoară, peste 50 la sută din vasele emailate sunt împrăştiate prin curţi, sub cerul liber, expuse intemperii­lor. Ba mai mult decit atît. Ele sunt aşezate direct pe pămînt, iar iarna puteţi vedea lingă ara­­gaze noi, mii de vase îngropate sub zăpadă. — Nu există suporţi, prelate ? — Există, dar stau nefolosite. Multe din ele se degradează si datorită lovirii de către auto­camioane in timpul manevrelor efectuate prin curte. Oricit am vrea să-i scuzăm, tot se cheamă neglijență. Cit de mari sint pierderile de calitate, în final, cum se schim­bă calitatea întîi în calitatea a treia, vom vedea imediat. Sun­tem­ prezenţi de această dată în magazine, locul de unde alege şi cumpără cetăţeanul. Ce-am gă­sit în rafturi. Iată cîteva exem­ple semnificative. La Bucur- Obor, de pildă, din 428 vase emailate expuse, 76 erau cio­bite, toate însă figu­rînd la ca­litatea întîi. La magazinul „Tehnometal“ din şoseaua Giur­giului nr. 125, din 323 de crătiţi şi oale, 150 erau de calitatea a treia, iar la Unitatea din bd. Constantin Brâncoveanu nr. 154, din 479 de vase, 193 erau de­fecte. Amestecate cele bune, cu cele ciobite, ele sunt oferite cumpărătorului, chiar dacă cele din a doua categorie impun o reducere de preţ. Cum au ajuns însă în rafturi ? In primul rînd pentru că recepţia nu se face bucată cu bucată, iar uneori nu se face deloc. Totul se constată numai atunci cînd se desface cutia, cînd vinovaţii nu mai pot fi traşi la răspundere. Şi atunci, singura soluţie aplicată de ma­joritatea lucrătorilor din co­merţ este aceea de a amesteca vasele emailate de calitatea întii, cu cele de calitatea a treia, păgubit în această situa­ţie fiind cetăţeanul. Nu puţine sunt situaţiile cînd, în rafturi, sunt prezente numai vase ciobite, iar în depozitele unităţilor vase de calitatea întîi. Este ade­vărat, însă, că de două ori pe an organizaţiile comerciale apli­că reduceri de preţuri. Bună­oară, în Capitală, reducerea de preţuri, numai la acest articol, însuma peste 130 000 lei. Cifră este, însă, departe a reprezenta stocul real de vase cu defecte. Iată şi părerea inspectorului şef al Inspectoratului Municipal Bucureşti pentru controlul cali­tăţii produselor, tovarăşul Ni­colae Barbălată. — Este adevărat că datorită ambalării necorespunzătoare au loc în timpul transportului cio­­biri ce depășesc cu aproape 2,5 la sută procentajul admis pen­tru derogări de la calitate. Cen­trala industrială pentru articole casnice reclamă faptul că n-are cutii suficiente de carton. Lucru foarte adevărat. In magazinele de desfacere sunt, insă, stocuri mari de cutii de carton care nu sunt ridicate ritmic de I.C.R.M pentru a fi recirculate si fo­losite de furnizori. Acesta ar fi un aspect. O mare cantitate de vase emailate se deteriorează, insă, în depozitele cu ridicata şi în magazine. Aici, fie că nu se face o recepţie minuţioasă, fie că vasele emailate sunt de­pozitate la intimplare, ceea ce duce evident la schimbarea ca­lităţii, la returnarea unor im­portante loturi de marfă. Din păcate, cele mai multe vase de­fecte sunt însă în magazine. Înair ap­­p o închpin am­br dm­ noastră, am aflat că Minis­terul Comerţului Interior a emis recent o adresă către toate direcţiile comerciale din ţară în care, însuşindu-şi con­cluziile Inspectoratului general de stat pentru controlul cali­tăţii produselor, interzice pri­mirea în depozite a vaselor emailate ambalate în pachete de hîrtie cu talaj. Măsura este bine venită şi în conformitate cu Decretul 146R980 privind li­vrarea vaselor emailate de către toţi producătorii, numai în ambalaje din cutii de carton ondulat. Spre surprinderea noastră însă, adresa M.C.I. nu se referă deloc la obligaţiile co­merţului privind păstrarea cali­tăţii. A da vina numai pe furni­zor nu este o soluţie. Aşa cum a reieşit din ancheta noastră, nu­meroase bunuri de larg consum se deteriorează si in magazine. Aşa că s-ar cere si măsuri pri­vind obligaţiile unităţilor co­merciale. Marius Georgescu Calitatea I la producător, calitatea a lll-a la cumpărător

Next