România Liberă, august 1980 (Anul 38, nr. 11123-11148)
1980-08-01 / nr. 11123
nt România libera" Continuă ploi abundente în diferite zone Nimic din recolta de legume nu trebuie să se piardă Desigur, ploile, în unele zone destul de abundente, au creat greutăţi şi culturilor de legume. Acum, este important să se urgenteze recoltarea lor, mai ales că după perioada cu temperaturi excesiv de mari, o parte din producţie a ajuns la maturitate şi, deci, trebuie livrată neîntirziat pieţelor sau fabricilor de conserve. Ceea ce se impune este strîngerea tuturor cantităţilor, fără nici o pierdere. Spunem aceasta întrucît, se ştie, în unele zone, grindina, furtunile au afectat rodul grădinilor. Aşadar, cit şi cum se culege ? în cit timp, ajung legumele la destinaţiile stabilite, în judeţele Ilfov şi Buzău? — Tovarăşe inginer Ion Roşea, ţinteţi directorul întreprinderii de legume şi fructe a judeţului Ilfov, bazin legumicol puternic, a cărui sarcină este de a asigura cu prioritate aceste produse pe pieţele Capitalei. Cum vă realităţi această obligaţie ? — In ultima săptămînă din iube, planul nostru a fost de 420 tone de legume pe care să le aducem pe piaţă. L-am depăşit cu 245 tone. — La ce produse ? — Tomate, varză, rădăcinoase, Vinete, ardei gras, cartofi, fructe. — Sint $i nerealizâri la unele sortimente ? — Da. In cazul fasolei verzi, cepei şi dovleceilor. Cumulate, cantităţile nelivrate pieţei reprezintă 19 tone... La Moviliţa, fermă proprie a susnumitei întreprinderi, se recoltau castraveţi, tomate, ardei, vinete cu destinaţia Bucureşti. Graficele sunt respectate iar autocamioanele nu întîrzie pentru a transporta marfa. Ca si la cooperativa agricolă din Fierbinţi unde 500 de oameni sunt prezenţi zilnic in grădină. Preşedintele unităţii, Ştefan Marin, ne dă citeva relaţii. „Sectorul legumicol se întinde pe 255 ha şi arată foarte bine. Am început recoltarea la tomate, vinete şi ardei gras. Asigurăm pentru Capitală 30 tone de roşii în fiecare zi cu perspectiva de a ajunge la 50 tone. Niciodată pînă acum n-am rămas cu legumele de pe o zi pe alta. "doar cu marfa care o expediem pe calea ferată este o problemă". La Maia, altă cooperativă agricolă, grădina de legume arată ca la carte. Cineva ne spune că cercetătorii ar trebui invitaţi aici pentru a vedea această grădină. In afară de recoltare, pe terenul cultivat cu ardei şi gososari, cooperatorii, fiecare pe parcela sa, executau irigarea culturilor prin brazde. — De cite ori aţi irigat pină acum ?, il întrebăm pe cooperatorul Nicolae Tudor. — De cinci sau şase ori. Am prăşit de trei ori, aşa că pot să-mi fac şi să depăşesc chiar producţia stabilită. Pină mai zilele trecute am scos cinci tone de varză de pe cei 20 ani pe care i-am avut angajaţi în acord global. Ştiţi cit am încasat ? 6 000 de lei... Aşadar, se recoltează, se livrează producţia fără intîrziere, se execută lucrări care să garanteze obţinerea unor recolte mari. Ceea ce lipseşte insă in judeţul Ilfov sunt ambalajele pentru tomate. Din 416 mii lădiţe, furnizorii din Braşov, Miercurea Ciuc şi Piteşti au trimis beneficiarilor doar 110 mii. Acum, la începutul campaniei de recoltare, cu lădiţele primite şi cu cele recondiţionate, se face faţă. Dar, peste citeva zile tomatele riscă să rămină în grămezi pe cimp, ceea ce nu este de acceptat. Să vedem, cum decurg aceste lucrări în Buzău. Deşi vremea nu este ideală, legumicultorii buzoieni depun eforturi pentru a recolta cu mai multe produse pentru propriile pieţe, cit şi pentru cele ale altor judeţe. Din raidul efectuat în zona Săgeata — Găvăneşti am reţinut un fapt deosebit de important şi anume că recoltele sunt foarte bune. La ferma nr. 2 Scurteşti a Asociaţiei de stat şi cooperatiste Buzău, s-au recoltat şi livrat, după cum ne-a spus ing. Ion Saris, produse suplimentare in valoare de 3,5 milioane lei. Desigur, aceasta a fost posibil ca urmare a practicării sistemului de culturi asociate, cit si unei mai intensive folosiri a pămintului din solarii. Iată și un argument: de pe cele două hectare de castraveți s-au realizat pină acum 150 tone de marfă. Dealtfel, nu este singurul loc unde în aceste zile se acţionează cu toate forţele pentru recoltarea legumelor. La cooperativa agricolă din Găvăneşti peste 200 de cooperatori culegeau tomate şi ardei. De menţionat că aveau la dispoziţie ambalaje, mijloace de transport şi tot ceea ce este necesar pentru strîngerea şi livrarea rapidă a producţiei. Primarul comunei Săgeata, Constantin Stănilă, ne spunea că sunt mobilizaţi toţi cooperatorii din cele şase ferme legumicole de pe raza comunei. Aceasta, pentru ca nimic din recolta de legume, bună dealtfel, să nu se deprecieze şi să ia rapid drumul către pieţe. Se are in vedere ca zilnic graficele de recoltare să fie nu numai realizate, ci si depăşite. Preocupări asemănătoare am intîlnit si la cooperativa agricolă din Dîmbroca. Aproape 100 de oameni au recoltat în ziua raidului nostru cu 2 000 kg mai multe legume faţă de grafice. Importante suprafeţe cultivate cu legume se află la cooperativa agricolă din Scurteşti. Grădina cuprinde 100 ha ceapă, 40 ha tomate, 20 ha cartofi etc. Este drept, la recoltare “erau concentrate suficiente mijloace mecanice. In schimb, in urma acestora se aflau prea putini oameni. Ca urmare, ceapa stătea dislocată de mai multe zile, nefiind ocolită de ploaie. Şeful fermei, Anatolie Bogdan, ne spunea că nu are forţă de muncă suficientă, deşi în comună erau destui oameni care, mobilizaţi, ar fi putut fi prezenţi pe cîmp. Ni s-a explicat că într-o zi se lucrează la sortarea şi ambalarea cepei, iar în alta la culesul roşiilor. Era normal ca printr-o mai bună organizare a muncii să se acţioneze simultan, avînd în vedere stadiul de coacere al tomatelor. Mai ales că în zona la care , ne referim o serie de mijloace,de transport așteptau multe ore pentru a putea prelua recolta. Ca să nu mai vorbim de faptul că o parte din recoltă a început să se deprecieze. Cum ? Mașinile de recoltat au trecut, culegătorii, la fel, iar în urma lor — ne-am convins — au rămas importante cantităţi de ceapă. A recunoscut şi şeful fermei : „ce să facem, oamenii sunt puţini, iar ritmul de recoltare ne obligă mai mult să alergăm în urma maşinilor decit să strîngem cu grijă recolta“. Aminteam de lipsa vagoanelor care să transporte marfa. In gara Fierbinţi (Ilfov), 110 tone de tomate stăteau pe rampă în aşteptarea încărcării. 140 de tone sunt rămase de ieri, ne spune şeful centrului Nicolae Lungu. Azi dimineaţă ni s-a promis că la ora 11 vagoanele vor fi la încărcat. Acum este ora 16 şi, după cum vedeţi nici urmă de ele. Am dat nu ştiu cite telefoane. Prima dată am aflat că sunt în triaj şi că vor pleca. Apoi, că n-au plecat încă, dar vor veni. Acum cinci minute, tot acolo erau. Vedeţi şi dumneavoastră, roşiile sunt marfă perisabilă. Dacă le ţinem în soare... Le-am văzut. De necomparat cele abia sosite cu cele care staţionau le 24 de ore. Şi să nu uităm că suntem la început. Până la data de 10 august, la această gară este nevoie de 10 vagoane zilnic pentru a putea încărca toate tomatele ce se culeg. Faptul că nu se asigură acest număr determină stocarea tomatelor în cantităţi ce cresc mereu. Şi, desigur, mai determină deprecierea mărfii. Acelaşi efect îl are şi amînarea preluării recoltei de pe cîmp de către beneficiari. După cum arătam, legumicultorii din Găvăneşti (Buzău) depun eforturi pentru a strînge întreaga producţie, ajunsă la stadiul de coacere. Fireşte nu toată cantitatea rezultată este de calitate „extra“. Din sortare rezultă şi marfă de categoria a doua de calitate. Aceasta nu înseamnă că respectiva, producţia nu poate fi folosită de gospodine. Numai că I.L.F. nu vrea s-o ridice. Ca urmare, la ferma Baniţa, de trei zile o cantitate apreciabilă de tomate nu este preluată. Or, interesul este de a valorifica integral, aşa cum spuneam, mai ales in condiţiile actuale, rodul grădinilor de legume. In acelaşi timp este necesar ca si producătorii să manifeste mai mult interes, să se mobilizeze pentru ca vremea să nu determine pierderi acolo unde legumele au ajuns la stadiul de recoltare. Dumitru Tecuţă Eugen Sasu au trecut maşinile, însă culegătorii întîrzie să adune şi să sorteze ceapa. Dacă nu se intervine urgent, la cooperativa agricolă din Scurteşti-Buzău o parte din recoltă riscă să se deprecieze. Aceste roşii nu trebuie să ajungă pe pieţe ? O întrebare pe adresa M.F. Buzău care a uitat să le ridice de la ferma Baniţa - comuna Săgeata La Moviliţa (Ilfov) vinetele sunt bune de cules Constanţa - Agigea Urmare din pag. I) să mişte „bateriile“ a sute de macarale , la fiecare 50 de metri cite una ! Umbra romantică a marelui inginer Anghel Saligny, constructorul român de la începutul secoluui al instalaţiilor portuare, mai tărâie şi azi, la fel de semeaţă în silozurile, acum, evident, modernizate şi aduse la diapazonul olicitărilor contemporane. Captitatea de trafic a portului arescut faţă de nivelul anului 960 de zece ori, ceea ce a deerminat o redimensionare a spaiilor de depozitare în condiţiile care, teritorial, pe uscat portul se mai putea dezvolta. Şi atuşi, azi, mărfurile uscate se epozitează pe o suprafaţă ambajată de 4 ori mai mare ca în ortul vechi. Noţiune care, ici, la Constanţa, este legată de nul „de frontieră“ 1960. An mare, practic, a început dotarea , modernizarea susţinută a porniriilorimprinKintă binii an ai tirziu de o măsură a cărei ogică se impune de la sine nasterea marii industrii navale omăneşti. Urmările ei in portul onstanţa ? Capacitatea de opeare a navelor a crescut de la 0 000 tdw la 65 000 tdw în nici 0 ani, iar pentru petroliere un azin special amenajat în găiie primirea navelor de 90 000 dw. Peste puţină vreme, la gigea, în extremitatea sudică noului port extins, va exista ortul petrolier, in care vorutea pătrunde şi navele de 50 000 tdw. Pînă atunci, se furează intens la un post de acoste destinat petrolierelor giant, pe care deja le produce şantierul din vecinătate, navă se află aci sub operativi doar 3—4 zile, tot atît cit şi n alte porturi importante de pe lob. Viteza operaţională inortul Constanţa este în medie e 65 000 t mărfuri uscate pe zi, n vîrfuri ce ating şi 85 000 ne ! Adică, aproximativ 33 garituri de tren cu cite o sută de agoane fiecare în medie pe zi. Această situaţie va face, înceind de la anul, greu utilizabilă ţeava de căi ferate a portului ici funcţionează o direcţie proie a transportului feroviar şi magistralei de legătură custul ţări“, mi se spusese cînd ne întorceam în port. Am rămas pe gînduri. Dar nu pentru mult timp. Alții se gîndiseră din vreme și la această posibilă „criză“. ★ In imediata vecinătate a danei la care acostasem, pluteau pe apă niște cuburi metalice urechiate de cîrligele macaralelor de punte sau de cheu. Am întrebat ce sînt acelea. — Barje, containere plutitoare, de fapt, aparţinînd celui mai nou sistem de transport şi manipulare a mărfii, mi se explică. Este aşa-zisul sistem „Lash“. El permite operaţiuni de încărcare-descărcare chiar şi în radă. Se remorchează uşor, pot intra în bazine puţin adinei, nu sunt afectate de cerinţele operaţionale de la mal. Face parte dintr-o serie de modernizări ale tehnologiilor de transport care se fac, în lume şi, bineînţeles, şi în portul Constanţa. Răspunsul inginerului Dan Stafie mă face să revin peste încă o oră asupra problemei. Tocmai vorbeam despre portul nou, despre extinderea lui spre Agigea, cu cei încă aproape 7 km de coastă afectaţi noilor amenajări şi de vecinătatea portului cu Canalul Dunăre — Marea Neagră... Trasportul containerelor plutitoare, pentru care s-au construit nave purtătoare specializate, va permite transportul mărfurilor generale în convoaie pe Dunăre şi chiar pe apele interioare (au o capacitate de numai 370 tone), iar în curînd ele vor fi cele mai frecvente sisteme de transport pe marea magistrală europeană: Dunăre — Main — Rin, legînd Constanţa de Rotterdam şi Marea Nordului ! Iată cum va fi rezolvată problema, nevralgică azi, a traficului feroviar în zona Constanţei. Iar această imagine virtuală are şanse de materializare în următorii 2—3 ani. La vîrsta mai mult decit venerabilă a portului Constanţa această aşteptare este, desigur, un fleac. In dana 10 s-a şi născut unul dintre cele mai cutezătoare moduri de a fi ale portului de mîine. ★ La dana 53, destinată mineralierelor, una din cele mai modern dotate din Europa, trecem pe lingă „Petroşani“, primul mineralier executat în ţară, la Galaţi. Mai încolo, văd acostat petrolierul „Muntenia“, primul măre vas specializat de 85 000 t intrat indotarea flotei noastre. Doi cărăuşi maritimi veterani, care în memoria noastră jalonează începutul renaşterii flotei comerciale româneşti. De atunci au trecut aproape 15 ani. De la o capacitate de transport de 142 505 tdw s-a ajuns astăzi la o flotă de aproape 2,5 milioane tdw. Acesta-i argumentul sub care s-au întrunit exemplar, în toţi aceşti ani, viziunea politică, pasiunea constructivă şi necesitatea economică. Se descarcă minereuri de fier şi de cupru, cocs, fosfaţi, se încarcă vagoane, autoutilitare, tractoare, ciment... Greu de spus cit de bine funcţionează acest imens organism. Zilnic, la ora 11, i se ia pulsul şi i se prescriu, cu rigoare, traseele şi mişcările zilei următoare, în şedinţele de comandament la comandamentul unic al portului. Pentru că puţini cunosc «-»o+-«i nnv+ul anvictonto încopmun de fapt, şapte uni fiţi componente, distincte, avînd însă o coordonare unică. Aici se hotărăsc: mişcarea navelor, a mărfurilor, priorităţile pe zile, pe ore, pe fiecare metru pătrat... ★ In universul portului rămîn deopotrivă cei tari, dar şi cei îndrăgostiţi, împătimiţi de viaţa ce pulsează între fruntariile lui. Aici lucrează oameni veniţi de pretutindeni. Ce i-a atras, însă, din alte locuri aici, în agitaţia continuă a mării şi a portului? Greu de spus. Se pare că nu e obligatoriu să te fi născut pe malul mării pentru a avea vocaţia irezistibilă a slujirii ei. Cei 27 000 de fii ai portului sunt înainte de toate oameni ai mării, cu toate că mentalitatea lor este una prin excelenţă terestră. Ce-i tine aici, însă ? „Munca, mi se răspunde, aventura ei fermecător de imprevizibilă şi din ce in ce mai curată, mai ordonată, şi mai bine recunoscută !“ Seara, la malul mării, aflat undeva în vecinătatea feeric luminată a marelui port, reflectam: oare ce altceva este marea pentru aceşti oameni ai ei, decit un loc de muncă din care-şi sorb vitalitatea şi orgoliul de a i se dărui zilnic, pentru liniştea, pacea şi fericirea lor şi a semenilor lor. Pagina a 3-a — 7 august 1980 CE mmjk Áll SCRISORILE LÁ CONSILIIIL Pe adresa Consiliului popular judeţean Teleorman au sosit anul trecut aproape 1200 de scrisori iar in primul semestru al acestui an, peste 400. Cifrele in sine, nu spun mare lucru. Definitoriu este conţinutul scrisorilor, importante sunt direcţiile spre care se îndreaptă. Privite din acest unghi, scrisorile primite de Consiliul popular judeţean reflectă un sprijin autentic ce îi este dat de cetăţeni pentru îmbunătăţirea activităţii într-un sector sau altul. Această cunoaştere detaliată a situaţiei a fost uşurată prin prevederile Legii 1/1978 care reglementează rezolvarea scrisorilor oamenilor muncii. La consiliul popular există o evidentă clară a problematicii abordate în scrisori, grupată pe zeci de capitole, astfel incit oricînd se poate ști ce probleme trag mai greu în balanţă, unde trebuie să se acţioneze, mai mult şi mai întîi. Lunar, în şedinţele comitetului executiv sunt prezentate sinteze ale conţinutului scrisorilor şi din sesiunii consiliului popular, rapoarte mai amănunţite. Aprecieri bune se pot face şi în legătură cu respectarea termenului de rezolvare. Toate „trimiterile“ spre cercetare la organele în subordine sunt urmărite cu atenţie, respectînduse termenele de soluţionare: există grija deosebită ca la fiecare scrisoare să se răspundă celui care a scris-o. In anumite cazuri, scrisorile declanşează anchete la faţa locului la care participă diverşi specialişti, iau parte deputaţi, prezenţa lor fiind stabilită de vicepreşedintele căruia i-a fost repartizată scrisoarea. Intre aceste cazuri se numără cercetările făcute la cooperativele agricole de producţie din Segarcea Vale, Plopii Slăviteşti, Măgura, Guruieni, Slobozia Mindra, unde au fost semnalate abateri de la folosirea judicioasă a fondului funciar şi nerespectarea regulilor agrotehnice. Semnatarii au avut satisfacţia de a vedea lucrurile rezolvate şi cei vinovaţi traşi la răspundere. De asemenea, în urma scrisorii unor locuitori din Roșiorii de Vede care arătau că apa Vedea este poluată de deșeurile chimice provenite de la întreprinderea de material rulant s-au luat măsuri pentru remedierea fisurilor la conductele de alimentare cu combustibil de la centrala termică, s-au curăţat şi neutralizat reziduurile de pe malurile piriului Bratcov şi s-a alcătuit un program special de menţinere a calităţii apei. Refacerea unor drumuri, pietruirea şi asfaltarea lor s-au efectuat tot la fel ca şi punerea ordine în respectarea programului de lucru al unor cadre medicale din Lita, Orbească, Blejeşti, Trivale, Moşteni, Stejaru, la policlinica şi farmacia din Drăgăneşti-Vlaşca. Prin intervenţia Consiliului popular judeţean, li s-a dat satisfacţie cetăţenilor care au scris că în comunele Mirzăceşti, Băbăiţa, Călineşti, Mavrodin, Bujoreni, Talpa, Găleteni, primarii nu respectă programul de audienţe. Tot în aceste comune nu se respectă nici dispoziţia ca audienţele să fie acordate şi în satele componente, nu numai la centru. In multe din aceste cazuri, cadrele de conducere din consiliul popular judeţean au participat direct la cercetarea unor Însemnări din judeţul Teleorman abuzuri sesizate de cetăţeni, luindu-se măsuri corespunzătoare. Pentru ca activitatea cu scrisorile să se desfăşoare în condiţiile prevăzute de lege, instructorii consiliului popular judeţean au verificat, periodic, activitatea din comune, raportînd constatările făcute, astfel incit un număr cit mai mare din cele 89 de comune existente să fie analizate. In linii generale, concluzia care se poate trage este că la Consiliul popular judeţean Teleorman, scrisorile sunt bine primite, că ele au audienţă corespunzătoare şi că este creat cadrul adecvat rezolvării lor favorabile. Dar am spune adevărul numai pe jumătate dacă n-am arăta că, în ciuda acestor strădanii şi evidente înfăptuiri, îşi fac totuşi loc anumite practici care, lăsate să continue, au toate condiţiile să se extindă. Astfel, în munca cu scrisorile se manifestă o lipsă de consecvenţă în aplicarea unor prevederi din Hotărirea C.C. al P.C.R., şi Legii nr. 1/1978 privind rezolvarea propunerilor, sesizărilor, reclamaţiilor şi cererilor oamenilor muncii. Bunăoară cerîndu-se, într-o şedinţă de comitet executiv ca informările lunare să prezinte şi cele mai semnificative cazuri, acestea au continuat să abunde in cifre şi procente, fără a atrage atenţia asupra fenomenelor de primă importanţă. De aceea materialele de sinteză nu generează discuţii în jurul lor, au un caracter general, sunt sărace în tratarea problematicii, reflectă vag aspectele negative constatate. In frecventele şedinţe ale comitetului executiv şi în sesiuni se ia cunoştinţă numai de scrisorile primite de consiliul popular judeţean, făcîndu-se, in mod nejustificat abstracţie de scrisorile adresate instituţiilor în subordine. Or, aici vin scrisori care ridică adesea probleme de maximă importanţă. Ce ştie comitetul executiv despre nemulţumirile cetăţeanului care a scris Direcţiilor sanitare, comerciale, a sistematizării sau inspectoratului şcolar ? Ştie doar, la perioade mari, doar ce arată informările, doldora de cifre şi procente. Să luăm, spre exemplificare, informarea Direcţiei sanitare pe anul 1979, însoţită şi ea de anexe, bineînţeles, statistice. După ce se arată cite scrisori s-au primit şi cite au fost rezolvate favorabil, urmează o lungă înşiruire de fapte secundare, fără a spune ce măsuri s-au luat. Lipsa unui contact direct cu organele in subordine şi prin mijlocirea scrisorilor a dus, într-o bună măsură, la proasta activitate a întreprinderii judeţene de gospodărire locativă. Aici, „spălîndu-se rufele in familie“, nemulţumirile cetăţenilor n-au avut cum trece mai departe, rămînînd în acelaşi cerc vicios care a dus la nereguli, in parte sancţionate penal şi disciplinar. Situaţia a rămas totuşi la fel de nebuloasă şi după aceste măsuri tergiversîndu-se cu lunile rezolvarea eficientă a lucrurilor. Neexistind un control riguros al modului cum se rezolvă scrisorile, la I.J.C.L. Alexandria, s-a perpetuat practica bunului plac. Termenul de rezolvare, înscris în registru, a devenit aici o simplă formalitate, fiind stabilite la o dată care să nu depășească prevederile legale, urmînd ca rezolvarea propriu-zisă (dacă este și cînd este) să aibă loc cind s-o putea. Sunt cereri care au fost „rezolvate“ după aproape 150 de zile de la înscrierea lor în registru iar altele, care n-au fost rezolvate deloc. Şi aici vin doar cereri de urgenţă, în mare parte privind avarii din locuinţe. Ochiul ager de la judeţ nu trece totdeauna şi peste registrele comunale. Altfel cum se explică faptul că în comuna Ţigăneşti, la doar cîţiva kilometri de Alexandria, nu s-a înregistrat timp de mai mulţi ani nici o cerere din partea cetăţenilor. Să fi muncit atît de bine consiliul popular, incit nimeni să nu fi avut a arăta ceva ? Nici pe departe această situaţie, căci dacă la comună n-a fost nici o scrisoare. La judeţ s-au adresat nu mai puţin de 17 cetăţeni cu probleme ce puteau fi rezolvate la nivel comunal. Se simte nevoia unei mai bune acţiuni de iniţiere în munca cu scrisorile şi audienţele a noilor comitete executive comunale, a unei iniţieri speciale, întrucît această atît de importantă sarcină se rezumă, in principal, la ceea ce reuşesc să întreprindă echipele de control complex, care, se referă doar în treacăt la respectiva problemă. Este cert că pînă acum s-au dovedit ineficiente apelurile făcute în şedinţele de comitet executiv judeţean pentru a se acorda toată solicitudinea scrisorilor. Deoarece în bună parte din scrisori se relevă necunoaşterea prevederilor legale, se cere ca prin organizaţiile democraţiei şi unităţii socialiste să fie intensificată propaganda juridică la sate, astfel ca să nu mai existe neclarităţi şi în consecinţă atergări inutile, bani cheltuiti de drumuri, aglomerarea aparatului consiliilor netratate cu tot felul de probleme. intervenindu-se cu promntitudine pentru înlăturarea acestor lipsuri, intensificindu-se îndrumarea şi controlul, activitatea cu scrisorile a Consiliului popular judeţean Teleorman ar putea înregistra îmbunătăţiri notabile. Const. Sîrbu Anchetă la sesizarea cititorilor „Am vrut să cumpăr un ventilator, ne sesiza Mihai Apostolescu, str. I. L. Caragiale nr. 42, Ploieşti. Pentru asta m-am dus la cel mai mare magazin, „Electrotehnice“, din centrul oraşului. In raft erau trei bucăţi. L-am încercat pe primul, avea citeva şuruburi lipsă. Al doilea avea carcasa de la palete căzută, iar ultimul nu vroia să pornească cu nici un chip. Pe toate aparatele am văzut, însă, aplicată ştampila C.T.C. de la fabrica producătoare, „Electroargeş“. Nu-i nici un dubiu că aveam în faţă un produs de calitatea întîi, dar care, aşa cum arăta, datorită unor mici defecţiuni, a fost trecut automat la calitatea a treia“. „De la magazinul „Crinul“ din Alexandria am cumpărat un bidon de tablă pentru petrol. Firesc, n-am putut să-l umplu şi să-l verific un magazin. Treaba asta am făcut-o acasă. Spre surprinderea mea, am văzut că vasul curge prin trei locuri, vopseaua cu care fusese dat, a fost dizolvată de gaz. Treaba stînd așa, l-am luat și m-am uitat mai atent la el. Am aflat că e produs de C.I.A.C. — „Metaloglobus“ și că e de calitatea întîi. O fi fost calitatea întîi la fabrică, pentru mine e de calitatea a treia“. (Costache Ifrim, comuna Bragadiru, judeţul Teleorman). La ultimul inventar, la magazinul Tehnometal, unitatea nr. 126, calea Moşilor, nr. 166, din Capitală au fost găsite şi înregistrate la capitolul „Mărfuri cu preţ redus“, un număr de 256 bucăţi vase emailate de diverse tipuri şi dimensiuni. Cauza reducerii preţurilor : ciobituri, smalţ sărit, spărturi, defecte ce impun automat diminuarea valorii acestor articole. Toate vasele emailate de care vorbim au fost primite, însă, aşa cum dovedesc avizele de expediţie întocmite de întreprinderea comercială cu ridicata, ca mărfuri de calitatea întîi. Din discuţia purtată cu şefa unităţii, Ioana Molea, a reieşit că marfa de care vorbim s-a degradat fie în timpul transportului de la depozit la unitate, fie chiar în magazia unităţii. Ne vom opri aici cu exemplele ce ne-au sugerat ancheta de faţă, încercînd să urmărim mai departe cum şi de ce produse de larg consum, de categoria întii la producători, ajung la calitatea a treia în rafturile magazinelor sau la cumpărători. Ne vom opri mai pe larg la vasele emailate. Care este situaţia la furnizori ? Vom începe analiza noastră cu unul dintre cei mai mari producători de vase emailate, întreprinderea „Emailul Roşu“, Mediaş. O analiză privind calitatea produselor realizate la Mediaş a fost încheiată recent de Inspectoratul general pentru controlul calităţii produselor. Cu acest prilej, s-a stabilit că erorile de sortare, erori ce ar putea influenţa calitatea, nu depăşesc 1,8—2 la sută din totalul articolelor expediate comerţului. Un procent destul de mic, care nu ridică nicidecum problema calităţii în secţiile de producţie. Răminem, însă, în continuare la Mediaş in magazia de produse finite şi pe rampa C.F.R. Ce se poate constata aici , că marfa nu este ancorată şi protejată în vagoane, că vasele emailate în loc să fie ambalate în cutii de carton, aşa cum specifică STAS 3211/1979, sunt învelite în talaj şi hîrtie, ambalaj care nu asigură securitatea calităţii în timpul transportului. Care este efectul acestor deficienţe ? I.C.R.M. Bucureşti, unitate comercială cu ridicata, de pildă, care asigură aprovizionarea cu produse metalo-chimice a trei judeţe, inclusiv Capitala, refuză în numai cinci luni furnizorului din Mediaş, 7 028 vase emailate ca necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. Totul se datorează ambalării şi transportului vaselor emailate. Această marfă nu ajunge totuşi în magazine, ea fiind returnată încă din depozit, furnizorului. Să mergem, aşadar, mai departe. Care e situaţia la depozitele cu ridicata. Iată ce ne spune inspectorul şef adjunct, Vasile Bucaciuc : „ La întreprinderile cu ridicata, depozitarea se face necorespunzător, in contradicţie cu prevederile legale care obligă I.C.R.M. să păstreze vasele emailate in încăperi uscate, cu umiditate relativă a aerului de maximum 60 la sută. Furnizorii, pe bună dreptate garantează calitatea produselor cu condiţia ca şi comerţul să respecte indicaţiile de manipulare si depozitare. De regulă insă, aceste obligaţii nu sunt respectate. La I.C.R.M. Bucureşti, bunăoară, peste 50 la sută din vasele emailate sunt împrăştiate prin curţi, sub cerul liber, expuse intemperiilor. Ba mai mult decit atît. Ele sunt aşezate direct pe pămînt, iar iarna puteţi vedea lingă aragaze noi, mii de vase îngropate sub zăpadă. — Nu există suporţi, prelate ? — Există, dar stau nefolosite. Multe din ele se degradează si datorită lovirii de către autocamioane in timpul manevrelor efectuate prin curte. Oricit am vrea să-i scuzăm, tot se cheamă neglijență. Cit de mari sint pierderile de calitate, în final, cum se schimbă calitatea întîi în calitatea a treia, vom vedea imediat. Suntem prezenţi de această dată în magazine, locul de unde alege şi cumpără cetăţeanul. Ce-am găsit în rafturi. Iată cîteva exemple semnificative. La Bucur- Obor, de pildă, din 428 vase emailate expuse, 76 erau ciobite, toate însă figurînd la calitatea întîi. La magazinul „Tehnometal“ din şoseaua Giurgiului nr. 125, din 323 de crătiţi şi oale, 150 erau de calitatea a treia, iar la Unitatea din bd. Constantin Brâncoveanu nr. 154, din 479 de vase, 193 erau defecte. Amestecate cele bune, cu cele ciobite, ele sunt oferite cumpărătorului, chiar dacă cele din a doua categorie impun o reducere de preţ. Cum au ajuns însă în rafturi ? In primul rînd pentru că recepţia nu se face bucată cu bucată, iar uneori nu se face deloc. Totul se constată numai atunci cînd se desface cutia, cînd vinovaţii nu mai pot fi traşi la răspundere. Şi atunci, singura soluţie aplicată de majoritatea lucrătorilor din comerţ este aceea de a amesteca vasele emailate de calitatea întii, cu cele de calitatea a treia, păgubit în această situaţie fiind cetăţeanul. Nu puţine sunt situaţiile cînd, în rafturi, sunt prezente numai vase ciobite, iar în depozitele unităţilor vase de calitatea întîi. Este adevărat, însă, că de două ori pe an organizaţiile comerciale aplică reduceri de preţuri. Bunăoară, în Capitală, reducerea de preţuri, numai la acest articol, însuma peste 130 000 lei. Cifră este, însă, departe a reprezenta stocul real de vase cu defecte. Iată şi părerea inspectorului şef al Inspectoratului Municipal Bucureşti pentru controlul calităţii produselor, tovarăşul Nicolae Barbălată. — Este adevărat că datorită ambalării necorespunzătoare au loc în timpul transportului ciobiri ce depășesc cu aproape 2,5 la sută procentajul admis pentru derogări de la calitate. Centrala industrială pentru articole casnice reclamă faptul că n-are cutii suficiente de carton. Lucru foarte adevărat. In magazinele de desfacere sunt, insă, stocuri mari de cutii de carton care nu sunt ridicate ritmic de I.C.R.M pentru a fi recirculate si folosite de furnizori. Acesta ar fi un aspect. O mare cantitate de vase emailate se deteriorează, insă, în depozitele cu ridicata şi în magazine. Aici, fie că nu se face o recepţie minuţioasă, fie că vasele emailate sunt depozitate la intimplare, ceea ce duce evident la schimbarea calităţii, la returnarea unor importante loturi de marfă. Din păcate, cele mai multe vase defecte sunt însă în magazine. Înair app o închpin ambr dm noastră, am aflat că Ministerul Comerţului Interior a emis recent o adresă către toate direcţiile comerciale din ţară în care, însuşindu-şi concluziile Inspectoratului general de stat pentru controlul calităţii produselor, interzice primirea în depozite a vaselor emailate ambalate în pachete de hîrtie cu talaj. Măsura este bine venită şi în conformitate cu Decretul 146R980 privind livrarea vaselor emailate de către toţi producătorii, numai în ambalaje din cutii de carton ondulat. Spre surprinderea noastră însă, adresa M.C.I. nu se referă deloc la obligaţiile comerţului privind păstrarea calităţii. A da vina numai pe furnizor nu este o soluţie. Aşa cum a reieşit din ancheta noastră, numeroase bunuri de larg consum se deteriorează si in magazine. Aşa că s-ar cere si măsuri privind obligaţiile unităţilor comerciale. Marius Georgescu Calitatea I la producător, calitatea a lll-a la cumpărător