România Liberă, martie 1981 (Anul 39, nr. 11304-11328)
1981-03-03 / nr. 11304
Anul XXXIX Nr. 11304 6 pagini 30 bani ! Proletari din toate ţările, vniţrrvă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Wm&BM Trofeu internaţional pentru tractoarele româneşti BRAŞOV. Constructorii braşoveni de tractoare au primit recent trofeul „International Africa Award — 1981“, distincţie anuală, care se acordă firmelor şi companiilor care desfăşoară o activitate deosebită — comercială, industrial-agrară şi socială din ţările Africii. Tractoarele româneşti sunt cunoscute si apreciate in peste 90 de tari de pe toate meridianele, dintre care 26 ţări africane. Pentru bunele rezultate obţinute de maşinile agricole româneşti, întreprinderea braşoveană de comerţ exterior „Universal Tractor“ a mai primit, cu câţiva ani in urmă, un trofeu similar pentru continentul Asia. (Dumitru Bujdoiu). Dispecerat rutier SIBIU: pentru a facilita informarea publicului asupra stării şoselelor, la Direcţia judeţeană de drumuri şi poduri Sibiu au fost puse in funcţiune staţii de radioemisie-recepţie mobile şi fixe, care emit zilnic de pe teren. Pe această bază se acordă oricărui cetăţean relaţii in legătură cu starea drumurilor pe care urmează să se deplaseze, informaţiile puţind fi obţinute şi la telefonul 159 27. Iniţiativa sibiutti are o deosebită valoare dacă luăm in considerare că la sfîrşitul fiecărei săptămini, mulţi posesori de autoturisme străbat trasee dificile pentru lunile de iarnă, cum sunt Sibiu—Păltiniş, Sibiu — Valea Sadului, Sibiu—Bilea Cascadă sau Bîlea-lac pe Transfăgărăşan, Sibiu-Jina etc. (Virgil Lazar). Soi de porumb de înaltă productivitate TIMIŞ: Specialiştii de la cooperativa agricolă Diniaş, judeţul Timiş, în colaborare cu cadre didactice universitare de la Facultatea de agronomie din Timişoara, au realizat un nou soi de porumb, de Înaltă productivitate — hibridul simplu Diniaş . Acest hibrid suportă densităţi de pină la 180 000 plante la hectar in producţii de peste 20 tone ştiuleţi şi 120—200 tone siloz de pe fiecare hectar (M. Ion). Alga albastră aclimatizată In ţara noastră TIMIŞOARA, în urma unor cercetări. In comuna Teremia Mare, judeţul Timiş, s-a reuşit adaptarea şi creşterea algei albastre (Spirulina Pratensis). Ea a fost aclimatizată în bazinul in care sunt colectate apele reziduale folosite la băile termale din localitate, unde a găsit un mediu adecvat. Experimentările de pină acum dovedesc că, încă în acest an, pot fi livrate institutelor biologice din ţară primele cantităţi de biomasă, în vederea extinderii acestei culturi deosebit de valoroasă pentru conţinutul ei ridicat de proteine vegetale, şi aminoacizi. De menţionat că un singur hectar de algă albastră produce tot atîtea proteine cu aproximativ 30 hectare lucernă. (Ion Medoia). Descoperirea unor noi galaxii Citeva galaxii gigantice situate ...la: 10 miliarde ani lumină de Pămint au fost descoperite pentru prima dată de trei astronomi de la universităţile din California şi Arizona din Statele Unite. Aceste galaxii sint cele mai depărtate corpuri cereşti cunoscute pină in prezent şi sint de dimensiuni mult mai mari decit Calea Lactee. Unul din cei trei astronomi a precizat într-o conferință de presă că, in timp ce Calea Lactee se compune din 100 de miliarde de soli, noile galaxii trebuie să aibă 1 000 de miliarde de stele. Sporirea aportului femeii în activitatea productivă . Participarea femeilor la înfăptuirea politicii partidului şi satului nostru, la diferite activităţi productive, sociale, obşteşti, la elaborarea actelor de decizie in problemele importante, constituie o trăsătură definitorie a democraţiei noastre socialiste. ,Formele de participare sunt din cele mai diverse. In legătură cu preocupările manifestate pentru creşterea ponderii femeilor in producţie, cu modul in care se asigură pregătirea cadrelor necesare in diferite sectoare ale economiei naţionale, precum şi utilizarea cit mai eficientă a forţei de muncă feminine, am solicitat o serie de amănunte tovarăşei ELEONORA COJOCARU, secretar al Comitetului municipal de partid şi vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti. — Traducindu-se in fapt sarcinile trasate de conducerea partidului şi statului nostru, in Capitală s-a acţionat permanent pentru intensificarea participării femeilor în activitatea productivă, pentru cuprinderea lor cit mai largă in procesul de calificare, perfecţionare şi specializa Convorbire cu tovarăşa Eleonora Cojocaru secretar al Comitetului municipal de partid, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiului Bucureşti re in producţia de bunuri materiale. Atragerea femeilor în munca productivă a devenit o necesitate, decurgind obiectiv din realitatea că resursele de muncă disponibile în prezent, sunt, in majoritate femeile. Dacă in unele activităţi creşterea ponderii femeilor, in totalul personalului muncitor, este firească — de pildă in domeniul ocrotirii sănătăţii, unde ponderea femeilor a ajuns la 73,9 la sută, in invăţămint, cultură şi artă unde ponderea este de 61,1 la sută, sau in circulaţia mărfurilor, unde femeile deţin o pondere de 61,3 la sută — este de subliniat în mod deosebit sporirea ponderii femeilor în industrie. La finele anului 1980, ponderea femeilor, in totalul personalului muncitor din industria Capitalei, a ajuns la 47,6 la sută. In întreprinderile din unele ramuri proporţia este mai ridicată : 73,3 la sută in industria uşoară, 53,6 la sută in industria alimentară, 49,1 la sută in industria chimică. La întreprinderea „Miraj“, de pildă, 83 la sută din totalul personalului muncitor îl reprezintă femeile. La Întreprinderea de confecţii şi tricotaje Bucureşti, ponderea femeilor este de peste 80 la sută, la „Mătasea populară“ de 78 la sută, la „Biofarm“ şi la întreprinderea de produse zaharoase de 70 la sută etc. — Existau unele opinii că femeile nu pot exercita anumite meserii, apreciate mai grele— — Combătind aceste păreri, înseşi femeile au solicitat să se califice şi in asemenea meserii, ca de pildă : sudori, strungari, frezori ş.a. în afara acestor meserii tradiţionale, femeile se califică şi în unele meserii relativ mai noi, apărute ca urmare a modernizării şi introducerii de tehnologii noi, ca : electrician de construcţii pentru automatizări, operator la prelucrarea polimerilor, operator betonist, structurist etc. Ca atare, s-a înregistrat o creştere simţitoare a ponderii femeilor şi in alte ramuri : în industria constructoare de maşini, unde ponderea este de 30,5 la sută, în industria lemnului, unde femeile deţin o pondere de 37,8 la sută, in construcţiile industriale unde ponderea este de 27,2 la sută etc. Din păcate, s-au înregistrat şi unele situaţii — ca de pildă la întreprinderile „Viscofil“, „Stela“, la întreprinderea din ambalaje din sticlă şi la alte unităţi din care nu s-a realizat sarcina planificată în anul precedent pentru creşterea ponderii femeilor în totalul personalului muncitor. Este de dorit ca întreprinderile respective — cu sprijinul centralelor industriale — să analizeze cauzele acestor situaţii,îuind măsuri de remediere în acest an. — Fiindcă aţi amintit, de calificare, am dori să ne arătaţi cum se acţionează pe această linie in anul 1981 ? — Acordăm o atenţie deosebită pregătirii cadrelor, atît prin Mircea Scripcă (Continuare in pag. a 2-a) Mereu mai roditorul pămînt Trec pe deasupra pămintului lungi fişii de lumină şi omul care ne vorbeşte. Ilie Valeriu, preşedintele cooperativei agricole de producţie Carpiniştea, din zona colinară a Buzăului, face un gest scurt : „aşa era !“. Şi, deodată, dincolo de ochii electrici ai tractoarelor şi strălucirea lamelor de sapă, se ridică gorgane cu pintec de pietriş, acoperite cu mărăcinişuri, şi se lasă abrupt pereţi de hirtoape şi văioage şi se întretaie poteci căzute în ripe — pămint sterp, slăbit, fără vlagă, dezolat şi pierdut, vineţiu şi mohorît, pămint căruia i-ar trebui, pentru a se însănătoşi, o intervenţie rapidă, curajoasă şi hotârită. „Daţi lididii lorca noi, oamenii, zice Ilie Valeriu, işi are sensibilităţile lui şi trebuie să-l ajuţi să-şi revină, că pe urmă te ajută şi el“. „Cum ?“. Iată cum : „terasări, nivelări, îngrăşăminte, adică mincare, fiindcă dacă-i dai să mănânce, iţi dă, la rindu-i, şi el. Şi nu puţin. Eu sunt împotriva unui fel de a justifica recoltele de nimic : „atita dă pămintul Nu-i adevărat: pămintul poate da cit mai mult, dacă, bineînţeles, il îngrijeşti. In urmă cu cinci ani, zona noastră deluroasă era lipsită de vegetaţie, plină doar de pilcuri de scaieţi şi mărăcini — noi ii spuneam deşert. Şi ne-am pomenit cu ea rizind in soare, mulţumindu-ne parcă pentru muncă şi pentru iubire. Am îngrăşat-o bine şi-am pus mai intii nutreţuri pentru animale, apoi am trecut la cultura mare — cultură mare cu producţii mari şi in acest mod s-au şi petrecut lucrurile: acum locurile acelea părăduite, sint o gură de rai ! Oricine poate azi să spună : la noi nu există pămînt neroditor“. De la Vîlcea, din marea pădure a Cornetului, pădurea de sus a Oltului, coboară inginerul Gheorghe Păltineanu, şeful ocolului silvic. Bocancii i se scufundă in structuri vechi de frunze, ca într-un material plastic, în vreme ce păsări mari alunecă singuratice peste coama alb-verde, ruginie abia mişcătoare. La cite-o incrucişare de picturi se sparg gheţuri, bate un vînt călduţ, cu miros de primăvară, au răsărit, sub perdeaua strălucitoare a zăpezii ghioceii şi viorelele, lumina trece repede printre trunchiurile drepte, însoţindu-l pină jos, la confluenţa Oltului cu Lotrul, pe acest om cu nume de arbore. ..De unde pină unde ? Nu e prea frapantă coincidenţa ?“. Inginerul suride : — S-a intimplat aşa : eu sint din Şuiei, o comună de lingă Curtea de Argeş. Cătunul meu e aşezat sub un deluşor pe care au crescut din vremuri trei paltini şi străbunii l-au numit Paltin, iar pe familia mea Păltineanu. —Păltineanu, inginerul pădurilor. — Da’ chiar aşa. — Cum aţi învăţat meseria ? — Am făcut in Curtea de Argeş şcoala medie tehnică de silvicultură, am lucrat apoi un an in producţie ca pădurar la Vîlcea, am urmat cursurile facultăţii de silvicultură din Braşov şi am venit din nou la Vîlcea. Mă interesează un fapt: — Vă place această profesie ? Intr-un copac, saltul veveriţei a încremenit Trupul mic e suspendat o clipă ; mă priveşte de acolo, agăţată şi plină de uimire — îmi cere parcă să-mi retrag banala întrebare — şi se face nevăzută în lumina de dincolo de crengi ca de după o cortină a teatrului de păpuşi. — Bine, bine ştiu că vă place, nu-i nevoia să-mi răspundeţi, poate-mi vorbiţi ceva despre pădure... Inginerul Gheorghe Păltineanu imi dă mai întii o statistică : — Fondul forestier al judeţului Vîlcea are o suprafaţă de 267 052 ha şi reprezintă 47 la sută din teritoriul judeţului, procent superior mediei pe ţară (Continuare in pag. a 6-a) Reportaj de Vasile Băran a Probleme prioritare: valorificarea superioară a rezervelor de care dispune agricultura noastră iniţiative pentru asigurarea necesarului de legume din resurse proprii în judeţul Alba au existat întotdeauna premise favorabile pentru o activitate bună in legumicultura dar acestea n-au fost suficient de bine valorificate şi, în consecinţă, mari cantităţi de legume şi zarzavaturi se aduceau din alte zone ale ţării, în urma indicaţiilor date de, conducerea partidului ca fiecare judeţ să-şi asigure baza proprie de aprovizionare cu produse agroalimentare — şi in condiţiile existente, de-acum, a unei legi în acest sens —, s-au studiat mai atent posibilităţile locale. Despre cultura legumelor s-a discutat în plenare ale comitetelor de partid, la sesiunile consiliilor populare, în adunări ale oamenilor muncii din agricultură şi cu alte ocazii. Din studiile şi analizele făcute s-a desprins concluzia realistă că, incepind chiar din acest an, judeţul Alba are posibilităţi să-şi asigure întregul necesar de legume din resurse proprii şi au fost stabilite măsuri in acest sens. Printre altele au fost identificate şi se pregătesc noi terenuri care vor fi cultivate cu legume şi zarzavaturi. Cooperativele agricole de producţie din judeţul respectiv vor spori anul acesta suprafaţa grădinilor de legume cu 450 hectare iar cetăţenii vor cultiva în grădinile proprii şi pe loturile individuale 2 300 hectare de legume. Referindu-se la unele direcţii de acţiune pentru asigurarea necesarului de legume din resurse proprii, tovarăşul Ioan Giosan, directorul Direcţiei judeţene pentru agricultură şi industrie alimentară, a ţinut să sublinieze două măsuri cu caracter de iniţiativă. Este vorba despre concentrarea producţiei de legume pentru fondul centralizat in ferme specializate şi de favorizarea unei profilări a cultivatorilor de legume in raport cu tradiţiile şi condiţiile din fiecare localitate. Datorită anumitor greşeli a fost o vreme cind şi în judeţul Alba unităţile agricole, satele şi producătorii individuali erau obligaţi prin planuri rigide să cultive de toate. Ca şi in alte domenii de activitate, profilarea şi specializarea au devenit o necesitate stringentă. în ultimul timp, Consiliul popular judeţean şi organele sale de specialitate au luat iniţiativa ca producţia de legume pentru fondul centralizat să se realizeze, cu precădere, in ferme speciale, cu grad superior de mecanizare iar pe de altă parte, cooperativele agricole să-şi organizeze pentru nevoi proprii grădini mai mici, de 10—15 hectare, în care să se lucreze, deocamdată manual. Conform planurilor stabilite, in acest an judeţul va avea 30 de ferme specializate în legumicultura sau ferme cu sectoare legumicole. Fără îndoială că dezvoltarea bazei legumicole proprii impune rezolvarea unui complex de probleme, inclusiv asigurarea unui grad superior de mecanizare. Se pare că şi din acest punct de vedere s-au găsit soluţii cu valori de iniţiative. „Am organizat şapte secţii specializate şi dotate pentru horticultura şi viticultură — îmi spunea Inginerul Petre Popa, de la Trustul S.M.A. Alba. finind seama de condiţiile şi cerinţele judeţulului, am, mai constituit cinci formaţii şi 19 grupe de mecanizatori pregătiţi şi dotaţi pentru executarea lucrărilor din legumicultură. Nu putem spune că suntem în măsură să executăm mecanizat tot ceea ce se cere intr-o fermă legumicolă dar s-a constatat, şi s-a verificat, practic, că organizarea unor secfii şi formaţii specializate, care îţi vor completa pe parcurs dotarea tehnică şi experienţa, este o soluţie bună. Şi nu intenţionăm să ne oprim aici. Am discutat chiar luna trecută cu directorul Întreprinderii de legume-fructe şi ne-am înţeles ca, de la caz la caz şi în raport cu posibilităţile I. Cojocaru (Continuare in pag. a 5-a) experienţe VALOROASE TOTUL DESPRE... Animaţi de dorinţa de a ne face utili în efortul general de înţelegere superioară a problemelor economice cu care ne confruntăm, în această etapă cînd eficienţa şi valorificarea tuturor resurselor materiale şi umane sunt hotărîtoare pentru progresul ţării, inaugurăm astăzi un serial de pagini consacrat unor teme de larg interes, sub titlul generic TOTUL DESPRE... Ne propunem să prezentăm cititorilor noştri in aceste pagini mici monografii privind : energia, materiile prime şi materialele de bază necesare dezvoltării, precum şi „dosare“ ale unor fenomene, idei, soluţii, ipoteze etc. TOTUL DESPRE... va încerca să aducă in atenţia dumneavoastră informaţii utile, aplicabile şi posibilităţile de viitor într-un domeniu sau altul. Vă invităm să participaţi cu propuneri, sugestii şi idei la tematica şi preocupările serialului nostru TOTUL DESPRE», în pagina a treia a numărului de astăzi TOTUL DESPRE BIOGAZ. PRIMĂVARA Am plecat de la ţară şi m-am înapoiat din nou la ţară, fără să am sentimentul că in marele interval de timp, de la copilărie, pină la trecerea prin marile virste ale vieţii, am devenit cit de cit orăşan. Mi-a fost dragă de totdeauna ţărină, în ea am văzut şi văd legătura adincă dintre om şi natură, din ea se nasc toate şi prin ea ne găsim marea linişte a eternităţii. Şi nu iubesc ţarina oricum, iubirea in general nu-i altceva decit abdicarea de la obiectul concret al iubirii şi pentru mine pămintul înseamnă iubire de rod, menită să dea lumii frumuseţe şi îndestulare. In casa bătrinească in care m-am născut , erau prinse de pereţi, între farfuriile pictate de meşterii mari, cu buricele degetelor, cununi de griu, şi icoanele erau înconjurate de cununi de griu şi după forma lor şi după numărul spicelor am învăţat să socotesc anii buni şi anii potrivnici avuţiei şi am văzut şi locuri goale intre cununi, semn al nerodirii şi foamei. Sărbătoarea cea mai mare este a pămintului rodit, rodit din belşug, cind la sfîrşitul lui mărţişor nu se mai vede cioara dintre verdeaţa ce se va transforma in piine. Cioara era punctul nostru de reper, trecut ca o măsurătoare din tată un fiu, şi cioara nu era omorită de nimeni, orice s-ar fi intimplat şi asta poate pentru viaţa ei lungă şi pentru măsurătorile atitor generaţii trecute prin ochii ei negri ca cernoziomul. Mai zilele trecute întimplarea a făcut să văd ieşind din marea sală unsprezece mii de ţărani: o clipă nici n-am crezut că sunt ţărani şi cu teamă m-am oprit şi m-am descoperit simţind in creştet mina caldă a mamii cerindu-mi supunere şi bunăvoinţă atunci cind pe uliţa mare a satului treceau cei ce ne socoteau pe noi ţărani şi noi la rindu-ne pe ei „domni“... Şi cu toate că mina caldă imi apleca gîtul subţire şi firav să zic sărutmina eu nu mă aplecam şi nu ziceam, şi atunci zicea ea în locul meu şi zicea de două ori şi pentru ea Dar mina aceea pe creştetul copilăriei mi-a rămas pe veci întipărită in conştiinţă şi gestul reflex l-am simţit şi acum. Ţăranii de altădată erau (Continuare in pag. a 2-a) FILE DE CARNET de Petre Sălcudeanu