România Liberă, martie 1981 (Anul 39, nr. 11304-11328)

1981-03-03 / nr. 11304

Anul XXXIX Nr. 11304 6 pagini 30 bani ! Proletari din toate ţările, vniţrrvă! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Wm&BM Trofeu internaţional pentru tractoarele româneşti BRAŞOV. Constructorii braşoveni de tractoare au primit recent trofeul „In­ternational Africa Award — 1981“, distincţie anuală, care se acordă firmelor şi com­paniilor care desfăşoară o activitate deosebită — co­mercială, industrial-agrară şi socială d­in ţările Africii. Tractoarele româneşti sunt cunoscute si apreciate in pes­te 90 de tari de pe toate me­ridianele, dintre care 26 ţări africane. Pentru bunele re­zultate obţinute de maşinile agricole româneşti, întreprin­derea braşoveană de comerţ exterior „Universal Tractor“ a mai primit, cu câţiva ani in urmă, un trofeu similar pentru continentul Asia. (Dumitru Bujdoiu). Dispecerat rutier SIBIU: pentru a facilita in­formarea publicului asupra stării şoselelor, la Direcţia judeţeană de drumuri şi po­duri Sibiu au fost puse in funcţiune staţii de radio­­emisie-recepţie mobile şi fi­xe, care emit zilnic de pe teren. Pe această bază se acordă oricărui cetăţean re­laţii in legătură cu starea drumurilor pe care urmează să se deplaseze, informaţiile puţind fi obţinute şi la tele­fonul 1­59 27. Iniţiativa sibiu­­tti are o deosebită valoare dacă luăm in considerare că la sfîrşitul fiecărei săptă­­m­ini, mulţi posesori de auto­turisme străbat trasee dificile pentru lunile de iarnă, cum sunt Sibiu—Păltiniş, Si­biu — Valea Sadului, Si­biu—Bilea Cascadă sau Bî­­lea-lac pe Transfăgărăşan, Sibiu-Jina etc. (Virgil Lazar). Soi de porumb de înaltă productivitate TIMIŞ: Specialiştii de la cooperativa agricolă Di­­niaş, judeţul Timiş, în co­laborare cu cadre didactice universitare de la Facultatea de agronomie din Timişoara, au realizat un nou soi de porumb, de Înaltă productivi­tate — hibridul simplu Di­­niaş . Acest hibrid suportă densităţi de pină la 180 000 plante la hectar in producţii de peste 20 tone ştiuleţi şi 120—200 tone siloz de pe fie­care hectar (M. Ion). Alga albastră aclimatizată In ţara noastră TIMIŞOARA, în urma unor cercetări. In comuna Teremia Mare, judeţul Ti­miş, s-a reuşit adaptarea şi creşterea algei albastre (Spi­­rulina Pratensis). Ea a fost aclimatizată în bazinul in care sunt colectate apele re­ziduale folosite la băile ter­male din localitate, unde a găsit un mediu adecvat. Ex­perimentările de pină acum dovedesc că, încă în acest an, pot fi livrate institutelor bio­logice din ţară primele canti­tăţi de biomasă, în vederea extinderii acestei culturi de­osebit de valoroasă pentru conţinutul ei ridicat de pro­teine vegetale, şi aminoacizi. De menţionat că un singur hectar de algă albastră pro­duce tot atîtea proteine cu­ aproximativ 30 hectare lu­­cernă. (Ion Medoia). Descoperirea unor noi galaxii Citeva galaxii gigantice si­tuate ...la: 10 miliarde ani lu­mină de Pămint au fost des­coperite pentru prima dată de trei astronomi de la uni­versităţile din California şi Arizona din Statele Unite. Aceste galaxii sint cele mai depărtate corpuri cereşti cu­noscute pină in prezent şi sint de dimensiuni mult mai mari decit Calea Lactee. Unul din cei trei astronomi a precizat într-o conferință de presă că, in timp ce Ca­lea Lactee se compune din 100 de miliarde de soli, noile galaxii trebuie să aibă 1 000 de miliarde de stele. Sporirea aportului femeii în activitatea productivă . Participarea femeilor la înfăp­tuirea politicii partidului şi sa­tului nostru, la diferite activi­tăţi productive, sociale, obşteşti, la elaborarea actelor de decizie in problemele importante, con­stituie o trăsătură definitorie a democraţiei noastre socialiste. ,Formele de participare sunt din cele mai diverse. In legătură cu preocupările manifestate pentru creşterea ponderii femeilor in producţie, cu modul in care se asigură pregătirea cadrelor ne­cesare in diferite sectoare ale e­­conomiei naţionale, precum şi u­­tilizarea cit mai eficientă a for­ţei de muncă feminine, am soli­citat o serie de amănunte tova­răşei ELEONORA COJOCARU, secretar al Comitetului munici­pal de partid şi vicepreşedinte al Comitetului executiv al Con­siliului popular al municipiului Bucureşti. — Traducindu-se in fapt sar­cinile trasate de conducerea partidului şi statului nostru, in Capitală s-a acţionat permanent pentru intensificarea participării femeilor în activitatea producti­vă, pentru cuprinderea lor cit mai largă in procesul de califi­care, perfecţionare şi specializa­ Convorbire cu tovarăşa Eleonora Cojocaru secretar al Comitetului municipal de partid, vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliu­lui popular al municipiului Bucureşti re in producţia de bunuri mate­riale. Atragerea femeilor în munca productivă a devenit o necesitate, decurgind obiectiv din realitatea că resursele de mun­că disponibile în prezent, sunt, in majoritate femeile. Dacă in unele activităţi creş­terea ponderii femeilor, in to­talul personalului muncitor, este firească — de pildă in domeniul ocrotirii sănătăţii, unde ponde­rea femeilor a ajuns la 73,9 la sută, in invăţămint, cultură şi artă unde ponderea este de 61,1 la sută, sau in circulaţia măr­furilor, unde femeile deţin o pondere de 61,3 la sută — este de subliniat în mod deosebit sporirea ponderii femeilor în in­dustrie. La finele anului 1980, ponderea femeilor, in totalul personalului muncitor din indus­tria Capitalei, a ajuns la 47,6 la sută. In întreprinderile din une­le ramuri proporţia este mai ri­dicată : 73,3 la sută in industria uşoară, 53,6 la sută in industria alimentară, 49,1 la sută in indus­tria chimică. La întreprinderea „Miraj“, de pildă, 83 la sută din totalul personalului muncitor îl reprezintă femeile. La Întreprin­derea de confecţii şi tricotaje Bucureşti, ponderea femeilor este de peste 80 la sută, la „Mă­tasea populară“ de 78 la sută, la „Biofarm“ şi la întreprinde­rea de produse zaharoase de 70 la sută etc. — Existau unele opinii că fe­meile nu pot exercita anumite meserii, apreciate mai grele— — Combătind aceste păreri, înseşi femeile au solicitat să se califice şi in asemenea meserii, ca de pildă : sudori, strungari, frezori ş.a. în afara acestor me­serii tradiţionale, femeile se ca­lifică şi în unele meserii relativ mai noi, apărute ca urmare a modernizării şi introducerii de tehnologii noi, ca : electrician de construcţii pentru automatizări, operator la prelucrarea polimeri­lor, operator betonist, structu­­rist etc. Ca atare, s-a înregis­trat o creştere simţitoare a pon­derii femeilor şi in alte ramuri : în industria constructoare de maşini, unde ponderea este de 30,5 la sută, în industria lem­nului, unde femeile deţin o pon­dere de 37,8 la sută, in construc­ţiile industriale unde ponde­rea este de 27,2 la sută etc. Din păcate, s-au înregistrat şi unele situaţii — ca de pildă la întreprinderile „Viscofil“, „Ste­la“, la întreprinderea din amba­laje din sticlă şi la alte unităţi d­in care nu s-a realizat sarci­na planificată în anul precedent pentru creşterea ponderii femei­lor în totalul personalului mun­citor. Este de dorit ca întreprin­derile respective — cu sprijinul centralelor industriale — să ana­lizeze cauzele acestor situaţii,­­îuin­d măsuri de remediere în a­­­­cest an. — Fiindcă aţi amintit, de cali­ficare, am dori să ne arătaţi cum se acţionează pe această linie in anul 1981 ? — Acordăm o atenţie deosebi­tă pregătirii cadrelor, atît prin Mircea Scripcă (Continuare in pag. a 2-a) Mereu mai roditorul pămînt Trec pe deasupra pămintului lungi fişii de lumină şi omul care ne vorbeşte. Ilie Valeriu, preşedintele cooperativei agri­cole de producţie Carpiniştea, din zona colinară a Buzăului, face un gest scurt : „aşa era !“. Şi, deodată, dincolo de ochii electrici ai tractoarelor şi stră­lucirea lamelor de sapă, se ri­dică gorgane cu pintec de pie­triş, acoperite cu mărăcinişuri, şi se lasă abrupt pereţi de hir­­toape şi văioage şi se între­taie poteci căzute în ripe — pămint sterp, slăbit, fără vlagă, dezolat şi pierdut, vineţiu şi mohorît, pămint căruia i-ar tre­bui, pentru a se însănătoşi, o intervenţie rapidă, curajoasă şi hotârită. „Da­­ţi lidid­­ii lor­ca noi, oamenii, zice Ilie Va­leriu, işi are sensibilităţile lui şi trebuie să-l ajuţi să-şi revină, că pe urmă te ajută şi el“. „Cum ?“. Iată cum : „terasări, nivelări, îngrăşăminte, adică mincare, fiindcă dacă-i dai să mănânce, iţi dă, la rindu-i, şi el. Şi nu puţin. Eu sunt împotriva unui fel de a justifica recoltele de nimic : „atita dă pămintul Nu-i adevărat: pămintul poate da cit mai mult, dacă, bineîn­ţeles, il îngrijeşti. In urmă cu cinci ani, zona noastră delu­roasă era lipsită de vegetaţie, plină doar de pilcuri de scaieţi şi mărăcini — noi ii spuneam deşert. Şi ne-am pomenit cu ea rizind in soare, mulţumindu-ne parcă pentru muncă şi pentru iubire. Am îngrăşat-o bine şi-am pus mai intii nutreţuri pentru animale, apoi am trecut la cul­tura mare — cultură mare cu producţii mari şi in acest mod s-au şi petrecut lucrurile: acum locurile acelea părăduite, sint o gură de rai ! Oricine poate azi să spună : la noi nu există pă­mînt neroditor“. De la Vîlcea, din marea pă­dure a Cornetului, pădurea de sus a Oltului, coboară inginerul Gheorghe Păltineanu, şeful oco­lului silvic. Bocancii i se scu­fundă in structuri vechi de frunze, ca într-un material plas­tic, în vreme ce păsări mari alunecă singuratice peste coama alb-verde, ruginie abia mişcă­toare. La cite-o incrucişare de picturi se sparg gheţuri, bate un vînt călduţ, cu miros de pri­măvară, au răsărit, sub per­deaua strălucitoare a zăpezii ghioceii şi viorelele, lumina trece repede printre trunchiurile drepte, însoţindu-l pină jos, la confluenţa Oltului cu Lotrul, pe acest om cu nume de arbore. ..De unde pină unde ? Nu e prea frapantă coincidenţa ?“. Ingi­nerul suride : — S-a intimplat aşa : eu sint din Şuiei, o comună de lingă Curtea de Argeş. Cătunul meu e aşezat sub un deluşor pe care au crescut din vremuri trei paltini şi străbunii l-au numit Paltin, iar pe familia mea Pălti­neanu. —Păltineanu, inginerul pădu­rilor. — Da’ chiar aşa. — Cum aţi învăţat meseria ? — Am făcut in Curtea de Ar­geş şcoala medie tehnică de silvicultură, am lucrat apoi un an in producţie ca pădurar la Vîlcea, am urmat cursurile fa­cultăţii de silvicultură din Bra­şov şi­ am venit din nou la Vîlcea. Mă interesează un fapt: — Vă place această pro­fesie ? Intr-un copac, saltul veveri­ţei a încremenit Trupul mic e suspendat o clipă ; mă priveşte de acolo, agăţată şi plină de uimire — îmi cere parcă să-mi retrag banala întrebare — şi se face nevăzută în lumina de dincolo de crengi ca de după o cortină a teatrului de păpuşi. — Bine, bine ştiu că vă place, nu-i nevoia să-mi răspundeţi, poate-mi vorbiţi ceva­­ despre pădure... Inginerul Gheorghe Pălti­neanu imi dă mai întii o sta­tistică : — Fondul forestier al jude­ţului Vîlcea are o suprafaţă de 267 052 ha şi reprezintă 47 la sută din teritoriul judeţului, procent superior mediei pe ţară (Continuare in pag. a 6-a) Reportaj de Vasile Băran­ a Probleme prioritare: valorificarea superioară a rezervelor de care dispune agricultura noastră iniţiative pentru asigurarea necesarului de legume din resurse proprii în judeţul Alba au existat întotdeauna premise favorabile pentru o activitate bună in le­gumicultura dar acestea n-au fost suficient de bine valorifi­cate şi, în consecinţă, mari can­tităţi de legume şi zarzavaturi se aduceau din alte zone ale ţării, în urma indicaţiilor date de, conducerea partidului ca fie­care judeţ să-şi asigure baza proprie de aprovizionare cu produse agroalimentare — şi in condiţiile existente, de-acum, a unei legi în acest sens —, s-au studiat mai atent posibilităţile locale. Despre cultura legumelor s-a discutat în plenare ale co­mitetelor de partid, la sesiunile consiliilor populare, în adunări ale oamenilor muncii din agri­cultură şi cu alte ocazii. Din studiile şi analizele făcute s-a desprins concluzia realistă că, incepind chiar din acest an, ju­deţul Alba are posibilităţi să-şi asigure întregul necesar de le­gume din resurse proprii şi au fost stabilite măsuri in acest sens. Printre altele au fost identificate şi se pregătesc noi terenuri care vor fi culti­vate cu legume şi zarzavaturi. Cooperativele agricole de pro­ducţie din judeţul respectiv vor spori anul acesta suprafaţa gră­dinilor de legume cu 450 hectare iar cetăţenii vor cultiva în grădinile proprii şi pe loturile individuale 2 300 hectare de le­gume. Referindu-se la unele direcţii de acţiune pentru asi­gurarea necesarului de legume din resurse proprii, tovarăşul Ioan Giosan, directorul Direcţiei judeţene pentru agricultură şi industrie alimentară, a ţinut să sublinieze două măsuri cu ca­racter de iniţiativă. Este vorba despre concentrarea producţiei de legume pentru fondul centra­lizat in ferme specializate şi de favorizarea unei profilări a cul­tivatorilor de legume in raport cu tradiţiile şi condiţiile din fie­care localitate. Datorită anumi­tor greşeli a fost o vreme cind şi în judeţul Alba unităţile a­gricole, satele şi producătorii individuali erau obligaţi prin planuri rigide să cultive de toa­te. Ca şi in alte domenii de ac­tivitate, profilarea şi specializa­rea au devenit o necesitate stringentă. în ultimul timp, Con­siliul popular judeţean şi orga­nele sale de specialitate au luat iniţiativa ca producţia de legu­me pentru fondul centralizat să se realizeze, cu precădere, in ferme speciale, cu grad supe­rior de mecanizare iar pe de altă parte, cooperativele agri­cole să-şi organizeze pentru ne­voi proprii grădini mai mici, de 10—15 hectare, în care să se lu­creze, deocamdată manual. Con­form planurilor stabilite, in a­cest an judeţul va avea 30 de ferme specializate în legumicul­tura sau ferme cu sectoare legu­micole. Fără îndoială că dezvol­tarea bazei legumicole proprii impune rezolvarea unui com­plex de probleme, inclusiv asi­gurarea unui grad superior de mecanizare. Se pare că şi din acest punct de vedere s-au găsit soluţii cu valori de iniţiative. „Am organizat şapte secţii spe­cializate şi dotate pentru horti­cultura şi viticultură — îmi spunea Inginerul Petre Popa, de la Trustul S.M.A. Alba. fi­nind seama de condiţiile şi ce­rinţele judeţulului, am, mai constituit cinci formaţii şi 19 grupe de mecanizatori pregătiţi şi dotaţi pentru executarea lu­crărilor din legumicultură. Nu putem spune că suntem în mă­sură să executăm mecanizat tot ceea ce se cere intr-o fermă le­gumicolă dar s-a constatat, şi s-a verificat, practic, că orga­nizarea unor secfii şi formaţii specializate, care îţi vor com­pleta pe parcurs dotarea tehni­că şi experienţa, este o soluţie bună. Şi nu intenţionăm să ne oprim aici. Am discutat chiar luna trecută cu directorul Între­prinderii de legume-fructe şi ne-am înţeles ca, de la caz la caz şi în raport cu posibilităţile I. Cojocaru (Continuare in pag. a 5-a) experienţe VALOROASE TOTUL D­E­S­P­R­E... Animaţi de dorinţa de a ne face utili în efortul general de înţelegere superioară a problemelor economice cu care ne confruntăm, în această etapă cînd eficienţa şi valorificarea tuturor resurselor materiale şi umane sunt hotărîtoare pentru progresul ţării, inaugurăm astăzi un serial de pagini consa­crat unor teme de larg interes, sub titlul generic TOTUL DESPRE... Ne propunem să prezentăm cititorilor noştri in aceste pa­gini mici monografii privind : energia, materiile prime şi materialele de bază necesare dezvoltării, precum şi „dosare“ ale unor fenomene, idei, soluţii, ipoteze etc. TOTUL DESPRE... va încerca să aducă in atenţia dum­neavoastră informaţii utile, aplicabile şi posibilităţile de viitor într-un domeniu sau altul. Vă invităm să participaţi cu propuneri, sugestii şi idei la tematica şi preocupările serialului nostru TOTUL DESPRE», în pagina a treia a numărului de astăzi TOTUL DESPRE BIOGAZ. PRIMĂVARA Am plecat de la ţară şi m-am înapoiat din nou la ţară, fără să am sentimentul că in marele interval de timp, de la copilă­rie, pină la trecerea prin marile virste ale vieţii, am devenit cit de cit orăşan. Mi-a fost dragă de totdeauna ţărină, în ea­­ am văzut şi văd legătura adincă dintre om şi natură, din ea se nasc toate şi prin ea ne găsim marea linişte a eternităţii. Şi nu iubesc ţarina ori­cum, iubirea in general nu-i alt­ceva decit abdicarea de la obiectul concret al iubirii şi pentru mine pămintul înseamnă iubire de rod, menită să dea lumii frumuseţe şi îndestulare. In casa bătrinească in care m­-am născut , erau prinse de pereţi, între farfuriile pictate de meş­terii mari, cu buricele degete­lor, cununi de griu, şi icoanele erau înconjurate de cununi de griu şi după forma lor şi după numărul spicelor am învăţat să socotesc anii buni şi anii potriv­nici avuţiei şi am văzut şi locuri goale intre cununi, semn al ne­­rodirii şi foamei. Sărbătoarea cea mai mare este a pămintului rodit, rodit din belşug, cind la sfîrşitul lui mărţişor nu se mai vede cioara dintre verdeaţa ce se va transforma in piine. Cioara era punctul nostru de reper, trecut ca o măsurătoare din tată un fiu, şi cioara nu era omorită de nimeni, ori­ce s-ar fi intim­­plat şi asta poate pentru viaţa ei lungă şi pentru măsurătorile atitor generaţii trecute prin ochii ei negri ca cernoziomul. Mai zilele trecute întimplarea a fă­cut să văd ieşind din marea sală unsprezece mii de ţărani: o clipă nici n-am crezut că sunt ţărani şi cu teamă m-am oprit şi m-am des­coperit simţind in creştet mina caldă a mamii cerindu-mi su­punere şi bunăvoinţă atunci cind pe uliţa mare a satului treceau cei ce ne socoteau pe noi ţărani şi noi la rindu-ne pe ei „domni“... Şi cu toate că mina caldă imi apleca gîtul subţire şi firav să zic sărut­­mina eu nu mă aplecam şi nu ziceam, şi atunci zicea ea în locul meu şi zicea de două ori şi pentru ea Dar mina aceea pe creştetul copilăriei mi-a rămas pe veci întipărită in conştiinţă şi gestul reflex l-am simţit şi acum. Ţăranii de altădată erau (Continuare in­ pag. a 2-a) FILE DE CARNET de Petre Sălcudeanu

Next