România Liberă, aprilie 1981 (Anul 39, nr. 11329-11354)
1981-04-01 / nr. 11329
,România liberă“ POSAI19L Srr, Cj 11 Eu 14.0 speranță in strategia resurselor. GAZELE NECONVENJIONALE încheiam ultima secvență a serialului nostru (vezi R.I. din 25 martie a.c.) cu afirmația că gazele naturale, fosta „rudă săracă" a petrolului, tind să devină, într-un scurt răstimp, „sora lui foarte bogată". Un argument de prim ordin, care 1. Zonele de geopresiune sunt zone ale bazinelor sedimentare umplute cu apă caldă, la presiune înaltă, care conține gaz natural dizolvat. Exploatarea acestor zone ar putea deci să furnizeze energie mecanică, energie termică (geotermică in fapt) şi gaz natural. O asemenea zonă, care a şi fost studiată, se întinde la nord de Golful Mexic pe o suprafaţă de 375 000 km2 şi ar conţine o „centură“ in care, la adinciimi intre 5 000 m şi 15 000 m, la presiuni de peste 1 000 atmosfere şi la o căldură de peste 200 grade s-ar găsi cantităţi uriaşe de gaz natural în soluţie. Estimările, numai pentru gazele din această zonă, se înscriu in limite mergind de la 180 000 miliarde metri cubi. (prof. M. Dorfman de la Universitatea Texas) şi 1 300 000 miliarde metri cubi, echivalentul resurselor totale de cărbune ale S.U.A., (P. Jones — U.S. Geological Survey). Convingeri împărtăşite şi de experţii sovietici şi alţii, la Conferinţa I.I.A.S.A. (Institutul Internaţional al Analizei Sistemelor Aplicate) şi a Institutului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Formare şi Cercetare. Asemenea zone se pare că au fost reperate in mai multe locuri, sub deltele marilor fluvii (Nil, Niger, Gange), la poalele lanţurilor de munţi ai unor ţări din Europa (Anglia, Irlanda, Norvegia, Bulgaria, Austria, Franţa, Polonia ş.a.m.d.) Problemele ridicate de explorarea şi exploatarea lor sunt extrem de dificile din cauza presiunilor considerabile ca şi a marilor cantităţi de apă care trebuie extrase şi folosite (în anumite regiuni ele ar fi o adevărată binefacere pentru agricultură) ca şi a riscurilor de prăbuşire a terenurilor prin extragerea acestor ape. Costurile sînt şi ele foarte mari — o sondă la 5 000 m adîncime în acest tip de rocă costă peste 2 milioane dolari. Cu toate acestea, părerea experţilor este că potenţialul acestor resurse este atît de mare incit studiile merită să fie amplificate existind posibilitatea ca încă în acest deceniu să se poată trece la exploatarea lor. 2. Gazele din formaţiunile cu o permeabilitate foartă scăzută sunt resurse de gaz prinse în capcana unor formaţii de gresie, şisturi sau alte roci cu o permeabilitate foarte scăzută, inaccesibile prin mijloace uzuale de exploatare. Asemenea „rezer se adaugă celor arătate pînă acum, este acela al apariţiei la orizont, in volume impresionante, a gazelor naturale aşanumite „neconvenţionale". Este vorba de gazele din zonele de geopresiune, de gazele reţinute în formaţii geologice roare“ au fost descoperite şi cercetate în regiunile Munţilor Stîncoşi din S.U.A. şi potenţialul lor este estimat numai în această regiune la 6 000—16 000 miliarde mc , după unii ar fi chiar mai mari fiind egale cu cel puţin volumul rezervelor de gaz convenţional al Statelor Unite. Luind ca bază estimările cele mai mici şi extrapolindu-le prin metode de analogie geologică, experţii au ajuns la concluzia că rezervele mondiale de gaz în gresiile puţin permeabile ar fi de cel puţin 10 000—20 000 miliarde mc. Metodele de exploatare a acestor rezervoare de gresie se bazează pe o fracturare artificială a rocii-rezervor. Primele încercări s-au făcut cu ajutorul unor explozii chimice care au dat însă rezultate negative, fracturile produse astupindu-se rapid sub greutatea și presiunea rocilor înconjurătoare. La fel, n-au dat rezultate nici fracturările cu ajutorul exploziilor nucleare subterane, in care cercetătorii îşi puseseră mari speranţe. Nereuşita celor trei explozii experimentale (1867, 1969, 1973), a dus la suspendarea programului care proiectase nu mai puţin de 30 000 explozii subterane. In cele din urmă a fost încercată cu succes metoda fracturării hidraulice la scară gigantică, adică injectarea unor cantităţi de 2—4 milioane de litri de apă in emulsie pe bază de polimeri, cu o vîscozitate înaltă, apă ce conţine o jumătate milion de kilograme de nisip, creîndu-se astfel mari fracturi (de ordinul a sute de metri pe orizontală şi pe verticală). Datorită acestei metode, productivitatea creşte de 6—7 ori in raport cu cea a puţurilor normale dar, după cum îşi va închipuit şi cititorul, asemenea operaţii ridică mari probleme logistice. 3. Cea mai senzaţională resursă neconvenţională de gaze rămîn, însă, „misterioşii“ hidraţi ai gazului natural, care au făcut vită în ultima vreme. Este vorba de o substanţă constituită din molecule de gaz, adesea de metan, legate de molecule de apă, cu care formează cristale ce se aseamănă cu cele de gheaţă. Spre deosebire de gazele din zonele de geopresiune, hidraţii gazului natural se găsesc în regiunile veşnic îngheţate ale nordului ca, de exemplu, în Siberia unde au fost, dealtfel, descoperite pentru prima dată, in Canada sau pe fundul Oceanului Arctic. Estimările sunt de-a dreptul senzaţionale : un miliard de miliarde de metri cubi. în plus, un fapt nou şi foarte interesant îl constituie afirmaţiile unor specialişti după care aceşti hidraţi ar putea exista şi in alte regiuni marine, inclusiv in cele tropicale, la mici adîncimi, după cum ei sunt de părere că formarea hidraţilor continuă şi-n zilele noastre. Cu toate acestea, nu se cunosc pînă acum nici natura şi nici procesul de formare a acestora, asupra lor plutind un adevărat mister care împiedică dezvoltarea cercetărilor privind tehnologiile de exploatare a lor. Este insă de sperat că, aşa cum multe necunoscute au deveinit accesibile in ultimei« decenii, tot astfel şi misterul hidraţilor gazului natural nu va rezista multă vreme, deschizînd un capitol fascinant în industria energetică şi oferind omenirii un atu de mare valoare în stabilizarea preţurilor resurselor energetice. Referindu-se la aceste perspective, intr-o conferinţă ţinută acum cîteva sâptămîni la Universitatea Harvard, Andre Bénard, preşedintele Comitetului Consultativ pentru Industrie şi Comerţ al O.E.C.D. a subliniat aportul important aşteptat din exploatarea gazelor naturale In largul mării , in 1990, un volum echivalent cu 8,5 milioane barili petrol pe zi — urmind să se ajungă astfel la 20—24,5 milioane barili echivalent petrol pe zi faţă de o producţie totală de gaze de circa 16 milioane in 1978. In general se acordă perspective frumoase producţiei de gaze naturale. Agenţia TASS prevede pentru 1985, în U.R.S.S., o producţie de gaze naturale cu un volum de 600—640 miliarde metri cubi, adică echivalentul a 480— 510 milioane tone petrol, din care 250—270 de miliarde mc in uriaşul zăcămînt din Urengoi (Siberia de Vest) ; în S.U.A. au fost alocate, recent, 60 de miliarde dolani pentru patru proiecte suplimentare in domeniul gazelor naturale, forările şi explorările de gaze naturale cunoscînd in ultimii doi ani — după intrarea în vigoare a noii legi a gazelor naturale — un avînt considera-? bil, obiectivul principal fiind acela al asigurării, din aceste resurse, a 25 la sută din necesarul de energie primară , la fel în Australia, Iran, în Canada, care dispun de rezerve mari. în această din urmă țară se desfășoară studii de planificare şi construire a unor sisteme detransport spre centrele de consum şi porturi (gazoducte de mare capacitate şi inaltă presiune) ceea ce va deschide piaţa mondială gazului canadian. Acţiuni şi planuri care nu pot decit să uşureze aprovizionarea cu resurse energetice, să destindă și să echilibreze balanţa energetică a unei lumi însetate de energie. A unei lumi în care, dăm doar un exemplu. Consiliul pentru Energie al Japoniei a fixat drept obiectiv pentru 1985 importul a 29 milioane tone echivalent petrol sub formă de gaze naturale lichefiate, urmînd ca In 1990 importul de g.n.l. să sporească la 45 milioane tone. în legătură cu această din urmă formă de comercializare a gazelor naturale, am mai adăuga doar faptul că, in 1979, comerţul cu gazele naturale lichefiate a reprezentat 22 la sută din comerţul internaţional de gaze, tehnologiile şi transportul de gaze naturale lichefiate demonstrîndu-şi viabilitatea în cele 5 000 de operaţii de incărcare-descărcare, iuşi din metaniere, ca şi în cele 32 milioane de kilometri parcurşi, fără accidente, pe mări şi oceane. La care am adăuga două estimări făcute în cadrul unei mese rotunde la cea de-a XI-a Conferinţă Mondială a Energiei : prima prevede pentru 1990 un volum comercializat pe piaţa mondială de 143 miliarde mc gaze lichefiate pe an ; a doua se referă la stabilizarea relativă a preţului gazelor naturale în sensul că acestea se vor menţine cam la acelaşi nivel de paritate cu petrolul, atingind eventual cote puţin mai înalte decit acesta. Incercînd în finalul acestor consideraţii o concluzie asuprasituaţiei actuale şi a potenţialului resurselor de gaze naturale, va trebui să recunoaştem bivalenta şi caracterul lor contradictoriu : rezervele sigure sunt prea mici, cele probabile ar fi mari, chiar foarte mari dar finele încă la „distante cosmice“ de momentul exploatării, iar acum, în anii ’80, lumea se luptă cu penuria de petrol incercînd între altele să învingă dificultăţile foarte terestre ale dezvoltării şi comercializării producţiei de gaze naturale. A gazelor naturale, tot mai scumpe, ca şi a altor resurse energetice, precum, de pildă, energia nucleară. Dar despre ele intr-un număr viitor, foarte puţin permeabile, de metanul aflat în capcanele cărbunelui, gazul mlaștinilor, biogazul, gazul din resturile menajere dar mai ales de „misterioșii" hidroci ai gazului natural. Cîteva cuvinte despre cîteva dintre ele : M. Radiani SITUAŢIA PE DUNĂRE De la comisia centrală de apărare împotriva inundaţiilor dr. ing. Mircea Podani, comunică : — Situaţia pe Dunăre s-a ameliorat mult datorită aportului redus de ape din rîurile interioare. Pe întregul sector Baziaş — Turnu Măgurele, cotele sunt in scădere, cu 30 cm la intrarea in ţară şi cu 8 cm la Turnu Măgurele. La Zimnicea, culminaţia viiturii s-a produs ieri 31 martie. Astăzi, la Zimnicea, cotele staţionează la circa 165 cm peste cota de inundaţie. Culminaţia va atinge zona oraşului Giurgiu in cursul zilei de azi, cu circa 140 cm peste cota de inundaţii. — Se pare că viteza de propagare a culminaţiei este mai mare decit s-a prevăzut. — Da. In ritmul în care avansează va ajunge la Tulcea nu pe 7—8 aprilie ci în cursul zilei de 6 aprilie dar cu cote mai mici decit cele prevăzute, adică 65 cm peste cota de inundaţii. — Este posibil ca in zilele următoare cotele să indice o scădere şi sub acest nivel ? — Posibil, în orice caz, la intrarea in ţară debitul Dunării este invizibilă scădere (14 500 miisecundă). Pe de altă parte, preluarea unei părţi din debitele Dunării prin gurile de vărsare a riurilor s-a accentuat. Drept urmare, la Galaţi cota de inundaţie nu va fi depăşită (conform calculelor de ieri) cu mai mult de 10 cm iar la Isaccea nivelul apei nu se va mai ridica peste cota de inundaţii. — Citeva observaţii în legătură cu localităţile rămase in urma culminaţiei ? — Depăşirile cele mai mari ale cotelor s-au înregistrat în sectorul Drobeta-Turnu Severin — Turnu Măgurele dar nu s-au produs avarii grave ale lucrărilor de apărare datorită măsurilor operative luate. In plus, prin indiguiri locale, au fost protejate și alte terenuri care, la astfel de cote, puteau fi inundate. — Care va fi situaţia în continuare — în o zi sau două, debitele vor scădea probabil sub 14 000 m.e. secundă la intrarea in ţară, totuşi nivelul apelor va rămîne ridicat pînă spre sfârşitul lunii aprilie, solicitind o parte din lucrările de apărare. — Principala problemă ? — Pericolul infiltraţiilor. Contactul îndelungat al apei cu digurile poate favoriza acest fenomen. Valurile provocate de vint, de asemenea. — Pe parcursul acestor zile ne-aţi comunicat depăşiri substanţiale ale cotelor de inundaţii... Şi totuşi, inundaţii nu s-au produs. — Fireşte. Cotele de inundaţii comunicate se referă la situaţia naturală a malurilor în condiţiile în care n-ar exista diguri. Aşadar, dacă n-ar fi existat digurile, tot malul Dunării ar fi fost inundat, adică toate obiectivele industriale şi toate cele 450 000 hectare din zona inundabilă. — Ce lungime au digurile ? — Peste 1 200 de kilometri. — Dar lungimea Dunării pe teritoriul românesc este de numai 1 075 km. Cum se explică diferenţa ? — Este vorba şi de digurile de incintă care urmăresc nu numai linia malului ci şi perimetrul obiectivului protejat. — Toate aceste diguri au acelaşi coeficient de siguranţă ? — Nu. Digul de la Insula Mare a Brăilei de pildă care protejează 74 000 hectare teren agricol este mai înalt şi mai sigur decit un dig care apără cîteva mii de hectare, amenajări piscicole etc. Dar s-a acţionat prin lucrări operative pentru protecţia tuturor zonelor şi a obiectivelor social-economice, astfel că inundaţii grave nu s-au produs nicăieri. Ca specialist şi ca cetăţean imi exprim deplina satisfacţie în legătură cu felul in care s-a acţionat pe tot malul românesc al Dunării in această perioadă. DE LA FAŢA LOCULUI Giurgiu . Culminaţia viiturii va depăşi aliniamentul oraşului în cursul zilei de astăzi. Luni, in jurul orei 16, la întreprinderea de poduri din beton, vagoanele au reintrat pe rampa de încărcare-descărcare, activitate întreruptă în zilele anterioare. Marţi încă 9 întreprinderi raportau că activitatea de producţie se desfăşoară normal. Echipele de intervenţie şi supraveghere a digurilor îşi continuă activitatea. (AL. MIHAI). Olteniţa : Continuă lucrările de supraînălţare a digurilor la staţia de alimentare cu apă şi întreprinderea de construcţii nave şi piese turnate. O mie de oameni au lucrat azi noapte la lumina reflectoarelor. Se înregistrează 80 cm in plus la digurile de apărare. Călăraşi : Supraînălţarea digului cu 45 cm pe 28 km lungime. Puncte critice : Borcea, Boianu-Ţigleanu şi Călăraşi-Riul. Echipe de supraveghere patrulează pe mal. Cotele în uşoară creştere. Culminaţia se aşteaptă pe 2 aprilie. Totul este pregătit. (EMIL MUNTEANU). Cernavodă . Cotele în uşoară creştere. Semnele de infiltraţii la cele două diguri de apărare a portului, şi Canalului Dunăre- Marea Neagră au fost rezolvate în cîteva ore. Cu 50 cm a fost supraînălţat digul peste nivelul culminaţiei prognozate pentru 23 aprilie. 21 000 mc pămint încorporat în diguri. Apa staţionează pe şoseaua Seimeni- Dunare, circulaţia fiind întreruptă. Brăila : Şoseaua intre Insula Mare a Brăilei şi pontonul de trecere peste Dunăre este inundată. Unităţile militare au executat un ponton de 620 m lungime. Trecerea peste Dunăre a vehiculelor s-a reluat, în incinta indiguită, campania agricolă se desfăşoară normal. S-auîncheiat lucrările de iluminare a digului pe timp de noapte. Supraveghere continuă pe cei 152 km de dig. Galaţi : Digul de apărare a zonei industriale in perfectă stare. S-a suplimentat cu fascine şi saci. Activitate portuară normală. (VIOREL CHIU RTL). Tulcea : Apa a pătruns în localităţile Mila 23, Tudor Vladimirescu, Pătlăgeanca, parţial la Grindu. Supraînălţări de diguri la Nufăru, Partizani, Gorgova, Caraorman, Letea. Continuă consolidarea digurilor de apărare a suprafeţelor agricole (55 840 hectare), a amenajărilor silvice şi piscicole. Lucrările campaniei agricole de primăvară se intensifică. (ION POPOVICI) Grupaj de Dumitru Tabacu Anton Uncu COTELE CULMINAŢIEI UNDEI DE VIITURA (recalculate) Localitatea Cota (cm) Peste cota de inundaţii Data Olteniţa 785 115 1-2 IV Călăraşi 720 90 2 IV Cernavoda 710 110 2-3 IV Hirşova 735 125 3-4 IV Brăila 650 40 4 IV Galați 610 10 4-5 IV Isaccea 520-5 IV Tulcea 445 65 6 IV Se lucrează la consolidarea digurilor ÎN CE RITM (Urmare din pag. 1) pre de sfîrşit. Şeful formaţiei de mecanizatori, inginerul Vasile Gheorghe a repartizat suficiente agregate, atit la pregătirea terenului şi erbicidat, cit şi la semănatul florii-sparelui. Dar nu se mulţumeşte cu atit. Se urmăreşte totodată să se lucreze din plin pe toată durata zilei-lumină, astfel ca să se depăşească viteza de lucru. O preocupare deosebită pentru urgentarea însămânţăririlor se constată în multe unităţi agricole din consiliile Frumuşani, Frăsinet, Dragalina, Jsgălia şi Săruleşti. Dar, aşa cum am constatat, sunt reale posibilităţi de a grăbi semănatul, ceea ce impune o mai mare preocupare pentru buna organizare a campaniei. în primul rînd se cere ca acţiunile pentru evacuarea apei, aflate în exces pe marile terenuri, să se desfăşoare intr-un ritm mai susţinut. Or, dacă nu se scurg urgent apele ce băltesc, pregătirea terenului şi deci semănatul se întîrzie. Deşi în săptămîna care a trecut, suprafaţa restantă la arături s-a redus cu circa. 7 000—8 000 hectare, mai sint terenuri nearate. în afară de cocenii care mai sint ici, colo, am găsit la Vărăşti un teren unde se „păzeau“ tulpinile de bumbac. De ce ? „Nu intrăm cu plugurile aici — ni s-a spus — pînă nu vine delegatul întreprinderii din Brinceni, tocmai din Teleorman, să încheie procesul verbal că experienţa s-a terminat“. Şi cum delegatul aşteptat întîrzie, terenul stă nelucrat, iar sămînţa aşteaptă în magazie. Am amintit că in raza consiliului unic Săruleşti, semănatul este avansat. Rezultatele ar fi fost şi mai bune dacă lucrările se desfăşurau in ritm normal şi in zona Belciugatele. Ce împiedică ca şi aici să se lucreze din plin ? S-a stabilit ca secţiile de mecanizare din această comună, care depindeau de S.M.A. Hagieşti, situat pe teritoriul judeţului Ialomiţa, să treacă la S.M.A. Săruleşti. Dar delegaţii celor două staţiuni nu reuşesc să se întîlnească pentru a semna actele de transfer al utilajelor. Se transmit note telefonice, se fixează data întilnirii, dar cei din Hagieşti nu se prezintă. In aşteptarea delegaţiilor, maşinile nu sint scoase pe cîmp, timpul trece şi semănatul rămine in urmă. Oare nu se poate găsi o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme ? Unele râmineri in urmă la semănat se constată şi în raza S.M.A. Budeşti şi se face prea puţin pentru grăbirea lucrărilor. In general, în judeţul Călăraşi trebuie să se facă mai mult pentru ca mecanizatorii să folosească din plin timpul de lucru. Se constată că, în unele locuri, ies pe cîmp tîrziu, iar ziua-lumină este scurtată spre sfîrşitul ei, cu citeva ore bune de lucru. După cum se vede, şefii unor formaţii de mecanizatori nu-şi fac datoria, deşi reglementările sunt clare în această privinţă. Şi Direcţia agricolă judeţeană şi Trustul judeţean S.M.A. ar trebui să intervină cu mai multă promptitudine. Aflăm că trustul judeţean ar fi vrut să sancţione ca unele abateri în staţiunile în subordine, dar n-a putut să o facă deoarece existenţa sa nu este reglementată încă oficial... SEAMĂNĂ Semănatul florii-soarelui s-a declanşat in mai multe cooperative agricole din judeţul Călăraşi. Un aspect de la pregătirea terenului de la Ceacu. Sacii umpluţi cu pămint vor împiedica apele să inunde terenurile agricole. Bumbacul recolta ’80 este şi acum... în picioare. Cind se va intra cu plugurile aici ? (aspect de la cooperativa agricolă Vărăşti) Contribuţie importantă la activităţii din transporturi şi (Urmare din pag. 1) cutii aproape 140 000 de oameni ai muncii, care au făcut peste 200 000 de propuneri, privitoare la perfecţionarea producţiei şi a muncii, la introducerea unor noi procedee tehnologice, la ridicarea calităţii unor prestaţii, la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale lucrătorilor din această ramură. Prin transpunerea în fapt a numeroase propuneri formulate, s-au putut obţine bune rezultate. O preocupare similară a fost manifestată pentru organizarea şi desfăşurarea întrecerii socialiste, pentru antrenarea tuturor celor peste 600 000 de membri ai sindicatelor la îndeplinirea obiectivelor stabilite. Comitetul Uniunii a sprijinit comitetele sindicale in acţiunea de creştere a eficienţei întrecerii socialiste, prin răspindirea experienţei înaintate, extinderea metodelor şi tehnologiilor avansate, organizind consfătuiri, dezbateri, simpozioane şi alte acţiuni. Sarcinile privind reducerea consumurilor si încadrarea in normele de combustibil stabilite au constituit preocupări de seamă ale sindicatelor din această ramură, acţionindu-se pentru extinderea unor iniţiative ca : „Să remorcăm o zi pe trimestru toate trenurile din program cu combustibil economisit“, „La fiecare 100 km, un litru de benzină economie“, „Nici o maşină şi nici un utilaj sub randamentul planificat“, „Contul de economii al grupei sindicale“ etc.. Pentru dezvoltarea mişcării de invenţii şi inovaţii, s-au întreprins acţiuni în scopul activizării comisiilor inginerilor şi tehnicienilor, a celor 115 cercuri ale inovatorilor, pentru a se asigura participarea intensă la introducerea tehnicii şi tehnologiilor noi în producţie, la dezvoltarea creaţiei tehnice şi ştiinţifice de masă. Prin aplicarea a 51 de invenţii şi 255 de inovaţii, s-a obţinut în cincinalul precedent o economie postcalculată de aproape 165 milioane lei. Dezbaterile din cadrul recentei conferinţe a Uniunii sindicatelor din transporturi şi telecomunicaţii au scos in evidenţă şi unele neajunsuri. Cum vor contribui sindicatele la înlăturarea lor, la ridicarea pe o treaptă calitativ superioară a activităţii din acest domeniu ? — Intr-adevăr, participanţii la conferinţa Uniunii pe ramură au semnalat o serie de deficienţe, făcînd propuneri concrete pentru înlăturarea lor. S-a arătat astfel că timpul de staţionare al vagoanelor la încărcare-descărcare şi în tranzit este încă ridicat, ceea ce a făcut ca în cincinalul precedent rulajul vagonului de marfă să fie de 4,57 zile în loc de 3,68 zile cit a fost planificat. Folosirea maşinilor utilajelor, instalaţiilor si mijloacelor de transport specifice in construcţii este incă necorespunzătoare. Se înregistrează încă întîrzieri în circulaţia trenurilor, iar pregătirea garniturilor de tren, asigurarea curăţeniei vagoanelor, ca şi a autobuzelor sau a sălilor de aşteptare lasă de dorit. Unele deficienţe se înregistrează şi în sectoarele de drumuri, de poştă şi telecomunicaţii. Pentru înlăturarea acestor neajunsuri, Comitetul Uniunii a întocmit un program de măsuri, care ţine seamă şi de sarcinile sporite pentru acest an — creşterea volumului de mărfuri transportate cu 4,5 la sută, a volumului activităţii de poştă şi telecomunicaţii cu 6 la sută, iar a valorii producţiei nete industriale cu 5,3 la sută , astfel incit sindicatele să acţioneze mai hotârit pentru sprijinirea unităţilor în realizarea sarcinilor de plan. Va fi acordată o atenţie sporită organizării şi desfăşurării întrecerii socialiste, generalizării iniţiativelor şi metodelor valoroase. Un obiectiv important ii va constitui optimizarea transporturilor. Fiecare lucrător va fi ajutat să înţeleagă că optimizarea transporturilor, reducerea distanţei medii, înlăturarea transporturilor încrucişate şi a tuturor transporturilor neraţionale reprezintă o sursă sigură de creştere a capacităţii de transport, fără investiţii, de economisire a carburanţilor şi energiei. Dealtfel, pe această linie de preocupări se vor întreprinde şi alte acţiuni având în vedere că, în acest an, numai la calea ferată volumul de transport trebuie realizat — comparativ cu anul 1980 — cu un consum de energie mai mic cu 25 000 de tone combustibil convenţional în tracţiunea Diesel şi cu 54 de milioane kWh in cea electrică. Comitetul Uniunii şi comitetele sindicatelor îşi vor intensifica activitatea politică şi culturaleducativă, pentru întărirea disciplinei în rindul tuturor celor care concură la siguranţa circulaţiei. Acţiuni similare se vor întreprinde şi în vederea înlăturării unor neajunsuri din sectoarele de poştă şi telecomunicaţii. privind pierderile şi violările de colete, intîrzierile in difuzarea presei, deranjamentele din reţeaua telefonică. Prin asemenea acţiuni şi prin altele care vor mai fi întreprinse, vom putea contribui mai eficient la îndeplinirea sarcinilor din domeniul transporturilor şi telecomunicaţiilor, la satisfacerea în mai bune condiţiuni a cerinţelor economiei naţionale. îmbunătăţirea telecomunicaţii MWmWMWA Omul îşi frămîntă miinile în semn de nelinişte şi îngrijorare. In cele din urmă ia taurul de coarne, cum se spune : — Am şi eu o problemă. Grea, dar dacă se rezolvă sint băiat bun ! — Eşti ăl de ţi-a făcut reclamatie asociaţia de locatari din blocul „Patria“ ? Ei, problema este intr-adevăr grea. Dumneata ai atelier la parterul blocului şi deranjezi locatarii. Iţi facem referat şi te desfiinţăm. Aşa-i drept ! — Aveţi dumneavoastră inima asta ? Oameni suntem, şi apoi am fost trimis de... ştiţi cum stă treaba... Ce ziceţi ? — Zic să laşi ce ai de lăsat şi să aştepţi. Şi au aşteptat. Pe de o parte asociaţia de locatari care solicitase comitetului executiv al sectorului I din Capitală desfiinţarea atelierului deţinut de meşterul Dumitru Buturugă, iar, pe de altă parte, meşterul care „înaintase“ plicul. Să nu credeţi cumva că el conţinea vreo plîngere sau contestaţie. Nu, era burduşit cu 4 000 lei, in virtutea cărora asociaţia de locatari trebuia să piardă partida. Şi a pierdut ! Eu timpul să vă asigur că dialogul de mai sus nu s-a purtat la un colţ de stradă sau în vreun loc deocheat. Nu, discuţia a avut loc într-un oficiu comercial al consiliului popular de sector şi in prezenţa a doi reprezentanţi ai săi : Theodor Rusescu, şeful oficiului şi economistul Ion Chiriţă. Oameni investiţi cu o gamă largă de atribuţii în ce priveşte activitatea comercială de pe raza sectorului, dar care au preferat să transforme sarcinile de serviciu în surse de venit personal. Aşadar, cei doi funcţionari întocmesc un referat în baza căruia meşterul este autorizat să deţină mai departe atelierul, respingînd cererea îndreptăţită a asociaţiei de locatari. Avind ceea ce se cheamă „o pilă“, Buturugă revine împreună cu Marian Preda pentru a solicita (nu pe gratis, fireşte, ci în schimbul a 15 000 lei) un spaţiu comercial în strada M. Eminescu nr. 7. Lucrurile nu se derulează însă conform aşteptărilor, deoarece, în acelaşi timp, un alt meseriaş obţine de la un for ierarhic superior spaţiul în dispută şi cei doi sunt nevoiţi să restituie 14 000 lei, oprindu-şi pentru bunele lor intenţii comisionul de 1 000 lei Am putea pune punct aici considerind că cei doi funcţionari au greşit, lăsîndu-se pentru o clipă ispitiţi de obţinerea unor foloase necuvenite în schimbul unor mici servicii Oamenii recunosc şi regretă fapta. Dar, nu, Rusescu şi Chiriţă cad la o înţelegere, în virtutea căreia, pe parcursul a patru ani, vor profita de funcţiile, lor pentru a-şi rotunji veniturile. Atribuţiunile de serviciu îi acreditau cu puterea de a propune înfiinţarea sau desfiinţarea de unităţi comerciale şi prestatoare de servicii, deopotrivă pentru meseriaşii cooperatori ori particulari, precum şi cu aprobarea eliberării de autorizaţii de funcţionare a unor ateliere sau puncte de desfacere stradale. Avind în mină pîinea şi cuţitul, cum se spune, ei s-au gindit să profite. Ideea aparţine şefului de oficiu, adică lui Rusescu. — Măi băiatule, îl cheamă acesta pe subaltern la ordine, tu ai studii superioare, dar iţi lipseşte experienţa. Uită-te la mine. Am lucrat la viaţa mea ca nonlator, casier la I.C.R., am trecut şi prin funcţia de gestionar la alimentară, după care am promovat şef de birou administrativ şi acum şef de oficiu. în tot timpul ăsta, am învăţat că se poate trăi şi mai bine fără prea mare efort. Şi n-am studiile tale ! Cunosc la oameni, mai ales la o anume categorie, şi-ai să vezi că cei ce vin să solicite un spaţiu cit de mic pentru o gogoşerie, o patiserie sau orice alt atelier, aduc singuri, ploconul. — Ce trebuie să facem noi ? — Fixăm împreună suma la care trebuie să se ridice contravaloarea serviciului pe care-1 facem, tu iei banii și-i împărţim frăţeşte. N-a fost chiar frăţească împărţeala, dar nimeni nu s-a declarat nemulţumit. A venit Octavian Ilie, de la cooperativa ,,Deservirea“, să solicite deschiderea unui atelier pentru reparat obiecte de artă. A dat 1 000 lei, un cartuş de ţigări şi o brichetă şi a obţinut spaţiul necesar. Ilie îi prezintă „pila“ şi fratelui său Mihai şi, împreună, solicită un alt spaţiu în str. Nicolae Bălcescu nr. 25. Pretenţiile sunt în creştere, aşa că, de această dată, aprobarea costă 10 000 lei. Peste un an Ilie va cere un alt spaţiu şi va da 12 000 lei. Relaţiile se diversifică, cei interesaţi aflînd ■ unii de la alţii la ce uşă să bată. Vine Constantin Podaru, tot de la „Deservirea“ (ca şi cum cooperativa n-ar fi avut o conducere !), oferă 20 000 lei şi obţine un spaţiu în bd. Magheru , după puţin timp revine cu 1 000 lei şi-şi lărgeşte obiectul autorizaţiei. Clienţii se ţin lanţ. Urmează Eduard Bardajan cu 4 000 lei, Costică Căldărescu cu 3 500 pentru un punct de desfacere stradal, Stan Georgescu cu 2 000 lei pentru o tocilărie, Adam Tasu cu 7 000 lei pentru o patiserie, soţii Tânăsescu, 10 000 lei, Ion Dumitru, 2 000 lei şi încă mulţi alţii. Cei mai buni de jumulit rămin insă meseriaşii particulari. Lui Anton Dimitriu i-au pretins pentru un mic spaţiu în strada Academiei 20 000 lei. Lui Marcu Meilich, 15 000 lei. Pe decoratorul florar Ion Simionescu, cei doi funcţionari il şantajează pur şi simplu, ameninţîndu-l cu retragerea autorizaţiei dacă nu plăteşte peşcheşul. Ca să scape de necaz, omul dă 8 000 lei. Cu asemenea recalcitranţi, Ruşescu devine neiertător. Indignat că nu-i recunosc atotputernicia, şeful de oficiu imaginează şi pune in aplicare mici scenarii, storcind tot ceea ce este de stors. Cazul Podaru pare cel mai semnificativ în acest sens. Economistul "Chirilă" se prezintă la atelierul acestuia și-i pretinde încă 2 500 lei. Șeful se declară însă nemulţumit : — Ce-i Podaruie, am ajuns să ne tirguim ? — Nu, dom’ Rusescu. Am plătit cit a cerut dom’ Chiriţă, zău aşa. — Ai plătit, mă, dar nu cit trebuia. Te-ai uitat bine pe autorizaţie ? Nu te-ai uitat. Altfel vedeai că acolo nu scrie că ai dreptul să lucrezi şi obiecte de podoabă. Pentru ele, taxă suplimentară... Şi meşterul plăteşte încă 2 000 lei. Nici cizmarul Aldea nu scapă mai uşor. Chiriţă ia „darul“ de la soţia acestuia, dar Rusescu se face că nu ştie nimic şi-i ridică autorizaţia, obligîndu-l astfel să-i dea şi lui o anumită, sumă de bani. Precizam la început că între şef şi subaltern a intervenit o înţelegere asupra împărţirii in mod egal a sumelor încasate drept mită. N-a fost întrutotul respectată (șeful stabilindu-și o cotă mai mare), dar amănuntul a fost trecut sub tăcere, fiecare incercînd să-l păcălească pe celălalt, tratînd din cind în cinci afaceri pe cont propriu. Rusescu ia de la meşterul Nicolae Cotea 5 000 lei, dar Chiriţă face dovada că a învăţat din experienţa şefului şi-l păcăleşte pe Marian Preda cu 10 000 lei. Principalul pentru ei era să nu se certe, chiar dacă „micile trădări“ erau descoperite. De altfel, înţelegerea lor mai prevedea un amendament introdus de Rusescu, conform căruia oricare dintre ei ar avea ghinionul să fie prins, nu îi trădează pe celălalt. în acest fel, gindea el, le va fi mult mai uşor să se ajute la nevoie... Au avut însă ghinionul să cadă împreună şi odată cu ei „pila“ tuturor acelora care au contribuit la săvirşirea a nu mai puţin de 36 de infracţiuni sancţionate de legea, penală, foloasele necuvenite ridicîndu-se la aproape 300 000 lei.1 . Există insă un aspect care trebuie retinut : pericolul social pe care-l prezintă aceste infracţiuni, ele puţind înrădăcina în mentalitatea unor oameni cu un grad redus de conştiinţă, ideea că, fără a oferi avantaje materiale nu se poate obţine realizarea unui anumit interes. Şi, din păcate, mulţi dintre cei taxaţi de Rusescu şi Chiriţă sunt sclavii unor asemenea mentalităţi. Pe aceştia nu trebuie să-i plîngem, cum de altfel nici ei n-au făcut-o cind au dat banii. Pentru că, iertată să ne fie afirmaţia, atunci cind au mituit pentru a obţine o autorizaţie de funcţionare sau un spaţiu într-un bun vad comercial, nu la noi consumatorii s-au gindit... Cit priveşte activitatea infracţională a celor doi, Theodor Rusescu şi Ion Chiriţă, ea a fost aspru sancţionată printr-o condamnare de 7 şi, respectiv, 6 ani şi 6 luni închisoare ! Emil Munteanu Cind „pila" şi-a Pagina a 3-a —1 aprilie 1981