România Liberă, iulie 1981 (Anul 39, nr. 11406-11432)

1981-07-11 / nr. 11415

Pagina a 2-a — 77 iulie 1987 TIMP ŞI EDUCAŢIE Omul gospodar Îşi face vara sanie şi iarna căruţă. Omul şco­lii se gindeşte în vacanţă la şcoa­lă mai mult decit în timpul anu­lui şcolar. Se ştie, copiii şi ti­neretul de astăzi invaţă fără în­doială, foarte multe lucruri sau, în orice caz, i se cere să înveţe. La invăţămintul tradiţional, la disciplinele tradiţionale s-au a­­dăugat date şi discipline noi, dar s-a înlăturat foarte puţin din ceea ce s-a învechit, din isto­rismul problemelor, din aspec­tele lor prea specioase, de mare amănunt. In chip fatal, la unele discipline s-a micşorat şi numă­rul de ore, dar cantitatea de ma­terie de învăţat a rămas cam aceeaşi. Fireşte, Ministerul Edu­caţiei şi învăţămîntului a de­pus, la indicaţiile partidului, mari eforturi pentru îmbunătăţi­rea procesului de învăţămint, pentru integrarea lui cu cerceta­rea şi producţia, pentru evitarea supraaglomerării elevilor şi stu­denţilor, şi, totuşi, obiectiv, aceş­tia sunt încă aglomeraţi, rămî­­nindu-le puţin timp pentru stu­diul individual, pentru meditaţia personală asupra lucrurilor citi­te ori ascultate la curs. Desigur, un singur om nu va găsi soluţii, şi nici nu avem această preten­ţie, la asemenea problemă vita­lă, complexă şi complicată. De aceea discutarea ei cu răspun­dere, fără prejudecăţi şi fără spirit alarmist, mi se pare im­perios necesară. Pînă atunci, cred că unele probleme, menite să-i despovăreze pe cei de pe băncile şcolilor de toate gradele, se pot aborda cu mai multă hotărire şi exigenţă din partea factorilor de răspundere. Mă gindesc, de pil­dă, că manualele pentru diverse clase să fie alcătuite de profe­sori care predau efectiv în cla­sele respective, ca dimensiunile manualului şi ale fiecărei lecţii să fie strict adaptate la timpul afectat disciplinei respective în procesul de învăţămint, oricare ar fi ea. Mă gindesc, de asemenea, la obligativitatea introducerii inter­­disciplinarităţii dar cu condiţia, la fel de obligatorie, să se evite paralelismele, factologia seacă, uşor de găsit în orice lucrare de referinţă, savantlîcurile pedante şi inutile, ca şi bavardajul belfe­­resc şi eseistica superficială, în numele importanţei unei pro­bleme nu se poate admite ca ea să fie predată, în fel şi chip, la Ion Dodu Bălan trei-patru discipline, sau în trei­ - patru ani succesiv. In schimb aş vedea foarte potrivite mai mul­te texte despre oamenii de şti­inţă români, despre momente din evoluţia civilizaţiei româneşti, texte plăcute, accesibile, care să introducă pe cei mai mici elevi in istoria unor discipline pe care le vor studia mai tirziu. Pentru economisirea bugetului de timp al elevilor, de pildă, pentru mai buna folosire a lecturilor parti­culare, aş vedea absolut nece­sare nişte antologii portative, cu texte fundamentale din documen­tele de partid, din istoria ţării, din marii scriitori clasici şi con­temporani, texte, intr-adevăr an­tologice, utile şi plăcute care sa satisfacă nu ambiţia scriitorului sau a alcătuitorului antologiei, ci nevoile obiective ale tînărului in­formare. Aceasta ar compen­sa şi nevoia acută de carte, să­răcia şi caracterul anacronic al unor biblioteci, mai ales din me­diul rural, dar şi din Capitală. Trebuie să creăm instrumente de lucru pentru tineretul stu­dios mai suple şi mai adecvate bugetului său de timp, fără a face nici o concesie conţinutului. Instrumente de lucru creatoare, care sâ-i iniţieze pe tineri in studiul unei discipline, să-i de­prindă a gindi personal şi nu să le dea textul de-a gata, mută in gură cum se zice. Instrumente care să-i înveţe a învăţa singuri, adică a munci, căci mari peda­gogi ne îndeamnă să muncim mai întii şi mai apoi să citim, adică sa urmeze fiecare individ calea pe care a mers omenirea întreagă, de la începuturile ei. Tânărul studios de azi ar trebui să fie, şi din păcate nu este, complet străin de buchiseala, de memorizarea mecanică a unor date. Deşi pare straniu, lipsa de timp şi de mijloace de lucru şi de informare creatoare îl îm­pinge la o asemenea atitudine anacronică faţă de insuşirea cu­noştinţelor. Ceea ce oricine ar trebui să poată găsi de-a gata, în lucrări suple de referinţă, nu se cade să în­veţe pe de rost. Dar, din pă­cate, nu avem nici o Enciclo­pedie şcolară, cum au majori­tatea ţărilor lumii. De ani şi ani vorbim despre o asemenea en­ciclopedie dar nimeni nu o rea­lizează şi cit ar fi de necesară, cit de mult ar economisi bu­getul de timp al tinerilor stu­dioşi, cit de bine i-ar putea obişnui cu instrumentele de lu­cru moderne. In locul a 50—100 de titluri pe care elevul , uneori n-are unde le ţine sau nu le găseşte, se pot realiza 2—3 titluri de asemenea Antologii, bine şi exigent gindite, şi o Enciclopedie şcolară sau pentru tineret, care ar fi de o mare funcţionalitate in procesul de învăţămint şi ar con­tribui intr-o anumită măsură la acordarea unor şanse egale de învăţătură tuturor copiilor ţă­rii. La fel de util ar fi, in sco­pul in care discutăm, un Vade­­metum pentru şcolari in care să găsească principalele date ne­cesare culturii generale a unui tinăr de azi. In acest scop sun­tem datori să oferim tineretu­lui cîteva cărţi fundamentale de referinţă şi informare cu care sâ se poată pricind uşor de­plasa dintr-un oraş un altul, de pe un şantier pe altul, dacă este nevoie. S-au realizat unele lucrări foarte aproximative de această natură, dar în genere, superficial, fără o concepţie clară, integratoare faţă de în­­văţămînt şi nevoile de formare a tînărului. Editura Albatros a avut frumoase iniţiative in acest sens, dar singură nu poate re­zolva, nici din punct de ve­dere material asemenea com­plexe probleme. Să fie clar, nu pledăm pen­tru ştiinţă şi cultură in pilule. Pledăm pentru o atitudine ra­ţională, umană, în faţa unei si­tuaţii obiective, cu care se con­fruntă în fond şcolile din toate ţările lumii. Un lucru e însă limpede pentru toată lumea : omul universalist al Renaşterii n-a trecut pragul secolului al XIX-lea ; dezvoltarea impe­tuoasă a ştiinţelor, îmbogăţirea datelor din diverse domenii, constrînge tot mai mult omul la o anumită specializare, dar nu trebuie să-l unilateralizeze. Pen­tru aceasta oamenii şcolii din toată lumea caută soluţii, efi­ciente, de perspectivă. Discu­tând cîteva din soluţiile la care m-am gindit în calitate de ca­dru didactic, nu am, fireşte pretenţia că le-am şi găsit, dar am certitudinea că trebuie re­pede găsite de către toţi cei in­teresaţi şi aplicate cu fermi­tate pentru binele şi sănătatea tineretului nostru, pentru viito­rul culturii şi civilizaţiei româ­neşti. Să ajutăm tineretul să în­veţe mai modern şi mai uşor, să înveţe a învăţa ceea ce-i tre­buie, să ştie că nu numai pen­tru şcoală şi note învaţă, ci mai ales pentru muncă şi viaţă. Căci adevărata şcoală a unui om şi chiar a unui popor este munca lui de fiecare zi. Şcoala fără folos real pentru viață e o de­șertăciune. Cumpăr scule pescăreşti (Urmare din pag. 1) re — se va găsi la faţa locului... Da, pentru că in cazul acesta, ca şi in cazul atitor alte bălţi cu nume nu mai puţin eufonice — Ghimpaţi, Puturoasa, Gogotari, Beliţă, Porceşti funcţionează ca un halucinogen, acel unic re­sort : iluzia. ...Că la Ciocăneşti n-am prins nimic, lăţind deoparte cîţiva gu­­indaşi, de apă dulce, n-are vreo importanţă. Important este că In ultima clipă am prins din zbor o altă... informaţie. — La Mănăstirea s-a prins un somn de 24 de kilograme. Dar voi trebuie fir gros şi ca mo­meală lipitori de cal... Mă veţi crede au ba, dar In următoarele 3 ore ne aflam la Mănăstirea, cu nailon Tortue- Racine de unu, cu ace Mustad „cioc de vultur“, cu pupoanele lăsate la fund, pe fiecare cirlig zbătindu-se, alternativ, o lipi­toare, apoi o broscuţă, o coro­­ptşniţă apoi un şoricel, apoi iar o lipitoare ş.a.m.d. Şi ? To­tul, absolut totul a decurs nor­mal, adică după încă 12 ore de iluzii am prins, pe înnoptate, o nouă... informaţie : — Cade ceva la Braţul Rău de pe Borcea. Vă trebuie insă ru­­mb­i. larve de calul Dracului. Dacă săpaţi In mal, găsiţi bere­chet, o găleată la două cazmale. nu revărsat de zori eram la Braţul Rău. Voi adăugă doar un singur amănunt pentru a vă dai seama de temperatura iluziilor noastre. O larvă se găseşte la doi metri cu­bi de mal săpat. Egal: 500 de cazmale ! Şi ? Fi­reşte, din nou, totul, absolut to­tul s-a desfăşurat normal. Nimic deci, decit o nouă informaţie : Cică la Plevna II de la dig, in amonte... Urmează aşadar să demarăm spre Plevna bis. La drum, la asalt ! Veţi spune, poate, că a­­ceasta se numeşte nebunie. Nu, e vorba de iluzie, de îmboldi­­toarea, atotnutritoarea Himeră, fantasticul combustibil al tagmei pescăreşti. Şi iată-ne la Plevna bis, in a­­monte de dig, sub sălcii pletoase, cu balta năpădită ochi de nufăr galben. Vine şi paznicul, cu un nume de vis : Moş Zăpadă, bo­nom, locvace şi, mai ales in­struit : — In balta aceasta, zice, avem zece specii de peşti : crap, somn, plătică de 3 kg., şalău cu­ piciorul, biban la un kil, avem şi roşioară bălos, caras auriu, te­ne chinezesc care răstoarnă barca... Momelile care merg sunt următoarele : mămăliga, dar nu­mai pătrăţică, rima neagră, şer­pească, firea. Vă servesc eu cu de toate. A, nu pe bani. Nişte cîrlige mai măricele n-aveţi ? O „gută“ mai babană ? Nu exagerez : au fost cele mai fericite ceasuri din viaţă. E ade­vărat : se pornise o ploaie de sfirşitul lumii, vintul rupea plo­pii, trăznea un virful vergii... Dar noi nu vedeam sub valu­rile clocotitoare decit forfota ce­lor zece specii şi miracolul pri­mei mușcături. Firesc, nu s-a produs. S-a produs in schimb cea mai dezolantă catastrofă ce poa­te izbi tenacitatea unui pescar. S-a ivit sub forma unui tinăr binecrescut . Realitatea. Simpla și necruțătoarea realitate. — In balta asta nu e nimic... E apă moartă. — Cum adică ? Dar Moş Ză­padă ? — Moşu e un mincinos. Nici el nu dă aici. Pierdeţi vremea de pomană, zău, mi-e şi milă de dumneavoastră. In clipe aceea l-am urit de moarte. Nu pe moşul mincinos, ci pe tinărul binecrescut şi realist. Ne-am ridicat, am strins totul şi am jurat : — Vindem sculele, gata ! Dar nu le-am vindut. Căci la benzinăria din Lehliu un alt pescar amator tot iscodindu-ne pe unde am fost şi ce ispravă am făcut, ne-a dat un nou im­bold : — Vă spun eu... La Strachina colcăie crapul, nu cade insă de­cit lingă stuf, la coadă de rac. — Şi taci, de unde ? — Nici o grijă. Vă dă pazni­cul, ii daţi şi dumneavoastră nişte nailon, cirlige, o curea, un binoclu, ceva... — Perfect, am zis, şi brusc îmbărbătaţi am pornit-o. Zbu­răm cu 100 de km pe oră prin praf, peste mirişti, prin hirtoape. Spre Strachina, mereu spre Strachina. Numai spre Strachi­na. Ne aflăm pe vectorul principal al axiomei pescărești : o strachină mare, intactă, plină de iluzii. Nu, nu vom vinde sculele. .Dimpotrivă. Mai cum­părăm. Oferte numai persoane se­rioase. ­­ UNA PE ZI de MATTY­ ­ ...Mi-e că dacă-n cronica asta il compar cu Eminescu e In stare să nu-mi dea bună-ziua... încercările de a-1 interpreta pe Cehov ca autor de comedii pornesc, de fapt, de la o idee a lui Gorki, care a fost întimpi­­nată de cel care a scris „Unchiul Vania“ cu un „poate..." evaziv. Gorki venea cu un punct­ de ve­dere, în esență, sociologic, dis­pus fiind să critice „lenea" per­sonajelor fără a se lăsa impre­sionat de setea lor de fapte, iri­tat de „hamletizări" fără a în­ţelege fascinaţia meditaţiei, do­ritor să vadă depăşită „medio­critatea", „banalitatea“ momen­tului, fără a prevedea că tensi­unea dintre real şi utopic este o permanenţă a spiritului uman şi că discursurile acestor personaje despre ce va fi peste 300 de ani, despre „lumină“ şi „libertate“ sunt nu gratuite cu­ simbolice şi tocmai de aceea autentice şi me­reu actuale. Foarte bună cunos­cătoare a operei lui Cehov, pru­dentă în ceea ce priveşte ideea­­ că opera sa ar trebui interpretată numai prin prisma comicului dar subliniind cu insistenţă sce­nele burleşti, ori groteşti, Monica Săvulescu îşi concepe cartea de pe o poziţie „polemică“,­­în care marile confruntări ori replicile celebre apar, cel mai adesea de­rizorii, „tirade" goale, lipsite de măreţie tragică. Dar, dacă ne-am obişnuit ca de la Shakespeare Încă, să înţelegem în ce chip co­micul se Învecinează cu tragicul, işi face loc în preajma­ lui, asta nu înseamnă neapărat metamor­foza uneia dintre aceste catego­rii estetice în cealaltă. Şi nu îl vom comenta pe Hamlet dîndu-i lecţii de conduită... Faptul că foarte tinărul Cehov şi-a început cariera publicînd în „revistele distractive de dumi­nică“ nu poate fi un argument pentru a-l considera unul dintre comici. Monica Săvulescu obser­vă Monica Săvulescu: „Anton Pavlovici Cehov“, Editura „Al­batros“, 1981. vă cu justeţe : „Şi totuşi, numai umor dovedeşte el oare un ase­menea schiţe şi povestiri ? Nu­mai insul ţi-l poate oare stir­i...“ şi demonstrează metodic şi con­vingător că nici una dintre aces­te lucrări de tinereţe, amare şi crude, nu poate fi luată drept scriere a unui comediograf. In ceea ce priveşte dramaturgia, autoarea este dintre exegeţii care vorbesc de lucrările pentru sce­nă ale celui ce a scris „Unchiul Vania" ca despre nişte comedii de tip nou : „Pînă ajunge insă la această nouă „comedie" care răstoarnă tradiţia, Cehov stră­bate un drum lung şi întorto­cheat printre genuri literare şi concepte, pornind de la un tragic cu aparenţă comică in prima etapă de creaţie (atunci cind semna schiţe scurte prin revis­tele umoristice ale vremii) şi a­­jungind la un comic cu aparen­ţă tragică în dramaturgie". Cu ideea că personajele proeminen­te din dramaturgia cehoviana sunt doar „in aparenţă­­ tragice sunt comentate marile scene şi replicile cheie din „Unchiul Va­nia“, „Trei surori“, „Ivanov“, „Livada de vişini“. „Siste­mul replicilor în contradicto­riu este folosit şi in „Unchiul Vania“ din plin. La fel ca şi în piesa „Trei surori“ spre exem­plu unde în aceeaşi scenă Olga se simte un om sfîrşit pentru că munceşte prea mult, iar Irina se simte la fel de sfîrşită pentru că nu munceşte". Dar contra­dicţiile, dintre personajele lui Cehov sunt menite să creeze o anumită atmosferă care, aceas­ta, constituie secretul, originali­tatea şi faima marelui scriitor pe care unii nu ezită, astăzi, sâ-i prefere lui Dostoievski. „Neli­niştiţii" lui Cehov nici nu ar pu­tea respira decit in această atmosferă ce este emanaţie a unei stări tensionate. In capito­lul final, autoarea vorbeşte de „nevoia simţită de generaţia mea de a se detaşa de lumea cehovia­­na“, de „oamenii obosiţi şi bol­navi ai lumii cehoviene". Nu credem că e vorba de „un con­flict" intre generaţii ci de un mod anumit de a recepta atmos­fera cehoviană, aceea în care orice detaliu grotesc, burlesc, ilar nu are menirea decit să facă tragicul incă mai sfîşietor. Căci ii răpeşte măreţia : să o recu­noaştem, grandoarea a fost spe­ranţa secretă de salvare, a tra­gicului clasic. Omul cehovian trăieşte la răscrucea dintre două sisteme de a Înţelege existenţa, zbătindu-se fără scăpare între năruirea valorilor umaniste şi triumful lor posibil. La urma urmei, o lume în care personajele sînt nişte „nevro­paţi" chiar dacă nu e demnă de a fi considerată tragică, nici co­mică nu este. Ea nu va stirni nici plînsul dar nici insul, iar problemele de pa­tologie nu vor provoca dispute estetice intre generaţii. Perso­najele cehoviene trăiesc mo­mente de­ criză, cind conştienti­zează două serii de trăiri umane, antitetice între ele : pe de o parte se adună „lenea mîrşavă" (cum spune savantul ratat Pro­­zorov), deznădejdea, plictiseala, golul sufletesc, năruirea interi­oară, lipsa de sens al vieţii, sen­zaţia de prăbuşire, amărăciunea, îmbătrînirea, infringerea, urîţi­­rea, sleirea sufletească, alcoolis­mul, incapacitatea de a crede in ceva sau de a mai iubi pe ci­neva, pe de altă parte, apar si­multan, la unele personaje ca idee, la altele ca sentiment di­fuz, necesitatea de a începe viaţa de la început sau măcar in­­pre­­sia că aşa ceva nu este cu nepu­tinţă, credinţa în fapte ori doar nostalgia lor, năzuinţa de a crea un sistem filozofic propriu sau amintirea dureroasă de a . În­cercat aşa ceva, sentimentul ne­­mărgirii, vocaţia unei vieţi ade­vărate, plenare, capacitatea de a elabora metafore care să su­gereze luminozitatea civilizaţiilor viitoare şi din nou, pendularea îndărăt, spre clipele în care a trăi este dificil, cind, ca în fina­lul tragediei care este „Unchiul Vania" (si e o tragedie întrucit asistăm la prăbuşirea unor mari valori umane), personajele nu mai au de aşteptat decit momen­tul ultim cinci, in sfîrşit „se vor odihni". Monica Săvulescu se dovedeş­te în monografia sa „Anton Pav­lovici Cehov", o serioasă cunoas­­cătoare a operei discutate, a per­sonajelor, temelor şi motive­lor ei. In ceea ce priveşte atmosfera cehoviană, aceasta nici nu este o chestiune de erudiţie... Adriana Iliescu Vitrina cârtii O monografie Cehov A­ RQVISIIVC Trofeele visătorilor vrăceni Prin numărul de medalii de aur obținute, România s-a situat in fruntea celor 42 de ţări par­ticipante la recenta expoziţie mondială de vinătoare de la Plovdiv (R.P. Bulgaria). Iar dintre judeţele României pre­zente în expoziţie cu trofee, Vrancea a ocupat un loc frun­taş. Pentru că la Cremeneţ, in raza Ocolului silvic Soveja, a fost recoltat in septembrie 1980 trofeul de cerb care — prin cele 261,25 de puncte întrunite in ca­drul expoziţiei — a cucerit su­premaţia in lume, doborind cu 4,47 puncte vechiul record mon­dial. Şi tot de aici, din munţii Vrancei, au fost recoltate alte 13 trofee de cerb, urs şi mistreţ, medaliate la expoziţie cu aur. (CONST. AZOIŢII). Cine se aseamănă ••• Dan Munteanu, din Călan. Mariana Stoica, din Sebeş şi Victor Kovács, din Vulcan, s-au Intilnit şi s-au împrietenit. Prie­tenie de tâlhari , pentru că in­tr-o zi, ei au acostat un cetă­ţean, pe care l-au jefuit de bani sub ameninţarea cuţitului. Apoi s-au împrăştiat repede, ca să li se piardă urma. Dar tot repede au fost prinşi. Şi, după judeca­re, au fost condamnaţi la cite 3 ani de închisoare. (I. COJO­CARUI). Sticle de sifon fără... sifon Sticlele obisnuite pentru sifon se vind in magazin cu 25 lei bucata —* dar, la Deva, aceste ambalaje, valoroase, au devenit de multă vreme obiecte... fără valoare ! Şi iată de ce, in pri­mul rind, in municipiul respec­tiv nu se mai produce sifon de ani de zile (şi nici nu se umplu capsule pentru sifon). Deci, sti­clele n-au întrebuinţare ! Pe de altă parte, unităţile comerciale din municipiul respectiv nu a­­chiziţionează sticle pentru sifon. Ca atare, atit cetăţenii cit şi unităţile de alimentaţie publică, deţin in cămări şi din depozite mii de sticle pentru sifon. Inte­resant este că chiar şi unitatea de producţie pentru răcoritoare — care, atunci cind s-a construit, a fost numită fabrică de sifon — are un veritabil stoc de ase­menea sticle valoroase,­­dar fă­ră valoare. Culmea ironiei este că, in aceste condiţii, unităţile comerciale şi de specialitate oferă cumpărătorilor sticle pen­tru sifon ! Şi, bineînţeles, că in ultimii 4—5 ani nu s-a vindut nici o bucată ! Cine, cind şi cum va hotărî totuşi soarta acestor sticle — care se cer şi umplute cu mult aşteptatul sifon ? (C. IA­­COB). Dialogul ••• fanfarelor A intrat in tradiţia covăsneni­­lor să organizeze in fiecare va­ră întilniri ale celor mai vechi şi cunoscute fanfare din judeţ — un gen de dialog muzical al fanfarelor. Un asemenea dialog a avut loc reent In pitorescul amfiteatru natural de la Valea Zinelor, de lingă staţiunea Co­­vasna, unde s-au întîlnit fanfa­rele minenor, din Căpeni, ale cooperatorilor din Fan­fara tinerilor de­­« Beci şi cer»-­i tenara fanfară a Casei de cul­tură din Covasna. Localnicii şi cei veniţi in staţiune la odihnă şi tratament au avut posibilita­tea să aprecieze cele mai reuşi­­te prelucrări de folclor şi parti­turi specifice muzicii de fanfară, prezentate şi de alţi instrumen­tişti la această frumoasă serba­re cimpenească. (D. BUJDOIU). Bijutierul dijmuitor La unitatea nr. 31 „Bijuteria“, a cooperativei „Metalochimie“ din Brăila, era gestionar Pom­­piliu Coman. Fiind bijutier lucra cu aur şi, cum a pus mina pe un asemenea post de „Aur“, Pompi­­liu Coman a început să dij­­muiască bijuteriile clienţilor, uşurindu-le cu cite un miligram — două. O nimica toată — dar azi aşa şi miine la fel, din „ni­mica asta toată“ s-a ales cu aur de vreo 30 000 lei. Cu aurul pro­venit din dijmuială făcea ve­righete pe care le vindea la di­verşi clienţi. Afacere de... aur, pînă cind a fost prins şi tri­mis in fata instanţei judecăto­reşti. (VIOREL CHIURTU). Rubrică realizată de Pia Rădulescu Activitatea municipalităţii bucureştene in dezbatere cetăţenească Analiza activităţii sale din primul semestru al acestui an, a prilejuit Comitetului executiv al Consiliului popular al municipiu­lui Bucureşti — ocazia dezbate­rii cetăţeneşti, ţinute cu o zi in urmă — o privire critică asupra unor probleme cu care se confruntă. Buna desfăşurare a vieţii oricărui oraş implică, obli­gatoriu, cîteva puncte de refe­rinţă esenţiale : activitatea edi­­litar-gospodărească, problema a­­provizionării şi a resurselor care o susţin, întreţinerea şi admini­strarea fondului imobiliar. Cu atît mai mult, pentru un oraş de proporţiile Capitalei, aceste pri­orităţi se menţin constant în a­­genda de lucru a edililor lui. Capitolul investiţiilor edilitare, în anul 1981, este substanţial sus­ţinut, prin prevederea realizării unor obiective importante, atit în dezvoltarea reţelelor de ali­mentare cu apă şi canalizare şi a extinderii magistralelor de ter­­moficare, cit şi prin menţinerea condiţiei funcţionale a drumuri­lor şi a capacitării lor la cerin­ţele traficului modern. 1 460 000 m.c. pe zi apă potabilă se consumă în Bucureşti în mo­mentul de faţă, ceea ce, intr-o analiză comparativă cu alte ca­pitale, ne situează intre primele locuri. Se cunosc eforturile fă­cute in ultimii ani, pentru a se ajunge la acest debit, sau, altfel spus, ca fiecărui bucureştean să-i revină azi 774 litri apă potabilă pe zi , şi anul acesta, lucrările la cîteva obiective importante vor continua, în aşa fel, incit Capi­tala să aibă in plus încă 200 000 mc pe zi. în ciuda acestor supli­mentări­ anuale ale cantităţii de apă, majorate in concordanţă cu nevoile dezvoltării urbane, unele zone resimt încă lipsa acesteia. Pentru că, e un adevăr notoriu, dar din păcate intens practicat — şi cei prezenţi la dezbatere au subliniat-o in cuvîntul lor — în Bucureşti se risipeşte multă apă. Apă potabilă. Prin instala­ţiile defecte din locuinţe, prin cele ale întreprinderilor, care nu şi-au făcut amenajările de ri­goare pentru a degreva reţeaua publică de consumul industrial, prin numeroasele avarii neînlă­turate la timp. Alte acţiuni menite să spo­rească confortul edilitar au fost, de asemenea, trecute în revistă , am reţinut, astfel, grija munici­palităţii pentru furnizarea în condiţii normale a energiei ter­mice şi pentru dezvoltarea reţe­lei de termoficare , anul acesta, spre­­ exemplu, se vor construi 28 puncte termice, şi 9 km de reţea de termoficare la care se vor racorda cele 30 000 de apar­tamente şi obiective economice şi social-culturale din noile car­tiere de locuinţe. Şi în privinţa întreţinerii şi modernizării dru­murilor există o susţinută activi­tate. Asigurarea fluenţei circu­laţiei, şi redimensionarea la ni­velul traficului a unor artere a impus lucrări de amploare pe şoseaua Ştefan cel Mare, şoseaua Pantelimon, Bd. Gloriei, Bd. Pio­nierilor, pe Calea Moşilor şi Cal. 13 Septembrie, efectuarea lucră­rilor pentru punerea, în curînd, în circulaţie a pasajului rutier denivelat — podul Grant, mo­dernizarea şi întreţinerea unui număr important de străzi. Edi­lii oraşului au recunoscut, în acelaşi timp, că starea unor dru­muri este incă departe de exi­genţele pe care le implică o ca­pitală modernă, că este nesatis­făcător ritmul reparaţiilor şi al întreţinerii lor, că insăşi calita­tea lucrărilor suferă, atrăgind atenţia, atit întreprinderilor spe­cializate in aceste operaţii cit şi acelor unităţi de construcţii care, prin negospodărirea atentă a şantierelor, prin lipsa de cură­ţenie a acestora şi a zonelor ve­cine a utilajelor şi a mijloacelor de transport întreţin sursele de murdărire a străzilor. Sunt multe elementele prin care un oraş îşi defineşte perso­nalitatea. Despre Bucureşti se spune, adesea, că farmecul i-l dau grădinile şi parcurile sale. Pentru a întreţine această bună reputaţie, şi în această primă­vară primăria Capitalei a dat o atenţie deosebită dezvoltării spa­ţiilor de verdeaţă, întreţinerii celor existente, in general îm­bunătăţirii condiţiilor de odihnă şi agrement. Fiecărui bucu­reştean îi revin azi 21 mp de spa­ţii verzi. Capitala dispunînd de o suprafaţă de 4138 ha. In a­­cest prim semestru al anului au continuat lucrările de amena­jare la parcurile Plumbuita, Pri­­saca Dornei, Titan Sud, Miraj, s-au creat suprafeţe de verdeaţă în Satul Universiadei, pe Spla­iul Independenţei, pe Bd. Re­giei s-au­ reamenajat arterele Kiseleff, Ana Ipătescu, Alexan­driei, Drumul Taberei, Colenti­­nei, bulevardele Ana Ipătescu, Magheru, Nicolae Bălcescu, 1848 . am mai putea aminti de­spre milioanele de flori şi su­tele de arbori şi arbuşti plantaţi, despre mozaicurile, expoziţiile şi covoarele florale, în ideea de a sublinia o dată în plus grija edililor pentru un cadru orăşe­nesc cit mai plăcut sănătos şi atrăgător creat bucureştenilor. Grijă nu rareori nesocotită de către unii cetăţeni. Adunarea cetăţenească a Capi­talei a luat, de asemenea, în dez­batere problema aprovizionării populaţiei in primul semestru al anului. Din raportul Comitetului executiv rezultă să s-a obţinut fondul de marfă contractat cu principalii furnizori, că s-au re­alizat ritmic graficele de livrare a produselor şi recuperarea re­stanţelor, ceea ce a făcut ca pla­nul desfacerilor cu amănuntul în primul semestru al anului să fie îndeplinit in proporţie de 100,4 la sută. Faţă de consumul înre­gistrat anul precedent, s-au rea­lizat sporuri la principalele gru­puri de mărfuri : cu 24 la sută la legume, 10 la sută la fructe, 12,2 la sută la făină, 5,3 la sută la cartofi, 14,8 la sută la ouă, 5,8 la sută la preparate din carne şi 4 la sută la carne. In pieţe, datorită unui volum mai mare de marfă pus la dis­poziţie de sectorul agricol Ilfov, şi de judeţele limitrofe, datorită creşterii numărului de unităţi de vînzare şi al personalului, s-au asigurat condiţii pentru o apro­vizionare mai bună cu legume şi fructe. O resursă, importantă pentru sporirea volumului de mărfuri agroalimentare o constituie a­­gricultura Capitalei, a cărei aşe­zare într-un cadru organizatoric nou, permite ritmicitate şi cali­tate in livrarea produselor cu atît mai mult, cu cit, au fost cre­ate condiţii pentru utilizarea mai judicioasă a bazei materiale, pentru realizarea unei structuri optime a culturilor şi a efective­lor de animale, pentru obţinerea unor soiuri de mare productivi­tate. Paralel, acţiunea de culti­vare a terenurilor virane şi a suprafeţelor de pămint libere de către cetăţenii cartierelor sau angajaţii unor întreprinderi, a dus, la sporirea cantităţilor de legume şi zarzavaturi pentru populaţie. S-a recomandat de­putaţilor, cetăţenilor prezenţi, conducătorilor întreprinderilor de a folosi toate posibilităţile exis­tente, atât pentru cultivarea fie­cărui petic de pămint cit şi pen­tru impulsionarea activităţii de creştere a animalelor şi păsări­lor de către populaţie. Analiza pertinentă a activităţii Consiliului popular municipal desfăşurată în prima parte a a­­nului, analiză profitabilă d in umna dezbaterilor din adunarea cetăţenească — deopotrivă pen­tru edili şi cetăţeni a marcat re­pere importante pentru conti­nuarea activităţii intr-un plan îmbunătăţit în semestrul al II-lea. • De aceea şi concluzia acestei vii dezbateri cetăţeneşti, potrivit căreia, evaluarea critică a rea­lizărilor din primul semestru al anului, găsirea de către edili şi cetăţeni in acest cadru a unor soluţii pentru ca Bucureştiul să ofere condiţii de viaţă tot mai civilizate locuitorilor săi, ni se pare binevenită pentru asemenea întilniri. Ioana Pătraşcu „Románia libera“ In ziua de 25 mai, m-am prezentat cu un aparat de radio VEF 202, la unitatea din bd. Titulescu. Am spus tehnicianului că audiţia este neclară. Mi s-a spus să fas aparatul şi să mă prezint după două zile ca să mi se spună ce defecte are şi cit mă costă reparaţia. Am ple­cat şi m-am reîntors la 27 mai. Aparatul ședea tot in raft și incă nu fusese văzut. In cele din urmă, un tehni­cian l-a cercetat — treaba n-a durat nici două minute după care mi-a spus că are nevoie de reglaj care mă costă 153 lei. Mi s-a părut că ceva nu e in ordine și am spus că nu-l las la reparat, după ca­re am plătit taxa de verificare 18 lei (chitanţa 108055127 mai 1981) şi­ am plecat. A doua zi, am încercat şi la altă unitate, cea din bd. 1 Mai 179. Aici am fost primit cu atenţie şi solicitudine. Tehnicianul s-a uitat pe loc la aparat. Şi, spre surprinderea mea, mi-a spus că n-are defecţiuni şi că audiţia proastă se datoreşte, probabil, blocului în care lo­cuiesc. Pentru consultaţie nu mi-au cerut nimic, iată un fapt banal, poate, dar sem­nificativ in ce priveşte com­portamentul lucrătorilor din cooperaţie faţă de clienţi. Eu nu formulez nici o pretenţie, dar aş întreba conducerea cooperativei Radioprogres , tehnicianul din bd. Titulescu nu putea să sacrifice două minute să se uite la aparat, fără să mă mai oblige să fac al doilea drum şi să pierd două ore ? Şi-apoi, când de­fecţiunea e minoră, depista­rea ei nu cere timp sau veri­ficări ample, este cinstit să plăteşti 18 lei ? N-am înţeles, apoi, pentru ce mi s-a cerut suma de 153 lei. Tehnicianul nu m-a lămurit ce înseamnă reglaj, dar mi-a spus că n-are nevoie de piese care trebuie înlocuite. Logic gin­­dind sau primul tehnician este incorect, necinstit sau cel de-al doilea nu cunoaş­te meseria. Înclin să cred că prima ipoteză este cea reală. T. RĂDULESCU bd. 1 Mai nr. 168 Bucureşti Pentru ca să nu fie prea tirziu, noi, cultivatorii din comuna Malcoci, judeţul Tul­­cea, am apelat la ziar încă din ianuarie spre a fi îndru­maţi să combatem marele dăunător al cartofului şi al altor rădăcinoase care este cir­­tiţa. Drept urmare M.A.I.A., Direcţia generală economică a horticulturii — Trustul economic de producţie pen­tru cartof, ne-a comunicat cum trebuie să procedăm urmînd să procurăm, contra cost, substanţele necesare, de la Inspectoratul judeţean de protecţie a plantelor. Pină aici totul e in regulă. Surpri­za a fost mare insă, cind m-am prezentat la şeful de depozit al inspectoratului. A­­cesta mi-a spus că nici n-a auzit de aşa ceva, că n-are nici un fel de soluţie de com­batere a cirtiţei. Fapt care m-a determinat să mă adre­sez primăriţei noastre, spre a interveni la judeţ pentru procurarea celor necesare. Dar timpul trece şi cirtiţa probabil că a aflat că nu există soluţii şi a început să facă ravagii prin grădini. NICHITA BABA comuna Malcoci judeţul Tulcea M-am mutat de curind In­tr-o garsonieră dintr-un bloc nou construit. Conform unor uzanţe mai vechi, ştiam că, la mutarea in noile blocuri, apartamentele se dădeau in primire locatarilor fie de că­tre constructor, fie de către un delegat al I.C.R.A.L. Din păcate, la Centrul nr. 1 al I.C.R.A.L. aparţinind de sec­torul IV, problema luării in primire a apartamentelor de către locatari s-a rezumat­­ exclusiv la semnarea contract­­­telor de închiriere in care, bineînţeles, toate instalaţiile figurau ca fiind în perfectă stare de funcţionare. Practic, atit subsemnatul cit şi alti locatari care ne-am mutat in acest bloc am constatat că instalaţiile sanitare prezentau defecţiuni serioase : ţevi în­fundate de moloz,­­ sifoane defecte, infiltrări de apă in tavane şi pe pereţi etc. Per­sonal, am fost nevoit să chem pină acum vreo trei instala­tori spre a-mi remedia de­fecţiunile dar, după spusele lor, este nevoie de lucrări de anvergură. Oare este just ca intr-un bloc nou construit şi cu termen de garanţie, loca­tarul care se mută să fie ne­voit să plătească sume im­portante pentru remedierea unor deficienţe fiindcă unii meseriaşi nu şi-au făcut da­toria ? Ar fi de dorit ca I.C.R.A.L. să procedeze in vi­itor la darea in primire a lo­cuinţelor pe teren şi nu din birou. GHEORGHE TOMOZEI str. Piscului nr. 5 blocul nr. 81 ap. 39 Bucureşti Drumeţind mult prin ce­drii şi munţii patriei, in mod deosebit in zona Argeşului, am constatat un fapt care trebuie să dea de gindit. A început sezonul preparării brinzei de coşuleţ, care se ambalează în coajă de brad de la 0,5 cm diametru la 30— 40 cm. Corect şi legal ar fi ca, pentru acestea, să se valori­fice brazii indicaţi de orga­nele silvice. Din păcate, pro­­­­curarea cojii se face pe cale de braconaj, eludindu-se le­gea. Se sacrifică sute şi sute de puieţi, brazi mai tineri şi adulţi, cărora li se taie coa­ja pe înălţime de circa 2—3 metri, lăsindu-se copacul gol. Dezgoliţi, arborii pier in doi ani. Am intîlnit re­cent, după curmătura spre Ghimbav, trei brazi falnici, col­iţi la tulpină de ciobani (in cadrul ocolului silvic Ru­­căr). Problema fiind, zic eu, de interes naţional, trebuie discutat cu toţi ciobanii,­ cu unităţile care au Urle, cu cele particulare spre a se stabili de unde şi cită coajă le tre­buie spre a nu mai distinge pădurea. Jupuirea brazilor In plină creştere este o prac­tică păgubitoare, ce se cere stăvilită cit mai urgent şi de­finitiv. IOAN DOBRESCU Str. P. Zamfirescu nr. 11 F Cimpulung cinematografe ALO, ATERIZEAZĂ STRĂBUNICĂ ! Scala (11 03 72), orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20,15­­ Melodia (12 09 88), orele 9 - 11,15 - 13.30 -15,45 - 18 - 20 15 i Modern (23 71 01), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20,15 ; Grădina Moder, ora 21.15. DUELUL I Victoria (11 2» 79), orele 9 - 11,15 - 13.30 - 15,45 - 18 - 20,15 I (14 27 14), orele 9 - 11.15 - 13,30 - Flamura (85 77 12), orele 9 - 11 -13.15 - 15.30 - 17,45 - 20 . Mioriţa (14 27 14), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15.45 - 18 - 20. PROBLEME PERSONALE : Drumul Sării (31 28 13) Orele 1« - 18 - 20. PRUNCUL, PETROLUL $I ARDELE. Nil . Munca (21 50 91), orele 16 - 18 - 20. DETAȘAMENTUL „CONCORDIA*­I Flacăra (20 33 40), orele 15.30 -17.30 - 19.30. PUNGA CU LIBELULE ! Progresul (23 94 10) orele 16 - 18 - 20. PIUI MUNȚILOR: Doina (16 35 38), orele 16 15 - 18 - 20 . Pacea (60 30 85) orele 15.30 - 17.30 -19.30 MUPPETS LA HOLLYWOOD : Doina, orele 9 15 - 11 - 12 45 - 14.30. ALERGĂTORUL : Sala Mică a Pa­latului, orele 17 — 19.15. CAMPIONUL (ambele serul) ! Studia (59 53 15) orele 10 - 12.30 - 16 - 19 CHEMAREA : Central (14 12 24) orele 9.30 - 11,30 - 13.30 - 16 - 18 - 20. CORLEONE : luceafărul (15 87 67), orele 9 - 11.15 - 13,30 - 15 45 - 18 -20.15 ; Capitol (16 29 1­7), orele 9 -11.15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 ; Gră­dina Capitol, ora 21,15 ; Favorit (45 31 70), orele 9 - 11 15 - 13,30 -15,45 — 18 — 20,15 ; Grădina Lucea­fărul, ora 21. AVENTURI IN MAREA NORDULUI I Pot­la (11 86 25) orele 9 - 11,15 -13,30 - 15,45 - 18 - 20 15 . Bucuretti (13 61 54), orele 9,13 - 11,30 - 13,45 - 16 - 18 15 - 20,30 . Cultura­ (83 50 13), orele 9 - 11,15 - 13,30 -15 45 - 18 - 20.15. MOSCOVA NU CREDE IN LACRIMI­­ Eferie (13 04 83), orele 9 - 12 - 16 - 19 OLIMPIADA *48­­ Timpuri Noi (15 61 10), orele 9,30 - 11,30 - 13,30 -16 - 18 - 20 STELE DE DIMINEATA­­ Bu»«H (50 43 58) orele 15 - 17 - 19 PATRULA COSMICA IN ACfiUNE I Dacia (50 35 94), orele 9- 11,15 - 13,30 - 15 45 - 18 - 20,15. ALI BABA $­ CEI 40 DE HOTI : Fe­rentari (80 49 85) orele 1,5,30 - 19. JOCURI SERIOASE: Viitorul (11 48 03) orele 15 30 - 17.30 - 19.30. COSMONAUTUL : Popular (34.15 17), orele 15,30 - 17,30 - 19.30. KOJAK LA BUDAPESTA : Cosmo* (27 54 95), orele 15 30 - 17.30 - 19.30. STRADA PETROVKA 30 : Arta (213186), orele 9 - 11 15 - 13,30 -15,45 - 18 - 20. ARTICOLUL 420 : Ferovia: (50 51 40), orele 8,45 - 12 - 16 - 19 . Gloria (47 46 75), orele 8,45 - 12 - 16 - 19,15. IDILA CU MISS BRAZILIA : Excel­sior (65 49 45), orele 9 - 11,15 - 13,30 - 15,45 - 18 - 20 15. SECRETUL CASETOFONULUI : Gri­­vita (17 08 58), orele 9 - 11.15 - 13,30 - 15.45 - 18 - 20.15. SERPICO : Lira (31 71 71), orele 15.30 - 19; Giulejti (17 55 46), orele 9 - 11,30 - 14.15 - 17 - 19.45 ; Tom­is (21 49 46), orele 9 - 12,30 - 16 - 19.30. Grădina Lira, ora 21 ; Grădina Tomis, ora 21.15 SUPERMAN : Cotrocen (49 48 48), orele 15.30 - 19. STRADA HANOVRA : Floreasca (33 29 71), orele 9 - 11 - 13 - 15 30 -17.45 - 20 SHABANA : Volga (79 71 26), orele 9 -12 _ 16 - 19 CIM­ELE ELECTRONIC : Aurora (35 04 66), orele 9 - 11.15 - 13.30 -15.45 - 18 - 20 . Grădina Aurora, ora 21. MAREA NELINIȘTE : Grădina Aria, ora 21. PIERDUT ȘI REGĂSIT : Grădina So­rești. ora 21. DOMNUL MILIARD : Grădina Cul­tural. ora 21 IMI SARE TANDARA : Grădina Festi­val ora 21 MESAJ DIN SPATIU : Grădina Fla­căra. ora 21 15 MARFA FURATA : G'Sdlna Gloria. Oro 21 C* ISCRH : Grădina Miorita ora 21 JANDARMUL SI EXTRATERESTRII­­ Parc Hote* oro 21 15 p!?onM07Â mptfo^oi ooica Meteorologul de serviciu TAMARA LIMPÄSANÜ, ne comunica : STAREA VREMII : Vremea va fi usor instabila. Cerul va fi variabil, favorabil averselor locale de ploaie In regiunile de deal si de munte, și cu caracter izolat în celelalte re­giuni. TEMPERATURA : Maximele de as­tăzi vor fi cuprinse între 10 si 20 grade, iar minimele de la noapte în­tre 10 si 20 grade. I A SUCURESTI . Vreme uşor Insta­bila, cu cer variabil, favorabil profi. Temperatura maxima de azi va fi de 25-27 grade, iar minima de la noapte între 14 si 16 grade. Sîmbătă 11 iulie 1981 Soarele răsare la ora 5,41 fi apune la ora 21,00 ■manmuMM PENSIUNEA DOAMNEI OLIMPIA » Teatrul ,,C. I. Nottara" (59 31 03) ora 20 la Parcul Herăstrău ; STOP PE AU­TOSTRADA : Teatrul Foarte Mic (14 09 05), ora 20 ; CÎNTECUL IUBIRII - spectacol de sunet si lumina, ora 21 la Rotonda scriitorilor din Cismigiu (prezentat de Teatrul Mic - 14 70 81) ; CINTATI CU MINE UN CÎNTEC : Tea­­trul evreiesc de stat (20 39 70), ora 18,30 ; POPAS IN ISTORIE : specta­col de sunet si lumină ; Teatrul Gîu­­rești — la muzeul de'' arta, orele 11, 12, 17, 18 ; DAI UN... BIBAN DAR FACE ! : Teatrul ,,C. Tanase" — Gră­dina Boema (16 61 65), ora 20 ; VE­SELIE LA TANASE : Teatrul „C. Ta­­nase" — Grădina Batiştei (str. Batiştei nr. 14), ora 20 ; TINDALA... CLOŞCA : Teatrul ,Ţăndărică" (15 23 77) ora 20 în Cişmigiu : LA FINTÎNA DORULUI­­ Ansamblul Rapsodia Română (13 13 00), ora 16,30. tul SIMBATA 11 IUTE Programul 1­1,20 : Teleşcoala ; 10 : Film artis­tic. Căutarea ; 11,40 : Limba şi lite­ratura româna ; 12 : Capodopere — Mari interpreţi ; 13 : Mozaic cultu­ra­l-artistic-sportiv ; 18,05 : Mongolia - ţara cerului senin ; 18,35 : Saptâmîna politică ; 18,50 : 1001 de seri ; 19,30 : Călătorie prin ţara mea ; 19,55 : Te­­leenciclopedia ; 20,40 : Dallas ; 21,30 : Umor... la minut ; 22,05 : Te­lejurnal. Sport ; 22,30 : Nocturna TV. Programul 2 19 : Telejurnal ? 19,30 | Din muzica dansurilo­r popoarelor ; 20,10 : To­­--- depinde de noi . Reportaj ; 20,35 | Maeştrii artei interpretative : 21,25 : Documentar ştiinţific ; 22,05 : Tele­jurnal ; Sport ; 22,30 : Nocturna TV. DUMINICA, 12 IULIE Programul 1­9,00: Tot înainte ; 9,33: Pasărea al­bastră ; 10,00: Viata satului ; 11,45: Bucuriile muzicii ; 12,30: De straja pa­triei ; 13,00: Telex; 13,05: Album du­minical ; 15,40: Şah ; 15,50: Telesport; 17,20: Din creaţia cinematografică ro­mânească — Pădurea pierdută ; 18,10: Călători­ spre viitor ; 19 : Telejurnal ; 19 25: Onoarea României. De pe ma­rea scena a ţârii pe micul ecran ; 20,55: Film artistic Vîrsta ingrată. Cu: Fernandel, Jean Gabin, Marie Dubois; 22,30: Telejurnal. Programul 2 11,00: Teleşcoala ; 12,00: Documen­tar de stiinta ; 12,45: Primăvara la Praga ; 13,35: Călătorie prin tara mea; 14,00: Varietăţi... antologice ; 14,35: Desene animate ; 15: De drag şi de voie bună ; 15 30: Teatrul TV : Locui­­torii scenei de William Sarovan ; 17,00: Serată muzicală TV • 19: Telejurnal ; 1^’»15:­«Ie,d ramo ; 19,55: mi«b­oala TV ; 21,00: Documentar artistic ; 21,30: Muzică de jazz ; 22,30: Telejur­nal. •

Next