România Liberă, septembrie 1981 (Anul 39, nr. 11458-11483)
1981-09-01 / nr. 11458
„Románia libera“ Specialiştii TREBUIE SA CREASCA PRODUCTIVITATEA Foarte succint, productivitatea muncii poate fi definită drept rodnicia cu care este cheltuită o anumită cantitate de muncă. O, definiţie din care rezultă imediat importanţa pe care nivelul productivităţii îl are asupra eficienţei economice. Iar la rîndul ei eficienţa are o importanţă primordială asupra progresului economico-social, asupra bunăstării materiale şi spirituale a unei naţiuni, în general, şi a fiecărui cetăţean, in particular. Orice om al muncii poate sesiza acest adevăr în chiar întreprinderea in care îşi desfăşoară activitatea, în munca pe care o prestează. Reprezintă însă actuala productivitate a muncii nivelul dorit şi necesar? Avem posibilitatea să o sporim intr-un ritm mult mai accentuat ? Care sunt căile pe care ar trebui acţionat ? Iată doar citeva din nenumăratele întrebări la care am încercat să răspundem cu ajutorul specialiştilor pe care i-am solicitat ■ să , pună în dezbatere problema productivităţii muncii. Tovarăşii care au avut amabilitatea să participe la acest dialog sunt de la : întreprinderea „23 August“ Bucureşti — ing. Nicolae Voicu, şef serviciu pregătirea fabricaţiei, Institutul de economie industrială — ing. Dan Sava şi Radu Burbea, şef sector, Institutul „TITAN“ — ing. Nicolae Beldean, şef atelier proiectare maşini-unelte ■, agregat şi maşini unelte speciale, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini — Teodor Mărgăritescu, economist principal la serviciul organizarea conducerii şi producţiei, ing. Nicolae Velcu, inginer principal la serviciul organizarea şi normarea muncii, ing. Ion Calboreanu, şef serviciu in Direcţia tehnică. • Aprecierea productivităţii în unităţi fizice sau de timp de muncă — o modalitate mai exactă de evaluare şi comparaţie • Progresul tehnic, organizarea producţiei, a muncii şi conducerii, ridicarea calificării profesionale — trei principale căi de creştere a productivităţii • Utilajele moderne de mare tehnicitate şi productivitate trebuie folosite la potenţialul maxim • Ce aport poate avea proiectarea la sporirea productivităţii • O cerinţă primordială pentru bunăstarea naţiunii, a fiecărui cetăţean : atingerea nivelelor de productivitate din ţările avansate industrial Radu Burbea. Se pune in discuţie un indicator care evidenţiază intr-o formă foarte sintetică eficienţa economică a activităţii pe care o desfăşurăm. Deşi termenul este larg vehiculat şi cunoscut majorităţii cititorilor cred ci este bine să precizăm de la Început faptul că există o productivitate a muncii individuale, reprezentată de eficacitatea cu care este cheltuită forţa de muncă de către un muncitor sau un colectiv de lucrători dintr-o întreprindere, in condiţii specifice de înzestrare tehnică, calificare şi intensitate normală a muncii şi mai există o productivitate a muncii sociale, reprezentată de eficacitatea cheltuirii totale de muncă vie şi materializată, depuse in toate verigile procesului de producţie, incepînd cu obţinerea materiei prime şi terminînd cu crearea produsului finit, productivitate ce se măsoară prin timpul de muncă socialmente necesar... Dan Sava , în timp ce productivitatea individuală se apreciază de obicei, ca economisire numai a muncii vii şi se măsoară prin timpul de muncă individual cheltuit pentru obţinerea unui anumit produs sau prin raportarea producţiei realizate la cantitatea de muncă depusă de un muncitor sau de un colectiv. R. Burbea : Exact. Iată de ce vreau să subliniez faptul că productivitatea muncii sociale nu este o simplă însumare a productivităţilor individuale, ci ea reflectă condiţiile sociale de producţie într-o anumită perioadă RED. : Să nu intrăm totuşi prea mult in teorie... R. Burbea : O singură precizare. Acest indicator, al productivităţii, care oglindeşte calitatea şi eficienţa activităţii poate fi calculat în funcţie de producţia globală, marfă, netă sau fizică etc. De aceea, cred că merită reţinut ca un moment de referinţă Plenara Comitetului Central al P.C.R. din martie1978 cînd s-au luat hotărîri de majora importanţă şi în problema de care discutăm. Este vorba de adoptarea, pe lingă productivitatea valorică şi a indicatorului de productivitate fizică. De ce este important acest lucru? Pentru că, analizîndu-se numai productivitatea exprimată valoric, concluziile asupra muncii depuse în unele activităţi sau pentru diverse produse, comparativ cu altele, pot fi eronate. Obligativitatea aplicării, la un număr de produse, a calculului productivităţii în unităţi fizice sau in unităţi de timp de muncă, * permite o imagine mai exactă, mai corectă, a rodniciei muncii la fiecare nivel, in executarea produselor respective. RED. : Care ar fi thai■ concret, avantajele urmăririi productivităţii şi sub forma fizică ? R. Burbea : Se poate stabili mai ..corect necesarul de forţă de muncă direct productivă prin raportarea fondului de timp productiv din întreprindere la necesarul de ore pentru o anumită sortimentaţie sau produs. Se poate face o corelare mai corectă intre fondul de retribuire şi numărul de ore necesar sortimentaţiei de pian sau realizate. Permite o intervenţie mai eficientă în activitatea de normare tehnologică, arătînd unde sunt necesare îmbunătăţiri care să conducă la creşterea productivităţii muncii. T. , Mărgaritescu : Astfel, planurile de măsuri pot căpăta in fiecare unitate un caracter mult mai concret şi mai apropiat de cei ce desfăşoară o activitate direct productivă, prin exprimarea efectelor în pre-om sau pre-normă economisite. Dan Sava : Prin urmare, încă de la lansarea în fabricaţie a unui produs se poate urmări şi acţiona în vederea reducerii cantităţii de muncă, pentru un produs similar calitativ, de la o perioadă la alta. RED. : Să vedem ce părere are şi reprezentantul unei I-N. Voicu: Este adevărat că o asemenea exprimare a productivităţii constituie un element mobilizator pentru colectivul de muncă întrucât îi arată în ce măsură o acţiune sau alta conduce la reducerea timpului de muncă efectiv. Legat de partea aplicativă a temei abordate aş dori să spun că noi, pentru creşterea productivităţii , acţionăm pe trei direcţii principale : introducerea pretreprinderii greşului tehnic, îmbunătăţirea organizării producţiei, a muncii şi a conducerii, ridicarea calificării forţei de muncă. 1. Calboreanu : Sunt,de altfel, principalele căi de acţiune... RED. : Cu ce pondere intervin fiecare din ele in preocupările dv. ? N. Voicu : Preocupările şi rezultatele noastre au fost axate in special pe primele două direcţii. A treia, calificarea forţei de muncă este mai greu de stăpinit şi rezolvat, — şi cred că nu numai la noi — datorită fluctuaţiei personalului, cererii mari de muncitori calificaţi pe economie şi, de ce să nu o recunoaştem, a lipsurilor noastre în a găsi formele cele mai potrivite de a mobiliza oamenii in perfecţionarea cunoştinţelor profesionale. Referitor la primul punct, progresul tehnic, mi se pare că atit la noi în întreprindere, cît şi la nivel naţional preocupările s-au axat mai mul pe ridicarea nivelului de tehnicitate prin dotarea cu utilaje noi, moderne şi mai puţin pe ceilalţi factori, care vin să susţină respectivadotare. RED. : Care anume ? N. Voicu : Sculele cu care lucrează utilajele respective ca şi tehnologiile adecvate acestor utilaje. La noi vin multedelegaţii de specialişti de la firme din ţări dezvoltate industrial şi pot spune, din afirmaţiile lor, că ne invidiază pentru dotarea, tehnică existentă. T. Mărgăritescu : Numai că această dotare nu este folosită întotdeauna la nivelul maxim al posibilităţilor. RED. : In ce sens ? R. Burbea : Sunt utilizate pentru operaţii ce se puteau executa pe maşini universale, clasice. Deci, nu se ciştigă timp de prelucrare, nu se folosesc decit parţial performanţele deosebite ale utilajelor în cauză. RED. : Atunci de ce nu sunt folosite corespunzător ? N. Velcu: Sunt, de multe ori, neglijate condiţiile organizatorice specifice maşinilor şi tehnologiilor respective. Concret, este vorba de organizarea şi dezvoltarea activităţii de programare, de asigurare , a sculelor necesare, inclusiv a mijloacelor de pregătire a acestora, de întreţinerea corespunzătoare, în special a.. .echipamentelor electronice foarte complexe. N. Voicu : Iată de ce, în ultimul timp, aplicîndu-se indicaţiile date de secretarul general al partidului, tovarăşul NicolaeCeauşescu, cu ocazia vizitelor de lucru întreprinse ,la, unitatea noastră, s-a sporit preocuparea pentru dotarea maşinilor-unelte cu scule de mare randament. Am înfiinţat o secţie specială de proiectare a acestor scule. Am conceput şi executat cuţite de strung moderne, ce permit obţinerea unei productivităţi sporite cu 30— 40 la sută faţă de cele, clasice. Economiile iu are manopera datorită folosirii sculelor moderne de inaltă productivitate se ridică, numai pe primul semestru din acest,, an, la aproape 500 000 ore-om. In plus, ați fi redus , si efortul valutar cu peste 2 milioane lei valută. Am mai făcut o serie de scule speciale de debitat pentru carterele motoarelor, am introdus la tăierea maselotelor scule cu plăcuțe amovibile. Sculele speciale, de găurit rapid prin injectare permit o productivitate fantastică, de 30—40 ori mai mare decit în tehnologia clasică. Ne revine sarcina sa extindem folosirea unor asemenea procedee şi scule pentru că deocamdată ele sunt introduse numai in fabricaţia de motoare şi locomotive la citeva subansamble, importante cuhi ar fi carterele, taxele cardanice etc. , I. Calboreanu: Aş dori să evidenţiez şi un aspect autocritic in ceea ce ne priveşte pe noi, constructorii demaşini. Dată fiind dezvoltarea foarte dinamică a economiei naţionale, solicitările foarte mari de utilaje, ne-am obişnuit să ne axăm preocupările mai mult pe conceperea şi executarea unor utilaje, neglijind — cu unele excepţii — Soarta acestor produse in exploatare. Este timpul să facem o cotitură de mentalitate, să urmărim cu asiduitate — aşa cum fac şi firmele din ţările avansate industriale, ce se întîmplă cu produsele după ce au părăsit poarta uzinei, ce dificultăţi apat în exploatare, sâ ajutăm beneficiarul sâ le folosească la nivelul performanţelor, să intervenim cînd apar greutăţi, obiective sau subiective. D. Sava : Poate ar trebui discutat şi un alt aspect, * anume cum este apreciată productivitatea proiectantului.. Nu cred că măînşel afirmînd că de multe ori omul de la planşetă este mai puţin tentat ■ să-şi concentreze eforturile spre realizarea unui utilaj care să fie executat intr-un număr Cit mai mic de ore manoperă, întrucit aceasta, paradoxal, micşorează indicatorul de productivitate al activităţii proprii. N. Velcu : Intr-un fel este adevărat. De exemplu, depunind eforturi de a reduce numărul de piese din componentaunui utilaj de la 1 000 la 800, productivitatea proiectantului apărea mişcorată. Folosind mai bine noul mecanism economico-financiar putem elimina asemenea paradoxuri. Concret, pot spune că pentru domeniul maşinilor unelte am studiat împreună cu Direcţia generală tehnică din minister, o îmbunătăţire a sistemului de normare, astfel incit efortul de creativitate să fie stimulat, proiectantul să nu mai aibă tendinţa, de a creşte numărul de piese componente. D. Sava : Aşa cum in tema de proiectare ar trebui să apară mult mai pregnant alături de randamentul utilajului la beneficiar — deci productivitatea pe care o va obţine acesta folosind maşina respectivă — şi productivitatea realizării utilajului, deci numărul de ore-omi necesare pentru executarea lui. N. Voicu : Sunt de perfect acord în ceea ce priveşte necesitatea că organele competente să studieze posibilităţile de îmbunătăţire a indicatorilor de plan, referitori la productivitate, ţinînd cont de domeniul de aplicare. Consider că noul mecanism economico-financiar oferă cadrul ■ adecvat, cu condiţia să-l folosim în sensul lui cel mai profund şi să nu ne mulţumim doar cu căile bătute. Cred, de asemenea, ca la analizarea productivităţii muncii se impune o viziune mai cuprinzătoare, ţinîndu-se cont şi de randamentul pe care utilajul il are la beneficiar şi de preţul de cost şi de modul în care sînt evitate importurile sau materialele deficitare. RED. : Pentru a nu ne depărta de aspectele concrete ale problemei, aş sugera să discutăm puţin despre măsurile practice cese întreprind. T. Mărgăritescu : In acest cincinal, am relansat, la fiecare întreprindere şi centrală, un nou program-cadru, în domeniul productivităţii muncii. Este un program ce ţine seama de ideile ce s-au desprins şi aplicat la întreprinderea „23 August“ ca urmare a vizitei făcută la această unitate de tovarăşul , Nicolae Ceauşescu. O acţiune pe care o continuăm, încercând să o îmbunătăţim permanent, este alegerea unor întreprinderi model pentru productivitatea muncii, unităţi reprezentative unde experimentăm diverse soluţii iar schimburile de experienţă ce se organizează anual, măsurile adoptate la nivelul ministerului, urmăresc apoi generalizarea soluţiilor ce şi-au dovedit viabilitatea. Cred că un mare rol în creşterea productivităţii îl joacă modul de organizare a producţiei, muncii şi conducerii. N. Voicu : Perfect adevărat. In acest domeniu există rezerve imense şi experienţa noastră, a întreprinderii unde luare... o dovedeşte permanent. Am reuşit să creştem productivitatea, şi de aici producţia, prin reorganizarea fluxului tehnologic pentru fabricaţia de motoare, organizînd mai judicios liniile de producţie, înfiinţind unele microlinii de fabricaţie. Mulţumiţi de rezultat am trecut la reorganizarea fabricaţiei de locomotive. Partea de proiectare s-a terminat, acum urmează să o punem in practică. Dar între timp studiem şi alte îmbunătăţiri ce se pot aduce in fluxul fabricaţiei de motoare. N. Beldean : Sectorul de concepţie, proiectare, inginerie tehnologică poate la rindul lui sa obţină efecte spectaculoase în ceea ce priveşte sporirea productivităţii. Un singur exemplu. Noua tehnologie ce se va aplica la Piteşti va permite dublarea actualei capacităţi de fabricaţie a autoturismelor, prin proiectarea şi realizarea unor linii complexe de înaltă tehnicitate la executarea blocului motor, chiuloasei şi cămăşilor de cilindru. Şi nu numai pentru motorul actual ■ de 4 cilindri ci şi pentru cel modular de 2 şi 3 cilindri. RED : Cu ce forţă de muncă ? N. Beldean : Chiar, cu mai puţin, oameni. I. Calboreanu : Experienţa tuturor ţârilor avansate industrial arată clar necesitatea accentuării mecanizării şi automatizării operaţiilor, a introducerii robotizării. Dar aşa cum s-a mai subliniat în cursul discuţiei este nevoie ca maşinile şi utilajele moderne, de mare randament, să fie folosite la întregul lor potenţial. Altfel eforturile făcute de stat ,‘pentru producerea, sau achiziţionarea lor din străinătate se dovedesc de o eficienţă scăzută. Dan Sava : Este exact cum am lua un excavator de 10 mc şi l-am pune să lucreze la o capacitate de 2—3 mc. N. Beldean : Deseori se pierde o bună parte din capacitatea de producţie a unui utilaj modern, deci, se obţine pe total o productivitate scăzută, pentru că o parte din piesele componente — în special echipamentele hidraulice şi electrice — au o fiabilitate scăzută, se defectează prin urmare des şi utilajul are pauze lungi de inactivitate. T. Mărgăritescu : Revenind la organizarea corespunzătoare a întregii activităţi, aş dori sâ subliniez că ,acelaşi efort, de diminuare a productivităţii, îl are aprovizionarea defectuoasă cumateriale, piese, subansamble, a locurilor de muncă Există tehnologii de montaj care teoretic ar trebui , să permită o productivitate foarte mare dar care în realitate nu ating parametrii doriţi întrucit fie că lipsesc la un moment dat diferite piese, fie că nu sunt corespunzătoare, calitativ şi impun retuşuri şi ajustări manuale. N. Velcu : Fără a subestima importanţa introducerii progresului tehnic, cred că se impune o atenţie sporită şi altor factori ce influenţează productivitatea. De exemplu, forma de retribuire în acord global şi-a dovedit în numeroase cazuri eficienţa, atrăgînd membrii colectivului la găsirea soluţiilor de scurtare a timpului de execuţie, la eliminarea deficienţelor in organizarea producţiei şi, a muncii. Extinderea lucrului la mai multe maşini — polideservirea cum i se spune pe scurt — este şi ea o modalitate de creştere a productivităţii. Tot experienţa a dovedit, că in multe locuri polideservirea a devenit posibilă ca urmare a reorganizării liniilor de fabricaţie. RED. : Cred că majoritatea intervenţiilor celor prezenţi au răspuns afirmativ la întrebarea dacă productivitatea poate creşte. S-au desprins, de asemenea, şi căile de acţiune şi cauzele ce mai influenţează nefavorabil acest indicator. V-am ruga, in continuare să încercăm o comparaţie între productivitatea atinsă la noi şi cea din ţările avansate industrial. 1. Calboreanu : Cu toată simplitatea definiţiei productivităţii sunt dificultăţi serioase cînd vrem să comparăm productivitatea, să o evaluăm cît mai corect şi exact, chiar între diferite unităţi din ţară. Gradul tot mai mare de specializare, numărul mare de colaboratori şi furnizori ce intervin la realizarea unui produs, pot crea o imagine deformată a realităţii. R. Burbea : Metodologia diferită,, ce se aplică în diverse ţări în calcularea productivităţii riscă, de asemenea, să conducă la interpretări greşite, RED. Totuşi, trebuie să ştim cum stăm, la un moment dat, in raport cu alţii. I. Calboreanu : Avem produse său piese pe care le executăm în condiţii de productivitate egale sau chiar superioare celor mai bune realizări mondiale, la fel cum avem altele la care ne situăm sub nivelul ţărilor dezvoltate industrial.R. Burbea : Fără a ne lansa în afirmaţii categorice, cu pretenţii de mare exactitate, putem spune că datele pe care le avem la dispoziţie arată că în ţările avansate industrial o serie de ramuri şi subramuri obţin o producţie mai mare cu un număr de personal mai redus. Deci, evident, au o productivitate superioară. Aşa cum sublina tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de-al,doilea Congres al consiliilor oamenilor muncii tocmai această diferenţă de productivitate înregistrată in unele sectoare trebuie să stea in atenţia noastră pentru a putea atinge nivelul de dezvoltare dorit pe ansamblul economiei. ■fi. Velcu : Tocmai pentru că este greu să facem comparaţii la nivel general este nevoie să acţionăm pe multiple planuri şi la toate locurile de muncă pentru a ajunge şi chiar depăşi productivitatea din ţările dezvoltate industrial. Pentru că, din cele văzute în întreprinderile din străinătate, din literatura de specialitate, foarte mulţi muncitori, tehnicieni sau ingineri de-ai noştri pot compara consumul de muncă solicitat de o piesă sau alta şi să propună soluţii mai eficiente. N. Voicu : Perfect adevărat. De exemplu noi am trecut masiv la turnarea in modele metalice sau, mai nou, în forme vidate sau turnarea continuă şi eficienţa este deosebită, o serie întreagă de prelucrări ulterioare, mari consumatoare de manoperă, fiind eliminate. Sectorul de concepţie-proiectare poate da un ajutor substanţial în această direcţie. De exemplu ne-ar fi de real folos dacă institutul nostru „FAUR“ ar oferi soluţii de tipizare „pentru produse cum sunt locomotivele, dacă s-ar trece mai accentuat la modularea diverselor , , subansarmble, fapt care ne-ar permite ca folosind o serie de module-tip să râs-* pundem cit mai exact solicitărilor beneficiarilor, cu cheltuială minimă, de ore muncă, indiferent că sunt ore de proiectare sau execuţie propriu-zisă. I. Calboreanu : Aş dori să mai fac o precizare, semnificativă cred eu, pentru importanţa pe care o prezintă sporirea productivităţii. Am făcut nişte calcule estimative şi am ajuns la concluzia că dacă am păstra actualul nivel de productivitate, am avea nevoie în în 1985 în întreprinderile ministerului nostru de un volum de ore muncă efective dublu faţă de prezent. Creşterea productivităţii este cea care ne va permite să obţinem producţia planificată cu o sporire cu numai 10—N la suta a forţei demuncă. , RED. : Este un argument desigur. Dar multe alte asemenea argumente pledează, pentru necesitatea ca fiecare om al muncii, la locul unde îşi desfăşoară activitatea, să acţioneze pentru obţinerea unei productivități superioare... Marian Dumitrescu IATĂ DE CE SUBSTANȚIAL MUNCII " Pagina a 3-a — 7 septembrie 1981 PENTRU O NOUĂ CALITATE IN AGRICULTURĂ (Urmare din pag. 1) S.M.A., care, alături de generalizarea acordului global, va asigura executarea lucrărilor la timp şi in bune condiţiuni, (deci premisele pentru obţinerea unor recolte sporite), folosireamai completă a tractoarelor şi maşinilor agricole, reducerea, costurilor şi, îndeosebi, utilizarea raţională a combustibilului. Creşterea producţiilor agricole — şi pe această bază sporirea livrărilor la fondul de stat . — depinde in mare măsură de utilizarea fiecărui hectar de pârnuit,a fiecărui metru pătrat de la sate şi oraşe, * de măsurile luate pentru sporirea fertilităţii solului şi completarea rezervelor de umiditate in perioade mai secetoase. Trebuie sa se acţioneze, cu mai multă hotărire, pentru realizarea lucrărilor da îmbunătăţiri • • funciare, pentru folosirea corespunzătoare a sistemelor de irigaţii, pentru eliminarea excesului de umiditate de pe unele parcele. Va trebui să se extindă în cit mai multe unităţi agricole, — în special cele care dispun de grădini de legumire — utilizarea sistemelor simple pentru aplicarea udărilor apelindu-se la diferite acumulări, la apa din fintini şi din alte surse locale. Dimensiunea şi calitatea recoltelor nu sunt compatibile cu justificările de circumstanţă, cu autocritica formală. Va trebui, a arătat secretarul general al partidului, să judecăm oamenii nu după vorbe şi, referate, ci după producţiile pe care le-au realizat, şi să punem oameni pasionaţi, pricepuţi, hotărîţi să asigure înfăptuirea programelor de dezvoltare a agriculturii. Este necesar să se instaureze peste tot ordinea, şi , disciplina, răspunderea pentru soarta recoltelor. Consiliile populare, care răspund în raza lor teritorială de realizarea ’planului în agricultură’, trebuie să mobilizeze forţele necesare in spiritul Legii de executare a lucrărilor agricole. Se impune o legare fixai strinsă a cercetătorilor ştiinţifici de situaţia concretă din agricultură, inclusiv a cadrelor didactice din invăţămintul agricol superior. Obţinerea unor recolte bogate — la nivelul posibilităţilor reale — este strîrns legată de aplicarea tehnologiilor corespunzătoare la toate culturile agricole. Paralel cu necesitatea acordării unei atenţii deosebite organizării exemplare a campaniei de stringere a culturilor de toaimnă, în aceste zile, se va acţiona pentru a pune bazele recoltei de griu ce se va stringe în 1982. Pentru ca semănatul să poată fi încheiat, in mod necondiţionat, pe ansamblu, pină la 15 octombrie, iar în zonele de deal cel tîrziu pina la 1 octombrie, este necesar ca eliberareaterenului (ocupat, în prezent, cu porumb și alte culturi premergătoare) să se facă cu prioritate în vederea executării arăturilor.După arături, pină la însăminţări, trebuie să treacă cel puţin zece zile pentru pregătirea corespunzătoare a terenului, acordîndu-se pregătirii patului germinativ o grijă deosebită. In cel mai scurt timp, cu sprijinul Academiei agricole şi silvice, a institutelor de profil, vor trebui să fie lichidate deficienţele care există în asigurarea seminţelor şi materialului săditor de calitate corespunzătoare şi de mare productivitate. La semănatul griului se vor folosi seminţe de calitate superioară, ceea ce alături de respectarea epocii optime de semănat,, este în măsură să asigure o densitate optimă a plantelor, și realizarea deci a unor recolte mari. Volumul amplu de lucrări ce se cer executate in această perioadă (numai în toamnă se vor semăna cu diferite culturi aproape 4,5 milioane hectare) obligă la organizarea exemplară a campaniei. De strîngerea cu operativitate (inclusiv transportul imediat al producţiei) depinde eliberarea suprafeţelor destinate însăminţărilor, dar şi evitarea pierderilor de recoltă. Culesul florii soarelui,, de pildă, lucrare ce a început într-o serie de judeţe, trebuie să se termine în jurul zileide 10 septembrie. Va trebui să se intensifice culesul legumelor in vederea recuperării unor nerealizări din lurgile precedente, să se pregătească corespunzător recoltatul cartofilor şi cel al fructelor. în cuvintarea sa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a ocupat pe larg şi de problemele legate de dezvoltarea horticulturii şi zootehniei. Legumicultura trebuie să capete un caracter intensiv ,astfel ca de pe fiecare hectar cultivat să se obţină recolte mult mai mari decit se scot în prezent. Atit in pomicultură, cît şi în viticultură se pune problema creşterii densităţii pe unitatea de suprafaţă, a folosirii unor livezi şi pentru păşunat. Deşi s-au făcut unele progrese i. dezvoltarea zootehniei, şi nu acesta-- domeniu mai stat multe de făcut- Se impun măsuri mai energice pentru stringerea furajelor, modernizarea grajdurilor, îmbunătăţirea indicilor de natalitate şi creşterea corespunzătoare amnimalelor tinere. Pentru satisfacerea cerinţelor imediate ale populaţiei va trebui să se acorde o atenţie deosebită creşterii porcinelor şi păsărilor, specii care se dezvoltă rapid. Pentru valorificarea mai completă a resurselor existente în , zonele de deal şi munte se preconizează o îmbunătăţire a zonării creşterii bovinelor şi ovinelor, deplasarea la munte in sezonul păşunatului a unor specii şi categorii de animale. Generalizez experienţa unităţilor agricole şi a judeţelor fruntaşe, există toate condiţiile ca, în cel mai scurt timp, să se lichideze deficienţele ce mai persistă, să se obţină o nouă calitate în acest sector de mare importanţă al economiei naţionale. Dezbaterile care vor continua în unităţile agricole în orele de seară, pentru a nu stinjeni lucrările de sezon, sunt in măsură să stabilească concret ce este de făcut imediat pentru imbunătăţirea activităţii in agricultură, înfăptuirea programului de creştere a producţiei agricole. Intr-o serie de judeţe din sudul ţării a început recoltatul florii soarelui un loc al înfloririi Banatul. (Urmare din pag. 1) meşteri, răspîndiţi azi pe la combinatele din , ţară, dar şi-a impus şi etaloane în crearea primelor locomotive Diesel româneşti şi a primelor hidroagregate pentru hidrocentraleledin România, în subteranele , Aninei, cele mai adinei mine ale Europei, nu se scoate doar huila, cea mai de preţ dintre cărbunii de la noi ; acolo s-au construit mai ales conştiinţe ferme muncitoreşti, în rîvna cotidiană a grelei munci de miner. Nu departe, la Oraviţa, oraşul şi municipialitatea îşi făceau un titlu de glorie, din repunerea în valoare a celei mai arhaice clădiri a unui teatru din ţară, in culisele căruia păşise marele Eminescu, clădire de o construcţie şi frumuseţe unică, o bijuterie arhitectonică între sălile de teatru româneşti , de azi. Există in acest ţinut al meu două cetăţi industriale şi muncitoreşti situate in munţii Poiana Ruscăi , Nădragul şi Tomeştiul. Primul, înainte vreme, constructor doar, de găleţi, lopeţi şi sape, în aceste decenii a dat pe piaţă renumita sobă „Vesta“ şi vestitele agregate de mină. Dar numai atit ?, veţi spune. Nu Căci ţăranii, familiile de ţărani ale acelor locuri, anonime înainte, au întemeiat in epoca socialismului adevăratei dinastii muncitoreşti, predînd ştafeta din generaţie in generaţie, ştafeta şi meseria, ca la Tomeşti, la Fabrica de sticlă, unde arta sticlarului, a gravorului, a decoratorului se învaţă in casele localnicilor şi în faţa cuptoarelor mai bine decit în şcoală, iar 80 la Sută, din produsele roginilor lor şi ale suflului lor de sticlari circulă azi,, ca obiecte de preţ, pe meridianele globului, înconjurindu-le.. Erau citeva locuri, pină nu de mult anonime,din Cîmpia mănoasă, a Timişului. Un reporter român lega acele locuri prin aşa numita „şosea a milionarilor“, denumind prin acest simbol Lovrinul, Tomnaticul, Lenauheimul... Pămînturi bune, se spunea, humus fertil. Recolte bune, se spunea. Dar oare numai atit ? Trebuie notat că, în aceste decenii, agricultura timişeană a arătat lumii nu numai ce dă ea la iveală, ci care sunt, de fapt, oamenii aceia, altădată anonimi, ridicînd din mijlocul lor pe eroii pămîntului, care se numesc azi : Dogaru, Uibaru,Feneşi, Josu, Cirpan şi alţii, mărturii uimitoare, ei înşişi, ale puterii de a scoate din pămint şi din braţele oamenilor bogăţia, temeinicia şi hărnicia cea de toate zilele. Dar, afară de locurile, celebre ale unui ţinut, de patria Lugojului cultural sau industrial, să zicem, oraşul care a avut ziarul românesc cu cel mai lung destin din România, editat de Branişte, care a dat muzicieni că Vidu, Grozăvescu, Brediceanu, iar azi dă şi cel mai bun cor de amatori şi cea mai bună trupă teatrală de amatori, dar şi cea mai bună (unică dealtfel, mătase naturală de Lugoj , afară de Buziaş, să zicem, o perlă mediteraneană, loc unic şi luminos în geografia bănăţeană şi românească, oraşul cu „o sută de izvoare“ de sănătate ; sau, de Jimbolia, să zicem, oaşul meşteşugarilor vestiţi, cu mîini de aur, afară de aceste locuri şi de altele, fireşte, că destinul unor creaţii unice ale Banatului se leagă mai cu seamă de chiar inima acestui fertil şi vechi ţinut, de capitala lui , de Timişoara. Oraş mai mult decit de şapte ori secular, Timişoara şi-a dat etalonul de preţ al creaţiei sale, din acest timp istoric românesc, într-o, i-aşi zice, efervescenţă deosebită şi ea. Oraş a patru teatre şi a patru ziare, în tot atitea limbi, el a devenit, mai ales, oraş al unei creaţii umane de-o rară complexitate. De la industria electronică la cea petrochimică de la cea alimentară la cea metalurgică, de la cercetarea ştiinţifică de virf a Institutului politehnic „Traian Vuia“, la cercetarea stilistică şi literară a Filologiei Universităţii, Timişoara a dat unitate, a făcut şcoală, a determinat interesul sporit pentru creaţia acestor ani. Mai putem azi desprinde oare istoria oraşului de istoria unor întreprinderi ca I.A.E.M., Electrotimis, Electromotor, uzine ce dau ţării şi străinătăţii creaţii unice, aparatură electrică sau prototipuri ale electrotehnicii moderne ? Mai putem azi uita de I.M.T., colosul industrial, ce produce el însuşi coloşi pentru industria grea, motostivuitoare, poduri rulante sau, mai nou, ha vezele şi agregatele complexe pentru exploatările miniere, creaţii tehnice ale acestor ultimi ani ? Mai, putem omite azi locurile industriale unde se produc spume poliuretanice sau uleiuri rare, ale „AZUR“-ului, sau produsele de o elevată calitate ale „Victoriei“ — Guban ? Timişoara şi-,a fixat un loc sigur, ferm şi original, nu numai în industria românească, ci şi în gîndirea ştiinţifică românească, şcoa-„la de suouri sau de construcţii de la Timişoara, ca şi şcoala de stilistică şi teorie literară fiind unicate şi ele, pulsînd ritmic în cordul patriei. Nu vom putea trece niciodată peste aceşti ani, fără ca aceste creaţii elocvente ale unui ţinut bogat în muncă, în inteligenţă, in spiritualitate, să nu ne reţină atenţia, să nu ne fixeze dragostea şi interesul asupra lor, să nu se înscrie cu ecoul lor neîntrerupt in conştiinţa noastră de azi şi de mîine. Stau, uneori, ca şi în aceste momente, şi meditez cu oarecare uimire asupra acestor intîmplări, evenimente, oameni ce şi-au trecut vîrtejul,puterea, iureşul prin preajma mea, ba, uneori, chiar eu însumi am fost prins în angrenajul lor, şi-mi dau seama că ele nu ar fi existat, nu ar fi fost posibile fără existenţa însăşi a acestui timp istoric românesc, ce le-a descătuşat, fără dinamismul partidului, ce le-a îndrumat, ce le-a dat viaţă şi dreptul la fiinţă. Căci actul eliberator şi revoluţionar de acum 37 de ani tocmai aceasta a înfăptuit , a deschis, toate aceste perspective de emancipare ale unei noi societăţi. A dat drum liber elanului muncii, a desprins inteligenţa de rutină şi a înscris-o pe orbita creaţiei viitoare. Stau, uneori, ca în aceste momente, uimit nu numai de trecerea timpului ce ne-au înmulţit anii şi ne-a maturizat, dar uimit mai ales de nemaipomenita realitate născuţii în aceşti ani, odată cu noi. Stau şi, cu o nostalgie luminoasă, îmi zic că mi-a fost dat să schimb munţii copilăriei pe olimpie. Că mi-a fost dat să cobor dintr-o lume cunoscută intr-alta, pe care urma s-o cunosc. Că mi-a fost dat mai ales să cunosc intîmplări şi vieţi. Că am putut să îmi îndrept tandreţea şi interesul câtre aceşti oameni. Căci, la o privire mai atentă, îmi dau seama că tot ceea ce s-a întîmplat, eroic şi impunător în aceşti, ani, s-a făcut nu atit prin lucruri, cit mai cu seamă prin oameni. Ei au fost sarea pămîntului. Sarea acestor locuri ,şi de ei leg destinul nostru întreg, al acestor ani. De aceea, poate cînd zic Dan Teodorescu văd invenţiile medaliate în aur ale gindirii inginereşti timişorene ; cînd zic Traian Salăgean văd flăcările Institutului de sudură ; cînd zic Gheorghe Tirpe văd contoarele şi aparatele de măsurat ale I.A.E.M.-Ului ; cind zic Ioniţă Bagiu zăresc podurile rulante şi uriaşele agregate miniere ale LM.T.-ului; cînd zic G.I. Tohăneanu mă găsesc în amfiteatrele Universităţii şi ale şcolii stilistice timişorene ; cînd zic Nicolae Dogaru, văd Unduind recoltele Giarmatei ; cind zic Gheorghe Leahu, zăresc bandele şi fascinantele lumini ale scenei Naţionalului timişorean ; iar cînd zic Pius Brînzeu ori Petre Drăgan dezleg tainele celor mai subtile operaţii ale unui medic ce şi-a legat prin destin viaţa de speranţa umană. De ei leg eu destinul nostru şi drumul parcurs pină azi. Un drum nu numai al înfloririi pe dinafară, în lucruri şi locuri, ci un drum al înfloririi lăuntrice, nu oameni, în sufletele lor, ce, daca ar privi în urmă, acum, nu s-ar mai recunoaşte nici ei in cei de ieri, atit de nebănuite şi de statornice sint toate creaţiile şi minunile săvîrşite de noi cei de azi asupra timpului ce nu ne cruţă, dar pe care noi l-am supus în acest fel, impunindu-i mîndra noastră lucrare omenească.