România Liberă, februarie 1982 (Anul 40, nr. 11587-11610)

1982-02-01 / nr. 11587

0­0 DE MM IMPORTANTĂ PENTRU DEZVOLTAREA la A devenit o tradiţie ca începutul fiecărui an să se efectueze pe întregul teritoriu al ţării, la oraşe şi sate, recensă­mântul animalelor domestice, acţiune de care răspund comi­tetele şi birourile executive ale consiliilor populare in unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează. Anul acesta, re­­censămîntul animalelor domes­tice care începe astăzi prezintă o importanţă deosebită deoarece se desfăşoară la scurt timp după adoptarea unui ansamblu de m­ăsuri de cea mai mare însem­nătate expuse în cuvin­tar­ea tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu la recenta Con­sfătuire de lu­cru de la C.C. al P.C.R., mă­suri a căror a­­plicare va per­mite ca pon­derea zooteh­niei în ansam­blul producţiei , agricole să a­­jungă în 1982 la circa 48 la suita. Direcţiile în care se dez­voltă zooteh­nia — sector ce dispune de po­sibilităţi mari in ţara noas­tră — sunt bine cunoscute : sporirea rapidă a tuturor efecti­velor de animale şi in primul rind a bovinelor, creşterea pro­ducţiilor medii şi in special a greutăţilor medii de livrare la vitele pentru carne. Se acţio­nează, potrivit prevederilor de plan ale programului de auto­­conducere şi autoaprovizionare teritorială, pentru ca să se asi­gure o bună aprovizionare a populaţiei­ cu produse cu valoare nutritivă ridicată precum şi a industriei prelucrătoare cu ma­terii prime. Ca urmare a mă­surilor luate în ultimul timp de conducerea de partid şi de stat, zootehnia are condiţii deosebite să înregistreze un ritm de dez­voltare neatins pînă acum. Prin actualizarea preţurilor de livrare în cadrul acţiunii de contractare şi achiziţii la animale, păsări şi produse animale, a primelor de producţie ce s-au fixat la unele produse şi a altor avantaje, creşterea animalelor, atît în uni­tăţile agricole socialiste cit şi în­­gospodăriile populaţiei, a deve­nit o preocupare deosebită. Pe­­ baza creşterii preţurilor de li­­i­vrare — care permit acoperirea costurilor de producţie — a fost posibil, prin luarea unor măsuri în domeniul retribuirii muncii, ca toţi cei ce lucrează nemijlocit in sectorul zootehnic al cooperativelor agricole, in mod permanent, să beneficieze — în condiţiile prevăzute de lege — de nivelurile de retri­buire existente în întreprinde­rile agricole de stat. De aseme­nea, deosebit de importante sunt reglementările adoptate sau cele ce se preconizează pentru rezol­varea în condiţii corespunză­toare a problemei furajelor. Este, deci, firesc ca in ase­menea condiţii recensămintul­u­­ animalelor la începutul aces­tui an să re­prezinte o ac­ţiune de larg interes atît pentru unită­ţile agricole socialiste cit şi pentru toţi de­ţinătorii de a­­nimale. Refe­­rindu-se la a­­ceastă impor­tantă acţiune, -----— secretarul ge­neral al parti­dului arăta clar obiectivul pro­pus : „Trebuie să avem o evi­denţă clară a situaţiei din zoo­tehnie, a efectivelor de animale pe specii, sexe şi vîrste, pentru a cunoaşte potenţialul zootehnie de care dispunem, pentru a stabili cum să organizăm dez­voltarea lui, asigurarea produc­ţiei de carne, lapte şi lină pen­tru buna aprovizionare a popu­laţiei, precum şi pentru nevoile industriei“. Deci, informaţiile pe care le oferă recensămintul prezintă un interes deosebit deoarece nu­mai pe baza cunoaşterii exacte a efectivelor din punct de ve­dere numeric şi calitativ se pot stabili cele mai potrivite măsuri pentru sprijinirea tuturor pro­ducătorilor agricoli în ceea ce priveşte sporirea rapidă a nu­mărului de animale, îmbunătă­ţirea raselor, ceea ce în final înseamnă producţii şi cîştiguri cit mai mari. în general, actua­lul recensămînt al animalelor in Ing. Th. Marcarov (Continuare in pag. a 5-a) De astăzi începe pe întreg teritoriul țârii recensămintul animalelor domestice Combinatul siderurgic Galaţi : imagine de la cocserie iv IN ELEMENTE CALITATIV NOI METALURGIA ROMÂNEASCĂ • Mărci superioare de oţeluri prin care creşte gradul de asigurare cu metal a economiei naţionale • Sporuri importante la produse cu prelucrare avan­sată • La Galaţi a început să producă cea mai mare baterie de cocs metalur­gic din ţară • Focşani - centru metalurgic. In toate centrele metalurgice ale ţării anul economic 1982 a început în bune condiţiuni. Este urmarea firească a pregătirilor făcute din timp şi cu răspundere, în vederea abordării la un ni­vel superior a sarcinilor celui de-al doilea an a­ cincinalului în această ramură de importanţă vitală pentru economia naţională.­­ Pentru a împărtăşi cititorilor cum se acţionează in continuare în această direcţie ne-am adre­sat ing. GHEORGHE ■ GHEOR­­GHIU, adjunct al ministrului in­dustriei metalurgice : — Cele peste 14 milioane tone de oţel care trebuie realizate in acest an, constituie un­ obiectiv de mare însemnătate pentru eco­nomia noastră naţională. în ce măsură acestei importante sar­cini cantitative ii corespunde a­­dincirea preocupărilor pentru ri­dicarea calităţii metalului şi di­versificarea sortimentelor ? — Avem astăzi o industrie me­talurgică ce poate aborda cu succes sarcini tot mai complexe, în acest context, al doilea an al cincinalului pune in faţa colecti­velor noastre obiective de mare răspundere. în cadrul creşterii simţitoare a producţiei de oţel, pe prim plan se situează sarcina ridicării calităţii metalului, asi­milării de noi sortimente, de mărci superioare de oţeluri care să crească gradul de asigurare cu metal a economiei naţionale. Exprimîndu-şi deplina apro­bare faţă de orientările şi sar­cinile date de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, însuşindu-şi criticile severe adresate conducerii Mi­nisterului Industriei ■ Metalurgice, unor centrale şi unităţi, meta­­lurgiştii îşi îndreaptă principala preocupare din acest an spre realizarea producţiei fizice la toate sortimentele prevăzute in plan, spre asigurarea metalului de care economia are nevoie, în fiecare sector şi în mod deosebit în construcţia de maşini. Planul pe 1982, acordind prio­ritate sectoarelor primare, asigu­ră adincirea procesului de mo­dernizare a structurii industriei prelucrătoare. In metalurgie, creşteri accentuate se prevăd la produsele cu prelucrare avansa­tă. Este vorba mai ales de benzi silicoase pentru industria proţtseior c­­rotehnică, bare de oţel.■ál,ar fi «uui'\ rapid, produse tubulare pentru „extracţia ţiţeiului şi gazelor, cord metalic pentru fabricaţia anve­lopelor şi altele. — Din punct de vedere tehnic şi tehnologic cum sunt susţinute aceste acţiuni ? — După citeva realizări de seamă în acest domeniu dobin­­dite în primul an al cincinalului, cînd ponderea valorică a produ­selor de calitate superioară a fost de 39 la sută din totalul pro­ducţiei, în 1982 îmbunătăţirea in continuare a calităţii produselor este urrrtărită mai ales prin pris­ma respectării cu stricteţe a tehnologiilor prescrise şi prin promovarea unor tehnologii cu eficienţă sporită, diversificarea sortimentelor, prin realizarea u­­nor produse cu grad înalt de puritate şi caracteristici fizico­­mecanice superioare. Din aceste categorii de tehnologii noi fac parte : degazarea oţelului în vid, retopirea oţelului sub zgură şi cu arc in vid, extinderea turnă­rii continue a oţelului pentru benzi electrotehnice, procedee moderne de fabricaţie care au in vedere reducerea importului şi asigurarea realizării in ţară a produselor metalurgice destinate instalaţiilor centralelor nuclearo­­electrice, echipamentelor din in­dustria chimică, electronică etc. — în încheiere vă rugăm să precizaţi cum este corelat planul de investiţii din acest an cu sar­cinile care privesc ridicarea ca­lităţii metalului şi diversificarea cu prelucrare avan­s înainte de a răspunde în­trebării dv., trebuie să subliniez citeva noi capacităţi racordate la fluxul metalurgic încă din primul an al cincinalului şi care cores­pund aceleiaşi, idei.­ în rindul acestora intră in primul eşalon cele de la Galaţi (furnalul nr. 6 de 3 700 mc, cel mai mare din ţară, oţelăria nr. 3 (în care func­ţionează ,2 convertizoare şi 3 ins­talaţii de turnare continuă a oţelului) ; Călan (bateria nr. 1 de cocs şi fabrica de aglomerare nr. 1, furnalul 3 de 1000 m.c.) , Călăraşi (oţelăria electrică cu turnare continuă şi laminorul de profile mijlocii) ; Uzinele „Re­publica“ — Bucureşti (secţia de Tudor Gheorghiu (Continuare in pag. a 5-a) I­A. COMPARAŢII SEMNIFICATIVE Faptul că astăzi există o strinsă interdependenţă între e­­voluţia economică a tuturor statelor lumii reprezintă, cre­dem, un adevăr cunoscut ma­jorităţii cititorilor noştri. Nu se poate concepe, nu este practic posibilă, o dezvoltare izolată a unui stat, în consecinţă, se ma­nifestă o influenţă accentuată a situaţiei existente pe plan mondial asupra evoluţiei fiecă­rei economii naţionale. Iată de ce, analizînd dezvoltarea econo­miei româneşti, evoluţia nivelu­lui nostru de trai, obiectivele stabilite pentru viitor de docu­mentele Congresului al XII-lea al partidului, se impune, logic, să privim mai departe de rea­lităţile , româneşti, să compa­răm aceste realităţi, pe care le cunoaştem mai bine, cu situa­ţia din alte ţări de pe glob. Am apelat de aceea la o serie de anuare statistice din alte ţări şi la documente editate de organizaţii internaţionale, aşa cum sînt „STATISTISCHES JAHRBRUCH“ editat de Stati­­stiches Bundesamt (R.F.G.), „THE U.S. FACT BOOK“ (S.U.A.) sau „BULLETIN OF LABOUR STATISTICS“ aparţi­­nînd lui „International Labour Office“ cu sediul la Geneva. Rîndurile ce urm­ează îşi pro­pun să prezinte, în paralel, o retrospectivă a dinamicii pre­ţurilor, a evoluţiei nivelului de trai în România şi in diverse ţări dezvoltate economic. Aşa­ cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu in expune­rea rostită la Plenara comună din noiembrie 1981, una din preocupările de cea mai mare importanţă ale partidului şi sta­tului nostru este crearea con­diţiilor ca, odată cu dezvolta­rea economico-socială, creşterea venitului naţional şi a avu­ţiei naţionale, să se îmbunătă­ţească continuu nivelul, de trai material şi spiritual al poporu­lui. Vom reaminti citeva cifre ca argument concret al acestei preocupări." în ultimii zece ani (1971—1980 retribuţia medie netă a personalului a crescut de la 1 289 iei la 2 238 Iei. S-au petre­cut în acelaşi timp mutaţii pro­funde şi in ceea ce priveşte structura repartizării personalu­lui muncitor pe grupe de retri­buţie netă. Astfel în 1970, 61,5 la sută din totalul personalului avea o retribuţie pînă la 1300 lei. Zece ani mai tirziu propor­ţia respectivă scăzuse la numai 3,8 la sută; în schimb, ponde­rea celor cu retribuţii , peste 2 500 lei a sporit, în acelaşi in­terval... de la 2,9 la sută la 22,6 la sută. Analizînd însă o pe­rioadă şi mai apropiată, anu­me ultimul cincinal, vom cons­tata că retribuţia medie nomi­nală a crescut cu circa 40 la sută in 1980 faţă de începutul anului 1976. Ce s-a întîmplat cu preţurile în respectiva perioadă ? Calcu­lele specialiştilor arată o spo­rire a indicelui preţurilor măr­furilor şi al tarifelor serviciilor cu 9,1 procente, de unde rezul­tă o mărire a retribuţiei reale cu 29 la sută, cu aproape zece procente mai mult faţă de prevederi. Se mai cere remar­cat un aspect : au crescut nu numai retribuţiile ci­ şi venitu­rile totale ale populaţiei prin crearea a peste un milion de noi" locuri de muncă (deci un milion de noi retribuţii, deci o sporire a veniturilor la circa un milion de familii). Şi poate, nu este lipsit de interes să menţio­năm o cifră : 900 000 lei. Atit s-a cheltuit în medie din fondurile statului pentru crearea unui nou loc de muncă. Pentru că tot am vorbit de locuri de muncă , deci de posibilitatea cetă­ţeanului de a-şi asigura veni­turile necesare existenţei .— să reamintim o ştire difuzată re­cent de agenţiile de presă d­in străinătate , numărul şomerilor in Marea Britanie a depăşit ci­fra de 3 milioane. Trei milioane de cetăţeni, lipsiţi de certitu­dinea unui venit pentru ei şi familiile lor. Situaţie ce­ nu este izolată, în Franţa existând circa 1,6 milioane şomeri, în Italia 1,8 milioane, în Statele Unite peste 9 milioane persoa­ne fără loc de muncă asigurat. Nivelul de trai depinde, desi­gur, atît de venituri cit şi de preţurile de consum. Am amin­tit ceva mai înainte valoarea a­­cestui indice al preţurilor in­­cin­cinalul trecut , pe total, o creş­tere de 9,1 la sută. Să mai adu­cem o precizare semnificativă : in deceniul 1971—1980, indicii preţurilor mărfurilor desfăcu­te prin unităţile socialiste şi al tarifelor serviciilor pentru populaţie au crescut cu numai 9,9 la sută. Rezultă din aceste două­­cifre că in perioada 1971— 1975 creşterea respectivă a fost practic insignifiantă. Pentru o edificare mai completă să intrăm puţin în detalii, urmărind indi­cii preţurilor pe câteva grupe semnificative pentru­ cheltuieli­­Anuarele amintite la începu­tul acestui articol ne-au per­mis­­ să aflăm, mai exact, cum au evoluat preţurile la o serie de produse de bază. Iată, de exemplu, cut costa un litru de le cetăţeanului : la mărfuri ali­mentare indicele preţurilor a fost în 1980 de 111,0 la sută (deci cu 11, la sută mai mare­ decit în 1970, considerat 100 la sută) ; la îmbrăcăminte şi încălţăminte creşterea a fost de numai 1,2 la sută , la chirie de 17,9 la sută ; la combustibil şi iluminat spo­rul a fost intr-adevăr mai mare, 88,2 procente dar să nu uităm că numai din 1972 şi pînă în prezent preţul ţiţeiului pe piaţa mondială a sporit de circa 15 ori. Pentru a judeca cifrele de mai sus la adevărata lor semni­ficaţie să comparăm evoluţia preţurilor din România cu cea din alte ţări, in perioada 1971— 1980. Evoluţia preţurilor în ţara noastră comparativ cu alte ţări »-r­ v­­ , Diversifîcarea producţiei, conco­mitent cu realizarea exemplară a sarcinilor de plan şi a angaja­mentelor asumate in Întrecerea socialistă, constituie pentru colec­tivul întreprinderii de construcţii metalice Tecuci (în imagine) unul din obiectivele generale ale acti­vităţii sale. In prezent se află în stadiul introducerii în fabricaţi­e un nou reper. Este vorba d­e confecţionarea oalelor de turnare pentru oţelării — utilaje destinate Combinatului siderurgic Galati. In scopul realizării in cele mai bune condiţii a noilor produse au fost asigurate deja toate materia­lele necesare, fapt ca va conduce la realizarea si livrarea primelor oale pentru oţelăriile combinatu­lui gălăţean incă din acest tri­mestru. EVOLUTIA INDICELUI GENERAL AL PRETURILOR DE CONSUM ÎN PERIOADA 1971-1980 (1970-100) ţara Mărfuri alimentare Total România *) 111,0 109,9 Ungaria 165,3 155,4 Elveţia 162,8 162,5 R.F. Germania 153,3 164,3 Austria 170,3 183,9 Belgia 178,8 203,5 S.U.A. 216,8 212,4 Japonia 234,3 236,6 Suedia­­ 248,9 241,5 Franța­­ 254,0 251,3 Italia 355,6 369,1 Spania 372,6 414,1 *) ,secto­r socialist lapte în 1974 și în 1980 în citeva ţâri. Marian Dumitrescu (Continuare in pag. a 3-a) Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI­ ŞI UNITĂŢII SOCIALISTE Harta tenomerator meteorologica probabile. Amănunte in pag.­­ 2-a PREŞEDINTELE NICOLAE CEAUŞESCU , a primit pe ministrul federal de interne al R.F. Germania Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, sâmbătă, pe Gerhart Rudolf Baum, ministrul federal de interne al R.F. Ger­mania care, la invitaţia­­ minis­trului de interne al Republicii Socialiste România, a întreprins o vizită oficială în ţara noastră. La primire a­ luat parte George Homoştean, ministru de interne. în timpul convorbirii, care a avut loc cu acest prilej, au fost evocate bunele raporturi sta­tornicite intre România şi R.E. Germania, raporturi ce se dezvoltă şi se diversifică conti­nuu pe baza înţelegerilor şi do­cumentelor adoptate cu prilejul vizitelor la nivel înalt. S-a ex­primat dorinţa celor două ţări de a acţiona in continuare pen­tru extinderea conlucrării româ­no-vest-germane in diferite do­­menii, în folosul reciproc, al cauzei destinderii, păcii, secu­rităţii şi cooperării în Europa şi în întreaga lume. Au fost abordate, de aseme­nea, probleme actuale ale vieţii politice internaţionale, cu deo­sebire cele privind continentul european, reliefindu-se­­ impor­tanţa reluării politicii de des­tindere, înţelegere, pace şi res­pect al independenţei naţionale, necesitatea de a se acţiona pen­tru trecerea la măsuri concrete de oprire a cursei înarmărilor, de reducere a cheltuielilor mili­tare, a efectivelor armate şi a armamentelor, de dezarmare," şi în primul rind de dezarmare nucleară, fără de care nu pot fi concepute pacea şi liniştea în Europa şi în lume, întrevederea a decurs într-o atmosferă cordială, prietenească. Energia, o problemă a tuturor de Rovinari. nu confruntă ce probleme termocentrala în continuarea investigaţiei noastre la marea termocentrală de la Rovinari (vezi R.I. din 30 ianuarie) şi cu deosebire a so­luţiilor care să conducă la creş­terea cit mai rapidă a produc­ţiei de energie necesară ţării, vom căuta să intrăm în intimi­tatea colosului energetic, să ob­servăm activitatea şi să aflăm părerea celor care asigură zi şi noapte continuitatea proceselor de producţie a energiei. înainte insă de aceasta, pen­tru o mai aprofundată şi corectă înţelegere a lucrurilor se cer spuse citeva cuvinte despre ter­mocentrală. Primele elemente ce se cuvin reţinute sunt complexi­tatea ei deosebită ca şi „tinere­ţea“ ei. Pentru că această ter­mocentrală, înălţată intr-o zonă lipsită de orice tradiţie indus­trială, această centrală in care fiecare din cele şase grupuri energetice este de fapt o mare uzină, blocul de 330 MW repre­­zentind o chintesenţă a energe­ticii noastre, se află doar la cîţiva ani de la punerea in func­ţiune şi, ca atare, ea se află încă în plin rodaj şi perioadă de pu­nere la punct a proceselor şi tehnicilor (inclusiv a celor livra­te de licenţiatorul străin). Astfel, sunt in curs de execu­ţie modernizări la camerele de ardere, la evacuarea cenuşilor, modificări ale morilor de la cazane astfel incit să crească debitul lor ; se înlocuiesc unele motoare cu altele mai puterni­ce ; se lucrează la instalarea unor noi separatori electromag­netici pentru extragerea corpu­rilor străine din cărbune ; se elaborează simplificarea sche­lelor de automatizare şi reglaj ; se realizează instalaţii de co­mandă a aprinderii arzătoarelor de la distanţă ; se construiesc încă două staţii de concasare şi se amenajează o nouă gospodă­rie­­a cărbunelui — inclusiv o staţie de descărcare a cărbune­lui adus cu vagoanele — care corectind greşelile din proiect vor duce in mod practic nu nu­mai la o dublare a capacităţii depozitului, creindu-se posibili­tăţi pentru înmagazinarea unor rezerve de cărbune mult mai mari ca şi posibilităţi de ames­tec al acestuia, operaţie care va favoriza ridicarea şi stabilizarea puterii lui calorifice, dar şi o sursă care va spori autonomia centralei ; se munceşte in­tens la îmbunătăţirea concepţiei şi la creşterea­, fiabilităţii si­ste­­mului de transport cu benzi din centrală, astfel incit să fie eli­minate întreruperile in aprovi­zionarea morilor de cărbune (în­treruperi care se transmit de­altfel, in lanţ şi la furnizorul de cărbune) ş.a.m.d. în această vastă acţiune de modernizare întîlnim alături de colectivul termocentralei zeci şi zeci­ de specialişti de la Insti­tutul de proiectări energetice, de la ICEMENERG (directorul general al acestuia, dr. ing. Că­lin Bichăileanu -,ne spunea sim­bătă că la ora actuală nu mai puţin de 30 de cercetători în frunte cu cei doi directori ad­juncţi ai lui se află tot timpul la Rovinari şi Turceni), de la Centrala industrială de produc­ţie a energiei electrice şi termice, C.I.P.E.E.T., (printre oamenii a­­cesteia îl întîlnim şi pe ingine­rul Alexandru Georgescu şeful serviciului reparaţii al centra­lei), cercetători şi lucrători de la I.C.S.I.T E.M.M.R., de la Cen­trala industrială de utilaj ener­getic, metalurgic şi maşini de ridicat a Ministerului Industriei Construcţiilor d­e Maşini, de la trusturile Energoconstructia şi Energoreparaţii, de la Vulcan, numeroşi specialişti din Minis­terele Energiei Electrice şi al Construcţiei de Maşini care sub conducerea r miniştrilor adjuncţi Gheorghe Cocoş şi Nicolae Cos­­tea şi-au mutat efectiv sediul în această perioadă de la Bucureşti la Rovinari şi muncesc­ cot la cot cu specialiştii şi muncitorii termocentralei. Este o concentrare de forţe rar înt­îlnită, se munceşte intens, realmente zi şi noapte, multi oameni in frunte cu directorul termocentralei lucrează cite 14—16 ore pe zi şi uneori Citeva zile fără întrerupere, dovadă că problema ridicării perfor­manţelor termocentralei şi creş­terea in cel mai scurt timp a producţiei de energie a devenit cu adevărat o preocupare de prim ordin, tratată la toate ni­velele cu toată seriozitatea. Unii dintre cei cu care dis­cutăm ţin să mai amintească încă o dată de calitatea de multe ori necorespunzătoare a cărbu­nelui, care nu e livrat la calita­tea stabilită prin STAS, care ar­e un procent ridicat de argilă umedă, zăpadă sau gheață și care înfundă concasoarele pro­­vocînd strangulări in aprovizio­narea morilor. Ei ne vorbesc despre­­corpurile străine găsite in cărbune — sîrme, fiare, bu­căţi de şină de cale ferată, dinţi de cupă de excavator, cabluri etc., etc. — care, spun ei, duc la oprirea benzilor transportoa­re, la defectarea acestora sau pur şi simplu distrug morile de cărbune. Bineînţeles, toate aces­tea şi altele sunt de regulă tre-­­ cute în contul colectivului Com­binatului­ minier IRovinari, cel care aprovizionează termocen­trala cu cărbune, acuzîndu-se lipsa de organizare şi de atenţie cu care se lucrează acolo. Dar, să nu ne grăbim cu concluziile chiar dacă multe din cele ce li se spun au suport real , în fond întotdeauna a fost mai puternică tendinţa de a vedea greşelile altora decit să-ţi ana­lizezi propriile deficienţe. Şi-a­­poi, in cariere am stat de vorbă şi cu minerii, care au şi ei un cuvint de spus... în general insă, acest masiv ajutor din partea ministerelor, întreprinderilor şi institutelor, este cit se poate de bine venit deşi după părerea unora, este încă insuficient şi, aşa cum vom vedea, nu rezolvă problemele de fond şi de perspectivă imediată (ne gîndim la citiva ani) pri­vind personalul de întreţinere şi de exploatare al centralei. Spu­nem aceasta pentru că un al doilea element, vizibil pretutin­deni în termocentrală este tine­reţea personalului. Nu am reuşit M. Radian (Continuare în pag. a 5-a) Civilizaţia muncii A spune că o civilizaţie se în­temeiază pe muncă şi disciplină, pe rigoare strictă, nu-i ceva nou. De muncă, disciplină, rigoare au dat dovadă, nu o dată, înaintaşii noştri, cărora le datorăm atitea înfăptuiri ilustre, cu a căror pre­zenţă ne mîndrim şi astăzi. Nu­mai că, intre timp, s-a schimbat ceva. Ceva esenţial. Prin eforturi proprii conside­rabile ţara a in­trat intr-un con­text nou de civi­lizaţie, şi-a în­temeiat structuri noi, bazate pe idealuri gene­roase de uma­nism şi progres, şi-a propus în­făptuirea unor ţeluri mari, care cer eforturi materiale şi de inte­ligenţă cu ale căror exigenţe nu ne-am mai confruntat pînă acum. Dar cine s-ar fi mulţumit cu ţelurile mărunte ? Ţel mărunt ar fi însemnat, ,de pildă, să constru­ieşti in citeva oraşe, cu pre­cădere Capitala, şi în rest să laşi ca lucrurile să­ meargă de la sine. Cînd iţi propui insă ca faţa tuturor oraşelor ţării, şi nu nu­mai a oraşelor, dar şi a satelor, să se schimbe, cînd chiar şi faci asta, desigur efortul este colo­sal şi este firesc să apară şi­ di­ficultăţi. Dar să stăm şi să jude­căm : ce ar fi fost mai bine, să mai construim in mijlocul Bucu­­reştiului încă 4—5 buildinguri de tip Intercontinental şi sa rămi­­nem cu vechile cartiere insalu­bre ale Capitalei, ori să con­struim, aşa cu­m am şi făcut-o, zeci de mii, sute de mii de lo­cuinţe noi, în cartiere moderne, elegante, unde sute de mi de­ ­ oameni se bucură de un confort sporit, de condiţii de viaţă pe care, mulţi­ dintre ei,­­le au acum pentru prima oară ? Cine ar fi fost acela care să spună : eu vreau să nu mă obosesc prea mult, vreau ca eforturile să fie mai mici, şi pentru asta vreau să trăiesc in condiţii mai proaste ? Poate că sunt, ba chiar _____ sunt, şi dintre a­ceia, care vor ca eforturile lor să fie mai mici, care vor să se protejeze, cum s­e spune. N-am întîlnit însă, nici unul pînă acum, şi nici nu prea cred că există aşa ceva, care să nu vrea să trăiască mai bine, mai civilizat, mai omeneşte. Şi dacă toţi vrem să trăim mai bine, mai civilizat, mai omeneşte, nu este firesc, a­­tunci, ca­­ toţi să muncim mai bine, mai civilizat şi mai ome­neşte ? Este, desigur ! Numai că, în acest caz, nu este de ajuns numai să vrei, este neapărat ne­voie să şi faci aşa ceva. Să faci eforturi, propriile tale­­ eforturi de civilizaţie, de modernitate, de progres. în această privinţă, vorbim deseori de disciplină, şi cred că uneori vorbim despre lucruri care ar trebui să se şi înţeleagă­ de la sine, să fie intrate „în sin­ge“, cum, pe bună dreptate, se spune. Un aspect al disciplinei, de­ exemplu, este punctualitatea. Punctualitatea la lucru, punctu­alitatea in predarea pieței, la­(Continuare In pag. a 2-a) FILE DE CARNET de Petre Ghelmez

Next