România Liberă, noiembrie 1982 (Anul 40, nr. 11820-11845)
1982-11-01 / nr. 11820
Anul XL Nr. 11820 6 pagini 50 bani Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI SI UNITĂŢII SOCIALISTE CALITATEA, un proces permanent şi necesar întreprinderea românească, a ajuns, prin dezvoltări şi echipări succesive, la un asemenea grad de dotare tehnică incit poate să-şi îndeplinească, practic, orice fel de comandă de producţie la nivelul celei mai acerbe competitivităţi. Acelaşi lucru se poate afirma despre industria noastră în întregul ei. Participînd masiv la propria sa dezvoltare şi modernizare şi achiziţionînd din afară maşini şi utilaje de cea mai înaltă factură tehnică, industria naţională şi-a ridicat considerabil potenţialul. De un deceniu încoace, dacă nu mai de mult, ea este in măsură să construiască in ex- ---------------clusivitate orice fel de întreprindere industrială și orice produs — și chiar a și făcut-o in repetate rinduri, cu succes deplin. Desigur, reînnoiri în industrie vom face tot timpul. Este o lege a des- ------------------voltării, a progresului. Insă necesar, vitul necesar pentru această perioadă pe care o traversăm, pentru acest cincinal și pentru acest an este faptul de a ne rostui astfel lucrurile, preocupărileși activitatea cotidiană incit excelenta dotare tehnică de azi să se regăsească concret şi palpabil, în eficienţa economică. Avem, în economie, nenumărate exemple când pentru un singur loc de muncă statul a investit peste două sute de mii de lei, ba chiar şi mai mult. N-am echipat fabricile cum ne-a venit la mină, ci cu toată responsabilitatea, întrebarea este: dacă dotarea tehnică a întreprinderii ne satisface, ce punem în celălalt talger al balanţei? Adică cum o gospodărim, ce şi cu anume rambursăm societăţii ? Haideţi să vedem o întreprindere. Una reprezentativă. „Automatica“, întreprindere care ne-a obişnuit cu realizări de prestigiu , care şi-a îndeplinit, prima din industria naţională, sarcinile precedentului cincinal. Investigaţia va fi concludentă in multe privinţe. Mai întîi, o apreciere lucidă. Aparţine directorului tehnic, tovarăşul Aldea Voica. Iat-o : — Fără un salt calitativ, în perioada următoare nu vom putea trăi. Saltul calitativ aduce comenzi fabricii. El ii conferă vitalitate. Cine afirmă aceasta ? Un director tehnic dintr-o întreprindere foarte bună. înseamnă oare că nu este mulțumit de ceea ce conduce direct ? De ceea ce se petrece in straturile dense ale colectivului productiv ? înclin să cred, ba chiar sunt sigur că directorul Voicu priveşte realizările întreprinderii cu toată adeziunea sa. Cu satisfacţia meritată. Nu se poate altfel. A şi declarat-o. — Noi am reuşit la o serie de produse repetabile, de serie, să reducem foarte mult gabaritele, să ridicăm ştacheta calităţii, cu alte cuvinte să sporim evident eficienţa. Este cazul automatelor programabile,al instalaţiilor automate de prevenire... Deci se implică. Cu atît mai serios va trebui să-i luăm avertismentul : „Fără un salt calitativ...“ Da, fără un salt calitativ, fără un repetat salt calitativ, chiar şi o intreprindere de prim rang şi de înaltă experienţă poate aluneca pe panta... ineficienţei, ca să n-o numim „tobogan“. Ceea ce ar fi impropriu şi total de neînţeles în condiţiile autogestiunii şi autoconducerii muncitoreşti ---------------- practicate azi la scară naţională. Cu puţin timp înainte purtasem o discuţie mai detaliată cu unul dintre exponenţii de bază ai controlului tehnic de calitate, ing. Călin Dimitriu. La intre---------------- barea : „Care dintre produsele curente ale fabricii vă dau satisfacţie ?“, inginerul a răspuns prompt : „Echipamentul electronic AP-in pentru comanda automată a maşinilor-unelte Înlocuieşte comutaţia prin relee, cu comutaţia statică , foloseşte pe scară largă componente electronice , poate fi folosită la toate tipurile de maşini unelte, permite intervenţii rapide la depanare şi are o fiabilitate mult mai mare. Este una dintre cele mai reprezentative creaţii ale întreprinderii. De la concepţie, la execuţie. Secţia a zecea, specializată in producţia de echipamente electronice pentru automatizare, în care s-a integrat perfect un larg colectiv de cercetare-proiectare, merită cele mai calde cuvinte de apreciere“. Un inginer al controlului tehnic de calitate are competenţă , şi în privinţa aprecierilor la adresa oamenilor. Pentru că, în Ştefan Zidăriţă (Continuare in paa. a 3-a) PRIORITĂŢI ECONOMIE ÎN " Dascălul de bine Tocmai treceam pe dinaintea lor cind se întilniseră la răscrucea străzii şi i-am putut auzi salutindu-se : „Ce mai faci ?“, iar celălalt răspunzînd : „Ce-am învăţat !“. Şi i-am auzit izbucnind irn rîs, probabil de tîlcul, mie necunoscut, al acestui dialog. Fiindcă, in definitiv, ce poate fi, mai agreabil decit să faci cu plăcere ceea ce ştii că ştii. Din păcate, aceasta este o satisfacţie mai puţin frecventă, deoarece viaţa ne impune prea ades să facem mai curînd ceea ce trebuie, amînind _______ , plăcerea pentru alte ceasuri. Totuşi, cugetam eu in tăcere trecind mai depărte, totuşi e bine că ai învăţat ceva !... Favorabilă drumeţiei, această preafrumoasă vară mi-a îngăduit să reiau lectura unor documente risipite pe la ctitoriile oltene, despre amintirea Marelui Pandur. Aşa aflat-am o inscripţie modestă pe contrapagina unui vechi ceaslov : „I-am scris eu logofătul Dincă, cu mină de ţarină, mina va putrezi iar slova se va pomeni, ca să se ştie cind învăţam eu la dascălul Alexandru ot Argetoaia, leatu 1321, mai 8“. Smeritul calemgiu boieresc a ţinut să consemneze precum „ca să se ştie“ cine l-a învăţat pe el carte întîi. Şi asta se întimpla pasă-mi-te in plin focul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. Cei mai mulţi dintre noi am putut sau n-am putut „a însemna pentru ca să se ştie“ cine a fost Dascălul care ne-a deschis primul fereastra spre „chipul alb, foile negre“ al cărţilor şi către „lumina tiparului“. Am revăzut ades oraşul copilăriei şi liceul „Fraţii Buzeşti“ (centenar, anul acesta) şi şcoala primară de peste drum de biserica multicentenară Madona Dudu (în care s-a instalat acum frumosul Muzeu al Olteniei) , mina dascălului meu a putrezit, dar „slova“ datornică lui, iată, se pomeneşte, pentru că Vorbele săpate-n inimi, sunt mai durabile decit cele săpate-n piatra monumentelor. Ne-aducem aminte şi de acela care ne-a călăuzit cu lumina cugetului său spre descoperirea lumii din jurul nostru, sau din interiorul nostru, obligindu-ne raţiunea să despartă binele de _____ rău după criteriul de valoare al demnităţii umane. Putea fi acela un unchi sfătos, sau un mare filosof autorul unei cărţi epocale. Sau un tovarăş de luptă care s-a stins ca o flacără. Discipolii au pretins întotdeauna din partea învăţătorilor lor însuşiri mai presus de puterile omului comun, adică puterea exemplului ireproşabil şi poate desăvirşirea, trecîndu-le deseori cu vederea micile cusururi. Fiindcă avem nevoie de certitudini şi vrem să simţim că perfecţiunea există. Măcar de-ar fi durabilă ! Dar perfecţiunea e un lucru făcut din materia din care se fac visele. Pătimaş creator de construcţii imposibile, un arhitect (domnul Pieter Wierma) construia astă-vară pe o plajă spaniolă splendide castele de nisip, pe care le numea „spirituale“. Le fotografia şi le adăuga albumului său (care a fost pe urmă editat şi s-a bucurat de un succes nesperat), pentru că mareea avea să şteargă urmele sublimelor şi umilelor lui construcţii. Mihnea Gheorghiu (Continuare in pag. a 5-a) FILE DE CARNET Bilanţul und legislaturi RITMURI NOI IN VATRA VECHE A BUCURESTIULUI — Ne pregătim să încheiem o legislatură. Bilanţul tradiţional, la un asemenea eveniment, prilejuieşte, de fiecare dată, consemnarea celor mai de seamă rezultate, reprezentind munca primăriei şi deopotrivă, a oamenilor muncii, a tuturor cetăţenilor sectorului, pentru înfăptuirea obiectivelor planului in profil teritorial. Din acest unghi de vedere, cum apreciaţi retrospectiva celor doi ani şi jumătate, cîţi au trecut de la precedentele alegeri ? — Reprezentind un amplu teritoriu, in care îşi desfăşoară activitatea 27 de întreprinderi, majoritatea aparţinind industriei constructoare de maşini, 11 institute şi centre de cercetare, precum şi o fabrică cu profil de aparatură nucleară în platfor-ma Măgurele — am numit cele mai importante obiective economice — sectorul 5 ocupă o pondere însemnată in economia bucureşteană, amplul proces de modernizare şi de dezvoltare multilaterală a Capitalei din ultimii ani reflectîndu-se pozitiv şi in această parte a oraşului. Parte care prin tradiţie, reprezintă un vechi nucleu industrial. Printre altele, meritul eforturilor din ultimii ani este şi acela de a fi stimulat resorturile care să facă viabile, la nivelul cerinţelor actuale, ritmurile unei industrii construite cu multe decenii în urmă, cu acelea propulsate nu era nucleară. Dintr-o sumară analiză rezultă că în marea lor majoritate, unităţile economice din sectorul nostru au beneficiat in ultimii ani de un constant proces de dezvoltare şi modernizare, înstrinsa concordanţă cu imperativele progresului tehnic, ceea ce a făcut ca în ultimii doi ani şi jumătate, industria sectorului să crească un ritm continuu ,cu 12 la sută producţia marfă, cu 14 la sută producţia netă, iar la export, planul pe anul în curs a sporit cu 59 la sută faţă de realizările anului 1980. Aducerea într-un consens a celor două ipostaze industriale a presupus pe lingă eforturi considerabile de dotare şi echipare, sporirea Convorbire cu tovarăşul Ion Popescu primarul sectorului 5 al Capitalei participării oamenilor muncii la procesul de producţie, perfecţionarea calificării lor, creşterea conştiinţei muncitoreşti. An de an, planul de dezvoltare economică a sectorului a fost fundamentat ştiinţific, s-au întreprins noi paşi in vederea perfecţionării activităţii economice, creîndu-se premise pentru accelerarea ritmului de îndeplinire şi depăşire a sarcinilor de plan, prin îmbunătăţirea continuă a organizării producţiei şi a muncii. Printre întreprinderile industriale din sectorul nostru care au obţinut rezultate bune se numără : „Vulcan“, „Electromagnetica“, întreprinderea de produse zaharoase, Monetăria Statului, Munca Textilă, Ţesătoriile Reunite, Steagul Roşu, întreprinderea de ventilatoare, Tnox, întreprinder care au manifestat preocupări deosebite pentru introducerea accelerată a progresului tehnic, pentru autoutilare şi bună gospodărire, acţiuni menite să conducă în final la creşterea calităţii producţiei. De apreciat, totodată, fermitatea cu care diferitele colective de oameni ai muncii au acţionat pentru aplicarea măsurii de introducere în viaţă a sarcinilor şi indicaţiilor date de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitelor de lucru efectuate in sectorul nostru, privind reducerea consumurilor specifice la materii prime, la materiale la combustibili şi energie, pentru gospodărirea judicioasă a tuturor mijloacelor materiale şi băneşti, pe care statul le-a pus la dispoziţie, în ultimii doi ani şi jumătate, prin introducerea unor noi tehnici şi tehnologii, prin modernizarea şi diversificarea producţiei, prin creşterea gradului de calificare a oamenilor muncii şi întărirea exigenţei şi răspunderii la fiecare loc de muncă s-au obţinut economii de circa 3 800 tone de metal, 15 500 Mwh energie electrică, 15 300 tone combustibil conventional. Cind amintim aceste realizări avem in vedere in primul rînd colectivele de muncă din întreprinderile : Vulcan, Electromagnetica, H.C.R., Autobuzul, Bere Rahova, Tehnica Nouă. — Teritoriul sectorului 5 coincide în bună măsură cu străvechea vatră a Bucureştilor; prezenţa epocii noastre in istoria oraşului e vizibil marcată, sub raport urbanistic, in ultimii ani prin noile cartiere construite aici, prin asigurarea, unor condiţii civilizate de viaţă pentru un mare număr de oameni. — Odată cu dezvoltarea marilor cartiere: Alexandria, Rahova, Mărgeanului, Sălaj, 13 Septembrie. ■ poarta de intrare din sudul Capitalei a dobindit atribute urbanistice de prim rang, încadrîndu-se prin noile construcţii de locuinţe, prin obiectivele sociale şi culturale în aria de prefaceri structurale, pe care Bucureştiul le trăieşte în ultimii ani. S-au îmbunătăţit condiţiile de viaţă ale oamenilor muncii şi totodată, aspectul arhitectonic al sectorului, prin construirea şi darea în folosinţă a peste 7 000 apartamente în zonele Alexandria, Rahova, Petre Ispirescu, Malcoci Vicina. Mărgeanului, Sălaj, Ferentari. Ioana Pătrașcu (Continuare în pag. a 3-a) KSN Noul cartier Mărgeanului din sectorul 5 al Capitalei Foto MIHAI POPESCU-STOENEȘTI Luni 1 noiembrie 1982 STAREA VREMII Harta fenomenelor meteorologic® probabile. Amănunte în pag. a 20. S-A RETEIT CU TOVARĂŞI YASSER ARAFAT preşedintele Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, s-a reîntîlnit, simbătă, cu tovarăşul Yasser Arafat, preşedintele Comitetului Executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei. Cu acest prilej, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat au continuat schimbul de păreri cu privire la dezvoltarea , relaţiilor dintre Partidul Comunist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, precum şi în legătură cu situaţia din Orientul Mijlociu, cu alte probleme actuale ale vieţii politice internaţionale. în timpul convorbirilor, conducătorul partidului şi statului nostru şi preşedintele Comitetului Executiv al O.E.P. au reafirmat hotărirea de a extinde şi întări prietenia, solidaritatea şi colaborarea dintre Partidul Comunist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, potrivit orientărilor şi înţelegerilor convenite. A fost exprimată convingerea că promovarea largă a bunelor relaţii dintre P.C.R. şi O.E.P. corespunde dorinţei şi aspiraţiilor popoarelor român şi palestinian, este în folosul şi spre binele lor, reprezentind, totodată, o contribuţie importantă la eforturile generale pentru soluţionarea politică, pe calea tratativelor, a conflictului din Orientul Mijlociu, pentru rezolvarea problemei palestiniene, pentru instaurarea păcii în regiune. Reluînd examinarea ultimelor evoluţii ale situaţiei din Orientul Mijlociu, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat au subliniat că în actualele condiţii internaţionale se impune, mai mult ca oricind, să fie intensificate acţiunile politice şi diplomatice pentru realizarea unei reglementări globale, juste şi durabile a conflictului din zonă, pentru statornicirea unei păci trainice, bazată pe retragerea Israelului din toate teritoriile arabe ocupate în urma războiului din 1967, pe recunoaşterea dreptului poporului palestinian la autodeterminare, la constituirea unui stat palestinian independent. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Yasser Arafat şi-au manifestat satisfacţia faţă de noile convorbiri purtate, afirmîndu-şi încrederea că ele vor contribui, prin rezultatele lor, la adîncirea, pe mai departe, a relaţiilor prieteneşti dintre Partidul Comunist Român şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, in spiritul stimei şi respectului reciproc, în interesul amplificării şi aprofundării raporturilor dintre cele două popoare, al solidarităţii şi unităţii forţelor revoluţionare, antiimperialiste de pretutindeni, al cauzei păcii, înţelegerii şi cooperării internaţionale. Convorbirile s-au desfășurat într-o atmosferă de caldă cordialitate și prietenie. & * l|i m 1 ■ A'p'-vf PRINTRE CONSTRUCTORII MAGISTRALEI ALBASTRE Sanatoriul de la km. 24 Prima impresie prin ciclopicul parc de maşini dezarticulate, descompuse în părţile lor este că mă aflu intr-o debara apocaliptică de autobasculante şi buldozere, dragline şi escavatoare, foreze, remorci şi macarale de toate tipurile, aşteptind intr-o desăvirşită ordine, gurile de foc ale cuptoarelor. Impresia e înşelătoare. Căci ciclopicele maşinării obosite de suprasolicitări, in alte condiţii de mult trimise la o reciclare radicală, au parte, aici, de un regim sanatorial, menit să le aducă o nouă vigoare. Suntem la kilometrul 24. „Prin baza noastră de reparaţii — ne spune inginerul genist It. col. Vasile Voinicu — treceîntreaga tehnică de pe Canal. Peste 30 de tipuri de utilaje.“ Iar „întreaga tehnică“ ar însemna cca. 5 700 de autobasculante, peste 600 de escavatoare, 650 buldozere, 90 foreze şi alte zeci de drage, automacarale, macarale. Aceste sumare date conturează nu numai uriaşa concentrare de tehnică, în marea sa majoritate de concepţie şi execuţie românească, cu care a fost dotat Canalul, dar şi importanţa „bazei“ în întreţinerea şi buna funcţionare a utilajelor. . îmi dau seama de complexitatea activităţii de aici : cum să închegi un colectiv de înaltă tehnicitate într-o continuă fluctuaţie de cadre, cind majoritatea mecanicilor şi a specialiştilor de la instalaţiile hidraulice sau electrice, de la subansamble sau prelucrări mecanice sunt tineri militari în termen. Cum să faci faţă necesităţii unor reparaţii temeinice şi rapide într-o criză generală a aprovizionării cu piese de schimb ? Nu sunt probleme uşoare. Se pare însă că oamenii de la km. 24 găsesc soluţii. Colectivul pare sudat, funcţionînd ,cu precizia maşinăriei unui ceasornic, iar inventivitatea oamenilor, depăşind complexele frînatorii ale lui „n-avem piese“, rezolvă dificultăţi tehnice aparent insurmontabile. Cel mai bun învăţător pare a fi, aici, experienţa cîştigată din mers. Motoarele uzate ale autoîncărcătoarelor din import au fost înlocuite cu motoare româneşti. Pompele hidraulice cu cele fabricate la Plopeni sau Braşov. Draglinelor le-au fost adaptate motoare indigene. Lipsa de piese le-a solicitat inventivitatea, spiritul inovator. O expoziţie ad-hoc de piese uzate şi reciclate (coroane dinţate, arbori, cotiţi etc., etc.) se ambiţionează să sugereze chiar şi vizitatorului prea puţin umblat în tehnică tabloul remarcabilelor resurse de inteligenţă ale colectivului de la km. 24. Memorie şi dialog la Satu Nou Trec cu Alexandru Petre printre peluze de flori ,sub şirurile aliniate ale arborilor decorativi, prin curtea curată şi îngrijită ca un parc, printre construcţiile proaspăt văruite ale batalionului de la Satu Nou. Drumul lui Alexandru Petre pînă la ultima sa misiune, comanda batalionului de la Satu Nou, e caracteristic unei întregi generaţii crescute în anii noştri. Născut în 1931 la Amaru (Buzău) e selecţionat de U.T.M. pentru şcoala de ofiţeri, în 1953 o absolvă cu specialitatea construcţia de poduri. A fost comandant de grupă, de pluton, de companie, a absolvit Academia Militară, a lucrat la regimentul II mecanizat, in funcţii de conducere in divizia Tudor Vladimirescu,promovat la comandamentul trupelor de geniu şi iată-l cu o nouă răspundere. — Nu vă sperie dificultăţile unui şantier de o asemenea amploare ? — ’Am găsit aici o excelentă echipă de ofiţeri cu experienţă. Pe ei mă sprijin. — Care sunt sarcinile batalionului ? — De la km. 12 la km. 24. Canalul ca atare e conturat. Ne-am rămas să rezolvăm unele probleme de dezafectare. Ele impun soluţii tehnice destul de complicate, la care nu ne-am gindit. Faţă de volumul lucrărilor, termenul de sfirşit de aprilie, „in Unii mari“ e destul de scurt. — La ce lucrări vă referiţi ? — La dezafectarea staţiei de ■pompe, (circa 7.000 m.c. de beton armat), la dezafectarea podului de cale ferată Remus Opreanu şi la alte lucrări. De distrus e foarte ușor. Aduci o remorcă cu explozibil și ai terminat.Dar să recuperezi utilajele, mașinile, pompele, tablierul metalic de pod, intacte, să fii chiar și în distrugere, constructor, e, desigur, cu totul altceva. — Trebuie să vă mărturisesc, că, pe cind treceam împreună pe aleile batalionului, timpul mi se derula invers. Imi reveneau in memorie scene petrecute aici, pe Canal, în urmă cu trei decenii. Vedeţi vreo deosebire între spiritul tineretului de astăzi, faţă de cel al propriei dumneavoastră tinereţi ? — S-au schimbat nu numai mentalităţile. Vin tineri pe şantier, din laboratoare, uzine, de pe băncile şcolii. N-au ţinut vreodată în mină vreun tirnăcop şi tu să-i ceri norma... Pe cind eram secretarul tineretului sătesc la noi, la Amaru, era suficient să spui :„primiţi salopetă, bocanci, mîncare“ şi cîţi nu se repezeau să se înscrie. Dar aveam o limită, o cifră : 60. Ea nu putea fi depăşite. Azi spun : ,vei lucra 12 ore pe zi, fără o duminică sau sărbătoare, zi şi noapte“... Ei vin, chiar dacă nu sunt militari in termen, dar ştiu că le stă la dispoziţie o tehnică, modernă, că învaţă meserii noi, că lasă în urmă încă din tinereţe o operă a vieţii lor. Podul pe Mureş l-am montat fără o macara, cu scripeţi ca pe vremea bunicilor... — Care e deosebirea între ceea ce face o unitate de geniu pe Canal şi ceea ce ar face în război ? — Excavatoristul care sapă albia Canalului, sapă în timp de război şanţuri de comunicaţii, tranşee, adăposturi ; şoferul care transportă piatră de la Nicolae Bălcescu sau muniţie, trebuie să conducă cu aceeaşi atenţie ; drumurile se construiesc identic; cei care dezafectează poduri inundă în război terenuri, stăvilesc, astfel înaintarea tancurilor... — Cu alte cuvinte, activitatea Toma George Maiorescu Continuare în pag. a I-a) Cinstind prin noi fapte de muncă apropiata Conferinţă Naţională a partidului, minerii de la Filipeştii de Pădure au adăugat în ultima duminică din octombrie, când agregatele au funcţionat cu randament sporit, alte 1 200 tone lignit la cantitatea suplimentară de cărbune extrasă de la începutul anului. Succese remarcabile au obţinut, in această ultimă zi din lună şi lucrătorii rafinăriilor „Vega“-Ploieşti şi Câmpina, ai întreprinderii de anvelope „Victoria“-Floreşti şi de mecanica fină din Sinaia , unităţi fruntaşe pe ramură, care, la condiţiile valorificării superioare a materiilor prime şi reducerii costurilor de fabricaţie, au încheiat cele 10 luni cu un spor de aproape 250 milioane lei la producţia-marfă. (Agerpres). Aspect de la rafinăria din Cîmpina