România Liberă, octombrie 1983 (Anul 41, nr. 12104-12128)

1983-10-01 / nr. 12104

ACUM, ÎNTREG SATUL LA CULES ȘI SEMĂNAT! • Vremea este favorabilă intensificării la maximum a ritmului de lucru • Este necesar ca strîngerea recoltei să se încheie în cel mai scurt timp, semănatul orzului în 2—3 zile și cel al griului pînă la 10 octombrie • Zilnic, vitezele de lucru, actualizate, trebuie realizate şi depăşite • Se impune o angajare şi mai puternică a forţelor de la sate pe frontul recoltei • 1 şi 2 octombrie pot deveni zile record la cules şi semănat. In ultimele zile, ca urmare a măsurilor luate de comandamentele locale ,pentru agricultură, deşi posibilităţile în această direcţie sunt departe de a fi epuizate, ritmul de lucru pe ogoare s-a intensificat. In ziarul de ieri am publicat scrisoarea de felicitare, adresată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Comitetului judeţean de partid şi tuturor oamenilor muncii din agricultura judeţului Olt, unde prin mobilizarea tuturor forţelor de la sate şi prin desfăşurarea unei activităţi susţinute din zori şi pînă noaptea, s-a reuşit ca nu numai 25 de zile să se încheie recoltatul porumbului însăminţat in ogor propriu pentru consum. „Sunt convins că acest succes — se spune în scrisoarea de felicitare — va constitui un exemplu şi un imbold pentru toate judeţele ţării de a intensifica şi mai mult ritmul recoltării şi depozitării porumbului şi celorlalte culturi, de a executa la timp şi în condiţii de bună calitate însăminţările de toamnă, de a asigura pregătirea temeinică a recoltei anului viitor.“ . Volumul de lucrări agricole ce a mai rămas de efectuat, evident in limitele perioadelor optime, este mare. Iată, de pildă, (in procente) suprafața ce mai trebuie eliberată de recoltă : la porumb — 29 la sută, la soia — 30 la sută, orez — 83 la Mită, sfeclă de zahăr — 84 la sută, struguri — 36 la sută, în ceea Recoltarea porumbului in judeţul CARAŞ SEVERIN a fost în atenţia corespondentuluinostru Ion Mircioia . Ritmul a crescut, ajungînd la circa 1 000 de ha pe zi. Un număr de 12 cooperative agricole, printre care cele din Lăpuşnicu Mare, Moldova Veche, Gornea, Radima, Socol, au încheiat această lucrare, in timp ce alte aproximativ 10 unităţi adună astăzi reedita de pe ultimele suprafeţe. Viteza poate creşte, însă, mai mult. Cu condiţia unei concentrări mai mari de forţe. La Vrăniuţ, Ciclova Română, Brebu, Sacu nu s-a recoltat decit 33—34 la sută din suprafaţa existentă. Mult porumb adunat stă în grămezi pe cimp in aşteptarea mijloacelor de transport. La Comorîşte, în schimb, autocamioanele aşteaptă recolta pentru ca nu sunt forţe suficiente la cules, pentru că nu sunt încărcat operativ, în alte unităţi şi-a făcut loc risipa. La Ezeriş, de pildă, porumbul se culege pe... sărite, răminind mari cantităţi de ştiuleţi nerecoltaţi. Am vrut să sesizăm această anomalie primarului tcpţvjnei dar el era prins cu probleme personale, lăsind recoltatul pe seama subalternilor... Alte fațete ale risipei le-am întilnit in satul Mercina unde combinele nefiind reglate corespunzător produc pierderi de recoltă. Ca să nu se lase mai prejos, autocamioanele și remorcile care transportă din această zonă porumbul la baza de recepţie, fiind prea pline, „seamănă“ şi ele mari cantităţi de ştiuleţi pe drumul mare. Deci, stop risipei. Şi mai multă operativitate. Ca la I.A.S. Grădinari, unde fiecare angajat al întreprinderii a hotărît să culeagă cel puţin cite un hectar de porumb. Lor li s-au alăturat ceilalţi angajaţi din comună, navetişti care lucrează la oraş şi locuiesc aici. Această iniţiativă merită să fie preluată şi de alte localităţi care, in locul unei mobilizări exemplare la recoltat, a fiecărui locuitor în parte, preferă să invoce lipsa forţei de muncă. Despre culesul porumbului in judeţul CLUJ ne-a relatat ieri corespondentul nostru Virgil Lazăr . Din suprafaţa de peste 40 000 hectare s-au recoltat 16 300 hectare., Puţin în comparaţie cu posibilităţile. Dar acolo unde munca s-a organizat minuţios, unde sunt mobilizate mari forţe, unde în sprijinul cooperatorilor au venit colectivele întreprinderilor din oraşele judeţului, recoltatul porumbului a înregistrat ritmuri înalte. Este vorba despre consiliile Gherla, Bonţida, Apahida, unde porumbul a fost recoltat pe mai bine de 60 la sută din suprafeţele cultivate. La Fizeşul Gherlii, Haşdate, Bonţ etc., recoltarea (Continuare în pag. a 2-a) ce priveşte însăminţările de toamnă, pînă acum s-au semănat circa 1,4 milioane hectare, ceea ce reprezintă 38 la sută faţă de prevederi. Pentru a încheia rapid culesul precum şi livrările la fondul de stat este necesar să se lucreze intr-un ritm şi mai alert, luîndu-se măsuri ca, în acest scop, vitezele zilnice de lucru actualizate să fie realizate cu regularitate. Acelaşi lucru se impune şi în vederea terminării semănatului la orz in 2—3 zile, iar cel al griului pină la 10 octombrie. Pentru a asigura succesul campaniei agricole de toamnă — ceea ce este in interesul economiei naţionale, al fiecăruia dintre noi — este necesară o şi mai puternică angajare pe frontul recoltei pentru a se evita pierderile de produse, fie datorită aminării culesului, fie datorită depăşirii perioadei optime la semănat. Prin mobilizarea tuturor forţelor de la sate, prin buna organizare a muncii şi folosirea din plin a timpului de lucru există posibilitatea ca in fiecare zi să se realizeze şi să se depăşească vitezele prevăzute la cules şi semănat, ca 1 şi 2 octombrie să fie adevărate zile record în ceea ce priveşte rezultatele pe frontul recoltei. In cele ce urmează publicăm constatările corespondenţilor noştri privind modul cum se acţionează în citeva judeţe la cules şi semănat. Oameni ai muncii de la sate! 1 şi 2 octombrie zile record la cules şi semănat! Prin prezenţa tuturor forţelor satului, prin desfăşurarea unei susţinute activităţi pe ogoare, din zori şi pînă în noapte, vitezele zilnice de lucru pot fi realizate şi depăşite! RITMUL RECOLTĂRII PORUMBULUI (în hectare) TRIMESTRUL IV SI EXIGENTELE PLANULUI Incepînd de azi intrăm în cel de-al patruleasi ultimul trimestru al anului, moment asupra căruia, din multiple motive, am propune cititorilor _să facem un scurt popas, sperăm benefic pentru toată lumea. Sosit odată cu o superbă toamnă aurie, în care din toate colţurile ţării ne parvin ştiri privind roadele bogate ale pământului, ca şi realizări deosebite în domeniul industriei, construcţiilor transporturilor, ş.a.rmd. debutul ultimului anotimp al lui 1983 trebuie să fie pentru fiecare dintre noi, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul anilor, un prilej de reflecţie, analiză şi decizie asupra a ceea ce mai avem de făcut în cele 92 de zile cite mai sunt pe răbojul acestui an. Aşa cum ne-am obişnuit, dar in mod cert cu motive mult mai temeinice ca oricind. Pentru că acest an a fost un an de excepţie din punct de vedere economic şi social şi trebuie să-l tratăm ca atare pînă la capăt pentru ■a putea culege integral roadele aşteptate. Pentru că în primele opt luni ale anului, datorită eforturilor şi devotamentului imensei majorităţi ,a oamenilor muncii — care au răspuns şi răspund cu înaltă conştiinţă revoluţionară, patriotică chemării partidului, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, încadrîndu-se cu însufleţire în întrecerea socialistă — prevederile de plan dintr-un mare număr de întreprinderi au fost realizate şi depăşite, obţinîndu-se in acest răstimp o producţie industrială suplimentară în valoare de 10 miliarde de Iei, creşteri mult mai mari decit în alţi ani obţinîndu-se în dezvoltarea bazei de materii prime, combustibili şi energie, în construcţiile de maşini, în metalurgie, chimie, în industria de prelucrare a lemnului şi în industria uşoară. Pentru că din cele constatate la faţa locului, din discuţiile avute cu factorii de conducere din diverse ramuri, din întreprinderi, ca şi din urmărirea rezultatelor întrecerii socialiste reiese că aceste rezultate au fost obţinute în multe locuri în condiţii de productivitate superioară şi de eficienţă sporită, cu consumuri specifice reduse de metal, ciment, bumbac şi alte materii primeşi materiale, economisindu-se din acelaşi timp şi energie, combustibili etc. etc. Pentru că multe colective şi-au realizat exportul, unele depăşindu-l chiar, anul acesta impunând pe piaţa mondială o serie de produse româneşti competitive sub toate raporturile. Pentru că, în sfîrşit, dar nu mai puţin important, anul acesta a consemnat o mai competentă şi mai activă participare a oamenilor muncii la conducerea întreprinderilor, în paralel cu aplicarea mai consecventă şi mai aprofundată a principiilor autoconducerii muncitoreşti, autogestiunii şi autoaprovizionării ,şi, în general, a principiilor noului mecanism economic financiar. Ceea ce a permis, de altfel, odată cu realizarea unei aprovizionări mai bune, trecerea la acţiunea de creştere a retribuţiei şi altor venituri ale oamenilor muncii, în general a nivelului lor de trai. Toate acestea sunt fapte concrete, multe cunoscute de M. Radian (Continuare in pag. a 3-a) v » » Voinţa de pace a întregii ţări se identifică cu strălucitele iniţiative ale preşedintelui Nicolae Ceauşescu, cu insufleţitoarele chemări ale Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste UNITE. POPOARELE POT IMPUNE PACEA IN LUME Cel mai drag cuvînt Cu ghidul, păcii-n ţara Mioriţei, Cu inima bătindu-ne fierbinte, Clădim prezentul încărcat de soare Şi visul cald priveşte înainte. Trăim in pace, înfrăţiţi cu glia, Şi munca noastră a rodit ogorul, Să-i fie ţării-ndestulat hambarul Şi cer senin să-i fie viitorul. Muncim aici, in patria iubită, Cînd ţării dragi cărbune şi oţel, Sâ-i fie temelie păcii scumpe, Şi prag durat spre comunistul ţel. Pe-acest nepreţuit meleag de glie Ne este pacea cel mai drag cuvînt, Din seva ei noi ne sorbim putere Şi înflorim al patriei pămint. Viorel Cozma în pagina a 3-a : Relatări de la marile adunări consacrate păcii și dezarmării ce au avut loc la Petroşani, Harghita, Arad Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! COTIDIANUL CONSILIULUI NAŢIONAL AL FRONTULUI DEMOCRAŢIEI SI UNITĂŢII SOCIALISTE 20 * 5 \ Harta fenomenelor meteorologice. Amănunte !n pag. a 5-a REALITATEA ETERNĂ A UNITĂŢII PATRIEI Coordonată fundamentală şi permanenta a istoriei noastre naţionale, rezultat logic al evoluţiei societăţii româneşti, lupta pentru unitate şi independenţă a constituit un ideal sublim şi o năzuinţă înflăcărată a poporului. Ea s-a grefat puternic pe temelia de granit a poporului român — popor plămădit unitar in vatra strămoşească a Daciei străbune. Din cele mai vechi timpuri ne-am confruntat cu piedici şi greutăţi de tot felul, cu nenumărate adversităţi şi vicisitudini. Valurile populaţiilor migratoare, abătute secole întregi peste patria noastră, poziţia de răscruce la interferenţa intereselor rivale ale celor mai mari imperii din Europa— otoman, habsburgic şi ţarist —, războaiele pustiitoare duse pe teritoriul principatelor, distrugerile sau înstrăinarea a nenumărate valori materiale şi spirituale, toate acestea, la care s-a adăugat, uneori, împărţirea ţărilor române au frînat considerabil progresul social-economic al poporului român. In pofida acestor grele furtuni ale istoriei, cu o mină pe plug şi cu alta pe sabie, poporul nostru şi-a păstrat însă fiinţa etnică şi de stat, hotărîrea de a fi unit, liber şi pe deplin stăpîn în propria ţară. Năzuinţă refacerii statului unitar, eliberat deplin de dominaţia opresiunii străine, in care românii, strînşi laolaltă, să-şi afirme individualitatea in cadrul umanităţii, a dominat în întregul ev mediu gindirea politică şi culturală, planurile militare şi diplomatice ale înaintaşilor noştri, devenind, în epoca modernă, obiectivul programatic al întregii naţiuni române. Pe bună dreptate, marele istoric şi revoluţionar democrat Nicolae Bălcescu scria în 1850 : „Unitatea naţională fu visarea,iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari care întrupară in sine individualitatea şi cugetarea poporului spre a o manifesta lumii. Pentru dînsa ei trăiri, munciră, suferird şi muriră". Idealul libertăţii naţionale a înaripat de-a lungul veacurilor mintea, inima şi pana celor mai înaintate personalităţi ale culturii româneşti, dînd substanţă multor scrieri tipărite dincoace sau dincolo de Carpaţi, dincoace sau dincolo de Milcov, alimentînd focul aspiraţiei seculare spre unitate, în pofida graniţelor fictive, artificiale, trasate de marile imperii pe teritoriul străvechii vetre dacice. îmbrăţişat de masele largi populare, acest ideal a dobindit o forţă de nestăvilit, ideea unirii şi neatîrnării poporului român regăsindu-se îrn toate marile acte istorice ale poporului român in epoca modernă şi culminînd cu Marea Unire din 1918. Istoria românilor este istoria unui popor statornic, plămădit unitar în una şi aceeaşi vatră de viaţă in care şi-a urmat făgaşul propriu de acţiune şi manifestare, de făurire a culturii materiale şi spirituale. „Este vorba — remarca Nicolae Iorga — de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mîndria şi aceasta este puterea noastră". Mai recent, istoricul american Paul MacKendrick, referindu-se la aportul românilor la îmbogăţirea valorilor civilizaţiei umane, scria : „Românii merită din plin atenţia noastră ca locuitori ai unei insule latine 65 de ani de la făurirea statului naţional român unitar într-o mare a slavilor, ca transmiţători ai culturii greco-romane in evul mediu, ca membri ai unuia dintre cele mai remarcabile state aborigene ale antichităţii, ca victime şi beneficiari ai ultimei provincii cucerite şi prima părăsită de Roma — Dacia — şi ca păstrători, după retragerea romanilor, ai unui amestec de cultură autohtonă şi clasică, ceea ce face ca ţara lor să fie astăzi unică printre ţările socialiste europene“. Numeroase Vestigii arheologice şi mărturii scrise ale antichităţii amintesc despre strămoşii poporului român, getodacii, care făceau parte din numerosul neam al tracilor, cu adinei rădăcini în întreg spaţiul nord-carpato-danubian-pontic şi despre care marele istoric al antichităţii Herodot scria cu peste 2 500 de ani în urmă că „sunt cei, mai viteji şi mai drepţi dintre traci“. S-a conturat, prin vremuri, şi s-a dăltuit în lespezi epoca înfloritorului stat dac centralizat şi independent de sub conducerea lui Burebista ca „cel dinţii şi cel mai mare dintre toţi regii care au domnit vreodată asupra Traciei“. Epoca lui Burebista a pregătit epoca lui Decebal, regele erou al dacilor, care a avut de înfruntat una dintre cele mai mari forţe ale antichităţii — Imperiul roman. Relatarea încleştării aprige dintre romani şi daci este făcută cu admiraţie de autori ca R. Bergner, L. Leger, N.S. Derjavin, J.F. Neigebaur, A. Ubicini, J.A. Vaillant şi alţii. După cucerirea unei părţi a Daciei de către romani, în urma războaielor din 101—102 şi 105— 106, viaţa acestor ţinuturi a cunoscut un nou stadiu de progres, pe baza împletirii celor două civilizaţii şi culturi — dacă şi romană, în anul 271 e.n., din ordinul împăratului Aurelian, administraţia şi armata romană din Dacia au fost retrase la sud de Dunăre. Aceasta nu a însemnat o abandonare totală a Daciei, căci puternice capete de pod au legat imperiul cu regiunea nord-dunăreană a fostei provincii. Ca urmare a legăturilor cu romanitatea orientală, procesul de împletire a celor două civilizaţii a continuat şi după retragerea aureliană. Permanenţa elementului autohton a rămas o condiţie esenţială a procesului de împletire etno-culturală dintre daci şi romani, proces care a avut drept rezultat etnogeneza poporului român. Năvălirea populaţiilor migratoare, incepînd cu secolul III e.n., a provocat mari distrugeri şi pustiiri, dar n-a putut schimba comunitatea de viaţă, limbă şi cultură a poporului nostru, cursul său istoric spre forme superioare de organizare politică şi socialeconomică. Referindu-se la această îndelungată şi frămîntată vreme (secolele IV—X), istoricul francez de renume mondial A. Ubicini scria : „Românii, în decursul acestui lung interval, au dăinuit refugiaţi în munţi, la adăpost de şuvoiul invaziilor". Iar istoricul maghiar Huszti András conchidea : „Urmaşii geţilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor“. Subliniind continuitatea neîntreruptă de viaţă materială şi spirituală a poporului român pe vatra strămoşească şi ripostind încercărilor de falsificare a adevărului istoric, scriitorul Liviu Rebreanu spunea cu mîndrie : „România cu Dacia de odinioară sunt congruente nu numai în privinţa figuraţiei geografice, dar şi a configuraţiei etnografice româneşti“. In condiţiile Conf. univ. dr. Mircea Muşat (Continuare in pag. a 3-a) A De la 1 octombrie Generalizarea acordului global în întreaga economie Incepînd de astăzi se generalizează în întreaga economie naţională aplicarea, acordului global ca formă de organizare şi retribuiri a muncii. Problema ne interesează direct, pe fiecare dintre noi, din multiple motive, drept care ne propunem in cele ce urmează să analizăm ce avem de făcut pentru a asigura aplicarea cu succes a acestei forme superioare de organizare şi retribuire a muncii, de la care avem toate motivele să aşteptăm rezultate bune pentru ţară şi pentru noi, cetăţenii ei. Subliniem, „din multiple motive“ și „formă superioară de organizare“ gindindu-ne la faptul că acordul global este mai mult decit o nouă formă de retribuire a muncii, așa cum o consideră încă unii care au parcurs mai superficial prevederile Decretului Consiliului de Stat. Acordul global este, în acelaşi timp, şi în aceeaşi măsură, o formă superioară de organizare a muncii naţiunii în vederea ridicării ei la un nivel mai înalt de calitate şi de valoare social-economică, cu intenţia declarată de a face ca economia românească să poată progresa într-un ritm corespunzător dorinţei şi hotărîrii noastre de a trece la un nou stadiu de dezvoltare. După cum acordul global este şi o formă superioară de retribuire a muncii, superioară şi din punct de vedere etic, moral dar şi în general din punctul de vedere al echităţii socialiste, în procesul muncii şi în afara lui, aceste caracteristici conferindu-i un puternic caracter stimulativ. Din aceste puncte de vedere acordul global se înscrie organic, alături de celelalte decrete apărute în ultimele săptămlni, In politica consecventă a partidului, atit in direcţia înfăptuirii Programului de construire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea spre comunism cit şi în politica de aplicare mai fermă a principiului socialist al repartiţiei, prin legarea mai strînsă a veniturilor celor ce muncesc de îndeplinirea sarcinilor cantitativa şi calitative. In mod concret, incepînd de azi retribuirea se va face în raport cu munca prestată şi rezultatele obţinute, urmînd ca în cazul depăşirii producţiei planificate retribuţia să crească in mod corespunzător, după cum în situaţia nerealizării producţiei sau neîndeplinirii obligaţiilor de la locul de muncă, retribuţia se diminuează in mod corespunzător. Veniturile nu sunt plafonate în nici o direcţie , cei ce vor obţine rezultate bune în activitate îşi vor vedea eforturile răsplătite prin venituri superioare, în timp ce acei ce vor munci necorespunzător îşi vor vedea retribuţia micşorată, nemaiaplicîndu-se nimănui venit garantat indiferent de cantitatea şi calitatea muncii prestate. Acestea fiind obiectivele, principiile şi prevederile Decretului privind aplicarea formei de retribuire in acord global si a altor forme de retribuire specifice unor ramuri cu ac- M. Radu (Continuare in pag. a 3-a)