România Liberă, iunie 1984 (Anul 42, nr. 12311-12336)
1984-06-01 / nr. 12311
„Románia libera“ „în toate domeniile trebuie să avem în vedere că viitorul României este în mîinile tineretului ale copiilor„ că aşa cum va creşte tineretul, cum vor creşte copiii patriei aşa va fi şi viitorul României socialiste. Şi am deplina convingere că noi creştem un tineret bun, copii sănătoşi şi fizic şi intelectual — cu o minte şi cu o gîndire înaripată, care se pregătesc să servească patria, poporul, comunismul !“’ NICOLAE CEAUŞESCU Răspundere La cursul meu de poezie de la Institutul de artă „Al. Grigorescu“ m-am pomenit zilele acestea cu unsprezece copii, împreună cu învăţătoarea lor, veniţi in Capitală pentru citeva zile tocmai dintr-un sat din Maramureş, copii din clase primare, intre şase şi zece anişori de o frumuseţe şi expresivitate care ne-a uimit pe toţi, studenţi şi profesor. Două ceasuri fără pauză cit a ţinut prelegerea au fost numai ascultate şi mă gîndesc încă o dată la copiii ţării acesteia, la uriaşa grijă ce cade in datoria vieţii noastre de a sădi in sufletul lor curat marile adevăruri ale istoriei, marile frumuseţi ale cuvintului şi artelor, ceea ce le va ţine de cald de-a lungul întregului drum al vieţii. Am fost zilele acestea chemat să citesc împreună cu alţi scriitori poezii trimise pentru concursul organizat de Comitetul Central U.T.C. legate de viaţa copiilor ; printre unele texte mai bune, oameni mari se străduie să le spună copiilor intr-un limbaj sărăcăcios şi simplist tot felul de naivităţi pe care, la orice virstă, omul le respinge. Vreau să spun că un copil numai atunci ascultă cu adevărat cind este luat ca o persoană unică in toată firea. Luceafărul lui Eminescu poate fi înțeles în frumuseţea lui la orice virstă, măcar o parte din el. Frumuseţea este eternă şi se impune oricărui suflet de îndată ce se deschide lumii. Trebuie să venim în faţa copiilor noştri cu tot ce avem mai bun in sufletele noastre iar in cărţile lor cu acele texte clasice care edifică prin simplitatea de geniu a marilor înaripaţi. Cei ce ţinem condeiul în mină, trebuie să ne ştim cultivind sufletele, incepind cu ale copiilor, ale milioanelor de copii ai acestei ţări. Ioan Alexandru Legămint Noi, copiii României şi ai lumii ne-angajăm Pe planeta noastră bună, viaţa să o apărăm Ca seninul cer al Terrei să nu fie tulburat Şi doar vers şi bucurie să răsune in mait. Suntem viitorul ţării. Pentru măreţia ei Să-nvâţăm de la străbunii ce au pus patriei femei Pentru împlinirea noastră, pentru vatra strămoşească, Făurind o lume nouă care-n veci să înflorească. Noi, copii ai României, creştem demn sub tricolor Comunistul Ev de miine ne aşteaptă-ncrezâtor Ca să ducem mai departe dragostea unui popor Pentru România mamă şi-al ei brav conducător. Făurarului de ţară, înţelept conducător, vjC. Celei mai alese fiice a acestui brav popor, Cald omagiu şi vibrantul inimilor legămînt Să triumfe comunismul, pe al ţârii scump pămint ! Ruxandra Constantinescu clasa a Vl-a Cenaclul literar al Casei Centrale a Pionierilor şi Şoimilor Patriei In sprijinul creşterii şi educării copiilor şi tineretului • Un ansamblu de prevederi legale, întemeiate pe carta fundamentală a ţării care este Constituţia Republicii Socialiste România, ocrotesc familia, mama şi copilul, iată citeva din acestea : - concediul plătit pre şi post natal de 112 zile ; - program de muncă redus la 6 ore cu pauze pentru alăptare ; - gratuitatea asistenţei medicale ; - alocaţia de stat pentru copii se acordă pină la virsta de 16 ani. • Statisticile privind populaţia şcolară in anul de invăţămînt 1983/1984, la invăţămint de zi, seral şi fără frecvenţă, evidenţiază că invăţămintul preşcolar este frecventat de peste 893 100 de copii (75,1 la sută din numărul copiilor în virstă de 3-5 ani) ; cel primar şi gimnazial - de peste 3 067 400 copii ; invăţămintul liceal - de peste 1 272 200 elevi ; invăţămintul profesional - de peste 160 600 tineri. In total, populaţia şcolară din acest an de invăţămint se ridică la cifra de 5,6 milioane copii preşcolari, elevi şi studenţi. • In invăţămintul liceal, numărul elevilor este repartizat astfel : circa 840 000 - în licee industriale, circa 291 000 - în licee agroindustriale, peste 41 300 elevi în licee economice ; peste 52 000 elevi în licee de matematică-fizică; peste 12 300 elevi în licee de filologie-istorie ; peste 11 500 elevi in licee silvice; peste 10 300 elevi în licee sanitare etc. • Cităm din statistica privitoare la numărul personalului didactic in anul şcolar 1983/1984; peste 150 500 cadre didactice în invăţămintul primar şi gimnazial ; peste 49 000 cadre în invăţămintul liceal ; peste 34 300 cadre in invăţămintul preşcolar. In total, personalul didactic în anul de invăţămint in curs numără circa 250 000 de persoane. • Cheltuielile pentru invăţămint, cultură şi ocrotiri sociale finanţate de la bugetul de stat in anul 1983 au însumat 82,4 miliarde lei, revenind in medie pe locuitor 3 654 lei anual, cu 457 lei mai mult, comparativ cu anul 1980. • Alocaţiile de stat pentru copii au insumat anul trecut aproape 14 miliarde lei. • 103 000 este cifra reprezentînd numărul locurilor în creşele şi leagănele pentru copii. • Numai anul trecut au fost date în folosinţă 809 săli de clasă, 7 211 locuri în internate şi 2 921 locuri de muncă în ateliere şcoală, precum şi spaţii de invăţămint cu o suprafaţă de 29 134 m.p. pentru invăţămintul superior. • Pentru acordarea asistenţei medicale specializate femeilor şi copiilor in secţiile de ginecologie obstetrică, noi născuţi şi imaturi din spitalele şi casele de naştere din ţară există peste 37 940 de paturi, iar numărul paturilor din secţiile de pediatrie din spitale şi paturile destinate copiilor din alte secţii sunt un număr de peste 37 350. PORTRETE DE IUNIE Nu cred să existe vreo familie care să nu posede un album, un album cu fotografii de familie, in care priveşti ca intr-o oglindă evoluţia copiilor, devenirea lor ca oameni. Şi un astfel de album, pentru fiecare dintre noi devine reintilnire cu copilăria. Cite albume din care zimboesc copiii ! Să privim in citeva astfel de albume de familie. Cite bucurii nu-s legate de copii ! De la primul strigăt, odată cu naşterea, de la aflarea greutăţii copilului, dacă este băiat sau fată, cind începe să meargă, prima zi de şcoală şi pină se fac mari şi au la raidul lor copii. Tot copii rămin pentru părinţi. Iată citeva succinte fişe pe marginea unor albume de fotografii ale unor familii cu mai mulţi copii din citeva colţuri de ţară, familii care consideră că o casă fără copii este ca un pom fără fructe . ...La Botoşani i-am cunoscut pe Ortansa şi Toader Plian (lucrător la E.G.C.L., soţia casnică). — Ce fac copiii dumneavoastră ? il întrebăm pe Toader Plian. — Maricica este căsătorită şi are la rindul ei trei copii. Doina are şi ea doi copii. Ceilalţi sunt la şcoală şi la grădiniţă. — Aţi fi conceput viaţa fără copii ? — Aţi văzut vreodată o plantă fără frunze, fără putere, care se chinuie să trăiască ? Aşa-i omul fără copii, ca o plantă fără putere. Cei mai mici frecventează grădiniţa, cu acele încăperi luminoase, pline de tot felul de jocuri, cu microatelierele de ţesut şi ale micilor constructori — joc unde copiii învaţă atîtea lucruri frumoase şi de care nu-i văduvit nici măcar un sat de pe cuprinsul ţârii... Mama, Ortansa Piian, ţine să adauge : în viaţa de fiecare zi ne gîndim cu recunoştinţă la toate acele sfaturi pline de înţelepciune pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu le dau marii noastre familii româneşti de a avea mereu grijă de copii, de a sădi în sufletele lor dragostea de ţară, respectul faţă de muncă, voinţa de a învinge greutăţile. Şi viaţa de fiecare zi vine să ne dea mulţumiri pe seama strădaniilor noastre. ...Cine nu o cunoaşte la C.P.L. Rimnicu Vilcea pe Lucreţia Horelu, muncitoare de care secţia diverse greu s-a despărţit ? A rămas în locul ei Elena, una dintre fete. Nicolae Horeiu este muncitor de înaltă calificare tot la C.P.L. — Vă este greu să creşteţi copiii ? o întrebăm pe Lucreţia Horelu. — Mi se pune des această întrebare. Aş minţi dacă aş spune că a fost uşor. Dar satisfacţiile sunt enorme. Mă simt mai puternică cu copiii lingă mine. Şi apoi să ştiţi că fiecare membru al familiei are o „sarcină precisă in gospodărie. Treburi de rezolvat, pe măsura fiecăruia. Apoi, avem o sumedenie de ajutoare — creşa, grădiniţa, şcoala. — Cum sunt copiii dumneavoastră ? — Cine spune că se nasc copii buni şi copii, răi, greşeşte. Ei cresc aşa cum ii educăm şi-i creştem noi căci educaţia solidă copilul tot in familie o primeşte. La noi in familie mofturile şi pretenţiile n-au ce căuta. — Copiii dv. se ajută unul pe altul ? — Nu numai că se ajută, dar se stimulează unii pe alţii în devenirea lor. Să ştiţi că numai acolo unde în familie e un singur copil nu se învaţă ce-i greul. ...Acum, un alt colţ de ţară. Pentru copiii lor, Ana şi Ştefan Damian din Poiana (Caraş-Severin) aveau nevoie şi de o casă mai mare. Şi şi-au durat una, cu etaj, în centrul satului. Casă in care se văd la tot pasul mîinile de gospodar şi de gospodină. Dar şi miinile fetelor şi băieţilor. Majoritatea sint la casele lor şi au la rindul lor copii. Mihai, elev in clasa a VII-a, va rămine cu cei care au îngrijit cum se cuvine pe fraţii săi. Cind vine de la şcoală ajută şi el in gospodărie. Cunoaşte rosturile ei ca un om mare. — Cum ar fi o casă fără copii ?, o întrebăm pe Ana Damian. — Ca o grădină fără flori — a fost răspunsul ei, plin de tilcuri. Noi n-am avut averi. Am muncit cu braţele. Bunul nostru cel mai de preţ sunt copiii. Şi nu-i bucurie mai mare decit de a da viaţă. ...Viorica şi Petre Petreanu din Treznea (Sălaj) au şi ei casa plină de copii. Cea mai mică, Sorina, are opt luni. Cind s-a căsătorit, prima grijă a lui Petre Petreanu a fost să-şi facă casă. Şi-a ridicat-o singur, cu miinile lui, în orele şi zilele libere, cind ii îngăduia munca de şofer la I.T.A. Zalău. Ei, acum este altfel. Il mai ajută Irinel, băiat mare, în clasa a IV-a. Dar, ce zice Viorica Petreanu, mama ? — Şi eu am învăţat de la mama mea că a da naştere la copii este datoria fiecărei femei. Pentru copii merită să sacrifici totul. într-o familie ca a noastră, copiii învaţă să muncească de mici căci nu se poate altfel. Şi aşa învaţă şi ei că vn hărnicie şi cinste se clădeşte viaţa, se clădeşte ţara. Aşa ne învaţă şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi cită dreptate are ! — Care este bucuria dv. cea mai mare ? — Să-mi vad copiii sănătoşi şi dornici de a se realiza în viaţă. Ei reprezintă comoara cea mai de preţ a familiei. Pentru noi, copiii valorează mai mult decit tot aurul din lume. ...Mecanicul de locomotivă Dumitru Ioniţă din Feteşti are patru copii. Gelu este in clasa a X-a, Cătălina a VIII-a, Ozana — a VI-a, Ana Maria este la grădiniţă. Mama, Lucia Ioniţă nu se plînge niciodată de greutăţi. A lucrat şi în ture, dar nu s-a plîns niciodată că-i greu. Şi-a crescut singură copiii. Fiecare dintre copii este cu „meseria“ lui, adică are ceva de făcut in gospodărie. — Ce constituie după dumneavoastră copiii ? o întrebăm pe Lucia Ioniţă. — Copiii ? Sunt bucuria bucuriilor. Aşa este. Pruncii cresc pină la grindă, voinici şi frumoşi. Şi ce frumos sună in astfel de case glasul de copii ! Petre Mihai Băcanu Pagina a 3-a 1 iunie 1984 Pentru tînâra generaţie, grija şi dragostea ţării (Urmare din pag. 1) răşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele Republicii pentru formarea şi consolidarea familiei, in preţuirea de care se bucură femeia-mama, maternitatea fiind considerată o importantă funcţie socială, în politica de încurajare a natalităţii, de sprijinire materială şi morală a familiilor cu mulţi copii, in creşterea continuă a bunăstării materiale şi spirituale a poporului nostru, ca rezultat al dezvoltării economico-sociale a ţării. Oriunde se naşte azi un copil, pe pămîntul patriei, fie oraş, fie sat, grija şi răspunderea întregii colectivităţi pentru primii săi paşi în viaţă, pentru creşterea şi educarea lui dobândesc noi dimensiuni ; vibranta şi nobila cuvintare rostită în această primăvară la Plenara lărgită a Consiliului Sanitar Superior de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in legătură cu creşterea sporului natural al populaţiei şi, prin aceasta, la păstrarea tinereţii şi vigorii, a sănătăţii fizice şi morale a poporului român dă noi impulsuri unei obşteşti preocupări, întreaga noastră naţiune păstrează vie in memoria sa cuvintele secretarului general al partidului, îndemnuri pline de căldură şi grijă pentru viitorul poporului român, pentru victoria socialismului şi comunismului in patria noastră, depinde nemijlocit de creşterea numărului de copii ai României socialiste, cei care urmează să preia, în cinste şi demnitate, de la generaţiile actuale, ştafeta construirii civilizaţiei noi, socialiste. „Cea mai înaltă îndatorire patriotică, cetăţenească, a fiecărei familii este de a avea şi creşte copii“ — spunea în această cuvintare tovarăşul Nicolae Ceauşescu. „Nu pot exista o mindrie şi o fericire mai mare pentru o familie, pentru o mamă, decit aceea de a avea şi a creşte copii“ — aprecia, in continuare, secretarul general al partidului. Poate exista, oare, pentru copiii României, azi, de ziua lor sărbătorească, o mărturie mai convingătoare, o mai mare certitudine pentru seninul copilăriei lor decit aceste înalte gînduri rostite de cel care cirinuieşte cu înţelepciune destinele patriei ? Afecţiunea şi răspunderea faţă de copiii ţării, a întregii noastre colectivităţi trebuie să-şi sporească puterea in lumina acestui înflăcărat îndemn punind şi mai mult in valoare marile înfăptuiri ale poporului nostru în anii socialismului. Să relevăm fie şi prin citeva restrinse comparaţii, jilţul uriaş făcut de poporul nostru in socialism in domeniu] ocrotirii copiilor şi a familiilor lor, faţă de trecutul nu prea îndepărtat — cel al marii majorităţi a generaţiei noastre mature. Iată, bunăoară, in 1939 numai 2,2 la sută din copii se năşteau într-o instituţie sanitară ; azi 97 la sută dintre copii vin pe lume in moderne maternităţi şi case de naştere, bucurindu-se de asistenţă medicală calificată şi gratuită. Sau : in ajunul celui de-al doilea război mondial existau in România 660 000 de case cu o singură încăpere, 600 000 de case fără ferestre. E, oare nevoie să mai amintim faptul că populaţia României contemporane trăieşte in milioane de locuinţe noi, dispunînd de confort locativ ? Sau : mortalitatea infantilă in România antebelică se ştie, era ridicată; azi, un complex de măsuri sociale şi sanitare au făcut ca ea să fie anul trecut cea mai scăzută din istoria ţării. Cele citeva exemple îşi propun doar să sublinieze faptul că România contemporană, in care socialismul a lichidat cu energie starea gravă de înapoiere din trecut, să fie azi o ţară industrial agrară, cu o industrie puternică, bazată pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, cu o agricultură modernă in continuă dezvoltare, cu un invăţămint şi o cultură înfloritoare. Şi că întreg acest cadru de muncă şi viaţă va aparţine in viitor copiilor noştri, după cum viitorul întregii noastre planete aparţine copiilor ei de pretutindeni, ai căror părinţi luptă incă pe destule meridiane împotriva foametei, a violenţei, a privaţiunilor de tot felul. Să-i sărbătorim astăzi, ca şi în fiecare moment al zilelor şi anilor care urmează, cu conştiinţa lucidă că tot ceea ce facem pentru ei înseamnă trăinicia şi frumuseţea viitoare a însăşi României socialiste, contribuţia patriei noastre la pacea, liniştea şi fericirea întregii omeniri. Graziela Vântu