România Liberă, iunie 1984 (Anul 42, nr. 12311-12336)

1984-06-01 / nr. 12311

„Románia libera“ „în toate domeniile trebuie să avem în vedere că viitorul României este în mîinile tineretului ale copiilor„ că aşa cum va creşte tineretul, cum vor creşte copiii patriei aşa va fi şi viitorul României socialiste. Şi am deplina convingere că noi creştem un tineret bun, copii sănătoşi­­ şi fizic şi intelectual — cu o minte şi cu o gîndire înaripată, care se pregătesc să servească patria, poporul, comunismul !“’ NICOLAE CEAUŞESCU Răspundere La cursul meu de poezie de la Institutul de artă „Al. Grigorescu“ m-am pomenit zilele acestea cu unsprezece copii, împreună cu învăţătoa­rea lor, veniţi in Capitală pentru citeva zile tocmai dintr-un sat din Maramureş, copii din clase primare, intre şase şi zece anişori de o fru­museţe şi expresivitate care ne-a uimit pe toţi, studenţi şi profesor. Două ceasuri fără pauză cit a ţinut prelegerea au fost numai ascultate şi mă gîndesc încă o dată la copiii ţării acesteia, la uri­aşa grijă ce­ cade in datoria vieţii noastre de a sădi in su­fletul lor curat marile ade­văruri ale istoriei, marile frumuseţi ale cuvintului şi artelor, ceea ce le va ţine de cald de-a lungul întregului drum al vieţii. Am fost zilele acestea che­mat să citesc împreună cu alţi scriitori poezii trimise pentru concursul organizat de Comitetul Central U.T.C. le­gate de viaţa copiilor ; prin­tre unele texte mai bune, oa­meni mari se străduie să le spună copiilor intr-un limbaj sărăcăcios şi simplist tot fe­lul de naivităţi pe care, la orice virstă, omul le respinge. Vreau să spun că un copil numai atunci ascultă cu ade­vărat cind este luat ca o per­soană unică in toată firea. Luceafărul lui Eminescu poate fi înțeles în frumuse­ţea lui la orice virstă, măcar o parte din el. Frumuseţea este eternă şi se impune ori­cărui suflet de îndată ce se deschide lumii. Trebuie să venim în faţa copiilor noştri cu tot ce avem mai bun in sufletele noastre iar in căr­ţile lor cu acele texte clasice care edifică prin simplitatea de geniu a marilor înaripaţi. Cei ce ţinem condeiul în mină, trebuie să ne ştim cul­­tivind sufletele, incepind cu ale copiilor, ale milioanelor de copii ai acestei ţări. Ioan Alexandru Legă­mint Noi, copiii României şi ai lumii ne-angajăm Pe planeta noastră bună, viaţa să o apărăm Ca seninul cer al Terrei să nu fie tulburat Şi doar vers şi bucurie să răsune in m­ait. Suntem viitorul ţării. Pentru măreţia ei Să-nvâţăm de la străbunii ce au pus patriei femei Pentru împlinirea noastră, pentru vatra strămoşească, Făurind o lume nouă care-n veci să înflorească. Noi, copii ai României, creştem demn sub tricolor Comunistul Ev de miine ne aşteaptă-ncrezâtor Ca să ducem mai departe dragostea unui popor Pentru România mamă şi-al ei brav conducător. Făurarului de ţară, înţelept conducător, vjC. Celei mai alese fiice a acestui brav popor, Cald omagiu şi vibrantul inimilor legămînt Să triumfe comunismul, pe al ţârii scump pămint ! Ruxandra Constantinescu clasa a Vl-a Cenaclul literar al Casei Centrale a Pionierilor şi Şoimilor Patriei In sprijinul creşterii şi educării copiilor şi tineretului • Un ansamblu de prevederi legale, întemeiate pe carta fun­damentală a ţării care este Constituţia Republicii Socialiste România, ocrotesc familia, mama şi copilul, iată citeva din acestea : - concediul plătit pre şi post natal de 112 zile ; - program de muncă redus la 6 ore cu pauze pentru alăp­tare ; - gratuitatea asistenţei medicale ; - alocaţia de stat pentru copii se acordă pină la virsta de 16 ani. • Statisticile privind populaţia şcolară in anul de invăţă­­mînt 1983/1984, la invăţămint de zi, seral şi fără frecvenţă, evidenţiază că invăţămintul preşcolar este frecventat de peste 893 100 de copii (75,1 la sută din numărul copiilor în virstă de 3-5 ani) ; cel primar şi gimnazial - de peste 3 067 400 copii ; invăţămintul liceal - de peste 1 272 200 elevi ; invăţămintul profesional - de peste 160 600 tineri. In total, populaţia şco­lară din acest an de invăţămint se ridică la cifra de 5,6 mili­oane copii preşcolari, elevi şi studenţi. • In invăţămintul liceal, numărul elevilor este repartizat ast­fel : circa 840 000 - în licee industriale, circa 291 000 - în licee agroindustriale, peste 41 300 elevi în licee economice ; peste 52 000 elevi în licee de matematică-fizică; peste 12 300 elevi­­ în licee de filologie-istorie ; peste 11 500 elevi­­ in licee sil­vice; peste 10 300 elevi în licee sanitare etc. • Cităm din statistica privitoare la numărul personalului di­dactic in anul şcolar 1983/1984; peste 150 500 cadre didactice în invăţămintul primar şi gimnazial ; peste 49 000 cadre­­ în invăţămintul liceal ; peste 34 300 cadre in invăţămintul preşco­lar. In total, personalul didactic în anul de invăţămint in curs numără circa 250 000 de persoane. • Cheltuielile pentru invăţămint, cultură şi ocrotiri sociale finanţate de la bugetul de stat in anul 1983 au însumat 82,4 miliarde lei, revenind in medie pe locuitor 3 654 lei anual, cu 457 lei mai mult, comparativ cu anul 1980. • Alocaţiile de stat pentru copii au insumat anul trecut aproape 14 miliarde lei. • 103 000 este cifra reprezentînd numărul locurilor în creşele şi leagănele pentru copii. • Numai anul trecut au fost date în folosinţă 809 săli de clasă, 7 211 locuri în internate şi 2 921 locuri de muncă în ate­liere şcoală, precum şi spaţii de invăţămint cu o suprafaţă de 29 134 m.p. pentru invăţămintul superior. • Pentru acordarea asistenţei medicale specializate femeilor şi copiilor in secţiile de ginecologie­ obstetrică, noi născuţi şi imaturi din spitalele şi casele de naştere din ţară există peste 37 940 de paturi, iar numărul paturilor din secţiile de pediatrie din spitale şi paturile destinate copiilor din alte secţii sunt un număr de peste 37 350. PORTRETE DE IUNIE Nu cred să existe vreo familie care să nu posede un album, un album cu fotografii de familie, in care priveşti ca intr-o oglindă evoluţia copiilor, devenirea lor ca oameni. Şi un astfel de album, pentru fiecare dintre noi devine reintilnire cu copilăria. Cite albume din care zimboesc copiii ! Să privim in citeva astfel de albume de familie. Cite bucurii nu-s legate de copii ! De la primul strigăt, odată cu naşterea, de la aflarea greutăţii copilului, dacă este băiat sau fată, cind începe să meargă, prima zi de şcoală şi pină se fac mari şi au la rai­dul lor copii. Tot copii rămin pentru părinţi. Iată citeva succinte fişe pe marginea unor albume de foto­grafii ale unor familii cu mai mulţi copii din citeva colţuri de ţară, familii care consideră că o casă fără copii este ca un pom fără fructe . ...La Botoşani i-am cunoscut pe Ortansa şi Toader Plian (lu­crător la E.G.C.L., soţia cas­nică). — Ce fac copiii dumneavoas­tră ? il întrebăm pe Toader Plian. — Maricica este căsătorită şi are la rindul ei trei copii. Doi­na are şi ea doi copii. Ceilalţi sunt la şcoală şi la grădiniţă. — Aţi fi conceput viaţa fără copii ? — Aţi văzut vreodată o plantă fără frunze, fără putere, care se chinuie să trăiască ? Aşa-i omul fără copii, ca o plantă fără putere. Cei mai mici frecventează gră­diniţa, cu acele încăperi lumi­noase, pline de tot felul de jocuri, cu microatelierele de ţesut şi ale micilor constructori — joc unde copiii învaţă atîtea lucruri frumoase şi de care nu-i văduvit nici măcar un sat de pe cuprinsul ţârii... Mama, Ortansa Piian, ţine să adauge : în viaţa de fiecare zi ne gîn­­dim cu recunoştinţă la toate acele sfaturi pline de înţelep­ciune pe care tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu le dau marii noas­tre familii româneşti de a avea mereu grijă de copii, de a sădi în sufletele lor dragostea de ţară, respectul faţă de muncă, voinţa de a învinge greutăţile. Şi viaţa de fiecare zi vine să ne dea mulţumiri pe seama strădaniilor noastre. ...Cine nu o cunoaşte la C.P.L. Rimnicu Vilcea pe Lucreţia Horelu, muncitoare de care secţia diverse greu s-a despăr­ţit ? A rămas în locul ei Elena, una dintre fete. Nicolae Horeiu este muncitor de înaltă califi­care tot la C.P.L. — Vă este greu să creşteţi copiii ? o întrebăm pe Lucreţia Horelu. — Mi se pune des această întrebare. Aş minţi dacă aş spu­ne că a fost uşor. Dar satisfac­ţiile sunt enorme. Mă simt mai puternică cu copiii lingă mine. Şi apoi să ştiţi că fiecare mem­bru al familiei are o „sarcină precisă in gospodărie. Treburi de rezolvat, pe măsura fiecă­ruia. Apoi, avem o sumedenie de ajutoare — creşa, grădiniţa, şcoala. — Cum sunt copiii dumnea­voastră ? — Cine spune că se nasc copii buni şi copii, răi, greşeşte. Ei cresc aşa cum ii educăm şi-i creştem noi căci educaţia solidă copilul tot in familie o primeş­te. La noi in familie mofturile şi pretenţiile n-au ce căuta. — Copiii dv. se ajută unul pe altul ? — Nu numai că se ajută, dar se stimulează unii pe alţii în devenirea lor. Să ştiţi că numai acolo unde în familie e un sin­gur copil nu se învaţă ce-i greul. ...Acum, un alt colţ de ţară. Pentru copiii lor, Ana şi Ştefan Damian din Poiana (Caraş-Se­­verin) aveau nevoie şi de o casă mai mare. Şi şi-au durat una, cu etaj, în centrul satului. Casă in care se văd la tot pasul mîi­nile de gospodar şi de gospo­dină. Dar şi miinile fetelor şi băieţilor. Majoritatea sint la casele lor şi au la rindul lor copii. Mihai, elev in clasa a VII-a, va rămine cu cei care au îngrijit cum se cuvine pe fraţii săi. Cind vine de la şcoală ajută şi el in gospodărie. Cunoaşte rosturile ei ca un om mare. — Cum ar fi o casă fără copii ?, o întrebăm pe Ana Damian. — Ca o grădină fără flori — a fost răspunsul ei, plin de tilcuri. Noi n-am avut averi. Am mun­cit cu braţele. Bunul nostru cel mai de preţ sunt copiii. Şi nu-i bucurie mai mare decit de a da viaţă. ...Viorica şi Petre Petreanu din Treznea (Sălaj) au şi ei casa plină de copii. Cea mai mică, Sorina, are opt luni. Cind s-a căsătorit, prima grijă a lui Petre Petreanu a fost să-şi facă casă. Şi-a ridicat-o singur, cu miinile lui, în orele şi zilele libere, cind ii îngăduia munca de şofer la I.T.A. Zalău. Ei, acum este alt­fel. Il mai ajută Irinel, băiat mare, în clasa a IV-a. Dar, ce zice Viorica Petreanu, mama ? — Şi eu am învăţat de la mama mea că a da naştere la copii este datoria fiecărei femei. Pentru copii merită să sacrifici totul. într-o familie ca a noas­tră, copiii învaţă să muncească de mici căci nu se poate altfel. Şi aşa învaţă şi ei că vn hărnicie şi cinste se clădeşte viaţa, se clădeşte ţara. Aşa ne învaţă şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi cită dreptate are ! — Care este bucuria dv. cea mai mare ? — Să-mi vad copiii sănătoşi şi dornici de a se realiza în viaţă. Ei reprezintă comoara cea mai de preţ a familiei. Pentru noi, copiii valorează mai mult decit tot aurul din lume. ...Mecanicul de locomotivă Du­mitru Ioniţă din Feteşti are pa­tru copii. Gelu este in clasa a X-a, Cătălin­a a VIII-a, Ozana — a VI-a, Ana Maria este la grădiniţă. Mama, Lucia Ioniţă nu se plînge niciodată de greu­tăţi. A lucrat şi în ture, dar nu s-a plîns niciodată că-i greu. Şi-a crescut singură copiii. Fie­care dintre copii este cu „me­seria“ lui, adică are ceva de făcut in gospodărie. — Ce constituie după dumnea­voastră copiii ? o întrebăm pe Lucia Ioniţă. — Copiii ? Sunt bucuria bucu­riilor. Aşa este. Pruncii cresc pină la grindă, voinici şi frumoşi. Şi ce frumos sună in astfel de case glasul de copii ! Petre Mihai Băcanu­ Pagina a 3-a 1 iunie 1984 Pentru tînâra generaţie, grija şi dragostea ţării (Urmare din pag. 1) răşului Nicolae Ceauşescu, secretarul general al parti­dului, preşedintele Republi­cii pentru formarea şi con­solidarea familiei, in preţui­rea de care se bucură fe­­meia-mama, maternitatea fiind considerată o impor­tantă funcţie socială, în po­litica de încurajare a nata­lităţii, de sprijinire materia­lă şi morală a familiilor cu mulţi copii, in creşterea con­tinuă a bunăstării materiale şi spirituale a poporului nostru, ca rezultat al dezvol­tării economico-sociale a ţării. Oriunde se naşte azi un copil, pe pămîntul pa­triei, fie oraş, fie sat, gri­ja şi răspunderea întregii colectivităţi pentru primii săi paşi în viaţă, pentru creşterea şi educarea lui do­bândesc noi dimensiuni ; vibranta şi nobila cuvintare rostită în această primăvară la Plenara lărgită a Consi­liului Sanitar Superior de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, in legătură cu creşterea sporului natural al populaţiei şi, prin aceas­ta, la păstrarea tinereţii şi vigorii, a sănătăţii fizice şi morale a poporului ro­mân dă noi impulsuri unei obşteşti preocupări, întreaga noastră naţiu­ne păstrează vie in me­moria sa cuvintele secreta­rului general al partidului, îndemnuri pline de căldură şi grijă pentru viitorul po­porului român, pentru vic­toria socialismului şi comu­nismului in patria noastră, depinde nemijlocit de creş­terea numărului de copii ai României socialiste, cei care urmează să preia, în cinste şi demnitate, de la generaţiile actuale, ştafeta construirii civilizaţiei noi, socialiste. „Cea mai înaltă îndatorire patriotică, cetăţe­nească, a fiecărei familii este de a avea şi creşte co­pii“ — spunea în această cuvintare tovarăşul Nicolae Ceauşescu. „Nu pot exista o mindrie şi o fericire mai mare pentru o familie, pen­tru o mamă, decit aceea de a avea şi a creşte copii“ — aprecia, in continuare, se­cretarul general al partidu­lui. Poate exista, oare, pentru copiii României, azi, de ziua lor sărbătorească, o mărtu­rie mai convingătoare, o mai mare certitudine pentru seni­nul copilăriei lor decit aceste înalte gînduri rostite de cel care cirinuieşte cu înţelep­ciune destinele patriei ? Afecţiunea şi răspunderea faţă de copiii ţării, a între­gii noastre colectivităţi tre­buie să-şi sporească puterea in lumina acestui înflăcărat îndemn punind şi mai mult in valoare marile înfăptuiri ale poporului nostru în anii socialismului. Să relevăm fie şi prin citeva restrinse compara­ţii, jilţul uriaş făcut de poporul nostru in socialism in domeniu] ocrotirii copii­lor şi a familiilor lor, faţă de trecutul nu prea îndepăr­tat — cel al marii majori­tăţi a generaţiei noastre mature. Iată, bunăoară, in 1939 numai 2,2 la sută din copii se năşteau într-o in­stituţie sanitară ; azi 97 la sută dintre copii vin pe lu­me in moderne maternităţi şi case de naştere, bucurin­­du-se de asistenţă medicală calificată şi gratuită. Sau : in ajunul celui de-al doilea război mondial existau in România 660 000 de case cu o singură încăpere, 600 000 de case fără ferestre. E, oare nevoie să mai amin­tim faptul că populaţia României contemporane tră­ieşte in milioane de locuinţe noi, dispunînd de confort locativ ? Sau : mortalitatea infantilă in România ante­belică se ştie, era ridicată; azi, un complex de mă­suri sociale şi sanitare au făcut ca ea să fie anul tre­cut cea mai scăzută din is­toria ţării. Cele citeva exem­ple îşi propun doar să sub­linieze faptul că România contemporană, in care so­cialismul a lichidat cu ener­gie starea gravă de înapoiere din trecut, să fie azi o ţa­ră industrial agrară, cu o industrie puternică, bazată pe cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, cu o agri­cultură modernă in continuă dezvoltare, cu un invăţămint şi o cultură înfloritoare. Şi că întreg acest cadru de muncă şi viaţă va aparţine in viitor copiilor noştri, după cum viitorul întregii noastre pla­nete apar­ţine copiilor ei de pretutindeni, ai căror părinţi luptă incă pe destule me­ridiane împotriva foametei, a violenţei, a privaţiunilor de tot felul. Să-i sărbătorim astăzi, ca şi în fiecare mo­ment al zilelor şi anilor care urmează, cu conştiinţa lucidă că tot ceea ce facem pentru ei înseamnă trăinicia şi frumuseţea viitoare a în­săşi României socialiste, contribuţia patriei noastre la pacea, liniştea şi ferici­rea întregii omeniri. Graziela Vântu

Next